Armura spirituală (A cincea sesiune)


RODICA BACIU locuieşte în Târgu-Mureş împreună cu soţul ei, Ioan Matei şi cei trei copii: Mirel (18 ani), Natalia ( 15 ani) şi Eusebiu ( 9 ani). Rodica este de profesie economist şi împreună cu soţul ei deţin o firmă de distribuţie piese auto unde lucrează peste 300 de angajaţi. Pe lângă această profesie, ea este implicată în lucrarea cu femeile, fiind coordonatoare a lucrării cu femeile în judeţul Mureş şi realizatoarea emisiunii “Pentru noi femeile!” la Credo TV.

De ce apar neînţelegeri între noi şi soţii noştri?

De ce nu mai putem comunica uneori cu copiii noştri pe care îi iubim atât de mult?

De ce la servicu, dacă vrem să fim un exemplu, vin factori externi care nu ne permit să facem acest lucru?

De ce la biserică, mai ales când ne propunem să slujim în vreun fel, se iveşte ceva care să ne facă să ne dăm bătute?

Secretul de a depăşi aceste împrejurări potrivnice se ascunde în două principii:

1. Cunoaşterea împrejurărilor cu care ne confruntăm şi înţelegerea lor pe deplin;

2. Adaptarea la împrejurări pentru a trece victorioşi peste ele.

Lupta spirituală a credinciosului este ” împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti”(Efeseni 6:12). Singura noastră şansă de biruinţă este armura lui Dumnezeu. Conform Efeseni 6: 11-18, armura spirituală este compusă din din şase piese pe care creştinul trebuie să le poarte în permanenţă:

1. CINGĂTOAREA ADEVĂRULUI

Hristos = Calea, Adevărul şi Viaţa, cunoaşterea acestui Adevăr şi rămânerea noastră în Hristos este condiţia necesară pentru a fi în familia lui Dumnezeu şi pentru a aduce multe roade!( Ioan 15:5). Una dintre cele mai mari minciuni pe care le putem crede este că trăim în părtăşie cu Dumnezeu, dar de fapt noi nu iubim pe fraţii noştri ( 1 Ioan 2:6) şi umblăm în întuneric.

2. PLATOŞA NEPRIHĂNIRII

A purta platoşa neprihănirii înseamnă a fi îmbrăcat cu Hristos : Galateni 3: 26-27: ” Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus. Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-ţi îmbrăcat cu Hristos!” . Procesul mântuirii noastre începe cu declararea lui Hristos ca Domn, dar el trebuie să continue cu ascultarea noastră zilnică de El.

3. RÂVNA EVANGHELIEI PĂCII CA ÎNCĂLŢĂMINTE

Este o încălţăminte rezistenţă, pantofii cu toc sau şlapii de casă nu sunt potriviţi pentru război. Dar cu bocancii putem să ne continuăm lupta în orice situaţie, putem călca peste spini, prin apă, prin foc şi nu vom păţii nimic. Trebuie să ducem Evanghelia păcii chiar şi atunci când avem parte de ostilităţi, să fim gata să călcăm în picioare lucrările celui rău, în Numele Domnului.

4. SCUTUL CREDINŢEI

Eu m-am întrebat odată de ce se întâmplă că dintr-o dată, în urma unei vorbe care ţi se spune, a unei veşti sau a unui gând care îmi vine, să simt că nu mai am putere să fac nimic bun. Când m-am întrebat, Duhul Sfânt mi-a amintit de aceste versete di Efeseni 6, şi am remarcat SCUTUL CREDINŢEI care poate să oprească toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Scutul este mobil, deci el trebuie îndreptat în oricare direcţie simţim că şuieră o săgeată.

5. COIFUL MÂNTUIRII

Mass Media caută să ne influenţeze gândirea într-un mod foarte agresiv, să ne fie teamă de ziua de mâine, să nu mai avem respect faţă de noi.  Valorile sunt inversate, femeile care îşi văd locul lor în familie – soţii bune, mame şi bunici – nu mai sunt apreciate, lumina reflectaorelor se îndreaptă spre persoane cărora ar trebui să le fie ruşine de modul în care îşi trăiesc viaţa. Să vedem câteva minciuni ale diavolului ce pot veni direct în gândul nostru:

– Dumnezeu nu mă iubeşte

– Căile lui Dumnezeu sunt prea restrictive

– Nu am nici o valoare

– Nu pot să mă schimb; nu voi reuşi

– Frumuseţea fizică este mai importantă decât cea interioară

– Păcatul meu  nu este atât de grav

– Dumnezeu nu poate să mă ierte pentru ceea ce am făcut

– Pot să mă descurc şi fără să îmi iau timp de calitate pentru Cuvânt şi rugăciune

– Este responsabilitatea mea să-mi schimb soţul

– Soţul meu ar trebui să îmi slujească

– Dacă mă supun soţului meu voi nefericită

– Uneori divorţul este o opţiune decât să rămâi într-o căsnicie nefericită

– Nu pot să-mi controlez emoţiile când hormonii mei o iau razna.

Toate aceste atacuri vin asupra minţii noastre ca să ne facă să abandonăm ceea ce avem de făcut.

6. SABIA DUHULUI –  CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

Când Isus a fost ispitit în pustie, El a răspuns de fiecare dată ESTE SCRIS. Cunoaşterea şi folosirea Cuvântului lui Dumnezeu este arma noastră de atac şi de apărare. Sabia aceasta ne ajută să tăiem legăturile păcatului din viaţa noastră, dar şi din viaţa altora. Proclamând adevărul lui Dumnezeu, noi vom fi eliberaţi de frică, de îndoială, de păcat.

TREBUIE SĂ PURTĂM TOATĂ ARMURA, ori de câte ori uităm să îmbrăcăm una dintre piese, acolo vom fi vulnerabili!

Scrisoare de dragoste a Mirelui către Mireasa Sa!


Mireasa Mea iubită,
De-ai ştii cât de mult te iubesc!
 Te-am iubit! Te-am ales! Te-am căutat de la începutul vremurilor !
 De-ai ştii că inima Mea, gândul Meu, ochii Mei, rugăciunea Mea sunt întotdeauna indreptate către tine! Când am ales să vin pe pământ, să te răscumpăr, să mor pentru tine, am venit caci te-am iubit si am dorit sa fiu una cu tine.Te iubesc cu o iubire veşnică ! 
Nimeni şi nimic nu poate să Îmi schimbe iubirea Mea pentru tine ! Chiar dacă nu Mă asculţi, Eu tot te iubesc ! Chiar când te îndepărtezi de Mine şi tu iubeşti pe altcineva sau petreci timp cu altcineva şi nu cu Mine, iubirea Mea este tot aşa de fierbinte pentru tine!  Nu te pot uita, nu te pot lăsa, nu pot să te abandonez şi continui să te atrag la Mine !
Singurul lucru care ne poate despărţi este alegerea ta de a nu Mă mai căuta, de a nu Mă mai asculta, de a alege alte căi, dar Eu şi atunci tot te iubesc, te caut,te astept!
Când te-am creat, te-am creat curată, desăvârşită, frumoasă doar pentru Mine.
Dar te-ai murdărit şi am suferit mult din aceasta cauza! Te-am căutat prin locuri pustii, prin gunoaie, prin locuri murdare…dar te-am gasit si te-am adus acasă, te-am spălat, te-am înnoit si ti-am schimbat haina ! Apoi te-am logodit cu Mine si ţi-am dat deja inelul de logodnă !  
Nu mai este mult până vine ziua nunţii Mele şi totuşi, de ce te depărtezi? De ce nu ai răbdare până vin Eu? De ce cauţi iubirea în altă parte? De ce nu mai vii la întâlnire cu Mine? De ce iubeşti pe alţii şi pe Mine Mă neglijezi? Ai uitat de unde te-am scos? De unde te-am răscumpărat şi cu ce preţ? Ai uitat de ziua logodnei noastre,cand Mi-ai jurat şi Ti-am jurat legământ veşnic? –Ti-am daruit toata dragostea şi răbdarea Mea şi Ti-am spus să rabzi până Mă întorc şi să te iau.
Cine cu adevărat Mă iubeşte, va fi încercat. Cand  vine disperarea sau dezamagirea peste tine,  tu nu Mă mai vezi, nu Mă auzi, si nu Mă mai simţi de multe ori.Dar ai uitat ce ţi-am spus că Eu vin curând? Ai uitat că Eu nu mint? Ai uitat că Eu sunt credincios promisiunilor Mele?  Ai uitat că te iubesc cu o iubire veşnică? Ai uitat căci, Cuvintele Mele sunt duh şi viaţă si ele creează? Ai uitat că sunt gelos pe tine şi că te vreau doar pentru Mine?Ai uitat că am pus lângă tine, ca să te protejeze, slujitorii mei, îngerii mei? Ai uitat că te iubesc aşa de mult? Ai uitat toate promisiunile Mele ?
Căci, chiar dacă se mută munţii şi dealurile, dragostea Mea nu se mută de la tine. Ai uitat de legământul ce l-am făcut amândoi? Ai uitat că ţi-am promis, „ căci cu nici un chip n- am să te las, cu nici un chip nu o să te  părăsesc! „ Ai uitat că ţi-am poruncit să mergi prin credinţă şi nu prin vedere? Ai uitat că eşti aleasa inimii Mele, căci am pus în tine sânge regal, că eşti prinţesa Mea? Cum poţi să Mă neglijezi? Cum poţi să Mă uiţi? Cum poţi să te murdăreşti? Cum poţi să iubeşti pe altul? Cum poţi să uiţi de iubirea Mea şi de promisiunile Mele? Te gândeşti că- ntârzii şi e furtună mare în dreptul tău, dar Eu ţi- am spus căci, chiar dacă întârzii, aşteaptă- Mă! Voi veni, negreşit! 
Astăzi, Mireasa Mea iubită, prinţesa Mea,
te anunţ încă odată, trezeşte- te! Întoarce-te la iubirea Mea! Încrede-te, iubirea Mea, în tot ceea ce Eu ţi-am promis! Căci, Eu voi veni curând ca să te iau.  Mi-e aşa dor de tine! Mi-e aşa dor să fim împreună! Nici o clipă nu te-am părăsit! Când te-ai simţit singură, apăsată, am fost lângă tine! Când ai plâns, am plâns cu tine! Când te luptai în problemele şi circumstanţele vieţii, Eu ţi-am dat har şi am fost lângă tine! Chiar dacă tu nu M-ai simţit şi nu M-ai văzut! Când ai fost atacată, Eu am trimis slujitorii mei şi am stat în spărtură si s-au luptat pentru tine, iar Eu M-am rugat pentru tine. Când a venit îndoiala peste tine, Eu am venit şi ţi-am dat credinţă.
 Întoarce-te din nou la Mine, la tot ce ţi-am promis, aducându-ţi aminte că Eu ceea ce spun, voi împlini.  Eu nu mint! Eu te iubesc şi lucrez în toate, ca toate să meargă spre binele tău!
Te iubesc mult, iubita Mea, Mireasa Mea!”

de RODICA VOLINTIRU

Biruitoare, nu o victimă în vârtejul certurilor! ( A patra sesiune)


LIDIA MIHĂILESCU are 42 de ani, soţie de pastor, are 3 copii, care au vârstele: 17, 10 şi 4 ani. Este implicată în consilierea premaritală, maritală şi a femeilor. Este lider de laudă şi închinare, autoarea a câteva zeci de cântece închinate Domnului, a tradus zece cărţi, implicată în formarea liderelor de grupuri mici – celule pentru femei.

Motto-ul Lidiei este din Proverbe 17: 14: ” Începutul unor certuri este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteţi.”

Certurile au un efect de viitură, de tsunami. CEARTA- definiţie conform DEX- înseamnă: animozitate, discordie, duşmănie, învrăjbire, ostilitate, vrajbă, zâzanie, tensiuni… A SE CERTA – definiţie conform DEX – a discuta cu glas ridicat, cu aprindere, a se ciorovăii, a se ciondănii,  a face pe cineva cu ou şi cu oţet, a se bălăcării, a se avea cu cineva ca şoarecele cu pisica.

În Împărăţia lui Dumnezeu, cearta NU ESTE: o metodă de propovăduire a lui Hristos ( Filipeni 1: 15,17), nu este o metodă de conducere (2 Timotei 2:34), nu este o metodă de comunicare şi interacţiune în Trupul lui Hristos ( 1 Corinteni 1:11; 3:3); NU ESTE: o trăsătură de caracter pentru o soţie creştină (Proverbe 19: 13b); NU REPREZINTĂ  atmosfera căminului creştin în viziunea lui Dumnezeu ( Proverbe 17:1); nu este o roadă a Duhului Sfânt, ci un produs al acţiunii firii pământeşti ( Galateni 5:20). Cearta nu a fost o trăsătură pentru caracterul şi modul de viaţă modelate pentru noi de Domnul Isus ( Isaia 42:2).

Domnul Isus a certat: a) vânturile şi marea ( Matei 8:6) ; b) duhurile rele ( Matei 17:18) ; c) bolile (  Luca 4: 39).

Din punct de vedere spiritual, certurile reprezintă:

– Modalitatea în care Lot pleacă din viaţa ta (Geneza 13: 4, 7-8)

– Testarea hotărârii liderului de a căuta în orice situaţie binele oamenilor pe care îi conduce ( Exod 17: 1-2)

– O blocare a binecuvântărilor ( Geneza 45:22,24)

– O uşă deschisă pentru tulburare, păcate şi tot felul de fapte rele (Iacov 3:18; Proverbe 17: 19)

– Operare în înţelepciunea pământească, firească, drăcească ( Iacov 3;15)

– Un lucru urât de Dumnezeu ( Proverbe 6: 16-19).

Soluţii pentru umblarea în pacea lui Dumnezeu:

– Crede că Dumnezeu a ridicat în jurul tău un zid de protecţie divină ( Iov 1:1o)

– Nu da glas temerilor şi supărării tale, ci credinţei tale ( Iov 3:25)

– Alege să fii animată de sentimente, de gânduri şi de lucruri  adevărate, vrednice de cinste, drepte, curate, vrednice de iubit, vrednice de primit, de orice faptă bună şi de laudă la adresa lui Dumnezeu ( Filipeni 4: 8 )

– Alege să îi ierţi pe cei ce fără motiv au ales să facă rău ( Psalmul 109:3)

– Iubeşte şi urmăreşte pacea lui Dumnezeu ( Evrei 12:14; Psalmul 34:14b; 1 Petru 3:11b)

– Cere-I lui Dumnezeu înţelepciune şi un duh înalt (Iacov 1:5;3:17,18; Daniel 5:12; 6:3)

– Predă-te fără rezerve lui Dumnezeu şi El îi va transforma pe vrăjmaşii tăi în prieteni ( Proverbe 16: 7; Isaia 41: 12).

Fii o soluţie, nu o victimă! ( A treia sesiune)


 DEEDRE WHYNOT este creştină de 39 de ani, a fost născută din nou în 1972, a slujit cu credincioşie în activităţile bisericii. A absolvit Şcoala Biblică “Calvary Cathedral Bible School” la Calvary Cathedral International Church, Forth Worth, Texas. Deedre şi soţul ei, Rufus, sunt fondatorii şi pastorii bisericii ” Familia Credinţei”, care are trei locaţii: Cluj Napoca, comunitatea de Rromi- Pata Rât care este situată în afara Clujului şi Lunca Mureş din judeţul Alba. Rufus este directorul fondator al ” Fundaţiei ajutorul Familiei”. Deedre, împreună cu Rufus, slujesc în România de 16 de ani. Înainte ca ei să slujească în România, timp de patru ani au slujit ca misionari în Guatemala, America Centrală şi apoi, timp de şase ani au slujit în Berlin, Germania unde au fondat şi păstorit biserica. Au slujit apoi în Republica Cehă, Slovacia, Polonia, Germania de Est, unde au slujit în mod special studenţilor universitari care proveneau din diferite naţiuni africane.

Aş dori ca împreună să urmărim câteva definiţii cu privire la ce înseamnă să fii “victimă”, “a victimiza” şi ce înseamnă să fii “învingător”. Haide-ţi să vedem ce ne spune Biblia cu privire la acestea:

1. VICTIMĂ

1.1. O fiinţă sacrificată unei zeităţi sau procesiunea unui rit religios ( Evrei 9:24-28; 10: 11-14; Isaia 53: 4-6)

1. 2. Cineva asupra căruia se acţionează şi este afectat de obicei de o forţă sau un agent adversar ( Evrei 12: 1-4)

1.3. Cineva care este rănit, distrus sau sacrificat în condiţii diferite ( 1 Ioan 3:8; Romani 8: 29-39)

1. 4. Unul care are subiectul suprimării, dificultăţilor sau maltratării ( Evrei 2: 14-18; Luca 4: 18-19)

1. 5. Cineva care este păcălit sau şmecherit ( 1 Corinteni 2: 7-8; Iacov 1: 21-26).

2. A VICTIMIZA

2.1. A transforma pe cineva în victimă ( Ioan 10: 17-18)

2.2. A supune decepţiei sau fraudei sau înşelării ( Ioan 8: 31-32).

3. ÎNVINGĂTOR

3.1. Unul care învinge un duşman sau un oponent ( Ioan 16:33; Romani 8: 30-39; 2 Corinteni 12: 7-10; Matei 10: 28-30)

3.2. Învingătorii sunt împlinitori ai Cuvântului ( Iacov 1:22)

3.3. Învingătorii umblă prin credinţa în Dumnezeu, Cuvântul Lui ( Iacov 2:14, 17-26)

3.4. Răsplata pentru învingători ( Apocalipsa 3:12, 20-21; Matei 28: 18-19)

3.5. ” Duceţi-vă şi…” (1 Ioan 4: 17-18).

Ce ţi s-a întâmplat, fie înainte sau după ce te-ai născut din nou, nu este ceea ce eşti tu. Nu este identitatea ta. Tu eşti o făptură nouă în Isus Hristos. Omul cel vechi e mort iar tu trebuie să îl ţii mort prin credinţa în ceea ce spune Dumnezeu despre tine în Cuvântul Său. Nu permitem lucrurilor care ni se întâmplă nouă sau celor din jur ( circumstanţele vieţii) să ne facă să ne concentrăm asupra problemelor noastre şi să ne definim calitatea vieţilor noastre prin ele. Isus a venit să ne dea viaţă şi viaţă din belşug. Cel rău vine să ne fure, să omoare şi să prăpădească viaţa lui Hristos din noi. Noi trebuie să ne împotrivim lui. El este un mincinos. Ce ni se poate întâmpla nu poate nimici acea viaţă. Viaţa noastră este caracterul lui Isus Hristos. Este roada Duhului Sfânt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege şi nici o armă a Satanei nu poate să le stea împotrivă. Este caracterul naturii noastre neprihănite nou- născută în Hristos Isus.

În concluzie, schimbarea începe cu atitudinea inimii sau a voinţei. Prin urmare, TU alegi ce vrei să fii… O SOLUŢIE sau O VICTIMĂ? Eu te sfătuiesc să FII O SOLUŢIE, FII BINECUVÂNTATĂ! FII O BINECUVÂNTARE pentru toţi cei din jurul tău!!!

Rezilienţa! ( A doua sesiune)


LIDIA ZELLER locuieşte în Elveţia de 33 de ani. Este de origine română, născută la Sibiu, este căsătorită şi este mama a două fete adulte şi bunică. Lidia este psihoterapeut, cu specializare în victimologie şi sexologie,  coach, mediator familial şi didactician. Este autoare a numeroase articole de specializare şi a unei cărţi autobigrafice ” Memoire de refugiee” – publicată în toate ţările francofone. Lidia este directoarea unui centru de ajutor social relaţional, lucreauă pentru poliţia elveţiană, face parte din Asociaţia Consilierilor Creştini din Elveţia, predă cursuri şi este conferenţiar. Motto-ul ei este Psalmul 34: 19: “De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă întotdeauna din ea”.

Noţiunea de “rezilienţă” este împrumutată din fizică. Termenul de rezilienţă este folosit cu referire la rezistenţa metalelor la şocuri, proprietatea unui material de areveni la forma iniţială, după ce a fost îndoit, întins sau comprimat. Preluat în psihologie, când întrebuinţăm termenul de “rezilienţă” ne referim la abilitatea sau potenţialul unei persoane de a încasa şocuri violente, a le depăşi, de a-şi reveni după traumatisme cum ar fi: moartea tragică a unui aproape, violenţă, catastrofe naturale, probleme economice, boală, etc.

Trecutul este traiectorie unică pentru fiecare dintre noi şi suntem diferiţi unii de alţii prin destinul trăit. Unul s-a zbătut şi a suferit toată viaţa, fiind lovit de soartă, altul a trăit o viaţă paşnică. Personalitatea noastră s-a construit pe experienţele trăite. Boala, pierderea unei fiinţe dragi, accidentele de pe parcurs, violenţele şi umilinţele repetate şi suportate, lipsa de dragoste şi de prietenie, lipsurile de tot felul. Toate acestea pot face din noi persoane amare… sau persoane care înving!

Nu suntem doborâţi de o singură nenorocire, ci de acumularea mai multor lovituri, a mai multor pierderi, ca Iov care şi-a pierdut averea, copiii, sănătatea, demnitatea, respectul şi a trebuit să suporte atacurile prietenilor săi. Iov a trecut printr-o mare încercare permisă de Dumnezeu. Care a fost atitudinea lui şi a celor din jurul său? Care este atitudinea noastră în suferinţă? Care este atitudinea noastră faţă de cei ce suferă?

Iosif un tinerel dispreţuit, urât şi vândut ca rob de fraţii săi, un inocent acuzat şi întemniţat, pe care însă, fiecare lovitură primită îl va ridica din ce în ce mai sus atât social cât şi moral şi spiritual. Care este atitudinea lui Iosif de fiecare dată când soarta îl loveşte? Care este atitudinea sa vis-a – vis de fraţii săi? Care este atitudinea noastră când cei ce ne sunt aproape ne-au trădat, ne-au vândut, ne-au lovit acuzându-ne pe nedrept?

Povestea lui naomi şi a nurorii ei Rut, ne arată două femei unite a face faţă sorţii care le-a lovit: moartea soţilor lor, sărăcia, emigrarea lor într-o ţară străină, lupta pentru a supravieţui… Care este atitudinea lor? Care este atitudinea noastră în faţa adversităţii, rămânem solidari între noi ajutându-ne unul pe altul sau ne vedem fiecare de viaţa noastră?

Nenorocirile de tot felul nu sunt doar iluzii… Suferinţa noastră este reală! De ce Dumnezeu permite suferinţa? Va fi ea oare inutilă? Cum suportăm şocurile vieţii? Cum ne ridicăm din cenuşe, sărind peste traumatisme, devenind mai puternici? Putem schimba răul în bine? Cum ne păstrăm demnitatea când am fost umiliţi din copilărie? Cum schimbăm suferinţa în binecuvântare? “ Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi” ( 1 Petru 5:10).

Dumnezeu va utiliza cauza suferinţei noastre schimbând-o în binecuvântare. Dragostea poate ţâşni din ură. Reuşita se poate desprinde din eşec. Binecuvântarea din duşmănie. Bucuria din tristeţe. Speranţa din disperare. Viaţa din moarte.

Dragostea dă energie şi ţel vieţii noastre. Omenirea caută dragostea fără  să-şi dea seama că dragostea este Dumnezeu! Însă dragostea necondiţionată pentru aproapele nostru este o poruncă: ” Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii” ( Ioan 13: 34-35).

Puterea postului şi a rugăciunii!



Când am văzut-o pentru prima dată pe Rodica Volintiru, am văzut ceva frumos în suflteul ei. S-a aşezat lângă mine şi, pur şi simplu, am început să vorbim(nu prea multe dar a fost de ajuns să îţi dai seama că este un om minunat),  niciodată nu ne-am văzut, dar dragostea ce o are pentru Dumnezeu, dar şi faţă de oameni, emana ca o mireasmă plăcută înaintea Celui căruia Îi slujeşte cu o pasiune de nedescris şi mi-aş fi dorit ca această pasiune să o văd în multe femei din România. Spun asta, pentru că Dumnezeu a lăsat un potenţial imens în fiecare inimă ce doreşte să Îl slujească pe El, doar dacă învaţă să fie disponibilă. Mi-aş fi dorit să scriu mărturia acestei minunate femei a lui Dumnezeu, însă am preferat, mai degrabă, să pun câteva videoclipuri cu mărturia ei şi cu mesajele ce le-a avut la nenumărate conferinţe dedicate exclusiv femeilor. WOW! WOW! WOW! Vă spun că fiecare mărturie a Rodicăi este una prin care Dumnezeu sensibilizează inimi împietrite, inimi căzute şi îndurerate. Eşti TU gata să asculţi de Vocea Celui care a fost străpuns pe lemnul crucii de la Golgota?? Dacă da, atunci te provoc să urmăreşti aceste videoclipuri ce le-am postat de pe Youtube.

Pe mine, personal, mărturia Rodicăi, m-a provocat şi Dumnezeu m-a conştientizat de multe lucruri pe care nu le înţelegeam. Mă rog ca mărturia ei să aibă un impact şi o transformare în inima TA! Lasă-te convinsă de Duhul lui Dumnezeu. 

În Christos Isus avem totul deplin, dar din cauza păcatului de orice fel nu putem beneficia de binecuvântările Domnului. De aceea, postul şi rugăciunea sunt atât de importante în viaţa noastră de credinţă.

Trăim o vreme critică. Biserica lui Christos este din ce în ce mai slabă, adormită. Vrăjmaşul atacă pe orice cale, căci vrea să omoare, să distrugă şi să prăpădească: familia, biserica, relaţiile, sănătatea…

Rugăciunea însoţită de post este mult mai efectivă decât rugăciunea singură. În urma postului, rugăciunile noastre vor fi transformate, dinamice şi vom vedea rezultate mari.
Prin post şi rugăciune Îl vom onora şi glorifica pe Domnul Isus cu adevărat.

Cel ce posteşte mult şi se roagă, devine un canal pentru Duhul Sfânt, un instrument în mâna lui Dumnezeu, un vas cu totul predat Lui, un ambasador al cerului care va merge în toată lumea şi va face ce Christos a făcut.

Prin post şi rugăciune “omul cel vechi” este crucificat, iar “omul cel nou” înviat, umblând în noua viaţă în Christos Isus. Apostolul Pavel ne spune, 2 Corinteni 11:27 “în posturi adesea…”, Galateni 5:24 “răstignind firea pământească…”
Postul şi rugăciunea ţine firea noastra pe cruce. Fără această moarte, nu este victorie.
Singurii oameni care au autoritate peste satan, sunt aceiea care aleg calea crucii.
Galateni 2:20: “Am fost răstignit împreună cu Christos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Christos trăieste în mine.”

Postul şi rugăciunea ridică nivelul credinţei care mută munţii. (Matei 17:20,21)

Ca să vedem semne şi minuni în viaţa noastră, trebuie să avem o viaţă de post şi rugăciune. Cu cât postul este mai lung, cu atât victoria este mai mare. În posturile lungi, vom experimenta ca şi Daniel: răspuns la rugăciuni care de mult le aşteptam, putem avea viziuni cereşti glorioase şi multe revelaţii divine.
De aceea, fraşi şi surori preaiubiţi în Domnul Isus, scuturaţi-vă de praful leneviei, apatiei, nepăsării şi indiferenţei spirituale, scuturaţi-vă de lucrurile lumii care vă ţin pe loc şi nu va lăsa să creşteţi la statura plinătăţii lui Christos. (Efeseni 4:13)

Este vremea să creştem spiritual. Este vremea să începem să moştenim ceea ce Tatăl nostru ne-a încredinţat, căci suntem moştenitori împreună cu Hristos (Iacov 2:5; Efeseni 1:11)
Este vremea să intrăm în Autoritatea pe care Tatăl ne-a dat-o (Marcu 16:17,18 Luca 10:19)
Este vremea să locuim în locurile cereşti în Hristos Isus (Efeseni 2:6) şi de acolo să poruncim căpeteniilor şi puterilor demonice să plece din familiile noastre, bisericile noastre, ţara noastră. Căci Dumnezeu a pus în noi comori, valori, calităţi, abilităţi divine, daruri cereşti. Este timpul să le folosim spre slava şi gloria SA.
Este vremea de a sparge carapacea lumii, păcatului, a religiei, necredinţei, a formei, a obiceiurilor aşa zis evlavioase, ca să iasă la iveală adevărata identitate pe care o avem în Christos Domnul. Domnul ISUS vrea să locuiască-n noi în toată plinătatea SA, a dragostei Sale -AGAPE.

CA SĂ FIM O INFLUENŢĂ PENTRU CEI DIN JUR,
UN MAGNET CARE ATRAGE SPRE EL,
O SARE CARE PROVOACĂ SETE DUPĂ EL
O LUMINĂ CARE ÎMPRĂŞTIE ÎNTUNERICUL,
EL VREA SĂ FIM
MÂNGÂIERE PENTRU CEL ÎNTRISTAT,
PACE PENTRU CEL ÎNGRIJORAT,
VINDECARE PENTRU CEL BOLNAV,
BUCURIE PENTRU CEL CE PLÂNGE,
SPERANŢĂ PENTRU CEL DISPERAT,
PÂINE PENTRU CEL FLĂMÂND,
APĂ PENTRU CEL ÎNSETAT,
BELŞUG PENTRU CEL LIPSIT,
TĂRIE PENTRU CEL SLĂBIT,
O EPISTOLĂ VIE.

Gloria şi puterea Lui se va manifesta prin noi şi va atrage lumea la Christos.
Secretul acestor valori stă în post, rugăciune şi timp petrecut în intimitate cu Christos.

Păzeşte-ţi sănătatea prin alegeri bune! (Prima sesiune)


TATIANA PETRIC locuieşte în Cugir împreună cu familia, soţul şi cei doi fii. Este farmacistă şi prin natura profesiei este dedicată oamenilor aflaţi în suferinţă. De aceea, întotdeauna încearcă să dea împreună cu medicamentul şi speranţa că Acel ce vindecă pe deplin este Dumnezeu. În biserică este implicată alături de alte femei în slujirea în grupe de studiu biblic.

Urmăriţi cu toţii pacea şi sfinţirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul. Fiţi atenţi ca niciunul să nu se întoarcă de la harul lui Dumnezeu, ca niciun lăstar de amărăciune să nu crească şi să provoace durere (boală) iar prin el mulţi să fie întinaţi” (Evrei 12: 14-15).

Din pricina mâniei Tale nu mai este nimic sănătos în trupul meu, niciun os nu mai este întreg din pricina păcatului meu… numai este nimic sănătos în trupul meu! Sunt atât de slăbit şi de zdrobit! Mă tânguiesc din pricina suspinelor inimii mele!” (Psalmul 38:3-8).

Astăzi, mai mult ca oricând se pune întrebarea: “Există legătură între sănătatea trupului şi sănătatea spirituală?” Vedem în jurul nostru atâta boală, atâta durere şi ne întrebăm ” de ce, de ce îngăduie Dumnezeu toate aceste lucruri în dreptul copiilor Săi?” fără să ne gândim că de cele mai multe ori ele sunt consecinţă a alegerilor noastre. Dumnezeu ne-a creat în mod perfect, după chipul şi asemănarea Sa. Ştim lucrul acesta, suntem conştienţi că tot ce s-a întâmplat în istoria omenirii este consecinţa unor alegeri, şi totuşi când suntem confruntaţi cu consecinţa alegerilor noastre ne întoarcem spre Dumnezeu şi Îl întrebăm “de ce?”

Înainte de orice Dumnezeu este iubire. Cea mai mare poruncă dintre toate este “să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. De la alegerea noastră de a respecta sau nu această poruncă, pornesc majoritatea bolilor şi problemelor ce ne secătuiesc viaţa.

HTA, cardiopatia ischemică, tulburările de ritm cardiac, sunt strâns legate de sentimentele de neiertare, ură, amărăciune îndreptate asupra anumitor persoane. În Levitic 19: 17 Dumnezeu ne spune:” Să nu-l urăşti pe fratele tău în inima ta!” Fiecare cuvânt al lui Dumnezeu are o greutate veşnică de slavă. Cuvintele ÎN INIMA TA sunt esenţiale. Dumnezeu a ştiut dinainte că în anumite circumstanţe ale vieţii s-ar putea să nutrim sentimente negative faţă de semeni de-ai noştri, dar El ne atenţionează: “nu le lăsa să îşi facă locuinţa în inima ta, nu le lăsa să se facă lăstari de amărăciune care să rodească boala”. ” Cei răi îşi scot sabia, îţi încordează arcul… cu sabia lor însă îşi vor străpunge propriile inimi”.

Ulcerul duodenal, gastrita sunt strâns legate de mânia ascunsă, interiorizarea sentimentelor negative, judecata: “Renunţă la mânie, părăseşte furia! Nu te mânia, căci mânia duce numai la rău” (Psalmul 37:8). Mânia şi judecata, sentimentele negative reprimate, cresc secreţia de acid gastric, provocând ulcer şi alte boli ale sistemului digestiv. noi nu avem dreptul să judecăm, doarece niciodată nu putem fi siguri că judecata noastră este corectă. Singurul care cunoaşte inima omului este NUMAI Dumnezeu: “Cine eşti tu să-l condamni pe slujitorul altuia? Daca stă sau cade, îl priveşte pe stăpânul său! Însă el va sta pentru că Domnul îl poate face să stea!” (Romani 14:4).

Bolile psihice, atacurile de panică, diabetul zaharat, hipercolesterolemia, sunt mână în mână cu sentimentul de îngrijorare sau mai modern spus “stress”: “Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră GÂNDINDU-VĂ ce veţi mânca sau ce veţi bea, nici de trupul vostru GÎNDINDU-VĂ cu ce veţi îmbrăca… Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de toate acestea… Nu vă îngrijoraţi deci de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Îi este de ajuns zilei necazul ei ” (Matei 6: 25 – 34). Hormonul stress-ului este cea mai nocivă otravă pentru creier şi inimă. Statistica arată că aproximativ 8 % din îngrijorările noastre au un temei real, restul sunt GÂNDURI negative provocate de neîncrederea că deciziile lui Dumnezeu în ceea ce  priveşte viaţa noastră sunt cele mai bune pentru noi.

Dumezeu ne vrea aur curăţit. Cum se curăţeşte aurul?Prin topiri şi răciri succesive datorită punctelor de topire diferite metalelor cu care se află în combinaţie. Atunci însă, când ajunge curat aurul este extrem de maleabil şi ductil, putând fi prelucrat în foiţe subţiri de sutimi de miimi de milimetru, astfel de foiţe fiind foarte transparente. Noi nu alegem să fim puşi sau nu în cuptor, alegerea este a lui Dumnezeu care ne vrea curaţi, alegem însă cum ne comportăm în circumstanţele în care ne pune El. De alegerea noastră însă, poate să depindă mântuirea celor din jurul nostru şi răsplata pe care să o primim de la Domnul slavei.

Conferinţa naţională a femeilor – Mamaia 2011


Am avut binecuvântata ocazie de a participa pentru prima dată în viaţa mea la o asemenea conferinţă, de mare anvergură. Mai mult din plictiseală am ales să merg şi nu aveam mari aşteptări de la această conferinţă, însă timpul petrecut împreună cu surorile mele, adunate de prin toată ţara( Craiova, Târgu Mureş, Bucureşti, Toflea, Hunedoara, Rădăuţi, Cugir, Suceava, Timişoara, Cluj, Constanţa- Lazu, Agigea, Techirghiol, Medgidia şi multe altele),  a fost un timp foarte şi neaşteptat de binecuvântat. Şi cred că, dacă eraţi din Constanţa, cu siguranţă nu aţi fi ratat nici voi această ocazie.

Titlul acestei Conferinţe a fost intitulat ” Fii o soluţie a lui Dumnezeu, nu o victimă a împrejurărilor!” , având drept motto 2 Corinteni 4: 7-9 unde spune aşa: ” Căci Dumnezeu, care a zis: “Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a luminat inimile… Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru că această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi. Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtorare, în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi”.

Să ştii cum să fii parte a soluţiei lui Dumnezeu pentru problemele din jur, nu o victimă a lor, este o mare provocare în aceste vremuri pentru fiecare femeie şi totodată, o cale pentru a umbla într-o viaţă de biruinţă.

Vreau să vă împărtăşesc şi vouă doar câteva din sesiunile prezentate la această conferinţă. Doar ca să citiţi şi să aflaţi despre ce a fost vorba în această superbă şi măreaţă lucrare pe  care Dumnezeu a făcut-o acolo.

Scopul acestei Conferinţe a fost  să pună în mişcare planul lui Dumnezeu de restaurare şi echipare cu viaţa pregătită de Hristos pentru femeile din România. Voi încerca pas cu pas să vă aduc la cunoştinţă şi vouă tot ceea ce a fost prezentat la această Conferinţă de femei puternice în Hristos care nici ele nu au avut o viaţă tocmai uşoară. Fiecare dintre ele a avut lupta ei, întâlnire specială cu Domnul inimii lor, care L-au descoperit pe Dumnezeu atât în bucurii cât şi în tristeţile şi provocările de zi cu zi. Şi, care nu au renunţat la înaintarea lor pe Cale. Ele sunt cele alese de Dumenzeu pentru a împrăştia mireasma lui Hristos(dar şi tu poţi fii una dintre ele) : Tatiana Petric; Rodica Volintiru; Deedree Whynot; Lidia Mihăilescu; Rodica Baciu; Mihaela Norton; Perla H.; Ligia Seman – coordonatoarea Conferinţei; Angela Ţiprigan; Eli Henteş şi nu în ultimul rând, reprezentanta Constanţei, Elena Paşcalău.

Cine sunt eu în Hristos??


Una dintre modalităţile prin care ne maturizăm este aceea  de a ne aminti continuu  CINE SUNTEM NOI ÎN HRISTOS!

1. Eu sunt sarea pământului. (Matei 5:13)

2. Eu sunt lumina lumii. (Matei 5:14)

3. Eu sunt un copil al lui Dumnezeu. (Ioan 1:12)

4. Eu sunt parte din adevărata viţă de vie, un vas al vieţii lui Hristos. (Ioan 15:1,5)

5. Eu sunt prietenul lui Isus Hristos. (Ioan 15: 15)

6. Eu sunt ales de Hristos şi numit de El ca să aduc roade. (Ioan 15:16)

7. Eu sunt un rob al neprihănirii. (Romani 6:18)

8. Eu sunt un rob al lui Dumnezeu. (Romani 6:22)

9. Eu sunt un copil al lui Dumnezeu; Dumnezeu este Tatăl meu spiritual. (Romani 8: 14-15; Galateni 3:26; 4:6)

10. Eu sunt un moştenitor împreună cu Hristos; noi împărtăşim aceeaşi moştenire. (Romani 8:17)

11. Eu sunt un templu- un lăcaş al lui Dumnezeu. Duhul Lui şi viaţa Lui sunt în mine. (1 Corinteni 3:16; 6:19)

12. Eu sunt în unitate cu Domnul şi sunt în acelaşi duh cu El. (1 Corinteni 6:17)

13. Eu sunt un  membru al Trupului lui Hristos. (1 Corinteni 12:27; Efeseni 5:30)

14. Eu sunt o creaţie nouă. (2 Corinteni 5:17)

15. Eu sunt împăcat cu Dumnezeu şi, de asemenea, sunt un împăciuitor. (2 Corinteni 5:18,19)

16. Eu sunt u  fiu al lui Dumnezeu şi una în Hristos. (Galateni 3:26,28)

17. Eu sunt moştenitor al lui Dumnezeu, devreme ce sunt fiu al Lui. (Galateni 4:6,7)

18. Eu sunt un sfânt. (Efeseni 1:1; 1 Corinteni 1:2; Coloseni 1:2)

19. Eu sunt lucrarea mâinilor lui Dumnezeu, născut din nou în Hristos, pentru a face lucrarea Sa. (Efeseni 1:20)

20. Eu sunt un cetăţean al Împărăţiei, împreună cu ceilalţi credincioşi din familia lui Dumnezeu. (Efeseni 2:19)

21. Eu sunt un prizonier pentru Hristos. (Efeseni 3: 1; 4:1)

22. Eu sunt un neprihănit şi sfânt. (Efeseni 4:24)

23. Eu sunt un cetăţean al cerului – sunt deja în Împărăţie! (Efeseni 2:6)

24. Eu sunt ascuns cu Hristos în Dumnezeu. (Coloseni 3:3)

25. Eu sunt o expresie a vieţii lui Hristos, pentru că El este viaţa mea. (Coloseni 3:4)

26. Eu sunt ales de Dumnezeu, sfânt şi preaiubit. (Coloseni 3:12; 1 Tesaloniceni 1:4)

27. Eu sunt un fiu al luminii, nu al întunericului. (1 Tesaloniceni 5:5)

28. Eu am o chemare divină. (Evrei 3:1)

29. Eu sunt un părtaş împreună cu Hristos; eu împărtăşesc viaţa Sa. (Evrei 3:14)

30. Eu sunt una din pietrele vii ale lui Dumnezeu, fiind zidit în Hristos – lăcaş spiritual. (1Petru 2:5)

31. Eu sunt un membru al unei seminţii alese, al unei preoţii împărăţeşti, al unei naţiuni sfinte, al unui popor al lui Dumnezeu, sunt în posesia Lui. (1 Petru 2:9, 10)

32. Eu sunt un străin şi călător în această lume în care trăiesc pentru o perioadă scurtă de timp. (1 Petru 2:11)

33. Eu sunt un duşman al diavolului. (1 Petru 5:8)

34. Eu sunt un copil al lui Dumnezeu şi voi fi ca şi Hristos, când El se va întoarce. (1 Ioan 3:1,2)

35. Eu sunt un născut din Dumnezeu, iar diavolul nu se poate atinge de mine. (1 Ioan 5:18)

36. Eu NU sunt marele ” EU SUNT CEL CE SUNT” (Exod 3:14; Ioan 8:24, 28, 58), dar, prin harul lui Dumnezeu, EU SUNT CINE SUNT! (1 Corinteni 15:10).

CREDE CEEA CE SPUNE DUMNEZEU DESPRE TINE!!!!

de Elena Ninilucrător  în Africa

Povestea stâncii…


Un om dormea în coliba lui, când dintr-odată, într-o noapte, camera s-a umplut de Lumină şi i-a apărut Dumnezeu. Domnul i-a cerut să facă o munca pentru El şi i-a arătat o stâncă mare din faţa colibei.  I-a explicat că va trebui să împingă piatra zilnic, cu toate puterile sale, ceea ce omul a şi făcut.

Mulţi ani a muncit din greu, de la răsăritul la apusul soarelui, împingea din toate puterile, cu umerii proptiţi pe suprafaţa masivă şi rece a stâncii de neclintit. În fiecare noapte bărbatul se întorcea trist şi istovit în coliba lui, simţind că întreaga zi a irosit-o degeaba. Tocmai când bărbatul era mai descurajat, „adversarul” (Satana) a decis să-şi facă apariţia în gândurile plictisite ale acestuia:

 – De atâta timp împingi piatra şi ea nici nu s-a clintit.

Aşa încât omul a rămas cu impresia că sarcina lui este imposibil de realizat şi că toată munca lui va fi un eşec. Aceste idei l-au deprimat şi descurajat pe bărbat.

„Adversarul” i-a spus:

– De ce te distrugi singur pentru asta? Petrece-ţi timpul făcând doar un efort minim şi te vei simţi mai bine.

Bărbatul ostenit tocmai aşa îşi propusese să facă, dar, înainte de asta, a decis să se roage şi să-şi spună păsul lui Domnului.

– Doamne, a spus, am muncit mult şi greu pentru Tine, adunându-mi toate puterile să fac ce mi-ai cerut. Acum, după atâta timp, nu am reuşit să mişc piatra nici cu jumătate de milimetru. Cu ce am greşit? De ce am eşuat?”

Domnul i-a răspuns înţelegător:
– Prietene, când ți-am cerut să-mi slujeşti şi tu ai acceptat, ţi-am spus că sarcina ta era să împingi cu toate puterile în stâncă, ceea ce ai şi făcut. Niciodată nu am spus că aştept ca tu să o mişti. Sarcina ta era doar să împingi. Şi acum vii la Mine obosit spunând că ai eşuat. Dar chiar asta e realitatea??? Priveşte la tine…

Braţele îţi sunt puternice şi musculoase, spatele e vânjos şi bronzat, mâinile îţi sunt bătătorite de atâta apăsare, picioarele ţi-au devenit solide şi puternice. Te-ai dezvoltat mult şi capacităţile tale sunt peste ce te-ai fi putut aştepta să ai. Adevărat, nu ai mişcat stânca. Dar vocaţia ta a fost să mă asculţi şi să împingi, ca să-ţi pui la încercare credinţa şi încrederea în înţelepciunea Mea.

Ceea ce ai şi făcut. Acum Eu, prietene, voi muta stânca.

Noi suntem o familie


A cere, a revendica puterea care este în numele lui Christos nu e vreun
adevãr teologic secret şi complicat. În biblioteca mea există cãrţi scrise
doar despre numele lui Isus. Autorii le-au scris spre a ajuta credincioşii sã
înţeleagã implicaţiile adânci ascunse în numele lui Christos. Şi totuşi,
majoritatea acestor cãrţi sunt atât de “adânci,” că “depăşesc” de-a
dreptul cititorii.

Eu cred că adevărul pe care ni s-a dat să-l cunoaştem despre numele lui Isus
este aşa de simplu, încât pănă şi un copil ar putea sã-l înţeleagã. Când
aducem cererile noastre în numele lui Isus, trebuie să fim pe deplin convinşi
că este întocmai ca şi cum Isus Însuşi l-ar ruga pe Tatăl. Poate vă
întrebaţi: ”Dar cum ar putea acest lucru sã fie adevãrat?” Daţi-mi voie
să vă explic.

Noi ştim că Dumnezeu a iubit pe Fiul. A vorbit cu Isus şi L-a învăţat în
timpul şederii Lui pe pãmânt. Şi Dumnezeu nu numai că a auzit dar a şi
rãspuns fiecărei cereri pe care Fiul i-a fãcut-o. Isus a mãrturisit aceasta,
spunând, “El întotdeauna mă ascultă.” Pe scurt, Tatăl niciodatã nu i-a
respins Fiului vreo cerere.

Astãzi, toţi cei care se încred în Isus sunt îmbrãcaţi, ascunşi în Fiul.
Iar cerescul Tată ne primeşte la fel de îndeaproape, de intim, cum îl primeşte
pe propriul Său Fiu. De ce? Din cauza unităţii noastre spirituale cu Hristos.
Prin moartea Sa la cruce şi prin învierea Sa, Isus ne-a fãcut una cu Tatăl.
“Ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai
trimis…ca ei să fie una, cum şi noi suntem una, – Eu în ei, şi Tu în
Mine; – pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea
că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine” (Ioan
17:21–23).

Mai simplu spus, noi suntem acum rude, suntem o familie – suntem una cu Tatăl,
şi cu Fiul. Noi am fost înfiaţi, cu drepturi depline de moştenire pe care le
are orice copil. Acesta înseamnă că toatã puterea şi resursele cerului ne-au
fost nouã puse la dispoziţie, prin Christos.

Rugăciunea “în numele lui Isus” nu este o formulă. Nu este o frază, o
expresie a cărei putere stă în faptul că o rosteşti. Puterea stă în credinţa că
Isus i-a cauza, problema noastră, şi o susţine la Tatăl pe baza a ceea ce a făcut
El pentru noi, a meritului Său. El este Apărătorul, Avocatul nostru, el face
solicitarea pentru noi. Puterea constă în a ne încrede pe deplin că Dumnezeu
niciodată nu Îl respinge pe Fiul Său propriu, iar noi suntem beneficiarii
credincioşiei absolute a Fiului Său.

by David Wilkerson

Interviu cu pastorul chinez Wang Mingdao


      Reporterul:  Cum ai petrecut în închisoare?

Wang Mingdao: Dacă se poate, aş dori să nu-mi amintesc de toată suferinţa îndurată acolo. Domnul cunoaşte totul. Eu vreau să privesc acum numai înainte. Situaţia s-a schimbat în China. Anii mulţi de închisoare au fost ca un fel de educaţie universitară pentru mine. Am învăţat foarte multe acolo. M-a maturizat spiritual prin suferinţă şi încercări. Domnul a fost Profesorul meu. În timpul celor 22 de ani şi 10 luni am fost izolat în totalitate de familia mea. Nu mi s-a permis să primesc nici măcar o scrisoare. În tot acel timp nu am văzut o Biblie. Am întâlnit doi creştini. Unul era catolic. N-a putut să reziste  suferinţelor din închisoare şi şi-a pus capăt vieţii. Celălalt era pastor protestant. Acesta mi-a făcut viaţa şi mai amară. Fusese pus de autorităţi să mă tortureze psihic. Eu l-am iertat, însă, din toată inima. Dumnezeu mi-a iertat mie atât de mult, de ce n-aş putea şi eu să iert pe cei care îmi fac rău mie?

R: Cum s-a desfăşurat procesul din anii ’50? 

W. M. Au organizat procesul într-o Biserică oficială. mai mulţi pastori şi alţi creştini pe care îi cunoşteam au fost martori împotriva mea. M-au acuzat de faptul că sunt duşman al statului şi al comunismului şi m-au numit revizionist şi capitalist. În încheiere au cerut  să mi se acorde pedeapsa cu moartea! Însă, datorită faptului că autorităţile nu au găsit nici o infracţiune penală în viaţa mea de zi cu zi, am fost salvat de la moarte, primind în schimb 15 ani de închisoare. M-au eliberat după 13 luni. Eram la acea dată un om total dezorientat şi frânt psihic. Semnasem o scrisoare în care declaram că autorităţile aveau dreptate şi eu greşisem. Ca urmare a declaraţiei mele, alţi creştini s-au lepădat de Domnul.

După un timp, atât puterile cât şi judecata mi-au revenit. Mi-am retras declaraţia făcută şi m-au aruncat din nou în inchisoare, unde am stat aproape 23 de ani.

R: Ce sentimente ai faţă de acei creştini care te-au acuzat?

W. M.  De fiecare dată când mă gândesc la istorisirea despre lepădarea lui Petru mă întăresc sufleteşte. Întrucât şi eu am căzut, mă simt nefolositor şi nevrednic. Dar cât de minunat,Domnul m-a iertat după ce mi-am mărturisit păcatul. De ce oare n-aş putea atunci şi eu să -i iert pe cei care mi-au făcut  rău mie?

R: Nu te-ai plâns niciodată de situaţia în care te aflai?

W. M.  Nu! Dumnezeu nu greşeste niciodată! Toate lucrurile lucrează spre binele celor ce-L iubesc pe El. Cei 23 de ani petrecuţi în închisoare au fost ca o lună lungă de miere petrecută cu Isus. Versetele biblice pe care le ştiam pe dinafară m-au întărit în fiecare zi. Obişnuiam să mă retrag  într-un colţ şi să rostesc  în şoaptă versete din Biblie. Mica 7: 8-9 şi Romani 12 au fost versetele mele preferate… ” Nu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci chiar dacă am căzut, mă voi ridica iarăşi, totuşi Domnul este Lumina mea” (Mica 7:8).

R: Ai mărturisit pentru alţii în închisoare?

W. M. Ceea ce am făcut în închisoare a însemnat probabil mai mult decât ceea ce aş fi putut face în libertate. în închisoare am fost instruit de Dumnezeu şi am avut ocazia să mărturisesc altora despre El.  Datorită privării de libertate, cărţile mele s-au răspândit şi în afara Chinei. Eu n-am văzut nici măcar una din cărţile mele tipărite, însă am auzit că numai în Hong Kong circulă 30 de titluri de cărţi. Eu am încercat întotdeauna să instruiesc pe alţii în a trăi ca şi creştini în viaţa de zi cu zi şi am refuzat să mă angajez în discuţii politice.

R: Ce părere ai despre viitorul Bisericii în China?

W. M. S-au schimbat multe în ultimul timp. Ţara se deschide tot mai mult, altfel nu m-ar fi eliberat. Este foarte important în aceste vremuri ca slujitorii Domnului să urmeze Cuvântul lui Dumnezeu fără să se abată la dreapta şi la stânga. Astăzi avem nevoie în mod deosebit de lideri spirituali şi de instruire în a practica credinţa în fiecare zi. Nu e de nici un folos a vorbi despre teorii care nu au nici o legătură cu viaţa de zi cu zi. Astfel de predici ne fac numai “capul mare”, în timp ce picioarele rămân “mici”, şi ca urmare cădem la pământ. Cei 30 de ani de persecuţie în China au produs o curăţie spirituală.

R: Mulţi creştini din afara Chinei vor să se angajeze în a ajuta această ţară imensă. Ce sfaturi ai să ne dai în această privinţă?

W. M. Rămâneţi tari în credinţă! Fiţi creştini puternici! Atunci Dumnezeu vă va descoperi planul Lui cu privire la China. Nu uitaţi, fiţi mai întâi în voia lui Dumnezeu acolo unde vă aflaţi acum!

Divine parfume…


            Îmi amintesc şi eu primele zile la C.R.S.T., aceşti 2 ani s-au evaporat precum mirosul unui parfum…un parfum care nu poate fi uitat niciodată.                Un parfum aşa de minunat că nu îţi trebuie decât un simplu gând şi mireasma lui apare în inima ta. Acest parfum are note uşoare florale, precum crinul… Ina, Bianca, Elena, Georgiana, Raluca şi Alexandra:) apoi, treptat, încep să se resimtă şi esenţele tari precum moscul, iasomia… Liviu, Betuel, Ben, Dacian, Nick, Jonathan, George. Acest parfum nu ar avea atâta farmec dacă aceste note,,orientale,,nu ar fi existat…fiecare notă are însă mireasma şi timpul ei !!! Astfel, până la capăt, să răspândim mireasma Celui ce ne-a chemat:) we love you ALL!!


Interviu….


Reporter:    Ce nume i-ai da copilului tău, primului tău copil, pe care l-ai avortat?

 

Doamna I.S.: 

M-am gândit de nenumărate ori… Aici mi-ai atins un punct sensibil, cum să zic, un domeniu în care nu sunt pe deplin vindecată… Mi-e dor de el, nu ştiu ce era, dacă era fetiţă sau băiat… Mă gândesc la copiii mei cu durere… şi mă întreb dacă ne-am întâlni acum, oare ei ce mi-ar spune, oare ar putea să mă ierte pentru ceea ce am făcut?

Pentru faptul că

pe unul l-am lăsat să cadă în scoica de la WC

şi să meargă pe canalul ăla, în mizeria aia… Nu ştiu…

Pe celălalt l‑am lăsat să-l măcelărească doctorul,

să-l taie în bucăţi şi să-l scoată afară,

iar pe celălalt să-l aspire…

Cât de cumplit, cât de dureros a fost pentru ei lucrul ăsta… Atât sufleteşte, faptul că au fost despărţiţi de mama lor într-un… într-un mod atât de barbar, cât şi durerea fizică pe care au simţit-o…

Deşi m-am iertat pe mine şi ştiu că şi Dumnezeu m-a iertat, NU pot să uit ce dureri le-am pricinuit…

      Iar de numele lor, la fel, nu pot să vorbesc – şi asta mi-e greu. Dacă aş putea măcar să le pun nişte nume, să mă gândesc la ei ca la nişte… ca la cineva… Oricum mă gândesc la ei ca la nişte fiinţe, dar, aşa cum spun acum „Tomy, Iulia, Maia şi David“, aş vrea să le spun şi lor cumva şi să mă rog pentru ei, dar nu pot…

…La un moment dat am simţit nevoia să mă duc la baie şi… am simţit senzaţia de screamăt şi… m-am trezit efectiv că… a ieşit copilul… Deci a fost cumplit… Chiar dacă mă simt iertată şi eliberată de coşmarul ăsta, imaginea asta n-am s-o pot uita niciodată. Nu mi-a venit să cred că este adevărat ceea ce văd – ERA UN COPIL. Un copil cu tot ceea ce avea nevoie:

mâini,

picioruşe,

cap,

ochi,

nas, 

gură.

Totul era acolo şi… în balansul lui, cum era atârnat de ombilic, cu capul şi cu mâinile în jos, totuşi şi-a ridicat mâinile, şi le-a dus la ochişori, ca şi când ar fi plâns, ca şi când ar fi vrut să-şi şteargă lacrimile sau să-şi acopere ochii, să nu vadă ce-l aşteaptă… Am simţit că-mi vine să-l iau în mâinile mele, să-l pun la loc şi să-l las să-şi continue viaţa… Am… am urlat de disperare; am fost… nu vă pot spune, ca într-un coşmar.   AM TRĂIT UN COŞMAR.

Jurnalul copilului ucis


  o mică veste din lumea nevăzută,

N-am fost întrebat , şi mi s-a luat viaţa cu toate că doream atât de mult să o trăiesc..Nu mi-au cerut părerea şi au distrus ochii mei înainte să pot vedea lumea…nu au ţinut cont de mine, şi m-au trimis din nevăzut în invizibil fără să înţeleagă că eu simt…nu am avut şansa , căldura soarelui să-mi ardă obrajii, nici să simt mirosul macilor din lanul de grâu…mi-ai fura zâmbetul înainte să ştiu să zâmbesc, şi niciodată nu voi cunoaşte culoarea ochilor mei…inima mea a început să bată dar a fost oprită brusc de mâini omeneşti inumane…nu m-au lăsat să-mi apăr drepturile…

Puţinul timp în care am respirat mi-am dat seama că nu sunt dorit…

Dar nu am crezut vreodată că o fiinţă poate lua viaţa alteia fără să se simtă vinovată…

Eu nu vreau să te trezeşti în negrul nopţii şi să plângi, nu vreau să priveşti de pe bancă copiii jucându-se şi să simţi cum lumea ta s-a sfârşit…Nu-ţi doresc singurătatea….destul mi-e că o cunosc eu…destul că întunericul mi-e şi noapte şi zi…destul că plâng şi nimeni nu m-aude…

Aş vrea să ies de aici, să fug…dar nu am unde…sunt un nevăzut într-o lume invizibilă, şi nimeni nu va ştii că am avut intenţia să exist..odată…

Am fost rupt în bucăţi, picioare, mâini şi trup…mi-au separat capul şi au extras din el şi ultima bucată de gândire….

S-au jucat cu mine, crezând că nu am suflet, dar ei nu ştiau că simţeam fiecare tăietură…fiecare membru cum se rupe…

Strigam în tăcere…sperând totuşi că cineva poate m-aude…apoi …m-au aruncat între cârpe…

Îmi căutam picioruşul şi degetul mic…îmi căutam inimioara, să simt că mai bate….dar cum să caut dacă ochii mei i-am pierdut şi nu-mi mai găseam capul?…

Lăsaţi zâmbetul să renască fiinţe, primiţi îngerii trimişi din cer…iubiţi…îmbrăţişaţi…trăiţi…

N-am fost întrebat dacă vreau sau nu să trăiesc…şi mi-au tăiat acest drept…

Nu vreau cu cei de după mine să se mai întâmple…

Fă CEVA!!!!…. DEPINDE DE TINE

Cu dorinţa,

unul dintre miile de   boabe de nisip…eu, Copilul ucis!

 

Sursa: Ligia Tranca

Băutură răcoritoare – Braga!!


Asaltul băuturilor răcoritoare chimizate,acidulate şi chiar dăunătoare sănătăţii,mă face să mă gândesc la ce   băuturi răcoritoare erau în vremea când românii nu auziseră de mărcile de sucuri care umplu rafturile magazinelor  de astăzi.

Câţi dintre noi au auzit de …braga şi câţi ştiu că este un adevărat izvor de sănătate prin vitaminele şi mineralele pe care le conţine? Câţi dintre noi au băut braga?Dar cvas ?

Hai să încercăm să preparăm braga ăn casă şi pe urmă să o comparăm cu răcoritoarele noastre cele de toate zilele.

Fără “E’-uri, fără coloranţi, fără aditivi de gust…

Ingrediente: 1 kg cereale (grâu, orz, secară, porumb etc.) în cantităţi egale, 2 kg mălai.

Preparare: Cerealele se pun într-un vas cu puţină apă. Vasul se acoperă cu un şervet şi se ţine la loc călduţ spre a grăbi încolţirea. Se scurge bine apa, iar seminţele se pun la uscat pe tăvi de plastic sau pe tăvi emailate.

 După uscare, se macină prin maşina de tocat carne, maşina de nuci sau râşniţa de cafea. Ceea ce se obţine este malţul. Malţul se amestecă bine cu mălaiul şi se pune într-o oală cu apă care fierbe (nu trebuie să fie o cantitate prea mare de apă, în aşa fel încât să se obţină o pastă consistentă), amestecând continuu, pentru o bună uniformizare.

Din această pastă se fac turte cu diametrul de 10-15 cm care se pun pe o tavă la cuptor, la foc iute, până se rumenesc, apoi se scot şi se lasă să se răcească.

Se rup bucăţele mici şi se aşează într-un vas (de preferat din lemn, cu cana de scurgere) cu o capacitate de 10-12 litri. Peste turte se toarnă o cantitate de 6 litri apă fiartă. Se lasă 2-3 zile la fermentat, după care braga e gata.

Aceleaşi turte se mai pot folosi o dată, punându-se însă apă mai puţină (cca 4-4,5 litri). E recomandat ca la gura de scurgere a vasului să se pună crenguţe, ca să nu se înfunde ieşirea.

În Moldova, braga se prepară din 2 kg tărâţe de grâu, care se amestecă cu 1 kg mălai, până se obţine un aluat. Toate acestea se amestecă pe lopata de la cuptor şi apoi se pune la foc.

După ce se coace, se scoate din cuptor şi se pune la dospit într-un butoi de lemn. Se frământă, se adaugă apă, drojdie şi se lasă apoi timp de 4-5 zile.

După ce se scoate din butoi, se strecoară (să nu aibă crupe) şi se pune într-o cană de lut sau de sticlă, în care se adaugă zahăr.

Datorită simplităţii preparării, în limba română a intrat expresia “ieftin ca braga”

Braga este o băutură care conţine vitamina A şi patru tipuri de vitamina B , precum vitaminele C şi E.

În timpul fermentaţiei, ăn braga se produce acid lactic ,un tip de acid  rar întâlnit în produsele alimentare  care ajută digestia şi este  de asemenea, recomandat pentru proprietatea sa de stimulent al secreţiei de lapte la femei după naştere şi ca sursă  de valoare de  vitamine şi săruri minerale în alimentaţia sportivilor.

Creştinii somalezi…


În ultimii ani, creştinii somalezi au fost persecutaţi şi martirizaţi în Somalia, ţara în care religia naţională este Islamul. Mulţi creştini au părăsit ţara în ultimul timp din cauza faptului că riscau să îşi piardă viaţa datorită credinţei în Isus.
Din populaţia ţării, aproape 0,5% sunt creştini.
Cu toate acestea, foarte mulţi musulmani s-au convertit la creştinism în ultima perioadă, şi asta în ciuda presiunii, ameninţărilor şi violenţelor de care au parte cei care părăsesc Islamul.
O femeie care a devenit creştină cu 5 ani în urma şi care a suferit din cauza presiunii familiei sale, a declarat că soţul ei şi copiii s-au convertit recent la creştinism.
Un alt bărbat creştin care a părăsit Islamul a declarat că este gata să moară pentru Isus şi a îndemnat creştinii să continue să se roage pentru cei care suferă în Somalia şi pentru mântuirea poporului somalez:
“Indiferent de ce se va întâmpla cu mine, eu îmi voi sacrifica viaţa pentru Isus. Sper că te rogi pentru mine, oricine ai fi tu. Cred că tu eşti fratele meu şi sora mea în Hristos şi te vei ruga împreună cu mine ca Dumnezeu să se îndure de poporul somalez şi să se facă de cunoscut tuturor. “

Nu vreau să înţeleg!


Nu vreau să înţeleg viaţa şi drumul ei sinuos. Nu vreau să înţeleg de ce…
Misterul e farmecul existenţei, floarea mirifică ce nu se ofileşte, floarea pe care nu o pot privi în timp ce respir. Parfumul ei mă poartă pe drumurile vieţii. Undeva sus, mi-e scris ceva. Câteva cuvinte, prea simple, scrise chiar de mine într-un episod ce astăzi nu mi-l amintesc.
Nu vreau să înţeleg ,,de ce,,-ul încolţit în multe din întrebările mele.
Nu vreau să înţeleg misterul. Nu mă doare dacă dincolo de el, sensurile lipsesc.
Dar nu pot nega că viaţa doare, pur si simplu, întâmplarea de a fi şi a respira fiecare clipă ştiind că încet, dar sigur, cade o frunză din tine şi nimic nu o poate lipi înapoi. Viaţa doare, într-un fel dulce-amar ce te face să o iubeşti oricum ar fi pentru că ea este o fereastră pentru sufletul meu…
Nu vreau să înţeleg de ce iubirea e singura putere adevărată a sufletului de a prinde aripi. De ce iubirea topeşte, striveşte, ucide, renaşte fiinţa şi-i dă o altă pereche de ochi să vadă cealaltă culoare a luminii.
Nu vreau să înţeleg de ce lucrurile nu pot fi schimbate, de ce timpul nu se mai întoarce şi de ce amintirile nu pot fi şterse.
Cândva, un ochi străin din mine, a privit o petală de floare….
Astăzi, vreau să uit culoarea ei, nu vreau să înţeleg nimic…
Şi din acest nimic să pot deschide ochii larg spre curcubeul existenţei.

Psalmul 137


În momentele de criză ale vieţii, pe lângă confuzie şi dezamăgire, vine şi un moment de evaluare, claritate şi discernământ. Sunt momente în care laşi totul baltă şi nu mai ai chef de nimic. Îţi aduci aminte de zilele bune, de clipele frumoase, de bucuriile trăite şi de succesele trecute, însă comparând lucrurile îţi spui că gloria de odinioară nu va mai fi atinsă, bucuria de altădată nu va mai fi trăită şi succesul din trecut nu se va mai arăta. Prezentul nu te entuziasmează, nu mai vezi nicio cale de ieşire, parcă totul s-a prăbuşit şi nu ţi-a mai rămas nimic…, nimic de făcut, nimic de spus, nimic de apărat, nimic de dat. Este un timp al pângerii şi al tânguielii, un timp al durerii şi al pocăinţei, un timp al meditării la ceea ce a fost, la ceea ce este şi la ceea ce nu va mai fi.
Chiar în aceste momente se vor trezi oameni care să îţi dea sfaturi, să îţi spună ce să faci şi cum să te simţi. Aceştia nu vor reuşţi să aline durerea, ci doar să o amplifice şi mai mult. Sugestia e clară; ei îţi vor oferi o alternativă să ieşi din impas şi să uiţi de sursa necazului tău, dar alternativa propusă de ei presupune renunţarea la valorile tale, la ceea ce te defineşte, la ceea ce eşti tu cu adevărat. Ei îţi oferă o soluţie temporată, un narcotic social, un compromis nedemn.

„Dacă voi renunţa la ceea ce este preţios, atunci îmi merit soarta, cuvintele mele nu mai au greutate, viaţa mea nu îşi îndeplineşte scopul, acţiunile mele vor fi fără finalitate, pentru că totul are sens atâta timp cât nu îmi pierd siguranţa dată de identitatea mea spirituală, atâta timp cât nu îmi pierd idealul.
Chiar dacă datele actuale ale problemei mă arată înfrânt, eu am o speranţă de care să mă agăţ, promisiunea lui Dumnezeu, dreptatea Lui şi judecata pe care el o va face acelor persoane care s-au bucurat de căderea mea. Martorul căderii mele va fi şi martorul ridicării mele în timpul căderii lui. Se va întoarce roata. Intrumentul judecăţii va fi judecat cu o judecată care durează.
Iată de ce îmi amestec lacrimile cu nădejde, tristeţea cu rugăciune. Sunt atacat, dar nu doborât, sunt prigonit, dar nu părăsit, sunt în grea cumpănă, dar nu desnădăjduit, sunt lovit, dar nu omorât.
Dumnezeu mai are de spus un cuvânt în viaţa mea.

Iertare…, Izbăvire…, Restaurare…, Viitor…, Nădejde…, Vindecare…

Declaraţie de dragoste pentru Tine!!


Nimeni, dar nimeni nu mă iubeşte aşa cum o faci Tu! Când cad, mă iei în braţe, mă ridici şi mă restaurezi. Atunci când plâng, îmi ştergi lacrimile cu o mână invizibilă şi pui pe buzele mele dorinţa de a zâmbi. Când inima îmi este frântă, iei cu grijă fiecare bucăţică şi o lipeşti la loc pentru a forma din nou un întreg. Majoritatea iubesc condiţionat, dar Tu o faci necondiţionat. Oamenii când îmi dau ceva, o fac cu un scop. Tu îmi dai totul doar pentru că mă iubeşti. Tu nu vorbeşti mult şi fără rost aşa cum o face majoritatea ci,  ştii când să spui şi ce să spui la momentul potrivit. Am început prin a Te iubi, dar am ajuns prin a fi dependentă de Tine. Nu pot să fac nici un pas fără să ştiu că Tu eşti lângă mine şi mă susţii. Dacă de multe ori am fost dezamăgită, am fost de oameni dar, niciodată de Tine. Atunci când alţii Te vorbesc de rău sau urzesc planuri  rele împotriva Ta, sângele clocoteşte în mine pentru că nu pot înţelege cum nu poate cineva să Te iubească.
Îmi pare rău pentru că de multe ori Te-am dezamăgit 😦 Sunt om, greşesc. Păcatul este lipit de mine. Îmi pare şi mai rău când uit să-Ţi mulţumesc pentru fiecare binecuvântare din viaţa mea. Este de neimaginat cum Mă susţii şi Mă întăreşti în fiecare lucru. Privirea Ta plină de iubire mă urmăreşte oriunde. Atunci când simt nevoia să mă ascund, mă ascund în Tine…  Atunci când simt nevoia să plâng, plâng în faţa tronului Tău. Atunci când râd, o fac datorită ţie. Fiecare celulă, fiecare fir de păr şi fiecare părticică din corpul meu a fost contruit de Tine. Dacă se merită să-mi dau viaţa pentru cineva, pentru Tine mi-aş dori să mor. Te iubesc şi totuşi niciodată nu am să ajung să Te iubesc atât de mult cum o faci Tu. Te iubesc!!!:* 🙂 >:D< :*

Asia Bibi a scris o carte în închisoare


Asia Bibi, o femeie creştină închisă în luna iunie 2009, sub acuzaţia de blasfemie, a fost condamnată la spânzurătoare în luna noiembrie, 2010. Asia Bibi, mamă a doi copii din provincia Punjab, Pakistan, trebuia, de asemenea, să plătească o amendă care consta într-o sumă foare mare de bani – echivalent cu salariul unui muncitor din Pakistan pe 2 ani si jumătate.

Potrivit celor mai noi informaţii, Asia Bibi se află încă în aşteptarea recursului făcut într-o închisoare fără ferestre în Sheikhupura.

Cu ajutorul unei jurnaliste, Asia Bibi a reuşit să scoată, fiind încă în închisoare, o carte intitulată “Blasfemie”. Fiind mai mult decât un martor, cartea prezintă evenimentele prin care a trecut autoarea Asia Bibi, dar totodată este şi un strigăt de ajutor în atenţia comuniţăţii internaţionale, deoarece se confruntă cu o justiţie islamică nedreaptă care a încălcat cele mai importande drepturi ale omului.

Noua carte scrisă de Asia Bibi, este publicată în ţări precum: Franţa, Italia, Marea Britanie şi Germania. Potrivit AFP, legea  blasfemiei există în Pakistan din 1986, ea fiind promulgată de generalul Zia Ul-Haq.

Rugaţi-vă pentru:

  • răspândirea cât mai repede a cărții scrise de Asia Bibi;
  • Comunităţile internaţionale să ia atitudine cât mai repede asupra acestui caz;
  • Statul Pakistanez să nu mai încalce drepturile fundamentale ale omului.

Resursa: Ştiri creştine

Pe deplin convinsi


Avraam nu s-a clãtinat în credinta sa. Mai degrabã, el a fost “deplin
încredinţat că Cel ce făgăduieşte (Dumnezeu) poate să şi
împlinească” (Romani 4: 21). El si-a dat seama cã Dumnezeu poate sã facã
ceva din nimic. Într-adevãr, Domnul nostru creeazã din nimic. Sã luãm
aminte la Geneza: din nimic, Dumnezeu a creat lumea. Cu un singur cuvânt, El
creeazã. Si poate sã creeze miracole si pentru noi, din nimic.

Când orice altceva dã gres – când ai epuizat toate planurile si
încercãrile tale – atunci este timpul, momentul când trebuie sã lasi totul
în bratul lui Dumnezeu. Este vremea sã renunti la ideea cã vei gãsi
izbãvire în orice altã parte. Dupã aceea, odatã ce esti gata sã îti pui
încrederea complet în El, trebuie sã îl vezi pe Dumnezeu nu ca pe olarul ce
are nevoie de lut, ci ca si Creatorul care face lucrarea Sa din nimic. Si din
nimic din ceea ce este din aceastã lume sau materialele ei, Dumnezeu va lucra
prin cãi si mijloace pe care tu nici nu ti le-ai fi putut imagina vreodatã.

Cât de serios este Domnul în ce priveste încrederea noastrã în El în fata
imposibilitãtilor? Gãsim rãspunsul la aceastã întrebare în povestirea lui
Zaharia, tatãl lui Ioan Botezãtorul. Zaharia a fost vizitat de un înger care
i-a spus cã sotia sa, Elisabeta, avea sã nascã un copil deosebit. Dar Zaharia
– care era înaintat în vârstă, ca si Avraam – a refuzat sã creadã.
Pentru el nu era suficientã numai promisiunea lui Dumnezeu.

Zaharia a rãspuns îngerului: “Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă
eu sunt bătrân, şi nevasta mea este înaintată în vârstă” (Luca 1:18).
Cu alte cuvinte, Zaharia a socotit imposibilitãtile. El spunea, în esentã:
“Asta nu e posibil. Trebuie să-mi dovedesti cum se va întâmpla asa
ceva”.

Îndoiala lui Zaharia nu a plãcut Domnului. Îngerul i-a spus, “Iată că
vei fi mut, şi nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla
aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la
vremea lor.” (1:20).

Mesajul este clar: Dumnezeu se asteaptã ca noi sã ne încredem în El, când
El ne vorbeste. De asemenea, Petru scrie: “Aşa că cei ce suferă după voia
lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze sufletele credinciosului Creator, şi să
facă ce este bine”. (1 Petru 4:19. caracterele aldine apartin lui David
Wilkerson).
by David Wilkerson

Esenţialul Bisericii


Cum deosebeşti un teatru, de un cinematograf? Dar un spital de o şcoală, sau o sală polivalentă de o biserică? Un răspuns facil ar fi după clădire. Un alt răspuns posibil, dacă arhitectura este asemănătoare, ar fi după ceea ce se petrece în clădire. În fine, dacă şi activitatea este aparent similară, ceea ce sigur le diferenţează este scopul fiecărei instituţii menţionate. Care este scopul Bisericii? Cum este apoi implementat în viaţa Bisericii? Este vreo diferenţă între scopul declarat şi ceea ce urmărim practic? Aceste întrebări s-ar putea să ne supere, sau să considerăm că răspunsul la ele este evident. Dacă ne uităm la ceea ce se desfăşoară în Biserică, am putea trage concluzia că de cele mai multe ori scopul nostru este acela de a multiplica programe religioase. De aceea este necesar să reafirmăm esenţialul. Pentru că Biserica există prin intenţia şi grija lui Dumnezeu, este normal ca tot El să definească scopul acesteia. Dacă ar fi să descriem scopul în termeni de producţie, care ar trebui să fie “produsul, marfa” bisericii? Porunca ce descrie cel mai bine scopul trasat de Isus Bisericii Sale, este Marea Trimitere din Matei 28:18-20. Aici Isus Cristos a poruncit Bisericii să facă ucenici. Adică produsul finit al acesteia nu sunt programele, actele de caritate, sau chiar convertiţii, ci oameni de o anumită calitate. Oameni care Il glorifică pe Dumnezeu, care rămân în Isus, sunt ascultători, aduc roade, au bucurie şi dragoste. Astfel îşi descrie Isus ucenicii (Ioan 15: 7-17). Care este în schimb realitatea? Aşa cum a spus un autor: “Bisericile sunt prea puţin centre de pregătire a sfinţilor, şi prea mult sanatorii de recuperare cardio-pulmonară” (Bill Hull, Păstorul ucenicizator). Când ascultăm de porunca lui Hristos, cresc creştini sănătoşi; apoi aceştia se reproduc, iar trupul Bisericii creşte şi se multiplică, şi , în final, lumea va fi evanghelizată. Doar aşa ne împlinim menirea. Astfel ar trebui să fie recunoscută Biserica faţă de orice altă instituţie.

Rugăciune pentru creştinii persecutaţi din Bahrain


Bahrainul este o ţară mică, situată pe o insulă între peninsula Qatar şi Arabia Saudită. Deşi extracţia şi rafinarea petrolului reprezintă baza economiei acestei ţări, în ultimii ani, Bahrainul a devenit un centru bancar internaţional din Golful Persic. Datorită acestui fapt, mai mult de 50% din forţa de muncă este formată din muncitori şi specialişti străini.

Deşi în privinţa libertăţilor religioase, Bahrainul este mai deschis faţă de multe alte ţări vecine din Golful Persic, libertăţile creştinilor sunt încălcate şi deseori restricţionate. Legea islamică Sharia, este legea fundamentală după care a fost întocmită constituţia acestei ţări şi după care autorităţile iau decizii, iar majoritatea cetăţenilor acestei ţări sunt musulmani sunniţi fundamentalişti.

În Bahrain nu poate avea loc o întrunire publică fără o autorizaţie prealabilă primită din partea autorităţilor. În acelaşi timp, autorităţile interzic literatura creştină şi blochează accesul la site-urile creştine. Creştinii care se întorc la Domnul Isus sunt persecutaţi de către prieteni şi familie. Datorită acestei situaţii mulţi creştini se adună în secret sau acceptă să plătească preţul.

În 2008, ca răspuns al solicitării papei Benedict al -XVI-lea, regele Bahrainului,  Hamed Bin Eisa, a oferit un teren pe care s-a construit o biserică catolică. Subliniind generozitatea regelui şi reprezentanţii evanghelicilor au solicitat atribuirea unui teren pentru construirea unei biserici evanghelice.

Rugaţi-vă pentru:

  • respectarea libertăţilor religioase în Bahrain;
  • creştinii care se adună în secret;
  • atribuirea unui teren pentru construcţia unei biserici evanghelice.

Sursa: Resurse Creştine

Mărturia Dr. Ravi Zacharias


Who is Dr. Ravi Zacharias

  • Evangelism with a particular focus on skeptics, cultural influencers and critical thinkers
  • Apologetics that addresses current issues and the intellectual struggles related to these concerns, and the humanitarian needs of those at risk within a society
  • Spiritual Disciplines that focus the mind and heart on the glory of God
  • Training that comes alongside the Church or concerned Christians worldwide so that the mandate of I Peter 3:15 might be fulfilled—to set apart Christ in our hearts as Lord and always be prepared to give a reason for the hope that is within us, with gentleness and respect, all for the glory of God.