Parfum de iarnă!


Sunt trăiri, sentimente, întâmplări , persoane care ne-au influenţat viaţa, care ne-au făcut să creştem, să credem, să iubim, să preţuim, care au dat naştere atâtor bucurii dar, care în decursul vieţii dispar, însă în amintirea lor rămâne dorul… Tuturor ne este dor, sau, ar trebui să ne fie…

Îmi amintesc cu mare plăcere cum aşteptam să vină luna decembrie… Mi- e dor de tot!

Mi- e dor de spiritul sărbătorilor din copilărie şi îmi doresc atât de mult să ningă, numai aşa aş simţi cu adevărat parfumul iernii!… Mi- e dor să simt mirosul iernii, al frigului şi vreau să visez la prima zăpadă!… Mi- e dor să mă mai dau cu sania…

Mi- e dor să simt parfumul zăpezii, al iernii ca atunci când eram numai o copiliţă  ce aştepta să vină Crăciunul!…

Mi- e dor să simt mirosul dimineţii friguroase, căldura patului, cadourile ce aşteptau cuminţi sub silueta verde a bradului împodobit… De această zi îmi este dor! Parcă avea totul alt farmec, spiritul de sărbători era mai puternic în suflet. Acum parcă totul se pierde încet…

Mi- e dor să găsesc cadourile de la ” Moş Crăciun” lăsate sub brad, nu date dinainte…
Îmi doresc  să mai fiu măcar o dată mică şi să mai trăiesc un Crăciun ca altădată…