Poveste de Craciun !


Cu multi ani in urma (mai bine de peste 2000 de ani), intr- un orasel indepartat, numit Betleem, traia o tanara. Numele ei era Maria. Aceasta tanara nu era nici bogata, nici renumita, insa acest lucru nu o deranja. Urma sa se casatoreasca curand cu logodnicul ei, Iosif.
Intr- o zi, pe neasteptate, in timp ce se ruga, a venit la ea un vizitator. Era mesagerul Domnului, care era insotit de un mesaj pentru Maria din partea lui Dumnezeu.
Cand a vazut Maria aceasta neasteptata vizita, s- a speriat foarte tare. (Acum, cine nu s- ar speria daca ar vedea dintr- o data un inger, nu- i asa?).
“- Nu te teme, Maria! Ai capatat indurare inaintea lui Dumnezeu. Iata ca vei ramane insarcinata si vei naste un Fiu, careia Ii vei pune numele Isus.”
“- Dar cum?” a intrebat Maria. ” Fiindca eu nu stiu de barbat.”
“- Duhul Sfant Se va cobora peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri. De aceea, Sfantul care Se va naste din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. Caci, nici un cuvant de la Dumnezeu nu este lipsit de putere!” a raspuns Ingerul Gavril.
“- Iata roaba Domnului; faca- mi- se dupa cuvintele Tale!” a raspuns Maria increzatoare.
Dupa ce ingerul a plecat, Maria a inceput sa se gandeasca: ” voi avea un copil… El va fi Fiul lui Dumnezeu ! ”

****

Timpul a trecut, iar Maria stia ca in curand Se va naste copilul promis. Nu era momentul potrivit ca ea sa calatoreasca, dar trebuia sa o faca. Imparatul daduse porunca sa se faca un recensamant si lucrul acesta insemna ca toti oamenii din imparatie aveau sa fie numarati si trebuiau sa mearga fiecare in cetatile in care se nascusera. Asa ca, Iosif, impreuna cu Maria au calatorit aproximativ 120 de kilometri, de la Nazaret la Betleem. Acest ultim oras, Betleem, era foarte aglomerat, iar calatorii nostri, obositi de atata drum, nu au reusit sa gaseasca nicaieri un loc de gazduire si, neavand de ales, au trebuit sa ramana peste noapte intr- un loc unde erau tinute animalele, adica, intr- un grajd.
In noaptea aceea, avea Sa Se nasca Imparatul… ” Numele Lui este Isus “, au soptit Iosif si Maria, invelindu- L si asezandu- L in ieslea vitelor, pe paie.
Chiar daca Iosif stia ca Isus nu este fiul sau, era fericit ca i s- a acordat o asa mare onoare de a- L ingriji pe Insusi Fiul lui Dumnezeu. ” Ii vei pune numele Isus”, ii spusese ingerul, ” pentru ca El va mantui lumea de pacatele sale.”

****

Ca un nou imparat se nascuse, nimeni nu a stiut. Insa, Dumnezeu, in planul Sau a inclus si acest amanunt… El Si- a trimis ingerul, mesagerul Gavril, sa spuna vestea minunata unor pastori din campul Betleemului. Cand acesta a aparut inaintea pastorilor, inconjurat de o lumina puternica, stralucitoare, acestia s- au inspaimantat, aidoma Mariei.. Apoi, el le- a spus pastorilor: ” Nu va temeti, caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astazi, in cetatea lui David, vi S- a nascut un Mantuitor, care este Hristos, Domnul. Iata semnul, dupa care- L veti cunoaste: veti gasi un Prunc infasat in scutece si culcat intr- o iesle. ” Dintr- o data, cerul s- a umplut de ingeri stralucitori, si toti Ii aduceau slava si lauda lui Dumnezeu ca Si- a trimis Fiul pe pamant.
Dupa ce s- au intors ingerii in cer, pastorii au vorbit intre ei si au hotarat sa mearga sa vada bebelusul de curand nascut. Au alergat catre Betleem si a vazut minunatul Copil culcat intr- o iesle, in loc de patut. Plini de uimire, se uitau la acest Copil micut si stiau ca El avea sa fie ceea ce se vestise cu ani in urma, prin proorocul Isaia: ” Caci un Copil ni s- a nascut, un Fiu ni s- a dat si domnia va fi pe umarul Lui; Il vor numi: ” ( Isaia 9: 6). Apoi, pe drumul spre casa, cu o bucurie inexplicabila, spuneau la fiecare trecator care- l intalneau ca acest Copil este Cel promis de Dumnezeu, ca El este Mantuitorul, e Imparatul !!