Posted in Hrană pentru suflet...

Interviu….


Reporter:    Ce nume i-ai da copilului tău, primului tău copil, pe care l-ai avortat?

 

Doamna I.S.: 

M-am gândit de nenumărate ori… Aici mi-ai atins un punct sensibil, cum să zic, un domeniu în care nu sunt pe deplin vindecată… Mi-e dor de el, nu ştiu ce era, dacă era fetiţă sau băiat… Mă gândesc la copiii mei cu durere… şi mă întreb dacă ne-am întâlni acum, oare ei ce mi-ar spune, oare ar putea să mă ierte pentru ceea ce am făcut?

Pentru faptul că

pe unul l-am lăsat să cadă în scoica de la WC

şi să meargă pe canalul ăla, în mizeria aia… Nu ştiu…

Pe celălalt l‑am lăsat să-l măcelărească doctorul,

să-l taie în bucăţi şi să-l scoată afară,

iar pe celălalt să-l aspire…

Cât de cumplit, cât de dureros a fost pentru ei lucrul ăsta… Atât sufleteşte, faptul că au fost despărţiţi de mama lor într-un… într-un mod atât de barbar, cât şi durerea fizică pe care au simţit-o…

Deşi m-am iertat pe mine şi ştiu că şi Dumnezeu m-a iertat, NU pot să uit ce dureri le-am pricinuit…

      Iar de numele lor, la fel, nu pot să vorbesc – şi asta mi-e greu. Dacă aş putea măcar să le pun nişte nume, să mă gândesc la ei ca la nişte… ca la cineva… Oricum mă gândesc la ei ca la nişte fiinţe, dar, aşa cum spun acum „Tomy, Iulia, Maia şi David“, aş vrea să le spun şi lor cumva şi să mă rog pentru ei, dar nu pot…

…La un moment dat am simţit nevoia să mă duc la baie şi… am simţit senzaţia de screamăt şi… m-am trezit efectiv că… a ieşit copilul… Deci a fost cumplit… Chiar dacă mă simt iertată şi eliberată de coşmarul ăsta, imaginea asta n-am s-o pot uita niciodată. Nu mi-a venit să cred că este adevărat ceea ce văd – ERA UN COPIL. Un copil cu tot ceea ce avea nevoie:

mâini,

picioruşe,

cap,

ochi,

nas, 

gură.

Totul era acolo şi… în balansul lui, cum era atârnat de ombilic, cu capul şi cu mâinile în jos, totuşi şi-a ridicat mâinile, şi le-a dus la ochişori, ca şi când ar fi plâns, ca şi când ar fi vrut să-şi şteargă lacrimile sau să-şi acopere ochii, să nu vadă ce-l aşteaptă… Am simţit că-mi vine să-l iau în mâinile mele, să-l pun la loc şi să-l las să-şi continue viaţa… Am… am urlat de disperare; am fost… nu vă pot spune, ca într-un coşmar.   AM TRĂIT UN COŞMAR.

Advertisements

Author:

Sunt visul din inima Lui devenit realitate !!!

2 thoughts on “Interviu….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s