Mi- e dor de veşnicie!


Privesc spre cer, şi văd nori negrii, plumburii alergând spre răsărit… pe deasupra mării pustii pluteşte o ceaţă deasă… Aş vrea să zbor sus, sus de tot, unde nu mai sunt oameni, nici griji, nici tulburări, nici dureri, nici lacrimi… Caut cu ochii şi vreau să răzbat cu privirea norii spre Cerul senin şi albastru al păcii Mirelui iubit!… Spre  Ţara Luminii!

Mi- e dor de Cel ce a pătimit atâta pentru mine; mi- e dor de Cel ce a suferit  Crucea grea pentru păcatele mele…

Mi- e dor de Cel ce S- a înălţat la ceruri pentru a- mi pregăti un loc binecuvântat alături de El ( Ioan 14: 2)…

Simt în inima mea un gol puternic… simt o mare lipsă… mă doare inima!… Sunt adăpată, şi totuşi, o sete cumplită mă chinuie… Sunt odihnită, şi totuşi, oboseala lăuntrică mă doboară… SUnt bine îmbrăcată, dar parcă, un vânt nevăzut bate fără milă peste sufletul meu plăpând…

Aş vrea să plâng singură… undeva departe de lume; departe de oameni; departe de grijile acestei vieţi…

Acolo, numai acolo, în Ţara Luminii unde Soarele e veşnic strălucitor, în pământul faptelor bune… Acolo, unde nu vor mai bate vânturi reci… Acolo, unde nu va mai fi dureri, nici lacrimi, nici moarte,ci veşnică bucurie, murmur de rugăciune, cântec de preamărire şi osanale către Rege- al regilor şi Domn al domnilor… dor de veşnicie!

În Ţara Aceea Îndepărtată, acolo aş vrea să ajung, să trăiesc!…

Advertisement

3 thoughts on “Mi- e dor de veşnicie!

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s