Framantari… Decizii!


Sunt zile în șir când nu mă pot apropia de pix și hârtie. De câte ori vreau să aștern ceva pe hârtie mă descopăr prinsă într- un fel de înțepenire lăuntrică, din chingiile căreia nu mă pot elibera… La urma urmei, cred că nici nu doresc prea tare acest lucru din moment ce mă justific față de mine în fel și chip… Aș zice mai degrabă că mă simt chiar bine, învăluită în această ” lene” aridă…

Însă, repede mă dezmeticesc din această stare și cum stau și mă frământ cu gândurile care îmi bântuiesc mintea, dintr- o dată îmi aduc aminte de Scrisoarea pe care mi- a trimis- o El… Biblia !!! Și a fost de ajuns să iau în mână această Carte voluminoasă, să o frământ între degete cu un fel de lăcomie, ca să mi se risipească, ca printr- o minune, toate negurile sufletești… Am sărit ca arsă, m- am așezat în lumină și m- am aventurat în noua experiență ce o voi avea cu El!

Am revenit asupra acelor pasaje din Scrisoarea Sa care mi s- au părut semnificative… Nu îmi mai amintesc de câte ori am citit această Scrisoare încercând să ” sorb” ; să “ culeg” cu multă răbdare din cuvintele Sale și chiar de dincolo de ele… Și, în sfârșit, am înțeles: in ” coșulețul meu de argint” este nevoie de câteva ” mere de aur” ( Proverbe 2: 10, 11).

Și atunci am luat câteva decizii :

* să nu cred nici o clipă că îndatoririle pe care le am mă obosesc;

* să mă feresc de a reflecta prea mult asupra vieții și a lucrurilor, pentru că risc să le fac dezagreabile. Nu trebuie decât să trăiesc pur și simplu, și să mă bucur de toate în curăție și simplitate;

* să caut să nu fiu prea mult singură, pentru că singurătatea peste masură devine un fel de pustiu al ființei. Aleg să fiu singură atât cât este nevoie și cu folos;

* iar în ce privește rugăciunea, să- mi fie un semn, că numai atunci mă rog cu credință. Să nu disper atunci când nu primesc răspuns. Ceva tot voi primi: puterea să suport ” tacerea” lui Dumnezeu;

* să am grijă să- L caut pe Acel Dumnezeu viu, personal și iubitor, nu un dumnezeu construit din hârtie, idei și concepte sterile;

* să fug de răutatea oamenilor, iar de bunăvoința excesivă a cuiva să ma tem.

Trebuie sa cred în Dumnezeul Bibliei!!

¤ “… Căci înțelepciunea va veni în inima ta, și cunoștința va fi desfătarea sufletului tău; chibzuința va veghea asupra ta, priceperea te va păzi… ” – Proverbe 2: 10, 11