Tragedie si triumf, de Ligia Seman



Uneori, uitam sau pur si simplu, nu constientizam puterea pe care Cuvantul o are asupra vietii noastre. E de ajuns insa, sa ne lasam prinsi de primele randuri ale Epistolei Iubirii, ca sa ne dam seama cat adevar razbate din mesajul apostolului Ioan: “La inceput a fost Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul”.

Printre multitudinea de carti care au fost scrise in lumea intreaga si care au avut acest efect uimitor se numara la loc de cinste, si “Tragedie si Triumf”. Daca aceasta carte a ajuns, evident, nu din intamplare, in mainile tale, inainte de a-i deschide copertile, ingaduie-mi sa-ti impartasesc un secret. Vei rasfoi pagina dupa pagina si poate nu iti vei da seama de o subtilitate.

Scriitoarea Ligia Seman a tesut cu penita sa strasnica, o panza nevazuta intre Dumnezeu si Umanitate. Firul tesut cu migala, dincolo de cuvinte, pe care il vei simti doar cu ochii sufletului, este Dragostea inegalabila a Mantuitorului. Acest unic liant te va ghida fara sa iti dai seama, de la deznadejde la speranta, de la tristete la fericire, de la raceala ostilitatii la caldura iubirii, de la indoiala la credinta,…de la tragedie la triumf.

Speranta infloreste in suflet de copil

Cortina este data la o parte in ajunul sarbatorii de Craciun… si in prim plan este profilata multimea adunata sa priveasca splendoarea artificiilor care infloresc pe cer.

Primele randuri iti vor dezvalui fara intarziere, conexiunea dintre Dumnezeu si Omenire, care inmugureste timid, in mijlocul multimii. Samanta este sadita in sufletul unui copil de sase ani, care in inocenta sa, crede fara umbra de indoiala, ca artificiile se transforma in pietricele. Vlad, baietelul care pret de cateva cuvinte contopeste in joaca, cerul cu pamantul, nu renunta asa usor la increderea sa ca aceasta comuniune este posibila. “Da’ tu mi-ai zis, raspunse copilul printre suspine, sa caut stelutele din cer in zapada…”. Replica sa se adreseaza sorei lui, Ana, in varsta de 11 ani, cu care a pornit la cersit pe strazile orasului. Si nici macar ea, nimeni si nimic nu va putea sa-i zdruncine ferma convingere ca cerul ar fi atat de aproape de pamant. Vlad va renunta la monezi, la un balon in forma de inima, pe care l-a primit in dar si de care cu greu s-a putut desparti, doar de dragul pietricelelor… singura dovada palpabila ca a reusit sa atinga cerul. Acest detaliu ne va duce cu gandul la crestinii adevarati, care sunt gata sa renunte la orice le-ar sta in cale, in calatoria lor catre Imparatia Cereasca.

Ligia Seman reuseste uimitor sa surprinda acea punte de legatura suspendata intre Dumnezeu si Omenire. Ea creioneaza subtil, imaginea omenirii, care apare intruchipata in diferite ipostaze, in mijlocul ei strecurand de fiecare data, candela iubirii, a sperantei si a credintei.

Familia saraca in mijlocul careia cei doi frati traiesc, alaturi de parintii lor si inca doi fratiori este una dintre ipostaze. Aici sunt surprinse deznadejdea, violenta, cruzimea, zbaterile interioare ale unei lumi decazute, care incearca prin fortele proprii sa atinga lumina. Tatal, Dumitru Miron, care candva, se bucura de un serviciu bun si fusese respectat de prieteni, vecini, a ajuns un betiv, un cautator prin gunoaie, un parinte care isi trimitea copiii la cersit pentru a nu muri de foame. Sotia lui, Valeria, care candva, fusese “o doamna”, cum o numeste el, ajunge sa traiasca intre vis si realitate. Incercarile lor de a indrepta lucrurile sunt inlantuite de deznadejde, care le inchide orice portita de schimbare. Mama nutreste dorinta de a se schimba, dar in momentul in care “impartaseste aceste ganduri cu sotul ei”, el, “prea deznadajduit, nu-i dadea voie sa spere in schimbare”. Si iata ca si de aceasta data, elementul surpriza, care stabileste conexiunea intre Dumnezeu si Omenire isi face prezenta in sufletul copiilor, a caror speranta palpaie neincetat, pentru ca “inimile lor atat de dormice de iubire avusesera capacitatea de a separa oice umbra de durere sau suferinta care ar fi putut sa intineze stralucirea unor pietre pretioase si rare din memoria lor”.

Cititorul va fi ghidat spre abisuri din care va avea impresia ca nu va mai revedea lumina. Asa se face ca familia amintita sfarseste tragic, chiar in momentul in care speranta de schimbare palpaia mai stralucitor. Mama este omorata de sotul ei aflat sub influenta bauturii, iar copiii sunt despartiti si trimisi la diferite orfelinate din tara.

Lumea continua sa fie intruchipata printre randuri, de data aceasta purtand chipul orfelinatului unde Vlad va vietui timp de cinci ani. Orfelinatul se va dovedi a fi un teritoriu in care sperantele sunt zdrobite cu ajutorul curelei. Doroftei, in varsta de 22 de ani, asa-numitul “asistat”, este elementul negativ, care va spulbera sperantele celor mai mici, calcand in picioare orice mica speranta care s-ar ivi, precum o geana de soare ce se iveste printre norii care au uitat sa calatoreasca… Si culmea ironiei, tocmai el este acela care percepe ceea ce nu ar tebui sa fie considerata iubire: “Cand iti pasa de altul, doar pentru ca lui i-a pasat mai intai, e doar o forma de ipocrizie”, considera Doroftei.

Iubirea Mantuitorului imbratiseaza o lume deznadajduita

Si poate vei avea impresia ca scriitoarea va permite chiar si pret de o pagina, ca legatura dintre Dumnezeu si Umanitate sa fie intrerupta definitiv. Insa cu ochii sufletului, vei pasi peste un alt pod suspendat intre Tragedie si Triumf, exact cand te astepti mai putin…

In mijlocul copiilor loviti de soarta, care traiesc in intunericul indoielii, rasare cel mai frumos vlastar al sperantei si luminii. Numele lui este Calin Barbu, baiatul in varsta de zece ani, care spera cu atata intensitate ca mama lui isi va respecta promisiunea si va veni sa il ia cu ea, in Germania. “Va spun eu, povestea Laurentia, bucatareasa cu care vorbise copilul, va spun eu ca baiatul asta frumos, inteligent si sensibil e o voce a lui Dumnezeu pentru noi, pentru a ne face si noi mai buni cu ceilalti”.

Speranta lui Calin este atat de vie si stralucitoare, ca nici o amenintare, bataie sau cel mai dur cuvant de descurajare rostit vreodata de Doroftei, pentru care “sperantele atat de frenetice ale lui Calin ii erau dusmani cruzi”, nu vor reusi sa ii stinga flacara, nici macar nerespectarea promisiunii mamei sale. Calin va decide cu orice pret sa alerge in fiecare zi spre dealul din varful caruia va putea sa scruteze mai bine orizontul, care credea ca o va aduce pe mama sa.

Si acolo, pe deal, omenirea va cadea in genunchi, cu sufletul zdrobit, la pieptul Mantuitorului, unde va gasi Dragostea unica, singura care imbratiseaza cu atata caldura, care vindeca orice rana, care sterge lacrimile din ochii durerii…

Autoarea picteaza sublim aceasta intalnire, pe care o regasim personificata cu atata gratie. Calin, baiatul insufletit de atata speranta sa isi revada mama, va alerga din nou pe deal. Nimic nu-i va putea sta in cale, nici macar febra care ii cutremura trupul, dintele care il pierde, grabindu-se sa atinga varful dealului. Si speranta lui va fi rasplatita din plin. Tanarul preot Mihai Stanca ii va sari in cale si ii va atinti privirea spre Calea Adevarata, Dragostea lui Dumnezeu. Si “copilul cu suflet” (cum il numeste preotul), va adormi la pieptul preotului, eliberat de orice dezamagire, durere, lacrima, insa incununat cu atata mangaiere, la care nu sperase niciodata…”tocmai pentru ca alte ganduri rele si dureroase nu-l mai framantau, adormi… somn dulce, cu capul strans lipit de acel piept din care iesise glasul ce-l alinase cu cea mai scumpa mangaiere care se putea darui unui suflet de copil in suferinta: Dumnezeu era Tatal si Mama lui”. Calin va deveni solul “Dragostei Supreme”, prin intermediul caruia scriitoarea va tese conexiuni inimaginabile. El isi va sacrifica viata pentru aproapele sau, acesta fiind prietenul sau, Vlad. Va accepta sa fie “calorifer” uman in locul sau, pentru a usca si camasa si adidasii lui Doroftei. “Eu am febra, ii spuse…Ia uite, ce temperatura mare!…Puse mana lui Vlad pe fruntea lui… camasa se usuca repede daca o iau eu… Tu esti rece ca gheata. Ia da si adidasii!” Gestul sau nobil il va costa viata, care intr-un final va aduce viata celui la care toata lumea se astepta mai putin, Miron Gura, copilul care gasea “o placere speciala cand din cauza lui sufereau altii”.

Scena se schimba si omenirea apare configurata de mediul rece al strazii. “Suflet al strazii au atatia in jurul nostru… Ratacesc in nopti nedormite sau chiar in tumultul zilei, pe intortocheate strazi ale amaraciunilor sufletesti si ale singuratatii. N-au un loc real al odihnei, decat un surogat trist si iluzoriu, asa cum si-l creeaza copiii strazii inhaland aurolacul…”.

Vlad va fugi de la orfelinat la varsta de 11 ani si va ajunge sa traiasca pe strazi, unde Dumnezeu va imbratisa din nou Omenirea… De data aceasta, punctul de legatura este Magda, o fetita de aceeasi varsta cu el, care crescuta intr-o familie iubitoare de Dumnezeu, se va aseza pe banca langa Vlad si va imparti cu el langosul, dandu-i chiar si cateva bacnote. Insa ceea ce va conta cel mai mult va fi mangaierea cu care fetita ii va atinge fata. “In mintea lui Vlad, unde tristetea lipsei de afectiune era stapana, se aprinsese o lumina noua, calda, mangaietoare si promitatoare”… Si aceasta lumina o va pastra in suflet in decursul anilor in care cararile lor se vor incrucisa de nenumarate ori… pana amandoi vor atinge varsta de 20 de ani. Cititorul se va confrunta cu rastunari de situatie uimitoare, care vor trece pragul spre triumf, in cele mai neasteptate momente. Si fara stirea lui, se va apropia pagina cu pagina, de cel mai impresionant moment, care ii va atinge sufletul pana la lacrimi. Iubirea Mantuitorului va izbucni printre randuri cu atata caldura si intensitate, atingand punctul culminant al romanului, pe care nu il voi dezvalui, lasandu-ti tie, draga cititorule, sarcina sa il descoperi, pentru ca aceasta “comoara” sa iti apartina. Si vei ajunge la urmatoarea concluzie…“Tragedie si Triumf”, opera spirituala cu care Ligia Seman ne binecuvanteaza sufletele si implicit vietile, oglindeste cu fiecare cuvant, intensitatea si maretia iubirii Mantuitorului, care a luat asupra lui toata durerea, tristetea, deznadejdea, ura, slabiciunea acestei lumi, pentru a ne imbratisa fiintele cu mangaiere, bucurie, speranta, iubire, credinta…

Teodora Sorina Cotrău

SURSA: http://www.radiometafora.ro/2012/10/02/tragedie-si-triumf-tese-o-p%C8%83nza-nevazuta-%C8%8Bntre-dumnezeu-si-omenire-scris-de-teodora-sorina-cotrau-din-kuala-lumpurmalaiezia-postat-de-octavian-d-curpas/

Pentru a comanda aceasta carte, da- ti click pe acest link: http://www.kerigma.ro/carti.php?detalii=20495

“Domnind peste imprejurarile vietii”, un ghid spiritual prin care orice femeie sa puna la lucru capacitatea de a gandi si de a face binele



„Domnind peste imprejurarile vietii, un studiu devotional despre: valoare, putere, scop si psihoterapie feminina”, li se adreseaza femeilor, in dorinta de a le ajuta in depasirea problemelor personale. Cartea vorbeste despre aplicarea unor metode de psihoterapie crestina si cu siguranta, ca pentru multe cititoare va fi un lucru cu totul deosebit faptul ca Biblia le poate ajuta sa faca fata nevoilor curente, de zi cu zi. Intr-o lume ce le propune femeilor tot felul de trucuri, tabieturi si reguli surogat pentru a rezista la serviciu, in familie si in biserica, „Domnind peste imprejurarile vietii” le va convinge ca prin Cuvantul lui Dumnezeu pot sa obtina vindecare spirituala, cu implicatii pozitive asupra vietii lor. Acelea care vor deschide acest volum, vor vedea ca autoarea a imbinat intr-un mod fericit, studiul Cuvantului cu metode psihoterapeutice de o certa valoare.
„Domnind peste imprejurarile vietii” – o carte de eseuri impletita cu psihoterapie, cu adresabilitate feminina si solutii avand temei Biblia – vine dupa alte trei romane de succes ale Ligiei Seman. Cartea a aparut in 2006, la editura Cetate, Deva. Cunoscuta cititorilor pentru romanele sale crestine, “Funiile dragostei” (1995), “Handicapul constiintei” (1999) si “Tragedie si triumf” (2004), autoarea urmareste sa demonstreze in volumele pe care le-a scris ca daca nu ar exista Acest Cineva – Dumnezeu, care sa ofere un cadru de referinta, omul ar fi ca o corabie purtata de valurile vietii, aruncata de pe un mal pe altul, fara o busola dupa care sa se indrepte, fara o tinta spre care sa navigheze. In cartile Ligiei Seman, dorinta de a-i ajuta pe cititori sa gaseasca acest cadru de referinta, portul inspre care sa navigheze pentru a-si redobandi identitatea – ramane obiectivul de baza, firul calauzitor.

„Domnind peste imprejurarile vietii” le propune cititoarelor o sistematizare a metodei de studiu biblic, care sa le conduca la vindecare interioara. Pe parcursul a 11 saptamani, acestea pot traversa un itinerariu spiritual menit sa le imbogateasca sufleteste si sa le ofere puterea de a domni peste diferitele circumstante ale vietii. Fiecare capitol se incheie cu un verset de memorat si cu concluzii recapitulative. „Spunea un om intelept: „Dumnezeu Se plimba cu chibritul printre casele noastre si aprinde pentru binele nostru ceea ce am zidit, uneori, cu truda si renuntari. ?i-o face de mai multe ori…” Noi plangem si ne simtim dezorientati, nemaiavand puterea de a construi ceva. De fapt, numai atunci am inteles lectia: „Daca nu zideste Domnul o casa, degeaba lucreaza cei ce o zidesc.” (Ps. 127:1) Cartea de fata le invata pe cititoare cum sa isi zideasca o casa pe stanca, pentru ca suvoaiele imprejurarilor vietii sa nu aiba puterea de a le lasa fara un adapost spiritual.

Inceputul acestei calatorii de vindecare interioara este fundamentat pe ideea ca orice femeie are pret in ochii lui Dumnezeu. Lucrul acesta este esential, pentru ca de obicei, se intampla ca tocmai femeile sa fie privite in societate ca avand o valoare inferioara barbatului. ?i de aici, se nasc o serie de lucruri nefericite, aducatoare de probleme. In prima saptamana, pe parcursul a cinci zile, orice femeie care studiaza ajunge sa inteleaga ca „oglinda cerului, Cuvantul lui Dumnezeu, arata imaginea intregii fapturi a femeii.” Intelegem deci, ca slabiciunile” unei femei „indica faptul ca are nevoie ca puterea Lui sa se adauge puterii” ei limitate.

Mai departe, vedem ca lui Dumnezeu Ii pasa de fiecare femeie, venind in intampinarea nevoii de protectie cu care aceasta a fost creata. Cate categorii de femei sunt? Din ce categorie faci parte si cum sa iti asiguri protectia pentru viitor, iata doar doua din intrebarile carora autoarea le raspunde folosind Biblia si metode eficiente de consiliere crestina. Rezultatul este ca nici mai mult, nici mai putin, „umblarea cu El, increderea deplina in El”, le-a schimbat femeilor pe care Ligia Seman le prezinta ca exemple, pe deplin, viziunea asupra vietii. In continuare, in a treia saptamana de studiu, constatam ca El implineste nevoia de iubire ce a fost sadita la creatiune, in inima oricarei femei. „Cum sa pornim in cautarea adevaratei iubiri alaturi de partenerul nostru? Acest tip de iubire presupune efort si disciplina”, ne spune Ligia Seman in cartea sa. Evoluand de la particular catre general, aceasta extinde ideea si se intreaba: „Sa fie oare asemanator si in relatia cu Domnul? A sufocat oare stilul nostru „feminin” ceea ce trebuia sa ne aduca frumusete, motivatie si putere de lupta?”

Nu este suficient insa, ca femeie, doar sa primesti iubire, ci trebuie sa o si daruiesti si de aceea, in saptamana a patra, studiem modul in care o femeie poate sa daruiasca iubire pe calea indicata de Dumnezeu. Viata este complexa si sa nu uitam ca „framantarile, esecurile, tragismele, bucuriile, castigurile sau pierderile fac parte din viata noastra.” Mai poti darui deci iubire, cand ai parte de suisuri si coborasuri? Cand ti se pun bete in roate si trebuie sa faci fata la tot felul de situatii si presiuni exterioare, te mai simti capabila sa oferi iubire? Cum sa ai o stare de spirit buna, incredere in ceea ce esti, in ceea ce poti si in ceea ce stii sa faci, cand totul iti este parca, impotriva? Solutia? Legea Duhului de viata.

Pe drumul devenirii spirituale, observam cum Duhul lui Dumnezeu le daruieste femeilor acea putere de a domni peste o fire rebela, ce genereaza probleme la orice pas. „Daca si tu vei intelege cu adevarat solutia, vei fi schimbata si odata cu tine si lumea din jurul tau. Dumnezeu nici nu-ti cere mai mult!” Astfel, trecem la o latura biruitoare si pricepem cum incepe sa devina realitate ceea ce promite Cuvantul, si anume, ca orice femeie poate domni peste imprejurarile vietii. „Solutia este sa-L lasam pe Dumnezeu sa traiasca viata Lui in noi. Sfarsitul nostru este inceputul lui Dumnezeu! Salvamarii stiu ca nu poti salva un om de la inncec, decat dupa ce a renuntat sa se mai zbata pentru a face el insusi ceva.”

Sa nu ne imaginam ca firea pamanteasca va ceda atat de usor si de aceea, in urmatoarea saptamana, ni se arata modul in care Duhul o ajuta pe fiecare femeie sa aleaga ascultarea de Dumnezeu, mai degraba decat ascultarea de pacat. Cum se va realiza acest lucru? „In loc sa caute rezolvarea in mijloacele posibile care nu au condus la imbunatatirea relatiei”, orice femeie ar trebui sa se prabuseasca in genunchi „cu lacrimi si cu inima deschisa pana in cele mai profunde camarute ale ei, zicand: „Da, Doamne, am crezut ca pot iubi prin propriile forte, dar iubirea nu este asa cum am vrut eu s-o arat. Eu nu am iubit asa cum am vazut ca sunt atributele dragostei din 1 Corinteni 13; am vrut sa amestec cu iubirea egoismul de a-mi cere drepturile. Nici acum nu pot altfel, dar Tu poti sa iubesti prin mine.” ?i astfel, Cuvantul Sau devine in oricare femeie rhema, adica un Cuvant viu, lucrator.

In saptamana a saptea, cititoarele invata ce inseamna sa fie beneficiare ale legamantului pe care o femeie credincioasa il face cu Dumnezeu. Cu alte cuvinte, afla cum se poate sa primeasca o inima de carne. Vinovatia noastra si neprihanirea Lui este una din realitatile pe care ar trebui sa o avem necontenit in minte. „Iti dai seama ca El, care sade la dreapta lui Dumnezeu, cunoaste atat de bine lupta ta cu tine insati, domeniile inca necastigate, infrangerile tale, piedicile tale, rigorile societatii? Iti dai seama ce inseamna a fi in legamant cu EL?” Daca orice femeie este constienta ca Dumnezeu ii stie toate problemele, ca o vede, de ce nu ar invata sa I se inchine prin lauda? De ce nu ar fi prin lauda, o beneficiara a legamantului?

In urmatorul interval de sapte zile, se discuta despre un concept ce poate parea dificil, dar este necesar – acela al jertfirii de sine, al zdrobirii, care formeaza in orice femeie „calitatile de blandete, smerenie si dependenta totala de Dumnezeu.” Cuvantul cheie al acestui capitol este zdrobirea, pe care Ligia Seman o defineste „ca pe o operatie in care Dumnezeu scoate inima noastra de piatra si ne da o inima noua. Numai cu aceasta inima, in strafundurile careia Dumnezeu scrie legile Lui, noi vom putea sa-L ascultam, sa-L iubim, sa traim in prezenta Lui.” In acelasi capitol, autoarea abordeaza si subiectul misiunii femeii. Misiunea si viziunea reprezinta cele doua chei de bolta ale unei slujiri autentice. „Ar fi un lucru extraordinar daca femeile ar intelege ca lucrarea lor pe pamant nu este sa schimbe oameni, nici imprejurari, nici un sot dificil, nici un adolescent rebel, nici mentalitati gresite ale celor din jur. Daca ar intelege ca lucrarea lor cea mai mare este sa colaboreze cu Dumnezeu, astfel incat comoara cea mai de pret din ele sa poata fi pusa in valoare, cat de multe lacrimi si-ar gasi sensul real la picioarele Lui, cate case si biserici nu ar fi pline de… mireasma Duhului Sau?”

De la creionarea misiunii, autoarea le conduce pe femei sa primeasca viziunea Sa pentru aceasta viata, in ceea ce priveste rolul de sotie, pe care orice femeie si-l doreste. Ce inseamna, de fapt, viziune? Ligia Seman ne ofera o definitie proprie, menita sa le ajute pe cititoare sa reuseasca sa treaca dincolo de circumstante si de aparente. „Viziune inseamna a vedea scopul lui Dumnezeu pentru pentru viata ta, dincolo de tot ceea ofera prezentul.” Care este scopul? „Avem nevoie de o intelegere speciala a unicitatii scopului pentru vietile noastre ca sa fim motivate chiar in lucrurile marunte pe care le facem, pentru ca altfel, nu putem fi fericiti.” Ca sotie, te poti confrunta de multe ori cu situatii mai putin placute, iar Ligia Seman are meritul de a fi pus accentul tocmai pe latura practica a vietii. „Cum te impaci cu faptul ca in casnicia ta…, mai intai de toate, tu trebuie sa te schimbi?” Poti sa ierti? „Inima mea de femeie nu poate ierta in orice situatie pe cei care m-au ranit sau respins, dar inima lui Hristos a iertat pe acei care L-au batjocorit, umilit si rastignit.”

Iata de ce, in ceea ce priveste viziunea pe care trebuie sa o aiba o sotie, totul depinde de propria alegere. „Dumnezeu iti da pacea perfecta in familie, daca vei alege drumul increderii in El, astfel incat, cu ajutorul tau, sotul sa nu piarda semnificatia pentru care merita sa lupte in viata. Urmeaza provocarea, care inseamna sa reusesti sa iti descoperi, ca femeie, capacitatea de a trai fiecare zi alaturi de sotul tau, ca pentru cer. „Te provoc la viziunea lui Dumnezeu pentru viata ta, cautand sa valorifici ceea ce inca nu e pus in valoare in sotul tau, ceea ce poate nu a fost spus in anii de casnicie, ceea ce nu a fost trait in putinul timp pe care vi-l puteti rezerva sa fiti doar voi doi.”

Daca ti-ai insusit viziunea lui ca sotie, prozatoarea te invita sa mai faci inca un pas. Apropiindu-ne de finalul cartii, vedem ce inseamna pentru o femeie sa fie mama si ce viziune a avut Dumnezeu cand a instituit familia. Este tulburatoare afirmatia ca „Dumnezeu considera o mama cea mai potrivita fiinta de pe pamant cu care El sa colaboreze in materializarea planului Sau pentru copiii ei.” Mai mult, El a creat-o pe mama cu instinctul de protectie. Daca in orice femeie exista nevoia de a primi iubire si protectie, la randul sau, aceasta este chemata sa le ofere pe amandoua, in familie. „Atunci cand Dumnezeu face legamant cu noi, in acest legamant include intreaga familie. Ai scopuri autentice pentru copiii tai sau ele sunt influentate de limitarile tale, de lupta fireasca pentru protectie, de pretentiile tale, de perfectionism sau ambitii egoiste?”

La final, in ultima saptamana, ne este conturat rolul femeii in familia lui Dumnezeu, adica in mijlocul bisericii. Biserica vine ca un moment de apogeu, ca o implinire a tot ceea ce s-a spus pana acum. Femeia, sotie si mama nu poate atinge desavarsirea pentru care a fost creata, in absenta partasiei oferite de biserica. Planul Sau pentru viata ei este o particica din planul Sau pentru Biserica. „Viziunea Lui pentru tine este incadrata in Marele si Eternul Scop privind Biserica.” ?i astfel, ajungem sa intelegem pe deplin semnificatia Cuvantului viu, rhema, pentru ca „numai in ambianta partasiei putem descoperi acel rhema, acea cale a binecuvantarii pentru famila noastra si familia lui Dumnezeu.”

In incheierea acestei calatorii spirituale, fiecare femeie este imbogatita cu un arsenal in a duce luptele vietii si in a domni peste imprejurarile vietii, care vin asupra ei neincetat. Cartea Ligiei Seman ramane un volum de valoare, ce o va imbogati spiritual pe cea care va avea dorinta de a o parcurge si de a aplica recomandarile oferite aici. „Un cuvant spune Domnul si femeile aducatoare de vesti bune sunt o mare ostire.” Fie ca Dumnezeu sa implineasca fagaduinta aceasta si ea sa devina cat mai curand , o realitate pentru Biserica Sa si pentru familiile crestine.

SURSA : http://www.saltmin.com/506/%E2%80%9Edomnind-peste-imprejurarile-vietii%E2%80%9D-un-ghid-spiritual-prin-care-orice-femeie-sa-puna-la-lucru-capacitatea-de-a-gandi-si-de-a-face-binele.html

” Portrete din cioburi” – Ligia Seman


Ligia Seman este o cunoscuta scriitoare crestina. Romanele sale, “Funiile dragostei“, “Handicapul constiintei“, “Tragedie si triumf“, devenite bestseller-uri, s-au bucurat de un real succes in randul publicului larg, iar cartea de studiu devotional si psihoterapie adresata femeilor “Domnind peste imprejurarile vietii” a constituit o provocare la autoanaliza si un pas seminificativ pe calea spre vindecare interioara a multor femei si cupluri. Ligia Seman locuieste in Huneodara impreuna cu sotul ei, Tibi, si cele doua fiice ale lor, Ruth si Rebeca. Autoarea este invitata sa vorbeasca la numeroase seminarii si conferinte in tara si strainatate.

“Portrete în cioburi” este un roman complex despre Dumnezeu si existenta – “Dincolo de experienta umana limitata este divinitatea”, afirma candva, scriitoarea. Acest adevar este exploatat si in “Portrete din cioburi”. Aici, Ligia Seman ne demonstreaza cu talent ca in labirintul amenintator si plin de tentatii inselatoare al lumii, a ramane de partea binelui, de partea adevarului si a puritatii reprezinta un act plin de eroism, un test al credintei si loialitatii fata de Dumnezeu… Tema iubirii de Dumnezeu este omniprezenta in carte… Autoarea ofera in “Portrete din cioburi” solutii la problemele legate de: relatii premaritale, relatii familiale, crizele varstelor, crize emotionale. “Portrete din cioburi” este un roman psihologic deoarece prezinta cu minutiozitate trairile personajelor in diferitele confruntari cu neasteptate cotituri ale vietii. Citindu-l, iti poti identifica framantarile… si gasi raspunsurile… pentru restaurarea vietii.
“Romanul de faţă este cartea de vizită a unei autoare mature, conştientă de valoarea sa, stăpână pe mijloacele sale de expresie, creatoare a unor personaje memorabile şi care poate să urmărească constant pe sute de pagini un subiect de strictă, fierbinte actualitate. Ligia Seman este ferm convinsă că orice roman bun nu-şi justifică existenţa dacă se limitează doar la a descrie cu măiestrie cu talent realităţile vieţii personajelor sale şi în care să ne regăsim fiecare dintre noi, cu zbaterile, problemele, nedumeririle noastre. Un roman adevărat ne ajută să găsim soluţii să înţelegem că viaţa noastră nu este întâmplătoare, că dincolo de toate zbaterile umane există Cineva care ne poate da răspunsuri nu doar pentru viaţa aceasta efemeră, ci şi pentru veşnicie.

Romanul Ligiei Seman ” Portrete din cioburi” abordează o tematică diversă, de o acută, stringentă actualitate : erodarea relaţiilor de familie cauzate de factori diverşi, relaţiile sexuale premaritale şi tensiunile provocate de acestea, întemeierea familiei, păcatele generaţionale transmise de la tată la fiu ca un blestem imposibil de evitat fără o intervenţie de sorginte supranaturală în viaţa indivizilor implicaţi, avortul şi multiplele traume post-avort, deosebirile dintre structura raţională, logică a bărbatului şi cea emotivă, sentimentală a femeii, neînţelegerile care survin de obicei în viaţa cuplului din această cauză, implicaţiile lor, remedii şi soluţii etc.

Fin psiholog al personalităţii, Ligia Seman controlează ingenios construcţia romanescă… scrie romanul continuu al dilemei existenţiale şi vocaţia ei teosofică este o chemare şi un efect sublim al vindecării. Efectul exorcizant şi catarsic al scrisului ei – se transferă terminologic în teoria modernă a literaturii.”

– Eugen Evu, academician, membru al USR , fondator al numeroase publicaţii de cultură şi artă

“Cartea este o analiză a eşecului şi a triumfului în dragoste, o poveste despre convertirea la Dumnezeu, o istorie de familie, dar şi o fresca a unei lumi, a societăţii româneşti de dinainte şi de după momentul Decembrie 1989. În construcţia sa, romanul Portrete din cioburi îmbină componente de roman creştin, de roman de dragoste, de moravuri, politic etc. Romanul poate fi privit şi drept unul intelectual.”

– Octavian Curpaş – jurnalist, editor Phoenix Magazine

“Faptul că Ligia a ieşit cu bine din abisul unei copilării damnate şi că este în stare să ne arate nu doar drumul ci şi Steaua Polară după care s-a orientat o califică pentru a deveni o călăuză vrednică de a fi ascultată, cu atât mai mult cu cât familia a devenit o parte esenţială a Operei sale.”

– Cristi Ţepeş – redactor TVR1 Romania

“Vocea clară a autoarei – se conjugă cu cea interioară a personajelor care îşi relatează cu o sinceritate deosebită propriile zbateri şi suferinţe… Romanul de faţă este mai mult decât o simplă operă literară cu multiple calităţi. El este în primul rând un roman care, alături de prezentarea cu acurateţe a dramelor majore prin care trec protagoniştii, oferă şi soluţia viabilă, reală, de ieşire din aceste crize. Aşadar, cartea nu se adresează doar simţului pur estetic al lectorului, ci urmăreşte reabilitarea oricărei persoane care înţelege că ieşirea din impasul existenţial este posibilă doar prin apelul la Divinitate.”

– Mariana Dvorszik, publicist, promotor cultural

Sursa: http://aradulevanghelic.wordpress.com/2011/10/10/portrete-in-cioburi-de-ligia-seman/

Daca vrei sa comanzi una din cartile Ligiei Seman puteti da click pe urmatorul link: http://www.kerigma.ro/carti.php?listautor=Ligia%20Seman

Interviu cu scriitoarea Ligia Seman


A avut loc acea tragedie cand parintii mei au divortat. Mi-aduc si acum aminte de durerea cumplita pe care o traiam atunci. Eram in fata judecatorului si el ne intreba, pe mine si pe sora mea: ‘La cine vreti voi sa ramaneti, la mama sau la tata?’ Iar noi raspundeam: “La amandoi, la amandoi!” Era un strigat al disperarii sufletului nostru de copil…. Acel strigat al disperarii sufletului meu de copil nu a fost ascultat de cei mari. Si atunci ceva s-a prabusit in mine. Am devenit un copil traumatizat care priveam cu jind la copii care aveau langa ei o mama. Mi-aduc si-acum aminte de acele scene: figura disperata a mamei, cum intindea bratele dupa noi, cum tanjeam si eu dupa imbratisarea ei…”Aveam impresia ca sunt singura pe lume, ca nu s-a scris vreodata despre copii suferinzi din pricina alegerilor gresite ale parintilor, ca eu copilul care eram asa de indurerat trebuie sa scriu, sa spun lumii intregi sa nu mai repete greselile acestea, care aduc atatea lacrimi… Refugiul in arta scrisului nu schimba nimic in interiorul meu. Eram tot mai trista, retrasa, neputincioasa de a ma integra in societate.”

Cuvintele de mai sus apartin Ligiei Seman, autoarea romanelor “Funiile dragostei”, “Tragedie si triumf”, “Handicapul constiintei” si mai recent “Domnind peste imprejurarile vietii”. Ligia Seman este o tanara din Hunedoara cu un talent remarcabil in arta scrisului. Adiacent de aceata, scriitoarea este invitata sa vorbeasca la numeroase seminarii si conferinte nationale si internationale, cu femeile. In sensul acesta, Ligia a reusit sa ajute multe persoane sa depaseasca starile de despresie, complexele de inferioritate, criza varstei, anxietatea, singuratatea si sa le arate calea catre “succesul fara prabusire”.
In perioada 21 septembrie – 20 octombrie, 2007, Ligia impreuna cu sotul ei, Tibi, viziteaza SUA unde vor participa la cateva seminarii si intalniri cu cititorii. Primul popas pe care l-au facut pe taram american a fost in Portland, Oregon, unde in perioada 21-22 septembrie, 2007 vor participa la un seminar organizat de biserica romana “Agape”, pastorita de Avram Bergheanu. Itinerariul pe care-l vor parcurge dupa aceea, urmand sa fie stabilit ulterior. Pentru a afla mai multe amanunte despre autoarea cartilor “Funiile dragostei”, “Tragedie si triumf” si “Handicapul constiintet” cat si despre vizita pe care o intreprinde in SUA, i-am solicitat Ligiei Seman un interviu:

– Am citit recent primele trei romane ale tale. Pe parcursul lor am putut remarca un element care revine in mod insistentt ca un fel de obsesie: durerea. Ma intrebam in ce masura aceste opere ale tale s-au confundat cu existenta ta. Te-as ruga sa ne oferi cateva informatii despre tine. Cine este de fapt Ligia Seman?

– Fiecare dintre noi suntem persoane speciale și valoroase înaintea lui Dumnezeu și El are un plan unic cu fiecare dintre noi, prin care ne pregătește încă din copilărie pentru modul cum îi vom sluji. Având în vedere acest aspect, aș dori să împărtășesc cu dumneavoastră câteva gânduri din viața mea. Când nu împlinisem încă șapte ani, iar sora mea avea patru ani, părinții mei divorțau. Îmi aduc și acum aminte de durerea cumplită din sufletul meu de copil pe care o aveam în fața judecătorului care mă întreba la cine vreau să rămân – “la tata ori la mama?” “La amândoi! La amândoi!” strigam în disperare… ªi la mama și la tata.” ªi când strigătul inimii mele de copil nu a fost ascultat de cei mari, ceva s-a prăbușit în mine. Am rămas la vârsta de șase ani și jumătate doar cu tatăl meu și cu surioara mea de patru ani. Bunica mea, mama tatălui meu, care era complet nevăzătoare ne-a ținut loc de mamă. Cu toate că nu văzuse niciodată lumina zilei reușea să facă față cu multă pricepere treburilor gospodărești.

Tragedia divorțului părinților mei a lăsat în sufletul meu de copil răni adânci și a dus la o dezvoltare anormală emoțională. La vârsta adolescenței, lipsită și avidă după iubirea maternă, am ajuns să lupt din răsputeri cu mine însămi pentru a mă putea integra în societate, trebuia să lupt cu complexele de inferioritate care se strecuraseră în sufletul meu sensibil. De cele mai multe ori în interiorul meu mă simțeam nespus de înfrântă. Am ajuns chiar, să am o tentativă de sinucidere, când aveam doar patrusprezece ani.

Mulțumesc lui Dumnezeu că tot la vârsta adolescenței, am cunoscut iubirea lui Hristos, singura Iubire Statornică și Atotcuprinzătoare din Univers. Mâna lui Hristos în a cărui palme sunt săpați cei ce-L aleg… această Mână a Celui ce a promis că, chiar dacă o mamă și-ar uita copilul… El nu Îi va uita pe copii Lui… mângâierea acelei Mâini mi-a atins cele mai sensibile coarde ale ființei mele, mi-a vindecat rănile interioare… Brațele acelea aduceau nespus mai multă gingășie, siguranță și pace decât ar fi făcut-o brațele mamei mele după care sufletul meu tânjise.

Dumnezeu mi-a dăruit apoi, la o zi după ce am împlinit vârsta de douăzeci de ani pe soțul meu, Timotei, despre care pot spune că este unul dintre cei mai minunați soți din lume. Am putut oferi astfel fetițelor noastre: Ruth și Rebeca ambianța unui cămin în care dragostea și pacea lui Hristos domnesc. Privind la dezvoltare emoțională corectă a fetițelor mele, la puterea lor de a lupta și de a fi învingătoare, sigure pe ele, eu pot vedea pregnant diferența între ceea ce eram eu, copil crescut într-un mediu necreștin și care a suferit consecințele rupturii unei familii.

Din pricina tragediei divorțului, amintirile din anii petrecuți împreună cu mama, s-au șters din memoria mea. Nu îmi aduc aminte din acei ani decât de ultimele zile când ea mai era în casa noastră. Eram la începutul clasei întâi: stăteam amândouă la același birou, iar ea îmi dădea peste mâini atunci când greșeam câte un bastonaș sau o literă. Parcă îmi aduc și acum aminte acea pagină de caiet în care ceneala se amestecase cu lacrimi ce numai conteneau să curgă din ochii mei. Mama rupea pagina, mă lovea peste degete, eu vroiam să nu mai plâng, dar nu mă puteam abține. Ce bizar: urâsem atât de mult atunci, copil fiind acele momente și totuși ele, singure au rămas în creierul meu ca amintiri din copilărie în care apare și mama.

În adolescență, adesea mă retrăgeam în camera mea, la biroul acela de care erau legate singurele amintiri cu imaginea mamei de pe vremea cât încă mai eram împreună. Acolo îmi amintesc că atunci când eram tristă din pricina că tatăl meu mă pedepsea, puneam capul pe masă și plângeam mult… Demult mama numai exista în gândurile mele, locuiam în același oraș, iar dacă aș fi întâlnit-o nu aș fi recunoscut-o. Acolo la biroul acela îmi aduc aminte că am luat pentru prima dată un caiet în mână și am început să-mi fac planuri… Mă gândeam: dacă nu am cui spune durerea, am să scriu despre ea… aceasta va fi descărcarea mea emoțională. Aveam impresia că sunt singură pe lume: că nu s-a mai scris vreodată despre copii suferinzi din pricina algerilor greșite ale părinților, că eu, copilul atât de îndurerat trebuie să scriu, să spun lumii întregi să nu mai repete asemenea greșeli care aduc atâtea lacrimi și determină dezvotări emoționale anormale. Bineînțeles că pe vremea aceea când eram doar o adolescentă de patrusprezece ani ani, nu putea fi vorba să scriu un roman.

Am început să scriu poezie. Am debutat când eram în primul an de liceu în anul 1985 la cenaclul literar din oraș unde scriitorul coordonator era deja foarte cunoscut în oraș și în țară. A fost o calitate deosebită a lui faptul că sprijinea cu toată inima pe cei în care vedea potențial. Deși eram cea mai tânără din cenaclu, m-a ajutat mult pentru a mă lansa în lumea culturală. Mi-a publicat din poezii în reviste literare cunoscute în acea vreme și astfel am reușit să obțin și câteva premii literare de referință. Pe atunci vedeam într-o viitoare carieră literară sensul existenței mele. În sfârșit credeam că găsisem o activitate prin care reușeam să estompez durerile trecutului, m-i se părea că în împărăția cuvintelor găsisem un sens al existenței mele. Dar nu era așa… Era artă, erau poeți și scriitori, mi se repeta mereu că am șansa de a ajunge departe într-o viitoare carieră literară ceea ce mi se părea nemaipomenit atunci… Visurile acestea, refugiul în arta scrisului nu schimbaseră însă nimic în interiorul meu.

Între timp, L-am primit pe Hristos în inima mea. De când Îl găsisem pe El, lăsasem în urmă cu multă bucurie tot ceea ce credeam eu pe vremea aceea că este în disonanță cu voia Lui, dar la cenaclul literar nu putusem să renunț. Iubeam arta, poezia, îmi plăcea compania celor care își propuseseră să cucerească prin cuvinte împărăția literelor, dar ce trist era faptul că Dumnezeu era cu totul exclus din materializarea gândirii lor. ªi nu doar atât- trăiam în vremea vechiului regim și se știa că șansa de a ajunge în vârful pirmidei era rezervată în primul rând acelora care își foloseau talentul literar pentru a compune remarcabile ode “conducătorului” și “patriei”- majoritatea erau compromiși. Am renunțat în final. Am trăit momente foarte grele când a trebuit să anunț acest lucru scriitorului coordonator. Nu m-a înțeles, credea că nu sunt deplin conștientă de alegerea pe care o fac… După douăzeci de ani, însă, de la acel eveniment, când împreună am fost invitați de onoare la o lansare de carte de referință, s-a uitat în ochii soțului meu și a spus: “Să știi, Tibi, că Ligia în urmă cu douăzeci de ani a făcut cea mai bună alegere.”

Ani de zile am văzut în tot ceea ce însemna “creație literară” ceva care m-ar desparte de Hristos, de aceea refuzam din start cel mai mic gând de a-mi folosi talentul spre slava lui Dumnezeu. Dar planul lui Dumnezeu era cu totul altul. Printre primele cărți creștine publicate după revoluție a fost o carte a pastorului Petru Lascău- “Pași spre lumină”. Citind prefața acestei cărți, concepută de fratele Iosif Þon, Dumnezeu mi-a vorbit cu totul special. Citez un pasaj: “Ne aflăm la momentul întoarcerii poporului român spre spiritualitate, spre creștinism. Chemăm tânăra generație de credincioși evanghelici să îndrăznească să se avânte în creația literară. După decenii de întuneric și de urât în literatură, este timpul ca noi, cei ce ne-am format la lumina Cuvântului lui Dumnezeu să aducem din nou frumusețea în literatură.”

Acele cuvinte m-au făcut să înțeleg că uram de fapt și fugeam nu de arta în sine care înseamnă creativitate – dar a lui Dumnezeu, ci de “urâtul”, de “întunericul” în fața căruia eu am văzut odinioară artiști remarcabili închinându-se în scopul promovării propriilor nume. Câte frumuseți erau de adus în literatura creștină românească! Pe vremea aceea nu aveam propriile romane beletristice, decât doar câteva traduse.

– Temele conferintelor si seminariilor pe care le tii sunt in general legate de relatiile de familie. Prin aceste eforturi incerci sa readuci multe familii de la tragedie la triumf. Ai intalnit si cazuri particulare pentru care nu ai avut nici un raspuns sau teme pe care preferi sa le ocolesti?

– Am suferit atât de mult în copilărie din pricina neînțelegerilor conjugale dintre părinții mei, dar totodată în relația binecuvântată dintre mine și soțul meu am putut vedea pregnant diferența. Prin acestea, Dumnezeu mi-a transmis ceva din ceea ce este special in inima Lui pentru armonia familiei. Acest puls al inimii lui Dumnezeu îmi dă putere și motivație de a fi lucrătoare împreună cu El pentru împrospătarea și restaurarea binecuvântărilor nespuse pe care El le are pregătite pentru familii. Nu ne este ușor nici unuia dintre noi, cei care suntem căsătoriți să alegem întotdeauna ceea ce stă la baza unei familii fericite: dragostea agape, dragostea necondiționată. De ce? Pentru că această dragoste este chiar Dumnezeu și firea noastră se opune lucrurilor duhovnicești. Putem vorbi în absolut orice căsnicie de diferențe între parteneri: construcția creierului diferită la femei de bărbați, constituția fizică diferită, temperamente distincte – caracteristici inerente de la creație și totodată de diferențe ca rezultat al educației. Având în vedere aceste diferențe și modul cum partenerii încearcă să le depășească, cred că fiecare familie binecuvântată ar avea extraordinara și unica ei istorie cum a trecut de la tragedii mici sau mari la splendide triumfuri. Podul de la inima unui partener la celălalt, tragedia micilor neînțelegeri spre triumful unității în duh, suflet și trup nu este ușor de construit, mai ales dacă e lipsa experienței. În Tit 2:4 Cuvântul lui Dumnezeu ne dă principiul ca femeile cu mai multă experiență să le învețe pe cele care au mai puțină experiență să-și iubească bărbații, copii…

Nu îmi aduc aminte să fi fost nevoită să renunț la slujirea acelor femei care s-au confruntat cu situații dificile sau care necesitau o abordare sensibilă și o emaptie specială. Ca oameni însă, avem limitările noastre și ar fi absurd să considerăm că putem deține toate răspunsurile adecvate. Noi suntem lucrători împreună cu Dumnezeu și dorim ca El să ne folosească la maxim pentru a ne ajuta semenii, dar ultimul cuvânt în orice situație de viață îl are Suveraniatea lui Dumnezeu. Totodată, dscernământul depinde și de alegerile fiecărui om.

In perioada 26-30 iunie am inteles ca ai participat la o conferinta nationala in Constanta. Care a fost tema acestei conferinte si cum s-a desfasurat acel eveniment?
– Când am fost invitată cu ocazia zilei de 8 martie în mai multe biserici din Dobrogea, în inima mea era deja înfiripată viziunea unei conferințe naționale, dar așteptam călăuzirea Domnului pentru locul unde va trebui să se desfășoare. Am descoperit în femeile din regiune un potențial extraordinar pentru colaborare. În această viziune nu au fost incluse doar femeile care sunt căsătorite, ci și femeile singure. Ele sunt o valoare inestimabilă pentru biserica lui Dumnezeu. Un mare număr de scriitori și psihologi admit faptul că la o femeie, datorită construcției creierului ei sentimentul dragostei e mai intens decât la bărbați. Deci, aceste femei care Îl au pe Hristos, doar pe El ca Preaiubit au potențial umitor pentru a sluji cu o abnegație totală.

Din nefericire însă, această predominată a vieții interioare a femeilor – afectivitatea, asociată cu stările fiziologice specifice femeilor, creează și predispoziții mai mult ca la bărbați pentru experimentarea unor emoții dificile: depresii, anxietate, frică, complexe de inferioritate. Abordarea acestor subiecte în timpul sesiunilor a adus lumină pentru identificarea problemelor și soluții bazate pe Cuvântul lui lui Dumnezeu. Tema generală a conferinței s-a numit Succes fără prăbușire, dar fiecare zi a avut tema ei specifică inclusă în tema generală: Complexe de inferioritate și valoare de sine, Deznădejde și speranță (singurătate, criza vârstei mijlocii), Teamă și libertate (frică, depresie, îngrijorare) A fost o lucrare deosebită în echipă. O echipă care am slujit la sesiuni prin învățătură, am avut deasemenea echipa care s-a ocupat cu consiliere creștină și consiliere cu vindecare și eliberare. În fiecare zi, în program am avut incluse și seminarii (lucrul în grupe mici) – care au fost foarte benefice pentru edificarea învățăturilor primite în timpul sesiunilor, experimentarea compasiunii, înțelegerii celorlalți, rugăciune. Deasemenea, în fiecare seară am avut ocazia să ascultăm mărturii zguduitoare.

Au participat aproximativ două sute de femei, dintre care treizeci la sută au fost femei necreștine. Am fost uimiți de lucrarea de restaurare a vieților multor femei și de faptul că multe dintre cele care nu L-au cunoscut pănâ atunci pe Dumnezeu, au plecat acasă cu hotărâri noi. Seminficația numelui primei femei: Eva- dătătoare de viață descoperă ceeea ce a fost și este în inima lui Dumnezeu când a creat femeia: să aducă viață prin tot ce atinge, prin relații, prin copii pe care îi aduce pe lume și îi educă. Femeia creează atmosfera în familia ei și în familia lui Dumnezeu. Dacă femeile sunt puternice și pline de viață așa vor fi familiile și bisericile.

– Revenind acum la pasiunea ta cea mai mare: scrisul. Ce autori te-au călăuzit de-a lungul timpului? Ai avut un model pe care l-ai urmat?

– Întrebarea este bine venită pentru că scriitorii prin a căror cărți mi s-a transmis un mesaj deosebit, mi-au motivat și insuflat într-o anumită măsură stilul. Din literatura universală aș aminti câțiva scriitori preferați: L.Tolstoi, Dostoievski, Turgheniev, Gogol, Hugo, Maxence Van Der Meersch, Theodore Dreiser, Sienkiewicy, Ernesto Sabato, Thomas Hardy. Voi aminti și câțiva scriitori preferați din literatura creștină: Watchman Nee, Derek Prince, Oswald Chambers, Larry Crabb, John Ortberg, Stanley Jones și Josh Mc Dowell. Capodoperele tuturor acestor scriitori au avut un impact special în viața, însă mai mult decât miile de pagini din alte cărți, am găsit zilnic în Cartea Cărților- Biblia, chiar într-un pasaj scurt răspunsuri, motivații și inspirații pe care mintea omenească, oricât de strălucită ar fi, nu le poate da.

-Ce crezi că le lipsește în general familiilor din ziua de azi? Dar tinerilor?

– Genesa 2:24: “De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, se la lipi de nevastă-sa și se vor face un singur trup”, ne dă principiile maritale fundamentale: părăsire, alipire și intimitate fizică. Părăsirea se referă nu doar la procesul de a ieși din familia de proveniență pentru a-ți forma propria familie ci înseamnă a considera alte lucruri sau preocupări mai puțin importante decât partenerul de viață. Cuvântul folosit în limba ebraică pentru alipire în textul original este “chedușin” și înseamnă aducerea a două corpuri foarte diferite laolaltă și lipite cu un adeziv foarte puternic. Pentru a se realiza ceea ce include alipirea: acea apropiere și comunicare în căsnicie astfel încât doi oameni atât de diferiți să ajungă unul altuia prietenii cei mai buni, “una” în duh, suflet și trup, adezivul necesar se numește TIMP DE CALITATE. În urma statisticilor s-a ajuns la concluzia că principalul motiv de divorț este lipsa implicării active în viața de căsnicie. Trăim într-o lume în care oamenii sacrifică lucruri cu adevărat importante dedicându-și timpul și energia activităților ce sunt actuale sau stridente cum ar fi: câștigarea banilor, televizorul, calculatorul.

În privința tinerilor, cred că ceea ce le lipsește în primul rând sunt relațiile sănătoase. Specialiștii spun că relațiile sănătoase reprezintă siguranța sănătății mentale, emoționale și spirituale. Singurătatea, complexele de inferioritate, depresiile, probleme legate de sexualitate, răzvrătirea, dependențele și multe altele au la origine relațiile nesănătoase. Relațiile sănătoase se clădesc pe o comunicare sănătoasă. Din nefericire, comunicarea virtuală (prin computer) care a invadat activitățile tinerilor și e preferată de adulți din pricina lipsei de timp, promite mult, dar oferă prea puțin.

În perioada adolescenței, tinerii sunt în căutarea identității. Societatea le oferă o grămadă de factori care încearcă să le dea un răspuns. Dacă biserica și familia nu reușesc să contracareze puternicele mesaje din exterior, tinerii sunt într-un mare pericol. Un răspuns elocvent pentru ceea ce le poate oferi tinerilor biserica și familia sunt modelele. Ei sunt în căutare de modele. Au nevoie de modele care să-i atragă, să-i sprijine, să-i țină aproape și să-i motiveze pentru alegeri corecte. Cred că, din nefericire mulți tineri trebuie să dea “dureros” cu capul de pragul de sus pentru că nu au existat în viața lor astfel de adulți.

– Ce ne poti spune despre ultima ta carte: “Domnind peste imprejurarile vietii”?

– Dacă primele trei cărți pe care le-am scris au fost romane creștin-psihologice, a patra carte este un sudiu devoțional despre valoare, putere scop și psihoterapie feminină. Mulți dintre cititori care s-au familiarizat cu stilul de romancieră, m-au întrebat “Să înțelegem că vei renunța la romane pentru a scrie de acum încolo cărți de învățătură?” Nu aș putea spune că ultima carte înseamnă o schimbare a macazului, ci mai degrabă aș defini aceasta (cu inima plină de recunoștință față de Dumnezeu!) – o “lărgire a hotarelor”. Slujind femeile românce din țară sau diasporă mi-am dat seama că aveau nevoi specicifice. Dar noi nu aveam decât cărți traduse din alte limbi, scrise de femei din alte culturi. Duhul Domnului mi-a pus în inimă dorința de a da răspunsuri pe baza Cuvântului scris și din perspectiva unei femei care a trăit în spațiul geografic și cultural al cititoarelor. A trecut deja un an de zile de când am avut lansarea cărții și rezultatele sunt foarte încurajatoare. Primim mesaje pozitive din multe locuri din țară sau diasporă unde femeile o studiază individual sau în grupuri de părtășie.

– Te rog acum sa ne spui cateva cuvinte despre scopul vizitei voastre in SUA.

– Este prima dată când voi păși împreună cu soțul meu pe contientul american. Amândoi avem emoții, dar totodată suntem nerăbdători să vedem cu ochii noștri ceea ce se spune despre America: « o cultură cu totul deosebită decât cea a Europei ». Prin slujirea în care suntem implicați ni s-a oferit oportunitatea de a lua oarecum pulsul românilor din diapsora europeană în ceea ce privește adaptabilitatea și identificarea cu celelalte popoare. Chiar dacă sunt influențați de culturile în care s-au integrat, prea puțin se scufundă total în ele și aceasta se întâmplă și datorită faptului că nu sunt cu totul acceptați de națiunile unde au ales să pribegească. Despre americani se spune că atunci când te stabilești în țara lor te întâmpină cu ideea « De acum ești american! Indiferent din ce țară ai venit! » Mi-ar place să înțeleg în ce măsură românii își păstrează identitatea și ce avantaje și dezavantaje sprirituale și educaționale sunt acestea într-o țară care e considerată o țară binecuvânatată de Dumnezeu.

Cu ocazia vizitei in Statele Unite, Lidia Seman lanseaza cartea: “Domnind peste imprejurarile vietii”, un studiu inedit de psihoterapie feminina!
(Mai multe amanunte puteti afla pe website-ul bisericii romane din Surprise, Arizona: http://www.philaromsurprise.org )

Octavian D. Curpas
Surprise, Arizona

Sursa: http://www.rtbromania.it/ro/2007/09/27/autoarea-cartii-funiile-dragostei-ligia-seman-se-intalneste-cu-cititorii-din-statele-unite/

Sa poti sa fii inca o data copil


Cand cititi Marcu 10: 13- 16, imaginati- va ca traiti in Israel in vremea Domnului Isus.
Este o zi senina. Soarele straluceste cald deasupra capului vostru si simtiti nisipul in sandale in timp ce va uitati cu atentie la Isus, care este inconjurat de o multime mare de oameni.
Simtiti supararea din glasul Lui atunci cand ucenicii incearca sa- L apere de multime. Auziti dragostea si gingasia din glasul Lui in timp ce- Si intinde bratele si- i invita pe copii sa vina la El.
Imaginati- va ca sunteti o mama sau un tata care- si aduce copiii la Isus. Vedeti cum alti parinti imping in fata un copil timid sau cum poarta pe brate prin multime un copil bolnav. Copiii se inghesuie in jurul lui Isus; vor sa- L atinga si fiecare vrea sa sada in poala Lui. O fetita isi pleaca increzatoare capsorul pe umarul Lui. Isus Isi face timp pentru fiecare copil in parte – il binecuvanteaza, il strange la piept si apoi il da inapoi parintilor lui. Copiii sunt fericiti – nici nu- i de mirare : cine mai poate ramane acelasi dupa ce a fost atins de Isus?
Poate copiii tai sunt mari acum. Insa cu ochii mintii tot mai vezi inaintea ta o fetita sau un baietel. Adu- ti copiii – barbati adulti sau femei adulte – pur si simplu ca pe niste copii la Isus. El ii va atinge si ii va binecuvanta. Fa- o acum si intotdeauna !
Daca esti o femeie care traiesti singura, cu siguranta printre rude sau cunostinte sunt copii pe care- i iubesti. Adu- i pe acestia in rigaciune la Isus si imagineaza- ti ca El ii ia in brate si- i binecuvanteaza.
Redevino si tu pur si simplu in bratele lui Isus, indiferent ce varsta ai. Lasa- L sa te tina in brate. In adancul inimii noastre, noi suntem cu totii copii si tanjim sa ne odihnim in bratele puternice ale Domnului nostru.
Inchide ochii si imagineaza- ti ca stai in bratele lui Isus ca un copil si – I asculti cuvintele:
– Copilul Meu, Imi pasa de tine ! Te iubesc asa cum esti ! Increde- te in Mine !

de Rosalinda Rinker

Intelepciunea si cele trei noblete ale ei


Intelepciunea se ” legitimeaza” in fata oamenilor pentru care a venit, incercand sa- i convinga de valoarea mesajului ei aratandu- si nobletea ! Prin urmare, trebuie sa retinem importanta acestui adevar ce se desprinde in mod evident din cartea Proverbelor 8 :

* Nobletea ce izvoraste din originea ei divina – Proverbe 8: 22- 26. Dupa cum ne putem da seama din aceste versete, aceasta Intelepciune nu este rezultatul unor cunostinte pe care le putem dobandi intr- o viata si nici nu face parte din creatie, ci a fost ” facuta” de Cineva, candva in ” zilele vesniciei. ” Intelepciunea este demna de toata atentia : ” Si acum, fiilor, ascultati- ma !” – Proverbe 8: 32

* Nobletea izvoraste din lucrarea ei – Proverbe 8: 27- 30. Cum identitatea oricarei fiinte este cunoscuta din lucrarile ei, iudeii nu credeau in autoritatea pe care o pretindea Domnul Isus in favoarea Sa si au inceput sa Ii ceara dovezi ( Ioan 6: 30). Printre altele, Domnul Isus le- a spus ca El este Cel ce- Si va da trupul pentru viata lumii. Vedem ca Domnul Isus nu vorbeste despre ce a facut odinioara, adica inainte de Intrupare, ci mai degraba despre ceea ce va face in viitor – Proverbe 3: 19, 20.

* Nobletea ce izvoraste din pozitia ei – Proverbe 8: 30, 31. Ce imagine superba !! Imaginea pe care ne- o sugereaza aceste versete este aceea a unui tata care construieste ceva impreuna cu fiul sau si care vazand maretia intregului ansamblu in care este cuprinsa si fiinta umana si, stiind ca in final totul va fi mostenirea lui, jubileaza de bucurie, dansand inaintea tatalui sau. Si cum nici un tata nu- si gaseste desfatarea decat intr- un fiu care il asculta, este firesc ca in final sa- i lase acestuia mostenirea. Nu cumva este aceasta o mostenire indirecta ca este gata sa imparta cu copiii Lui mostenirea Sa ?? Aceste Tata este Dumnezeu, apoi tot ceea ce El a facut prin Fiul Sau este acest Univers care este mostenirea Fiului Sau si a celor in care El isi gaseste placerea, adica a celor care- L asculta ! – Proverbe 8: 18- 21

Cred Biblia pentru ca ea este…


– Singura revelatie inspirata a singurului Dumnezeu adevarat. Biblia trebuie interpretata in lumina scopului Autorului Divina original – Duhul Sfant !! ( 2 Timotei 3: 16 )

– A fost scrisa pentru oamenii obisnuiti – pentru TOTI oamenii, indiferent de clasa sociala. Dumnezeu nu ne acunde Adevarul. El vrea ca noi sa intelegem ! Ea, Biblia, este logica pentru mintea umana medie si foloseste forme obisnuite de comunicare umana !! ( Ioan 12: 47- 48; 13: 15)

– Cred Biblia pentru ca ea are un mesaj si un scop unic !! ( Luca 24: 46- 49)

– Cred fiecare pasaj al ei pentru ca are un inteles si numai unul, bazat pe intentia Autorului original inspirat !! ( Proverbele 3: 3- 6)

* * * *

Fac prioritare in viata mea urmatoarele lucruri :

– Sa ma rog mai mult pentru ajutorul Duhului Sfant ( 1 Corinteni 1: 26, 27; 2: 16) ;

– Sa ma rog pentru iertare si pentru curatarea pacatelor stiute ( 1 Ioan 1: 9 ) ;

– Sa ma rog pentru o dorinta mai aprinsa de a- L cunoaste pe Dumnezeu ( Psalmii 19: 7- 14; 42: 1; 63: 2; 119: 1- 11 ) ;

– Sa raman smerita si ascultatoare ( Psalm 37: 5- 7).

Psalm 59: 16; 17 :

” Dar eu voi canta puterea Ta; dis- de- dimineata voi lauda bunatatea Ta. Caci Tu esti un turn de scapare pentru mine, un loc de adapost in ziua necazului meu. O, Taria mea ! Pe Tine Te voi lauda, caci Dumnezeu, Dumnezeul meu cel prea bun, este turnul meu de scapare !”

Tu ESTI TU !!


* Tu esti singur !… Tu locuiesti intr- o era dinainte de vesnicii, unde tot ce exista este… Dumnezeu… Si nu este loc pentru nimic altceva.. Tu esti TOTUL ! ( Ioan 1: 1 )

* Tu esti de genul masculin!… Intr- adevar, esti Unicul reprezentant al speciei Tale, Tu nu esti de genul neutru… ( Geneza 1: 26)

* Tu nu esti batran !… Tu ai rams in vesnicul ” prezent “… Tu esti tanar!… Acest Dumnezeu fara varsta n- a fost niciodata mai batran de treizeci si trei de ani… ( Ioan 1: 15c )

* Tu esti Viata !.. Si nu orice viata… Tu esti singura viata !

* Tu esti Lumina !.. O lumina stralucitoare !?? Mereu ascendenta si spiralata.. Si aceasta revelatie este Dumnezeu ! ( Efeseni 5: 8, 9 )

* Tu esti Putere!… O putere dezlantuita, nelimitata, nemasurata, de temut ! Tu esti TOATA puterea ! ( Efeseni 6: 10 )

* Adevarata esenta a lui Dumnezeu este faptul ca El este Dragostea !… O dragoste expresiva si in acest Dumnezeu nu exista nici o imprefectiune… In cadrul Trinitatii exista o exprimare necontenita a dragostei ! ( Luca 22: 39- 44 )

Tu ai populat ” Locurile Ceresti ” cu arhangheli, ingeri, heruvimi, serafimi si alte creaturi vii.. ei Te pot glorifica !

Does God exist? – Exista Dumnezeu?


I’ ll prove you if God exist, then He is evil. Did God create everything that exists? If God created everything, then He created the evil which means God is evil.
” – Excuse me, professor. Does cold exist? ”
” – What kind of question is this? Of course it exists. Have you never been cold? ”
” – In fact sir, cold does not exist. According to the laws of physics, what we consider cold is in reality the absence of heat. Professor, does darkness exist? ”
” – Of course it does.”
” – You are wrong, sir, darkness does not exist either. Darkness is in reality the absence of light. Light we can study, but not darkness. Evil does not exist. It is just like darkness and cold. God didn’ t create evil. Evil is the result of what happens when man does not have God’ s love present in his heart. ”

Va voi demonstra daca exista Dumnezeu, atunci El este rau.
” – A creat Dumnezeu tot ce exista? Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat raul ceea ce inseamna ca Dumnezeu este rau. ”
” – Scuzati- ma, domnule profesor! Frigul exista? ”
” – Ce intrebare e asta? Sigur ca exista. Nu v- a fost niciodata frig?”
” – De fapt, domnule, frigul nu exista! Conform l egilor fizicii, ceea ce consideram frigul este in realitate absenta caldurii. Exista intuneric, domnule profesor? ”
” – Sigur ca exista! ”
” – Va inselati, domnule! De asemenea, intunericul nu exista. In realitate, intunericul este absenta luminii. Putem studia lumina, dar nu si intunericul. Raul nu exista. Este exact ca intunericul si frigul. Dumnezeu nu a creat raul. Raul este rezultatul a ceea ce se intampla atunci cand omul nu are dragostea lui Dumnezeu in inima lui. ”

de Albert Einstein ( 1879- 1955)

Framantari… Decizii!


Sunt zile în șir când nu mă pot apropia de pix și hârtie. De câte ori vreau să aștern ceva pe hârtie mă descopăr prinsă într- un fel de înțepenire lăuntrică, din chingiile căreia nu mă pot elibera… La urma urmei, cred că nici nu doresc prea tare acest lucru din moment ce mă justific față de mine în fel și chip… Aș zice mai degrabă că mă simt chiar bine, învăluită în această ” lene” aridă…

Însă, repede mă dezmeticesc din această stare și cum stau și mă frământ cu gândurile care îmi bântuiesc mintea, dintr- o dată îmi aduc aminte de Scrisoarea pe care mi- a trimis- o El… Biblia !!! Și a fost de ajuns să iau în mână această Carte voluminoasă, să o frământ între degete cu un fel de lăcomie, ca să mi se risipească, ca printr- o minune, toate negurile sufletești… Am sărit ca arsă, m- am așezat în lumină și m- am aventurat în noua experiență ce o voi avea cu El!

Am revenit asupra acelor pasaje din Scrisoarea Sa care mi s- au părut semnificative… Nu îmi mai amintesc de câte ori am citit această Scrisoare încercând să ” sorb” ; să “ culeg” cu multă răbdare din cuvintele Sale și chiar de dincolo de ele… Și, în sfârșit, am înțeles: in ” coșulețul meu de argint” este nevoie de câteva ” mere de aur” ( Proverbe 2: 10, 11).

Și atunci am luat câteva decizii :

* să nu cred nici o clipă că îndatoririle pe care le am mă obosesc;

* să mă feresc de a reflecta prea mult asupra vieții și a lucrurilor, pentru că risc să le fac dezagreabile. Nu trebuie decât să trăiesc pur și simplu, și să mă bucur de toate în curăție și simplitate;

* să caut să nu fiu prea mult singură, pentru că singurătatea peste masură devine un fel de pustiu al ființei. Aleg să fiu singură atât cât este nevoie și cu folos;

* iar în ce privește rugăciunea, să- mi fie un semn, că numai atunci mă rog cu credință. Să nu disper atunci când nu primesc răspuns. Ceva tot voi primi: puterea să suport ” tacerea” lui Dumnezeu;

* să am grijă să- L caut pe Acel Dumnezeu viu, personal și iubitor, nu un dumnezeu construit din hârtie, idei și concepte sterile;

* să fug de răutatea oamenilor, iar de bunăvoința excesivă a cuiva să ma tem.

Trebuie sa cred în Dumnezeul Bibliei!!

¤ “… Căci înțelepciunea va veni în inima ta, și cunoștința va fi desfătarea sufletului tău; chibzuința va veghea asupra ta, priceperea te va păzi… ” – Proverbe 2: 10, 11