Posted in Poezii

Psalm


( de cântat pe coardele inimii aflate în  depresie)

de Rodica Filip

Când grele furtuni îmi frâng nemiloase

Visele cele mai sfinte şi cele mai frumoase,

Îmi înalţ ochii spre munţi, înecându- mi durerea în lacrimi.

De unde- mi va veni ajutorul?

Şi cine va stinge cuptorul

Înainte să- mi mistuie dorul

De- a fi cu Isus?

Când marea- i prea mare să pot s-  o străbat,

Când vântu- i prea tare să pot să- l împac,

Alerg… nu ştiu unde şi- aş vrea să întreb:

Mai e mult din noapte?”

Şi nu pot desluşi atâtea şoapte

Căci nu înţeleg…

Ce oare s- aleg din tot ce- i sub soare?

Ce fruct nu- i oprit? Ce Eden nu moare?

Mai plâng şi mai strig şi genunchiul mă doare.

Puţină e ruga, ori glasul meu slab? Păcatu- i prea mare?

Nu- i jertfă să n- aibă cusur când vorbesc

Şi nici a robi nu pot ce gândesc.

Mă prăbuşesc!

Unde eşti, Doamne? Te chem cu amar!

Oricine ar spune că e în zadar,

Eu chiar în deşert Îţi zidesc un altar,

Căci Tu mă vezi, ca pe Agar!

Tu- mi ştii cea mai adâncă oftare:

Eşti al meu Scut!

O, Doamne, Răsplata cea mai mare,

Turnul meu de scăpare!

Voi trece cu Tine prin văi de mormânt.

Tu faci să ţâşnească izvor

Pe- nsetatul pământ,

Iar inima mea se- odihneşte în al Tău Legământ

Când foamea mi- o stâmpăr cu Sfântul Cuvânt.

Acum sunt  la Cruce, povara s- o las.

Credincios ai fost, Doamne, şi- aşa ai rămas!

Te- aştept pân’ la ultimul ceas!

 

 

Advertisements

Author:

Sunt visul din inima Lui devenit realitate !!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s