Mângâierea Ta…


Eşti aici!… Şi chiar dacă nu Te pot vedea, inima- mi tresaltă de bucurie… pentru că astăzi Ţi- am simţit mângâierea în adierea vântului… Te- am simţit şi cu căldură mi- ai vorbit…

Chiar dacă nu Te pot vedea cu ochii fizici, Îţi pot vedea măreţia prin prisma ochilor spirituali…

Când braţele Tale mă cuprind cu atâta dragoste, simt că Tu eşti sărbătoarea zilelor ce trec şi eşti dansul acestui vânt mângâietor… apoi, mă faci să trec cu bine peste orice poticnire, regrete şi doruri…

Isus, eşti Mâna ce îmi scrie grăbită gândurile, visele, emoţiile… Eşti roşeaţa obrazului când mă aflu în prezenţa- Ţi sfântă…

Sunt născută din Viaţa Însăşi, şi eşti pentru mine natura bucuriei, a fericirii…

Veşnicia Ta pentru mine este Acel loc gingaş unde se adună toţi acei ce  Te- au iubit şi au împlinit dorinţa inimii Tale… Eşti Om, Iubire, Viaţă!… Nemurire!

Eşti lacrima ce se scurge pe obrazul meu, eşti raza  de soare caldă…

TU eşti Soarele de pe cerul meu!…

STOP avortului!


   ” Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise     toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.”  ( Psalmul 139: 16)
 Bună!… Mă numesc… adică, încă nu mă numesc, sunt prea micuţ, am abia 2 săptămâni de viaţă…  Şi   mămica mea e micuţă, încă merge la scoala…  Astăzi şi-a dat seama că sunt în pântecele ei!…  Nu ştie încă  dacă sunt un băieţel sau o fetiţă însă, sper să mă cheme Adelina sau dacă sunt băieţel să mă cheme, Alin…
Azi i- a spus lui tati şi s- au certat…
Mamă, nu plânge!… Eu te iubesc! Ce frumos a fost astă noapte, mămică, să aud cuvintele tale dulci….
 Acum vorbeşti cu bunica… Nu plânge!… Gândeşte-te!… Când mă vei naşte, am să te fac să zâmbeşti, mami!
 Dar ceva nu merge bine, iar eu am înţeles totul, mamă… Am înţeles că nu voi deveni niciodată un copilaş… 😦  Că nu mă vei învăţa niciodată să merg… Că nu vei fi fericită văzându- mă râzând… Nu fii disperată… Să nu îţi fie frică…E doar o înţepătură de ac pentru mine… 😦  M-a înţepat acum  şi uite, plâng…  Nu ştiu de ce  mami, dar plâng…  Plâng pentru că nu o să te cunosc niciodată, mamă… Dar e bine şi aşa… Sper că acolo sus să fie un Rai …da! .. un Rai… Pentru noi, mamă, … copiii niciodată născuţi!

Isaia 53: 5- 6 ( adaptarea textului)


Dar El era străpuns pentru fărădelegile MELE, zdrobit pentru nelegiuirile MELE…

Pedeapsa care ÎMI dă pacea a căzut peste El şi prin rănile Lui am fost vindecată…

EU rătăceam ca o oaie şi îmi vedeam de calea MEA…

Dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui  fărădelegea MEA!…

Secretul mulţumirii!


” Am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful unui munte, fără să ştie că adevărata fericire este în felul în care urci pantele abrupte spre vârf ! ” – Gabriel Jose Garcia Marquez

Un om cu adevărat fericit este acela care trăieşte în armonie cu lucrurile sau, mai bine spus, îşi acceptă destinul… Învaţă să se bucure de lucrurile pe care Dumnezeu i le oferă zi de zi…

Pentru mine, secretul mulţumirii constă în faptul că Îi pot mulţumi dimineaţa lui Dumnezeu; că pot simţi lumina soarelui; că nu duc lipsă de nimic şi că am ce pune pe masă…

Sunt fericită când cineva îşi aminteşte de mine, dovedindu- mi că nu m- a uitat; sunt fericită chiar şi atunci când aud glasurile cristaline ale nepoţilor mei…

Adevărul este că m- am obişnuit să caut fericirea  acolo unde nu este şi aş începe să mă bucur de fiecare lucru, chiar şi mărunt să fie el… şi apoi, să nu las să treacă fericirea pe langă mine niciodată!

De la persoanele trecute prin viaţă am învăţat mult, dar cel mai important lucru a fost acesta: să fiu fericită indiferent de circumstaţa prin care trec, ţinând cont de faptul că, lumea în care trăiesc este plină de pesimism şi negativism…

Până la urmă, secretul mulţumirii nu este o destinaţie ci, un mod de a trăi frumos şi de a crea un loc mai fericit!

 

 

Îmi pasă…ţie?


 Dacă ceea ce primeşti poate fi furat, cine are puterea  să îţi fure ceea ce dai? ” – Antoine de Saint Exupery

Da, chiar îmi pasă şi mă doare când cineva este trist, bolnav… Îmi pasă când văd că o pasăre sau un animal suferă… îmi pasă şi mă doare să văd oameni marginalizaţi şi, îmi pasă atunci când cineva drag pleacă pentru totdeauna de lângă mine…

Oricât aş vrea să mă rup de aceste stări care mă împiedică să fiu pe deplin fericită, nu pot!… Pentru că iubesc prea mult oamenii şi nu numai că îmi pasă de ei… îmi place chiar să fiu de ajutor ( bineînţeles, în măsura în care mi se permite)…

Nu aştept nimic în schimb, iar dacă ajut pe cineva, nu aştept să îmi mulţumească o veşnicie pentru asta…

Din punctul meu de vedere, este o onoare, o fericire şi o mulţumire sufletească să îmi pese de cei din jurul meu, asta însemnând că sunt vie şi că nu mimez viaţa!.. Este o onoare să Îl pot sluji astfel pe Împăratul meu, Isus!…

Opreşte- te numai o clipă şi vezi ce oameni te înconjoară!… Atât păsarea cât şi nepăsarea îţi aparţin!

La Mulţi Ani, Vali!


Draga Mea, trebuie să ştii că citirea Cuvântului şi rugăciunea sunt porţi din pietre scumpe, prin care poţi intra în prezenţa Maiestăţii Sale şi… binecuvântată vei fi dacă vei deschide aceste porţi în balamalele lor de safir! Şi atunci, când stelele se descoperă şi toată oştirea cerului, păşeşti în glorie  aurie, atunci este timpul în care se deschide Templul Ceresc, şi tu eşti invitată să intri …

 

Fie ca zâmbetul Tatălui nostru să fie fericirea ta, a mea!…

Început nou… 2012!


Nu voi deschide porţile noului an în note jalnice de trombon ci, în sunetele dulci de harpă şi în bucuria răsunătoare a chimvalelor ( Psalmul 95: 1)…

Noi, credincioşii Lui, cei aleşi, vom uita orice durere şi  ne vom întemeia credinţa pe numele lui Dumnezeu… Lăsaţi- i pe ceilalţi să îşi plângă problemele; noi, cei care avem lemnul dulce pe care să- l aruncăm în apele amare ale Marei, vom lăuda cu bucurie pe Domnul ( Exod 15: 23)…

Duhule Sfânt, Sprijinitorul nostru cel mai preţios, noi –  temple în care locuieşti – nu vom înceta niciodată să slăvim şi să binecuvântăm numele lui Isus, nu ne vom dezonora Mirele jelind în prezenţa Sa… pentru că suntem ambasadorii Cerului…

Ce binecuvântaţi suntem în Isus!… Ce râuri binecuvântate izvorăsc  din El şi fiecare picătură este plină de har, prin El!…

De vreme ce Tu, Scumpul meu Domn, eşti partea mea de moştenire, revarsă în anul acesta asupra mea o asemenea bogăţie de har încât, din cea dintâi până în cea din urmă zi, să mă veselesc  şi să mă bucur în Tine…

Ajută- mă, să deschid porţile  veseliei în ianuarie  şi să le închid cu bucurie în decembrie, prin Isus!…

Rugăciunea este gânguritul copilului încrezător, lovitura războinicului credincios, amintirea sfinţilor adormiţi în Domnul… Este respiraţia, cuvântului, alinarea, puterea, onoarea unui creştin!