C. R.S. T. – Vocea generatiei de azi


Când mă gândesc la C. R. S. T. , mă apucă nostalgia… De ce spun asta? Pentru că aici am crescut mult; am fost şlefuită; am învăţat ce înseamnă să trăieşti prin credinţă ( lucru neexperimentat de mine până să ajung aici); am învăţat să depind de Cristos întru  totul… Mărturisesc că, numai harul Lui mi- a mai rămas atunci când m- am trezit la realitate, cu mâinile goale… Şi, în tot acest timp, tot sprijinul de care aveam nevoie a fost El… Când prietenii m- au părăsit, El  a fost Singurul meu ajutor şi adăpost! El, care este Nemărginirea!…

La C. R. S. T. ,  am învăţat să mă încredinţez şi să mă abandonez în cele mai iubitoare şi cele mai protectoare Mâini – ale Tatălui meu! – şi atunci am înţeles pe deplin ce înseamnă să fii săpat în Mâinile lui Cristos…

În perioadele dificile, El a pus gânduri bune; de iubire; gânduri de pace şi mi- a  dat un nou viitor şi o nădejde nouă… Chiar şi în boală, oridecâte ori alergam înspre El, plin de dragoste, Îşi întindea Mâinile spre mine şi atunci mă simţeam iubită şi protejată…

Am văzut cum mi- a zdrobit  eu- l  prin suferinţă şi nu îmi pare rău!… Chiar deloc!.. Tot ce mi- am dorit a fost ca, prin această zdrobire a firii pământeşti, să eman parfumul credinţei pe care o am în El!… Numai prin El!

Am avut ocazia să cunosc  eroi ai credinţei –  cum îmi place mie să îi numesc pe fraţii mei –  experienţele lor de viaţă au fost modele de viaţă pentru mine… Am fost încurajată; îmbărbătată, iar pe feţele lor am putut vedea o dragoste inestimabilă faţă de Cel Preaiubit… Prin frumuseţea interioară se putea vedea frumuseţea lui Cristos…

Am avut o mare binecuvântare să îi pot cunoaşte pe scumpii mei colegi de clasă ( Raluca, Jon, Bianca, Betuel, Dacian, Ben, Nicuşor, Liviu, Alexandra, George, Georgiana şi subsemnata)… Inimile noastre au bătut la unison cu cea a lui Dumnezeu şi am înţeles dorinţa inimii Lui… Aceea de a merge şi de a face parte din Marea Trimitere ( Marcu 16: 15)…  Am înţeles porunca Lui care este clară şi hotărâtă şi care, ne- a împuternicit să fim soldaţi în armata Sa sfântă… Isus este Generalul nostru suprem, iar noi suntem subalternii Lui!

Se pare că şi astăzi, lucrătorii sunt la fel de puţini ca şi pe vremea Domnului Isus… Dar, astăzi, nevoia este  mai mare  ca oricând în istoria omenirii! ( Matei 9: 37, 38)…

Astăzi, este timpul ca noi, tinerii ( dar nu numai) să fim Vocea generaţiei noastre… Sunt multe suflete care se pierd…

Haideţi, să fim acei lucrători destoinici care să fie gata să asculte de Vocea Tatălui lor şi să împlinească Marea Poruncă:” Mergeţi în toată lumea”… Împreună, să populăm Cerul prin ascultare!

Cea mai dulce lecţie care am învăţat- o în Şcoala lui Dumnezeu a fost să- L las pe El să aleagă pentru mine!… în loc să mă amestec , să mă agit sau să devin frustrată, cooperez cu EL!