Rezilienţa! ( A doua sesiune)


LIDIA ZELLER locuieşte în Elveţia de 33 de ani. Este de origine română, născută la Sibiu, este căsătorită şi este mama a două fete adulte şi bunică. Lidia este psihoterapeut, cu specializare în victimologie şi sexologie,  coach, mediator familial şi didactician. Este autoare a numeroase articole de specializare şi a unei cărţi autobigrafice ” Memoire de refugiee” – publicată în toate ţările francofone. Lidia este directoarea unui centru de ajutor social relaţional, lucreauă pentru poliţia elveţiană, face parte din Asociaţia Consilierilor Creştini din Elveţia, predă cursuri şi este conferenţiar. Motto-ul ei este Psalmul 34: 19: “De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă întotdeauna din ea”.

Noţiunea de “rezilienţă” este împrumutată din fizică. Termenul de rezilienţă este folosit cu referire la rezistenţa metalelor la şocuri, proprietatea unui material de areveni la forma iniţială, după ce a fost îndoit, întins sau comprimat. Preluat în psihologie, când întrebuinţăm termenul de “rezilienţă” ne referim la abilitatea sau potenţialul unei persoane de a încasa şocuri violente, a le depăşi, de a-şi reveni după traumatisme cum ar fi: moartea tragică a unui aproape, violenţă, catastrofe naturale, probleme economice, boală, etc.

Trecutul este traiectorie unică pentru fiecare dintre noi şi suntem diferiţi unii de alţii prin destinul trăit. Unul s-a zbătut şi a suferit toată viaţa, fiind lovit de soartă, altul a trăit o viaţă paşnică. Personalitatea noastră s-a construit pe experienţele trăite. Boala, pierderea unei fiinţe dragi, accidentele de pe parcurs, violenţele şi umilinţele repetate şi suportate, lipsa de dragoste şi de prietenie, lipsurile de tot felul. Toate acestea pot face din noi persoane amare… sau persoane care înving!

Nu suntem doborâţi de o singură nenorocire, ci de acumularea mai multor lovituri, a mai multor pierderi, ca Iov care şi-a pierdut averea, copiii, sănătatea, demnitatea, respectul şi a trebuit să suporte atacurile prietenilor săi. Iov a trecut printr-o mare încercare permisă de Dumnezeu. Care a fost atitudinea lui şi a celor din jurul său? Care este atitudinea noastră în suferinţă? Care este atitudinea noastră faţă de cei ce suferă?

Iosif un tinerel dispreţuit, urât şi vândut ca rob de fraţii săi, un inocent acuzat şi întemniţat, pe care însă, fiecare lovitură primită îl va ridica din ce în ce mai sus atât social cât şi moral şi spiritual. Care este atitudinea lui Iosif de fiecare dată când soarta îl loveşte? Care este atitudinea sa vis-a – vis de fraţii săi? Care este atitudinea noastră când cei ce ne sunt aproape ne-au trădat, ne-au vândut, ne-au lovit acuzându-ne pe nedrept?

Povestea lui naomi şi a nurorii ei Rut, ne arată două femei unite a face faţă sorţii care le-a lovit: moartea soţilor lor, sărăcia, emigrarea lor într-o ţară străină, lupta pentru a supravieţui… Care este atitudinea lor? Care este atitudinea noastră în faţa adversităţii, rămânem solidari între noi ajutându-ne unul pe altul sau ne vedem fiecare de viaţa noastră?

Nenorocirile de tot felul nu sunt doar iluzii… Suferinţa noastră este reală! De ce Dumnezeu permite suferinţa? Va fi ea oare inutilă? Cum suportăm şocurile vieţii? Cum ne ridicăm din cenuşe, sărind peste traumatisme, devenind mai puternici? Putem schimba răul în bine? Cum ne păstrăm demnitatea când am fost umiliţi din copilărie? Cum schimbăm suferinţa în binecuvântare? “ Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi” ( 1 Petru 5:10).

Dumnezeu va utiliza cauza suferinţei noastre schimbând-o în binecuvântare. Dragostea poate ţâşni din ură. Reuşita se poate desprinde din eşec. Binecuvântarea din duşmănie. Bucuria din tristeţe. Speranţa din disperare. Viaţa din moarte.

Dragostea dă energie şi ţel vieţii noastre. Omenirea caută dragostea fără  să-şi dea seama că dragostea este Dumnezeu! Însă dragostea necondiţionată pentru aproapele nostru este o poruncă: ” Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii” ( Ioan 13: 34-35).

Puterea postului şi a rugăciunii!



Când am văzut-o pentru prima dată pe Rodica Volintiru, am văzut ceva frumos în suflteul ei. S-a aşezat lângă mine şi, pur şi simplu, am început să vorbim(nu prea multe dar a fost de ajuns să îţi dai seama că este un om minunat),  niciodată nu ne-am văzut, dar dragostea ce o are pentru Dumnezeu, dar şi faţă de oameni, emana ca o mireasmă plăcută înaintea Celui căruia Îi slujeşte cu o pasiune de nedescris şi mi-aş fi dorit ca această pasiune să o văd în multe femei din România. Spun asta, pentru că Dumnezeu a lăsat un potenţial imens în fiecare inimă ce doreşte să Îl slujească pe El, doar dacă învaţă să fie disponibilă. Mi-aş fi dorit să scriu mărturia acestei minunate femei a lui Dumnezeu, însă am preferat, mai degrabă, să pun câteva videoclipuri cu mărturia ei şi cu mesajele ce le-a avut la nenumărate conferinţe dedicate exclusiv femeilor. WOW! WOW! WOW! Vă spun că fiecare mărturie a Rodicăi este una prin care Dumnezeu sensibilizează inimi împietrite, inimi căzute şi îndurerate. Eşti TU gata să asculţi de Vocea Celui care a fost străpuns pe lemnul crucii de la Golgota?? Dacă da, atunci te provoc să urmăreşti aceste videoclipuri ce le-am postat de pe Youtube.

Pe mine, personal, mărturia Rodicăi, m-a provocat şi Dumnezeu m-a conştientizat de multe lucruri pe care nu le înţelegeam. Mă rog ca mărturia ei să aibă un impact şi o transformare în inima TA! Lasă-te convinsă de Duhul lui Dumnezeu. 

În Christos Isus avem totul deplin, dar din cauza păcatului de orice fel nu putem beneficia de binecuvântările Domnului. De aceea, postul şi rugăciunea sunt atât de importante în viaţa noastră de credinţă.

Trăim o vreme critică. Biserica lui Christos este din ce în ce mai slabă, adormită. Vrăjmaşul atacă pe orice cale, căci vrea să omoare, să distrugă şi să prăpădească: familia, biserica, relaţiile, sănătatea…

Rugăciunea însoţită de post este mult mai efectivă decât rugăciunea singură. În urma postului, rugăciunile noastre vor fi transformate, dinamice şi vom vedea rezultate mari.
Prin post şi rugăciune Îl vom onora şi glorifica pe Domnul Isus cu adevărat.

Cel ce posteşte mult şi se roagă, devine un canal pentru Duhul Sfânt, un instrument în mâna lui Dumnezeu, un vas cu totul predat Lui, un ambasador al cerului care va merge în toată lumea şi va face ce Christos a făcut.

Prin post şi rugăciune “omul cel vechi” este crucificat, iar “omul cel nou” înviat, umblând în noua viaţă în Christos Isus. Apostolul Pavel ne spune, 2 Corinteni 11:27 “în posturi adesea…”, Galateni 5:24 “răstignind firea pământească…”
Postul şi rugăciunea ţine firea noastra pe cruce. Fără această moarte, nu este victorie.
Singurii oameni care au autoritate peste satan, sunt aceiea care aleg calea crucii.
Galateni 2:20: “Am fost răstignit împreună cu Christos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Christos trăieste în mine.”

Postul şi rugăciunea ridică nivelul credinţei care mută munţii. (Matei 17:20,21)

Ca să vedem semne şi minuni în viaţa noastră, trebuie să avem o viaţă de post şi rugăciune. Cu cât postul este mai lung, cu atât victoria este mai mare. În posturile lungi, vom experimenta ca şi Daniel: răspuns la rugăciuni care de mult le aşteptam, putem avea viziuni cereşti glorioase şi multe revelaţii divine.
De aceea, fraşi şi surori preaiubiţi în Domnul Isus, scuturaţi-vă de praful leneviei, apatiei, nepăsării şi indiferenţei spirituale, scuturaţi-vă de lucrurile lumii care vă ţin pe loc şi nu va lăsa să creşteţi la statura plinătăţii lui Christos. (Efeseni 4:13)

Este vremea să creştem spiritual. Este vremea să începem să moştenim ceea ce Tatăl nostru ne-a încredinţat, căci suntem moştenitori împreună cu Hristos (Iacov 2:5; Efeseni 1:11)
Este vremea să intrăm în Autoritatea pe care Tatăl ne-a dat-o (Marcu 16:17,18 Luca 10:19)
Este vremea să locuim în locurile cereşti în Hristos Isus (Efeseni 2:6) şi de acolo să poruncim căpeteniilor şi puterilor demonice să plece din familiile noastre, bisericile noastre, ţara noastră. Căci Dumnezeu a pus în noi comori, valori, calităţi, abilităţi divine, daruri cereşti. Este timpul să le folosim spre slava şi gloria SA.
Este vremea de a sparge carapacea lumii, păcatului, a religiei, necredinţei, a formei, a obiceiurilor aşa zis evlavioase, ca să iasă la iveală adevărata identitate pe care o avem în Christos Domnul. Domnul ISUS vrea să locuiască-n noi în toată plinătatea SA, a dragostei Sale -AGAPE.

CA SĂ FIM O INFLUENŢĂ PENTRU CEI DIN JUR,
UN MAGNET CARE ATRAGE SPRE EL,
O SARE CARE PROVOACĂ SETE DUPĂ EL
O LUMINĂ CARE ÎMPRĂŞTIE ÎNTUNERICUL,
EL VREA SĂ FIM
MÂNGÂIERE PENTRU CEL ÎNTRISTAT,
PACE PENTRU CEL ÎNGRIJORAT,
VINDECARE PENTRU CEL BOLNAV,
BUCURIE PENTRU CEL CE PLÂNGE,
SPERANŢĂ PENTRU CEL DISPERAT,
PÂINE PENTRU CEL FLĂMÂND,
APĂ PENTRU CEL ÎNSETAT,
BELŞUG PENTRU CEL LIPSIT,
TĂRIE PENTRU CEL SLĂBIT,
O EPISTOLĂ VIE.

Gloria şi puterea Lui se va manifesta prin noi şi va atrage lumea la Christos.
Secretul acestor valori stă în post, rugăciune şi timp petrecut în intimitate cu Christos.

Păzeşte-ţi sănătatea prin alegeri bune! (Prima sesiune)


TATIANA PETRIC locuieşte în Cugir împreună cu familia, soţul şi cei doi fii. Este farmacistă şi prin natura profesiei este dedicată oamenilor aflaţi în suferinţă. De aceea, întotdeauna încearcă să dea împreună cu medicamentul şi speranţa că Acel ce vindecă pe deplin este Dumnezeu. În biserică este implicată alături de alte femei în slujirea în grupe de studiu biblic.

Urmăriţi cu toţii pacea şi sfinţirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul. Fiţi atenţi ca niciunul să nu se întoarcă de la harul lui Dumnezeu, ca niciun lăstar de amărăciune să nu crească şi să provoace durere (boală) iar prin el mulţi să fie întinaţi” (Evrei 12: 14-15).

Din pricina mâniei Tale nu mai este nimic sănătos în trupul meu, niciun os nu mai este întreg din pricina păcatului meu… numai este nimic sănătos în trupul meu! Sunt atât de slăbit şi de zdrobit! Mă tânguiesc din pricina suspinelor inimii mele!” (Psalmul 38:3-8).

Astăzi, mai mult ca oricând se pune întrebarea: “Există legătură între sănătatea trupului şi sănătatea spirituală?” Vedem în jurul nostru atâta boală, atâta durere şi ne întrebăm ” de ce, de ce îngăduie Dumnezeu toate aceste lucruri în dreptul copiilor Săi?” fără să ne gândim că de cele mai multe ori ele sunt consecinţă a alegerilor noastre. Dumnezeu ne-a creat în mod perfect, după chipul şi asemănarea Sa. Ştim lucrul acesta, suntem conştienţi că tot ce s-a întâmplat în istoria omenirii este consecinţa unor alegeri, şi totuşi când suntem confruntaţi cu consecinţa alegerilor noastre ne întoarcem spre Dumnezeu şi Îl întrebăm “de ce?”

Înainte de orice Dumnezeu este iubire. Cea mai mare poruncă dintre toate este “să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. De la alegerea noastră de a respecta sau nu această poruncă, pornesc majoritatea bolilor şi problemelor ce ne secătuiesc viaţa.

HTA, cardiopatia ischemică, tulburările de ritm cardiac, sunt strâns legate de sentimentele de neiertare, ură, amărăciune îndreptate asupra anumitor persoane. În Levitic 19: 17 Dumnezeu ne spune:” Să nu-l urăşti pe fratele tău în inima ta!” Fiecare cuvânt al lui Dumnezeu are o greutate veşnică de slavă. Cuvintele ÎN INIMA TA sunt esenţiale. Dumnezeu a ştiut dinainte că în anumite circumstanţe ale vieţii s-ar putea să nutrim sentimente negative faţă de semeni de-ai noştri, dar El ne atenţionează: “nu le lăsa să îşi facă locuinţa în inima ta, nu le lăsa să se facă lăstari de amărăciune care să rodească boala”. ” Cei răi îşi scot sabia, îţi încordează arcul… cu sabia lor însă îşi vor străpunge propriile inimi”.

Ulcerul duodenal, gastrita sunt strâns legate de mânia ascunsă, interiorizarea sentimentelor negative, judecata: “Renunţă la mânie, părăseşte furia! Nu te mânia, căci mânia duce numai la rău” (Psalmul 37:8). Mânia şi judecata, sentimentele negative reprimate, cresc secreţia de acid gastric, provocând ulcer şi alte boli ale sistemului digestiv. noi nu avem dreptul să judecăm, doarece niciodată nu putem fi siguri că judecata noastră este corectă. Singurul care cunoaşte inima omului este NUMAI Dumnezeu: “Cine eşti tu să-l condamni pe slujitorul altuia? Daca stă sau cade, îl priveşte pe stăpânul său! Însă el va sta pentru că Domnul îl poate face să stea!” (Romani 14:4).

Bolile psihice, atacurile de panică, diabetul zaharat, hipercolesterolemia, sunt mână în mână cu sentimentul de îngrijorare sau mai modern spus “stress”: “Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră GÂNDINDU-VĂ ce veţi mânca sau ce veţi bea, nici de trupul vostru GÎNDINDU-VĂ cu ce veţi îmbrăca… Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de toate acestea… Nu vă îngrijoraţi deci de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Îi este de ajuns zilei necazul ei ” (Matei 6: 25 – 34). Hormonul stress-ului este cea mai nocivă otravă pentru creier şi inimă. Statistica arată că aproximativ 8 % din îngrijorările noastre au un temei real, restul sunt GÂNDURI negative provocate de neîncrederea că deciziile lui Dumnezeu în ceea ce  priveşte viaţa noastră sunt cele mai bune pentru noi.

Dumezeu ne vrea aur curăţit. Cum se curăţeşte aurul?Prin topiri şi răciri succesive datorită punctelor de topire diferite metalelor cu care se află în combinaţie. Atunci însă, când ajunge curat aurul este extrem de maleabil şi ductil, putând fi prelucrat în foiţe subţiri de sutimi de miimi de milimetru, astfel de foiţe fiind foarte transparente. Noi nu alegem să fim puşi sau nu în cuptor, alegerea este a lui Dumnezeu care ne vrea curaţi, alegem însă cum ne comportăm în circumstanţele în care ne pune El. De alegerea noastră însă, poate să depindă mântuirea celor din jurul nostru şi răsplata pe care să o primim de la Domnul slavei.