Rezilienţa! ( A doua sesiune)


LIDIA ZELLER locuieşte în Elveţia de 33 de ani. Este de origine română, născută la Sibiu, este căsătorită şi este mama a două fete adulte şi bunică. Lidia este psihoterapeut, cu specializare în victimologie şi sexologie,  coach, mediator familial şi didactician. Este autoare a numeroase articole de specializare şi a unei cărţi autobigrafice ” Memoire de refugiee” – publicată în toate ţările francofone. Lidia este directoarea unui centru de ajutor social relaţional, lucreauă pentru poliţia elveţiană, face parte din Asociaţia Consilierilor Creştini din Elveţia, predă cursuri şi este conferenţiar. Motto-ul ei este Psalmul 34: 19: “De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă întotdeauna din ea”.

Noţiunea de “rezilienţă” este împrumutată din fizică. Termenul de rezilienţă este folosit cu referire la rezistenţa metalelor la şocuri, proprietatea unui material de areveni la forma iniţială, după ce a fost îndoit, întins sau comprimat. Preluat în psihologie, când întrebuinţăm termenul de “rezilienţă” ne referim la abilitatea sau potenţialul unei persoane de a încasa şocuri violente, a le depăşi, de a-şi reveni după traumatisme cum ar fi: moartea tragică a unui aproape, violenţă, catastrofe naturale, probleme economice, boală, etc.

Trecutul este traiectorie unică pentru fiecare dintre noi şi suntem diferiţi unii de alţii prin destinul trăit. Unul s-a zbătut şi a suferit toată viaţa, fiind lovit de soartă, altul a trăit o viaţă paşnică. Personalitatea noastră s-a construit pe experienţele trăite. Boala, pierderea unei fiinţe dragi, accidentele de pe parcurs, violenţele şi umilinţele repetate şi suportate, lipsa de dragoste şi de prietenie, lipsurile de tot felul. Toate acestea pot face din noi persoane amare… sau persoane care înving!

Nu suntem doborâţi de o singură nenorocire, ci de acumularea mai multor lovituri, a mai multor pierderi, ca Iov care şi-a pierdut averea, copiii, sănătatea, demnitatea, respectul şi a trebuit să suporte atacurile prietenilor săi. Iov a trecut printr-o mare încercare permisă de Dumnezeu. Care a fost atitudinea lui şi a celor din jurul său? Care este atitudinea noastră în suferinţă? Care este atitudinea noastră faţă de cei ce suferă?

Iosif un tinerel dispreţuit, urât şi vândut ca rob de fraţii săi, un inocent acuzat şi întemniţat, pe care însă, fiecare lovitură primită îl va ridica din ce în ce mai sus atât social cât şi moral şi spiritual. Care este atitudinea lui Iosif de fiecare dată când soarta îl loveşte? Care este atitudinea sa vis-a – vis de fraţii săi? Care este atitudinea noastră când cei ce ne sunt aproape ne-au trădat, ne-au vândut, ne-au lovit acuzându-ne pe nedrept?

Povestea lui naomi şi a nurorii ei Rut, ne arată două femei unite a face faţă sorţii care le-a lovit: moartea soţilor lor, sărăcia, emigrarea lor într-o ţară străină, lupta pentru a supravieţui… Care este atitudinea lor? Care este atitudinea noastră în faţa adversităţii, rămânem solidari între noi ajutându-ne unul pe altul sau ne vedem fiecare de viaţa noastră?

Nenorocirile de tot felul nu sunt doar iluzii… Suferinţa noastră este reală! De ce Dumnezeu permite suferinţa? Va fi ea oare inutilă? Cum suportăm şocurile vieţii? Cum ne ridicăm din cenuşe, sărind peste traumatisme, devenind mai puternici? Putem schimba răul în bine? Cum ne păstrăm demnitatea când am fost umiliţi din copilărie? Cum schimbăm suferinţa în binecuvântare? “ Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi” ( 1 Petru 5:10).

Dumnezeu va utiliza cauza suferinţei noastre schimbând-o în binecuvântare. Dragostea poate ţâşni din ură. Reuşita se poate desprinde din eşec. Binecuvântarea din duşmănie. Bucuria din tristeţe. Speranţa din disperare. Viaţa din moarte.

Dragostea dă energie şi ţel vieţii noastre. Omenirea caută dragostea fără  să-şi dea seama că dragostea este Dumnezeu! Însă dragostea necondiţionată pentru aproapele nostru este o poruncă: ” Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii” ( Ioan 13: 34-35).

2 thoughts on “Rezilienţa! ( A doua sesiune)

  1. Dumnezeu este cu noi chiar si in incercare numai ca de multe ori nu Il vedem, dar Il putem simti chiar si atunci cand credem ca suntem doborati la pamant.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s