Posted in De' ale mele!!!

Anxietatea


images (1)
1.Ce este anxietatea?

Anxietatea este definită ca o stare de frică “nejustificată” sau “fără obiect”; această definiţie este însă ambiguă, întrucât noi, oamenii, nu ne temem întotdeauna de obiecte, situaţii sau fiinţe reale, ci uneori şi de situaţii pe care ni le imaginăm.
Pentru persoanele cu tulburare de anxietate însă, depăşirea acestor stări care provin din gânduri nerealiste, (“dacă fac un atac de cord?”, “dacă mă fac de râs în faţa prietenilor?”, “dacă am cancer?”, “oare am închis gazele?”, “o sa înnebunesc!”) este foarte dificilă; de aceea au nevoie de ajutor specializat pentru a învăţa să facă faţă acestor stări de teamă intensă.

2.Simptomele anxietăţii

Frica pe care persoanele cu anxietate o resimt determină diverse modificări fiziologice, printre cele mai frecvent menţionate fiind:
– Senzaţia lipsei de aer ; stări de sufocare
– Ameţeală
– Frisoane sau valuri de căldură însoţite de transpiraţii (în special a palmelor)
– Bătăi de inimă foarte puternice (“simt că- mi sare inima din piept”)
– Dureri în zona pieptului
– Uscăciunea gurii
– Greaţă sau “fluturi în stomac”
– Furnicături (în special în mâini sau picioare)
– Tremurături (ale mainilor, picioarelor, etc)
– Senzaţia de leşin
– Senzaţie de moleşeală în picioare

3.Care sunt cauzele anxietatii?

Anxietatea este rezultatul interacţiunii dintre mai mulţi factori care ne pot face mai vulnerabili la a dezvolta o tulburare anxioasă; printre aceştia se numără:
– factori genetici ;biologici
– factori care ţin de învăţare; mediu
– factori de personalitate
O persoană vulnerabilă biologic, confruntată cu situaţii stresante ( ex. conflicte, stări de rău fizic, probleme în relaţia de cuplu) poate dezvolta o tulburare de anxietate, dar acest lucru nu este absolut obligatoriu .

4.Tipuri de anxietate

Un gol în stomac, o stare de nelinişte, de panică, o stare de aşteptare ca într- o presimţire rea. O teamă fără obiect. Iată doar câteva din simptomele ce le simţim când cel de lângă noi ne spune: “Hai, termină, nu mai fii anxioasă”, sau “Nu ai nici un motiv să te simţi asa”. Cum ştim însă care este diferenţa între diagnosticul de anxietate normală versus patologică (când devine boală)? Este normal să fii anxios la un examen important? La un interviu pentru o slujbă pe care ţi-o doreşti mult? Când eşti în trafic şi brusc ţi se face teamă? Când persoana la care ţii a întârziat 3 ore? Sau 15 minute?
Diferenţa se distinge prin gradul de distres creat.

Tulburare de anxietate generalizată

Definită prin grijă exagerată şi anxietate proeminentă pentru o perioadă de 6 luni sau mai mult şi care poate implica griji privind mai multe activităţi şi evenimente. Persoana are dificultăţi în a-şi controla anxietatea, care este însoţită de alte simptome: nelinişte, încordare fără motiv, neputinţă de a se relaxa chiar când totul este în regulă; stări de oboseală, dificultăţi de concentrare, iritabilitate, tensiuni musculare, nod în gât, somn agitat. Toate la un loc duc la distress puternic şi probleme de funcţionare.

Tulburarea de panică

Este diferită de atacurile de panică. Atacurile de panică sunt episoade bruşte, inexplicabile, de frică intense şi disconfort însoţite de schimbări cognitive şi fizice. Cel mai adesea apar însoţite de dorinţa de a scăpa, ca de un pericol foarte mare. Aceste simptome se intensifică enorm şi pot duce la palpitaţii, transpiraţie, tremurat, etc. psihologic, apare frica de a nu pierde controlul, frica de a nu muri, frica de a nu înnebuni etc.
Pe de altă parte, tulburarea de panică consistă în atacuri de panică recurente şi neaşteptate cu perioade de pauză în care persistă teama următoarelor atacuri. Persoana ajunge să îşi modifice comportamentul din cauza atacurilor de panică. Uneori, ele pot fi asociate cu agorafobie.

Tulburarea obsesiv- compulsivă

Este definită prin obsesii: gânduri intrusive, nedorite, imagini, idei sau nevoi urgente, şi prin compulsii: comportamente intense, de necontrolat, repetitive sau acte mentale menite să resolve distresul creat de compulsii(nevroza caracterizată prin teama de a nu comite un act impulsiv).
Exemplu 1: simţi că te murdăreşti doar stând în preajma unui lucru murdar sau doar gândindu- te la acel lucru şi nu te poţi opri să te speli pe mâini la fiecare câteva minute, chiar dacă mâinile se deshidratează şi pot apărea chiar răni dureroase.
Exemplu 2: Nu te poţi opri să te gândeşti la faptul că ai putea să spui o prostie în public. Te gândeşti tot mai mult la asta, vizualizezi astfel de scene şi te obsedează tot mai mult. Pentru a opri aceste obsesii, numeri pănă la 100 din 4 în 4 şi simţi că aşa te mai linişteşti. Dar gândurile o iau de la capăt, compulsia la fel, într- un cerc din care nu mai poţi să ieşi…
Aceste obsesii şi compulsii cauzează un distress considerabil şi sunt şi foarte mari consumatoare de timp. Cele mai frecvente obsesii sunt cele privind murdărirea şi contaminarea, frica de a nu deveni agresiv, îndoieli repetate, nevoia de a avea lucrurile aranjate într- un anume fel, frica de a nu avea impulsuri ucigaşe sau agresive, imagini sexuale disturbante.
Cele mai frecvente compulsii sunt cele privind spălat repetitiv, folosirea de şerveţele pentru a atinge lucrurile, verificarea uşilor, ferestrelor, a gazului sau luminii în mod repetat; ritualuri de numărat, acţiuni repetate la nesfârşit, nevoia de a primi asigurări.

Tulburarea de stress posttraumatic

O persoană trece printr- un eveniment traumatic la care a fost martoră sau a fost direct implicată, sau este confruntată cu o întâmplare sau un eveniment care a pus persoana în pericol de moarte sau de rănire gravă. Acest eveniment a cauzat o frică puternică, lipsa de ajutor sau teroare. Evenimentul traumatic este retrăit din nou prin amintiri extrem de tulburătoare, care produc stări de teamă şi anxietate similare cu cele din timpul evenimentului. Psihologic şi fizic, persoana reacţionează repetitiv ca în momentul evenimentului, nu poate uita şi nu se poate îndepărta de el. Locuri, persoane, activităţi care pot aminti de acel eveniment sunt evitate. Persoana poate să uite amănunte importante legate de acel eveniment, să aibă stări de iritabilitate puternică, dificultăţi de concentrare, crize de furie, tulburări de somn. Aceste simptome trebuie să persiste pentru mai mult de o lună şi să cauzeze un distress semnficativ şi dificultăţi de funcţionare.

Tulburarea acută de stress

O persoană este expusă la un eveniment traumatic ca martor sau persoană implicată direct. Confruntarea cu acest eveniment duce la o frică intensă, răni fizice sau psihologice semnificative, lipsa de ajutor sau teroare. Evenimentul este retrăit continuu astfel: amintiri recurente şi deranjante, imagini ce reapar, gânduri sau percepţii; coşmaruri legate de acel eveniment, momente în care momentul este retrăi, anxietate ridicată ca şi cum persoana ar retrăi evenimentul traumatic. Persoana ajunge să evite situaţii ce pot fi asociate cu acel evenimnet, discuţii despre asta, activităţi, locuri sau persoane ce pot să îi amintească de asta. Persoana poate să uite amănunte importante legate de acel eveniment, să aibă stări de iritabilitate puternică, dificultăţi de concentrare, crize de furie, tulburări de somn. Simptomele persistă pentru mai puţin de o lună şi cauzează mult distress şi dificultăţi de funcţionare.

Fobia socială

Frica de una sau mai multe situaţii sociale în care persoana intră în contact cu persoane necunoscute sau nefamiliare, în care poate fi privită de alţii şi simte că va fi expusă sau umilită, pusă în situaţii jenante şi se va face de ruşine. Expunerea cauzează un distress puternic, anxietate şi chiar atacuri de panică, în ciuda faptului că anxietatea este văzută ca excesivă şi neraţională. Persoana evită astfel de situaţii.

Fobia specifică

O frică semnificativă şi persistentă care este recunoscută ca fiind neraţională şi excesivă, dată de prezenţa sau percepţia unei situaţii sau a unui obiect care să producă această frică neraţională. Distresul, evitarea şi anticiparea evenimentului sau obiectului anxios interferează semnificativ cu viaţa sau rutina persoanei implicate.

Cele mai intalnite fobii:

Claustrofobia:teama patologică de spaţii închise.
Fobia de animale: frica de animale sau insecte.
Fobia de tip mediu: frica de furtuni, înălţimi, apă, etc.
Fobia de tip injecţii- răni: frica de injecţii, sânge, răni, proceduri medicale, etc.
Fobia de tip situaţional: lifturi, zbor, condus, trenuri, tunele, toalete, etc.

Tulburare de adaptare cu anxietate

Când apar probleme emoţionale şi de comportament semnficativă timp de cel puţin 3 luni ca răspuns la un factor stresor.
Aceste simptome apar din cauza unui distress exagerat în raport cu o performanta ocupaţională, socială sau academică. Odată ce factorul stressor a încetat, stressul nu dureaza mai mult de 6 luni după.

Tulburare de anxietate datorată condiţiei medicale generale

Când condiţia medicală a persoanei cauzează în mod proeminent simptome de anxietate.

Tulburare de anxietate indusă de substanţă

Când folosirea unor medicamente sau droguri duce la simptome de anxietate proeminentă .

5.Vindecarea este posibilă cu tratament

Vindecarea tulburărilor de anxietate este posibilă prin tratament şi asistenţă de specialitate. Tratamente efective pentru tulburări de anxietate pot să includă:

Terapii cognitiv comportamentale – care au ca scop schimbarea schemelor de gândire, a credinţelor şi a comportamentelor care pot să declanşeze anxietatea. O parte a terapiei poate să includă expunerea gradată, prin care persoana este expusă unor situaţii care provoacă anxietate. Procesul este numit desensitivizare.
Management-ul anxietăţii şi tehnici de relaxare – de ex. hipnoterapia, meditaţia, exerciţii de respiraţie, etc.
Medicaţia – include antidepresanţi şi sedative.
Anxietăţile netratate pot avea efecte serioase asupra vieţii persoanei precum şi asupra relaţiilor acesteia!

6.De reţinut…

Tulburările de anxietate pot fi tratate cu succes!!!
Atacurile de panică sunt simptome comune a tulburărilor de anxietate!
Anxietaţile netratate pot avea efecte serioase asupra vieţii persoanei precum şi asupra relaţiilor acesteia!

7.Concluzie…

Anxietatea generalizată se dezvoltă în perioade îndelungate de timp. Adesea, anxietatea începe în adolescenţă, dar majoritatea persoanelor nu solicită consiliere şi tratament înainte de 30 de ani.
Prin confruntarea cu diferite situaţii de viaţă unele persoane şi-au dezvoltat treptat un mod dezadaptativ de a gândi, simţi şi reacţiona. Cu timpul el s-a transformat într-o caracteristică predominantă a personalităţii acestor persoane. O astfel de trăsătura se poate transforma în propriul nostru duşman. În consecinţă, trebuie schimbate aspectele nedorite ale modului de gândire şi comportament. Este necesar să se facă acest lucru pentru îmbunătăţirea vieţii, pentru a deveni mai eficienţi în munca şi pentru a deveni mai apropiaţi de cei din jur. Aceste schimbări nu sunt uşor de făcut deoarece modificarea unei părţi fundamentale a personalităţii cuiva nu este uşoară dar, printr-o practică continuă şi temeinică a abilităţilor descrise, în viitor se pot obţine schimbări pozitive .

Bibliografie
http://www.psyclinic.ro Psihoterapie si Psihologie Clinica
 Revista PsihoLife , Autor: Psihoterapeut Zsuzsanna Szabo
http://www.sfatulmedicului.ro

Advertisements

Author:

Sunt visul din inima Lui devenit realitate !!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s