Posted in CARTE ÎN SERIE

Drumul către tine însuţi – 5


Transferul: harta expirată
Procesul activ de menţinere a unei perspective desuete asupra realităţii constituie fundamentul multor boli mintale. Psihiatrii denumesc acest proces „transfer”. Există probabil tot atîtea subtile variaţii ale definiţiei transferului cîţi psi¬hiatri există. Propria mea definiţie este următoarea: transferul este acel ansamblu de moduri de a percepe lumea şi de a răs¬punde lumii dezvoltat în copilărie şi care este de obicei adec¬vat în întregime mediului înconjurător al copilăriei (într-ade-văr, deseori de folos pentru supravieţuire), dar care este inadecvat odată transferat în mediul înconjurător al adultului.
Căile prin care se manifestă transferul, deşi totdeauna penetrante şi distrugătoare, sînt deseori subtile. însă cele mai clare exemple nu trebuie să fie subtile. Un astfel de exemplu este cel al unui pacient al cărui tratament a eşuat din cauza transferului său. E vorba de un tehnician în computere, inte¬ligent, dar lipsit de succes, de 30 şi ceva de ani, care a venit să mă vadă pentru că soţia lui îl părăsise, luîndu-i cu sine pe cei doi copii ai lor. El nu se simţea în mod deosebit nefericit pen¬tru că o pierduse pe ea, dar era devastat de pierderea celor doi copii, de care se ataşase profund. în speranţa recîştigării lor a început psihoterapia, pentru că soţia sa declarase ferm că nu se va întoarce pînă cînd el nu va urma un tratament psi¬hiatric. Principala ei nemulţumire în ceea ce-1 privea era faptul că el era continuu şi iraţional gelos şi, în acelaşi timp, distant faţă de ea, rece, necomunicativ şi lipsit de afecţiune. Ea se mai plîngea şi de desele lui schimbări de slujbă. Viaţa lui, înce-pînd din adolescenţă, fusese una accentuat instabilă. De-a lungul adolescenţei, fusese implicat în altercaţii minore cu poliţia şi de trei ori fusese închis pentru consum de droguri, ofensă, „vagabondaj” şi „împiedicarea unui ofiţer de poliţie să-şi exercite datoria”. A părăsit facultatea de electrotehnică pentru că, aşa cum spunea el: „Profesorii mei erau o adună¬tură de ipocriţi, nu prea diferiţi de poliţişti.” Datorită inteli¬genţei şi creativităţii lui în domeniul tehnologiei computere¬lor, serviciile sale erau foarte cerute în industria respectivă. Dar el nu a fost niciodată în stare să avanseze sau să-şi ţină o sluj¬bă mai mult de un an şi jumătate, uneori fiind concediat, mult
TRANSFERUL: HARTA EXPIRATĂ
43
mai des plecînd singur după dispute cu supervizorii săi, pe care-i descria ca „mincinoşi şi trişori, interesaţi doar să-şi pro¬tejeze scaunul”. Cea mai frecvent folosită expresie a lui era: „Nu poţi avea încredere într-un suflet afurisit.” îşi descria co¬pilăria ca „normală” şi părinţii ca fiind „obişnuiţi”. în scurta perioadă de timp pe care a petrecut-o cu mine, totuşi, el şi-a reamintit, întîmplător şi fără a fi emoţionat, numeroase mo¬mente cînd părinţii lui l-au dezamăgit. îi promiseseră o bici¬cletă de ziua lui, dar uitaseră şi-i dăduseră altceva. Odată au uitat cu totul de ziua lui, dar nu vedea nimic foarte rău în as¬ta, pentru că „ei erau foarte ocupaţi”. îi promiteau să facă îm¬preună o mulţime de lucruri în week-end, dar apoi erau de obicei „prea ocupaţi”. De nenumărate ori uitaseră să-1 ia de la întîlniri sau de la petreceri, pentru că „aveau o mulţime de lu¬cruri pe cap”.
Acest bărbat suferise pe cînd era copil dezamăgire după dezamăgire, dureroase, datorită lipsei de grijă a părinţilor lui. Gradual sau brusc — nu ştiu care dintre ele — a ajuns să-şi dea seama pe la mijlocul copilăriei că nu poate avea încrede¬re în părinţii lui. Odată ce şi-a dat seama de asta, totuşi, a în¬ceput să se simtă mai bine, iar viaţa lui a devenit mult mai confortabilă. Nu mai aştepta mare lucru de la părinţii lui şi nu-şi făcea speranţe cînd ei îi făceau promisiuni. Cînd a înce¬tat să mai aibă încredere în părinţii lui, frecvenţa şi severita¬tea dezamăgirilor sale s-au diminuat dramatic.
O astfel de adaptare reprezintă totuşi baza pentru viitoare probleme. Pentru un copil, părinţii înseamnă totul; ei repre¬zintă lumea. Copilul nu poate avea perspectiva de a vedea că alţi părinţi sînt diferiţi şi de multe ori mai buni. El presupune că felul în care procedează părinţii este felul în care trebuie procedat. Prin urmare, copilul ajunge la concluzia — la „rea¬litatea” — nu că „nu pot avea încredere în părinţii mei”, ci la aceea că „nu pot avea încredere în oameni”. A nu avea încre¬dere în oameni devine astfel harta cu care el intră în adoles¬cenţă şi în perioada adultă. Cu această hartă şi cu un depozit abundent de resentimente rezultînd din multe dezamăgiri, conflictele cu figurile autorităţii — poliţişti, profesori, patroni devin inevitabile. Iar aceste conflicte nu au făcut altceva decît să-i întărească sentimentul că oamenii care au ceva să-i dea
44
Disciplina
nu sînt de încredere. A avut multe ocazii să-şi revizuiască harta, dar toate au trecut pe lîngă el. Singurul fel în care ar fi putut învăţa că în lumea adulţilor există unii oameni în care putea avea încredere era să rişte încrezîndu-se în ei, iar acest lucru ar fi necesitat o deviere de la harta cu care începuse. O astfel de reînvăţare i-ar fi cerut să-şi revizuiască părerea de¬spre părinţii lui — să-şi dea seama că ei nu-1 iubeau, că nu-a avut o copilărie normală şi că părinţii lui nu erau părinţi obiş¬nuiţi în ce priveşte capacitatea de a fi receptivi la nevoile co¬pilului lor. Dar a-şi da seama de asta ar fi fost extrem de du¬reros. Neîncrederea în oameni fusese o ajustare potrivită pentru realitatea copilăriei lui, fusese o ajustare care a func¬ţionat, diminuîndu-i durerea şi suferinţa. Pentru că este ex¬trem de dificil să abandonezi o ajustare a hărţii care altădată ne-a îndrumat atît de bine, el şi-a continuat traiectoria de a nu avea încredere în oameni, creînd inconştient situaţii care îi în¬tăreau această convingere, înstrăinîndu-1 de oricine, făcînd imposibil ca el să se bucure de dragoste, căldură, intimitate şi afecţiune. Nu-şi putea permite nici măcar apropierea de soţia lui, nici în ea neavînd încredere. Singurii cu care putea avea o relaţie afectuoasă erau cei doi copii ai săi. Ei erau singurii asu¬pra cărora avea control, singurii care nu aveau autoritate asu¬pra lui, singurii din toată lumea în care putea avea încredere. Cînd sînt implicate probleme de transfer, aşa cum se în-tîmplă de obicei, psihoterapia este, printre altele, un proces de revizuire a hărţii. Pacienţii vin la psihoterapie pentru că în mod clar hărţile lor nu funcţionează. Dar cît de mult se agaţă de ele şi se luptă pentru fiecare pas din drum! Deseori, nevoia de a se agăţa de hărţile lor şi lupta pentru a nu le pierde sînt atît de puternice, încît terapia devine imposibilă, aşa cum s-a întîmplat în cazul tehnicianului de computere. Iniţial, el a ce¬rut o întrevedere sîmbăta. După trei şedinţe, nu a mai venit, pentru că îşi luase încă o slujbă, făcînd muncă de întreţinere sîmbăta şi duminica. I-am propus să ne întîlnim marţi seara. A venit de două ori, apoi s-a oprit, pentru că făcea ore supli¬mentare. Mi-am rearanjat orarul, astfel încît să-1 pot vedea luni seara, cînd, mi-a spus el, e mai puţin probabil să mun¬cească suplimentar. După alte două şedinţe, totuşi, n-a mai venit, pentru că se pare că-1 prinsese dorul să lucreze noap-
TRANSFERUL: HARTA EXPIRATA
45
tea. L-am confruntat cu imposibilitatea de a face terapie în astfel de circumstanţe. El a admis că nu i s-a cerut să lucreze ore suplimentare. A declarat totuşi că avea nevoie de bani şi din această cauză munca era mai importantă pentru el decît terapia. A hotărît că mă poate vedea doar în acele zile de luni în care nu există ceva suplimentar de muncă şi că îmi va da un telefon la ora patru după-amiaza în fiecare luni, ca să îmi spună dacă se poate întîlni cu mine. I-am spus că nu socotesc aceste condiţii acceptabile şi că nu sînt dispus să-mi anulez planurile pentru fiecare seară de luni pentru faptul că el ar putea veni la şedinţa de terapie. A simţit că eu aş fi nerezona-bil de rigid, că nu sînt deloc preocupat de nevoile lui, că sînt interesat doar de propriul meu timp şi în mod clar nu-mi pa¬să de el şi că prin urmare nu pot fi de încredere. Aşa că, ple-cînd de la acest lucru, încercarea noastră de a lucra împreună a luat sfîrşit, eu fiind un alt marcaj pe vechea lui hartă.
Problema transferului nu este doar o problemă între psi-hoterapeut şi pacienţii săi. Este o problemă între părinţi şi co¬pii, soţi şi soţii, angajaţi şi patroni, între prieteni, între grupuri şi chiar între noţiuni. E interesant de meditat, pentru moment, la rolul pe care chestiunea transferului îl joacă în problemele internaţionale. Toţi liderii noştri naţionali sînt fiinţe umane care au avut o copilărie şi care au fost formaţi de experienţe¬le din copilărie. Ce hartă a urmat Hitler şi de unde a provenit ea? Ce hartă au urmat liderii americani, care au iniţiat, exe¬cutat şi menţinut războiul din Vietnam? în mod clar, a fost o hartă foarte diferită de cea a generaţiei care le-a urmat. în ce fel a contribuit experienţa anilor Depresiunii la conturarea acestei hărţi şi în ce fel a contribuit experienţa anilor ’50, ’60 la harta tinerei generaţii? Dacă experienţa naţională a anilor 30, ’40 a contribuit la comportamentul liderilor americani în ce priveşte războiul din Vietnam, cît era de potrivită această experienţă pentru anii ’60 şi 70? Cum ne putem revizui mai rapid hărţile?
Adevărul sau realitatea sînt evitate atunci cînd sînt dure¬roase. Putem să ne revizuim hărţile doar atunci cînd avem disciplina de a trece prin durere. Pentru a avea o astfel de dis-Clplină, trebuie să fim total devotaţi adevărului. Aceasta în¬seamnă că trebuie să luăm în considerare adevărul, încercînd
46
Disciplina
DESCHIDEREA FATĂ DE ÎNFRUNTARE
47
să-1 determinăm cît de bine putem, ca fiind mai important, mai vital pentru interesul faţă de noi înşine decît confortul nostru. Reciproc, trebuie să considerăm totdeauna disconfor¬tul personal ca relativ neimportant şi, într-adevăr, să-i spu¬nem chiar bun venit, fiind în serviciul căutării adevărului. Să¬nătatea mintală este un proces neîntrerupt de devoţiune faţă de realitate, indiferent de preţ.

Advertisements

Author:

Sunt visul din inima Lui devenit realitate !!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s