Cine sunt eu şi scopul vieţii mele ( Sesiunea I )


de Lidia Zeller

Lidia Zeller locuieşte în Elveţia de 33 de ani. Este de origine română, născută la Sibiu, este căsătorită şi este mamă a 2 fete adulte şi bunică. Lidia este psihoterapeut, cu specializare în victimologie şi sexologie, coach, mediatoare familială şi didacticiană. Este autoare a numeroase articole de specializare şi a unei cărţi autobigrafice ” Memoire de refugee” – publicată în toate ţările francofone. Lidia este directoarea unui centru de ajutor relaţional, lucrează pentru poliţia elveţiană, face parte din asociaţia consilierilor creştini din Elveţia, predă cursuri şi este conferenţiar.

Cine sunt eu? Care este sensul vieţii mele?

“… ţi- am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta” ( Deuteronom 30: 19)

Cine sunt eu? De unde vin şi încotro mă îndrept?

Oare voi descoperi cine sunt contemplându- mă în fiecare zi într- o oglindă?

Numărul de centimetrii pe care- i măsor, sau al kilogramelor pe care le port, hainele cu care mă îmbrac, meseria pe care o am, casa în care locuiesc, maşina pe care o conduc, numărul prietenilor cu care mă distrez, vor spune adevărul ceva despre cine sunt cu adevărat?

O să am răspuns la aceste întrebări numai când mă voi găsi în faţa dificultăţilor, a lipsurilor în tot felul, a bolii, a pierderii unei persoane dragi, a accidentelor de parcurs, în faţa umilinţelor îndurate, sau când voi fi trădat de cel pe care îl iubesc, când am pierdut dragostea sau prietenia. Când am să cad şi am să mă ridic, când am să continui sau am să abandonez, atunci voi descoperi cine sunt!

toată viaţa încercăm să ne regăsim pe noi înşine, a ne cunoaşte, a ne accepta, a ne aprecia, a avea încredere în noi înşine, deseori dezamăgite de corpul nostru, influenţate de societatea narcisistă, în care evoluăm şi care ne impune dictatul frumuseţii şi a tinereţii.

La lumina Bibliei vom vedea cum Avram şi Sara, Iacov, Moise, David, Naomi, Estera, Daniel, şi- au descoperit adevărata identitate!

Care este rolul meu de femeie, soţie, mamă, soră, prietenă, vecină, colegă?

Care este rolul meu, misiunea şi sensul vieţii mele atât în familie, cât şi în societate?

Nu suntem chemate a ceda circumstanţelor, a ne zbate în datorii şi sărăcie, acceptând bolile şi eşecurile! Nu suntem create ca să fim strivite de păcat, dependenţă, având frică de ceea ce se întâmplă mâine! Suntem încurajate să dezlegăm binecuvântarea peste familiile noastre, copiii noştrii, bisericile noastre, oraşele, regiunile şi ţara noastră.

Misiunea noastră este aceea să ne luptăm lupta cea bună , să fim solidare cu cei care suferă!

Avem de partea noastră Cuvântul prin care ni s- a promis că: ” Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri.” ( Matei 16: 19)

Schimbată, nu doar atinsă de Dumnezeu!


Conferinţa naţională a femeilor – Mamaia 2012

Isaia 45: 2- 3

” Eu voi merge înaintea ta , voi netezi drumurile muntoase, voi sfărâma uşile de aramă, şi voi rupe zăvoarele de fier. Îţi voi da visterii ascunse, bogăţii îngropate, ca să ştii că Eu sunt Domnul care te chem pe nume, Dumnezeul lui Israel!”

 

Trăim într- o lume în care societatea cere tot mai mult de la noi, femeile şi astfel suntem în pericolul de a ne pierde echilibrul, devenind stresate, deziluzionate, obosite şi fără direcţie. La pretenţiile societăţii se mai adaugă presiunea vremurilor grele în care vieţuim şi a timpului foarte condensat. Pentru o viaţă sănătoasă, este nevoie să identificăm cauzele care ne pot produce dezechilibre şi totodată, este necesar să cunoaştem planul lui Dumnezeu pentru întregirea spirituală, emoţională şi fizică. De asemenea, pentru a ne menţine încrederea şi pentru a putea transmite speranţă femeilor care nu Îl cunosc pe Hristos, avem nevoie să ştim că Dumnezeu rămâne Acelaşi chiar şi în vremuri de criză mondială. Credem că această conferinţă este încadrată în mişcarea pentru eliberarea planului lui Dumnezeu de restaurare şi echipare cu viaţa pregătită de Hristos pentru femeile din România!

Schimbarea – har şi responsabilitate! ( Sesiunea III )


1. Schimbarea – dificultăţi; mecanismul schimbării

Schimbarea – o idee incomodă pentru că, mai întâi, sugerează că ceva este greşit, apoi pentru că te scoate din zona de confort şi, mai apoi, pentru că schimbarea doare.

IERTARE FĂRĂ TRANSFORMARE –  te înşeli! Consecinţa: o pocăinţă comodă, de duminică –  păcatul ca mod de viaţă.

ASUMAREA LUPTEI PRIN PROPRIILE FORŢE

CONSECINŢE:  înfrânţi, cosmetizăm, pocăinţa de faţadă.

Romani 7: 18 –  Am voinţa să fac binele, dar nu am puterea să îl fac… Când vreau să fac binele, răul stă lipit de mine. În mintea mea ştiu, dar nu pot – omului dinlăuntru îi place legea lui Dumnezeu, dar firea, trupul luptă împotriva ei. Este important ce punem în minte. Un pas al schimbării este prefacerea prin înnoirea minţii . Romani 12 –  nu este însă suficient.

PAVEL REVELEAZĂ SOLUŢIA : Este important să ştiu, să pun în minte, că Hristos a înfrânt, a osândit păcatul  din firea pământească –  asta a făcut El, asta – i HAR, asta- i resursa pentru noi: pentru ca noi să trăim după îndemnurile Duhului, nu după îndemnurile firii pământeşti; asta înseamnă să aleg să ascult îndemnurile Duhului, să învăţ să fac din asta un mod de viaţă. Alegere şi dorinţa de a asculta, voinţa de a persevera şi efortul de a învăţa să trăiesc aşa- sunt partea mea şi asta înseamnă RESPONSABILITATE.

Este important ca duhul nostru  să fie învăţabil! Este important să ştim că eforturile de a asculta şi căutările noastre sincere şi perseverente sunt binecuvântate cu schimbare, prin puterea Duhului! Prin Duhul facem să moară faptele trupului!

ÎNCURAJAREA PENTRU CEI ÎNFRÂNŢI : Psalmul 32 –  vorbeşte clar despre Har, despre ce trebuie să fac eu şi conţine o promisiune extraordianră!

2. Cunoaşterea Lui –  resursă pentru schimbare, ca să pot intra în Împărăţie

O CUNOAŞTERE LIMITATĂ – să spui: L- am cunoscut când m- am convertit, şi să consideri că asta îţi este suficient.

ÎNVĂŢARE = CUNOAŞTERE – când înveţi să trăieşti după îndemnurile Duhului, faci paşi în cunoaşterea  Lui. Alţi paşi  faci prin Cuvânt şi meditaţie la ceea ce citeşti, cerând descoperire; prin credinţa în ceea ce a făcut, ce spune, ce promite, prin relaţia cu El.

SĂ CUNOŞTI PE CINEVA –   să ştii cum gândeşte, să- i ştii motivaţiile, să- i ştii faptele, să- i ştii caracterul. Când cunoşti în felul acesta ştii că te poţi baza pe acel cineva, că poţi avea încredere! Credinţa înăşi înseamnă şi încredere şi încredinţare bazate pe cunoaşterea a cine este EL!

Filipeni –  Pavel face din cunoaşterea Lui un scop a cărui realizare îl va duce la ţintă! – recunoaştere –  cunoaştere.

2 Petru 1 – ne- a dăruit TOT ce priveşte viaţa şi evlavia – prin cunoaşterea Lui! Trebuie să descopăr acest tot, această resursă suficientă – ăsta- i HAR!

De aceea, scrie Petru: “… daţi- vă şi voi toate silinţele” ( depuneţi tot efortul de care sunteţi capabili!) ca să… asta- i partea mea: RESPONSABILITATE!

SĂ LE AVEŢI DIN BELŞUG, MAI SPUNE PAVEL – deci, nu oricum! Consecinţa: nu vom fi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a LUI!!

v. 10 – SCOP – căutaţi să vă întăiţi chemarea şi alegerea voastră căci, dacă faceţi lucrul acesta nu veţi aluneca niciodată şi v. 11 – în felul acesta vi se va da din belşug, intrare în Împărăţie! Să nu uit că Duhul mă învaţă cum să fac toate şi îmi dă putere  dacă caut, dacă cer, dacă ascult!

3. Schimbare –  ca să străluceşti!

Romani 8: 29 – trebuie, aşa a plănuit El, să fim asemenea chipului Fiului Său ( să semănăm cu Fiul ), asta nu se referă la înfăţişare, ci la sfinţenie, caracter, la a face faptele Lui – faptele dragostei ( care, din motivul acesta scrie  că au fost pregătite mai dinainte să umblăm în ele… )

Galateni 4: 19 – sufăr pentru voi… până ce va lua Hristos chip în voi…

2 Corinteni 3: 18 –   Când Moise a coborât de pe munte, faţa Lui strălucea de slavă –  a trebuit să îşi acopere faţa pentru că israeliţii  nu puteau privi acea strălucire. Noi toţi astăzi, privim cu faţa descoperită strălucirea slavei Lui, prin Hristos care îl oglindeşte.. în felul acesta suntem schimbaţi. Strălucim şi alţii pot privi strălucirea slavei din noi. Isus a spus: ” Eu sunt Lumina lumii!”  Noi suntem lumina lumii dacă Hristos i- a chip în noi şi dacă rămânem în lumina LUI!

Efeseni 5: 8 –  odinioară eraţi întuneric, dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci, ca nişte copii ai luminii.

Filipeni 2: 15 – fără prihană şi curaţi, fără vină, în mijlocul unui neam în care să străluciţi ca nişte lumini în lume.

Matei 5: 14 – ” Voi sunteţi lumina lumii!” Tot aşa luminaţi ca o cetate ( cu atâta tărie şi strălucire, atât de diferită încât atrage privirile), aşezată pe un munte ( aşezată – înseamnă bine stabilită, muntele nostru este stânca de neclintit, Hristos). Apoi, dacă eşti lumină nu te ascunzi, luminezi pentru toţi, expui lumina ta în sfeşnic să o vadă toţi!

Important!

Mai întâi să devii să fii lumină, abia apoi să faci faptele luminii ( faptele dragostei!) –  pentru că ( ăsta- i scopul!) cei care le văd să slăvească pe Dumnezeu! Să nu uităm: Legământul făcut cu Hristos este un legământ al dragostei! De aceea, tot ce crezi că eşti fără dragoste – este nimic, iar faptele care nu au ca motivaţie dragostea – sunt nimic!

Tot ce devii, tot ce înseamnă schimbare, tot ce faci trebuie să aibă ca scop şi consecinţă firească, mărturia slavei Lui, proslăvirea Lui! MARE RESPONSABILITATE! Oricât de mare ar fi, responsabilitatea noastră este susţinută de un şi mai mare HAR!

Aşadar, folosiţi resursele pe care le aveţi în El şi faceţi tot posibilul să străluciţi!