Propunerea lui Dumnezeu


Într- o zi, Dumnezeu mi- a spus: „- Eu vreau să merg să vizitez un bolnav care nu are pe nimeni apropiat. Vrei să vii cu Mine să- i facem o vizită?” Eu I- am răspuns: „ – Aş veni, dar n- am timp! „ Şi am continuat să îmi petrec timpul cu propriile interese. Apoi, mi- a spus: „- Eu vreau să merg la o familie nenorocită care a rămas fără hrană şi este frig acuma, iarna. Vrei să vii cu Mine să o ajutăm financiar?” Eu am răspuns: „ – Aş veni, dar nici eu nu stau prea bine cu banii!” Şi am continuat să cheltuiesc banii pe lucruri care nu îmi sunt necesare.
După un scurt timp, din nou mi- a spus: „-Eu vreau să merg la un om decurajat, doborât de probleme şi să- l încurajez puţin prin prezenţa Mea, să- i spun că sunt alături de el şi că nu e singur.Vrei să vii cu Mine până la el?” Eu am răspuns: „ – Aş veni, dar sunt prea obosit acum. „ Şi am continuat să- mi ocup timpul cu lucruri confortabile. M- a privit în ochi şi mi- a spus: „- Mulţimi de oameni se îndreaptă în fiecare zi spre iad. Eu vreau să merg să le ofer o altă variantă, să le ofer posibilitatea de a merge spre Rai. Vrei să vii cu Mine la ei să le prezentăm această posibilitate?” Eu am răspuns: „ – Chiar sunt fascinat de a merge în lucrare, dar, of! Dacă nu ar trebui să renunţ la atâtea lucruri care mă încântă în fiecare zi, la confort, la lux, la distracţii inocente, la o viaţă fără probleme şi risc, la un trai apreciat de alţii şi plăcut mie… Aş veni cu multă plăcere! ( În timp ce îmi linişteam conştiinţa bucurându- mă în biserică şi spunându- mi ca Dumnezeu ştie că aş face multe împreună cu El, dar nu pot).
Apoi, Dumnezeu a tăcut şi a continuat să îmi dea sănătate, chiar dacă eu nu am avut nici un interes de a vizita bolnavii; a continuat să- mi ofere resursele financiare necesare pentru o viaţă decentă, chiar dacă eu am stat indiferent faţă de cei care trec prin lipsuri profunde;a continuat să îmi dovedească în fiecare zi că este cu mine atunci când trec prin probleme, chiar dacă eu m- am prefăcut că n- am timp pentru a încuraja pe cineva doborât; a continuat să mă îndrepte în fiecare zi spre Rai, atunci când o luam greşit prin deciziile mele, chiar dacă eu am stat indiferent faţă de cei care, prin deciziile greşite pe care le iau, aleg drumul spre iad.
De multe ori prezentăm interes faţă de aceste categorii, dar ne exprimăm interesul trimiţându- L pe Dumnezeu la aceşti oameni. Cu siguranţă, Dumnezeu are resurse pentru ei, dar RESURSELE LUI SUNTEM NOI!
Răspunsul meu la dorinţa lui Dumnezeu de a merge împreună cu El la aceşti oameni, l- aţi văzut şi, poate mă catalogaţi ca fiind incorect, indiferent şi un creştin de formă care se autoînşală şi, da! Aveţi dreptate ! Dar, voi ce răspuns I- aţi fi dat?

de Silviu Luncan