Pentru că a atins cel puţin o inimă…


“Cãci Dragostea mereu încurajeazã,
Sã lupţi, chiar dacã drumul este lung
şi-ai sã descoperi taina scump pãstratã:
“Erou ca tine nimeni altul nu-i.”

Precum o carte, inima-ţi vibreazã
Zâmbeşti timid pe-o margine de drum.
Chiar dacã plângi, e frig sau ţi-este teamã…
ştii cã erou ca tine, nimeni nu-i.”

-Ligia Trîncă

pic-1

Ligia Seman -cum lucreaza Dumnezeu in inima/minte


– Schimbata,nu doar atinsa de Dumnezeu Mamaia 2012 –

Această sesiune prezintă cât de important este ca fiecare femeie să trăiască la potențialul maxim viața sa în Cristos. Pentru acest lucru e nevoie de o schimbare a mintii si de o mentalitate de învingătoare.
Ligia Seman explică în aceasta sesiune modul în care Dumnezeu lucrează la mințile și inimile noastre si ne transformă viața.

Sursa: http://www.youtube.com/user/alfaomegatv?feature=watch

Alături de Tine pe ape!


mergand-pe-ape_ad42afa1b27401
Când inima mi- a fost grea şi umbrită, şi a candelei ulei poate că mi- a scăzut, viaţa mea de Tine a fost călăuzită…

Ai fost cu mine şi- n furtună, când toţi copacii smulşi din rădăcini au fost; ai fost cu mine şi- n cutremurul greu şi m- ai luat pe braţe prin văile cu spini…

O, Prietene iubit! Cum ai alergat cu mine pe drumul pietruit, chiar dacă între noi, de multe ori , şi ceaţa ne- a cuprins; m- ai însoţit şi- atunci când slava nu- Ţi vedeam şi nu- mi doream decât s- aud al Tău Cuvânt… al Tău Cuvânt!!

Dar dacă stau şi bine- mi amintesc, tot Tu m- ai auzit când ostenit sufletu- mi era şi în rugi adânci suspinam… şi m- ai salvat de tot ce mă umbrea, pe Calea Ta m- ai înviorat! De Tine sufletul meu a fost înviorat! Iar în asfinţit, Te- ai întors blând şi smerit doar pentru o clipă… clipa în care cu drag capul pe pieptu- Ţi cald l- am aşezat, şi m- ai primit ca pe cel mai mic mieluţ, în braţe m- ai cuprins!!

Iti multumesc, Doamne! – Ozana B.


575811_10151493697173718_935064890_n
Doamne, zilnic iti multumesc si Te slavesc pentru ca sunt fericita. Doamne, sunt atat de fericita ca imi vine sa plang.Sa plang, sa scot toate durerile trecutului, iertate dar neuitate, sa ma eliberez de ele,sa imi descarc memoria de ele.Sunt fericita incat imi e aproape rusine.Inca lucrez la obisnuinta.E greu sa tii pe umeri atata fericire! Doamne, zilnic iti multumesc ca sunt doar linistita.Am regasit linistea de dupa exaltare.Am regasit fericirea in fiecare milimetru, in fiecare secunda, in fiecare cotlon ascuns si ma simt ca pe un varf de munte,simt adiera mangaietoare a mainilor Tale, simt suflul Tau in fiecare prezenta a vantului curat! Eu azi invat sa gestionez fericirea! Eu invat sa respect fericirea, asa cum demult, nu mi-am abandonat nefericirea.Dar prin nefericire am invatat sa pretuiesc belsugul spiritual si inima mea inca mai bate, sufletul inca mai arde emotii si deci, simtind, traiesc! Tot trecutul meu a construit ceea ce sunt acum.De aceea iti multumesc.Si pentru binele sau raul infruntat odinioara.Iti multumesc pentru lacrimile si suspinele strigate ce urlau si imi mistuiau sufletul copilaros.Dar prin ele m-am calit si am invatat ca totul are un scop.Si scopul e evolutia! Se spune ca “Toate drumurile duc la Roma.Eu adaug acum: Toate drumurile duc la Tine.Si tu esti aici ,aproape,in sufletul meu,si secretul revelat ma inclina in fata Ta.Doamne ,sunt ceea ce sunt si tu esti in mine!Amin

Sursa: Ozana Barabancea blog

Vocea sufletului meu!


Un cantec din adancul durerii mi- a rasarit; un cantec ce a trebuit sa- l cant in intuneric pe note curatite de ploi si de furtuni, care adesea ma lovesc si prin care trebuie sa trec… e scoala suferintei!!!

Ca si a unui inger, vocea mea a invatat sa fie acordata, pentru ca Tu, Marele Compozitor, prin toate acestea, lectii mi- ai predat… Este vocea care mi- ai format- o de- a lungul timpului petrecut cu Tine, prin vai adanci de intristare… Si mi- ai intarit glasul prin acest nor intunecos care, din nou, m- a acoperit, iar inima- mi parca anesteziata, ai asezat o cantare de lauda…

Pe- a suferintei scara, ce din adancimi e ridicata, doar cei ce au urcat pe ea si au trecut prin a- ncercarilor scoala stiu ce lectii au invatat!

Acum, trecand printr- o noua furtuna, incercare, desert, ma pregatesc sa- I cant armonios, impreuna cu corurile de ingeri, Mirelui o nota distonanta… un ton mai sus, un ton mai jos, ce mai conteaza! In sfanta simfonie astept sa cant Mirelui care, pe lemnul Crucii a scos pe coarda cea mai joasa a multului Sau chin un cantec:

” Vrednic esti Tu sa iei cartea si sa- i rupi pecetile: caci ai fost junghiat si ai rascumparat pentru Dumnezeu, cu sangele Tau, oameni din orice semintie, de orice limba, din orice norod si de orice neam!” – Apocalipsa 5: 9

background3

O clipă la cruce!


LilianaBotea02
Cu braţele încărcate cu flori, primăvara a coborât uşor pe pământul încă îngheţat şi zgribulit, ascuns sub mantia subţire a unei zăpezi târzii. La atingerea ei, ghioceii au ieşit să se scalde în lumina palidă a soarelui şi firele de iarbă au început să înverzească.
Grădinile s-au trezit din amorţeală şi au privit cu mirare covoarele de viorele şi brânduşe, lalele şi zambile, frezii care se aşterneau peste pământul rece. Copacii s-au legănat uşor sub atingerea vântului şi-au început să se îmbrace cu muguri proaspeţi. Doar păsările uimite îşi scuturau penele ciufulite, neştiind dacă ar trebui să înceapă să cânte…

Am auzit şi eu şoapta primăverii şi am ieşit în curte s-o întâmpin! Totul în jurul meu se trezea la viaţă, fără zgomot, fără grabă! Natura învia, pregătindu-se să sărbătorească împreună cu oamenii praznicul Învierii Domnului Isus Christos! M-am desprins cu greu din visare şi am încercat să intru în rutina zilei. Gândurile poposeau câteva clipe în prezent, apoi zburau neobosite acasă, în România. Acolo, cei dragi se pregăteau şi ei pentru sărbătoarea Paştelui. Amintirile din vremea copilăriei au rămas adânc săpate în mintea şi inima mea! Parcă auzeam din nou glasul mamei care repeta aceleaşi cuvinte în fiecare an „Să nu uitaţi că duminică Îl sărbătorim pe Christos cel Înviat din morţi. Să nu uitaţi crucea, suferinţele, moartea răscumpărătoare. Să nu uitaţi că Dumnezeu a dat totul, din dragoste pentru fiecare dintre noi! Să nu uitaţi….!” Am plecat să cumpăr cele de trebuinţă. În jurul meu era atât de multă grabă, încât părea că fiecare om aleargă să prindă ultimul tren. M-am întors târziu acasă, bucuroasă că scăpasem de mulţime. Urma să încep pregătirea bucatelor pentru masa de sărbătoare, însă mintea mea se întorcea la acelaşi gând „Să nu uitaţi crucea, suferinţele, Învierea!”

Seara am ieşit în curte să mă odihnesc şi am hotărat să mă duc pentru o clipă la cruce. Gândul a plecat fără şovaială şi s-a oprit pe culmea unui deal pleşuv. Nici-un fir de iarbă nu îndrăznise să răsară acolo. Nici-o floare nu-şi răspandea acolo parfumul. Pământul era numai bolovani şi pietre. În sufletul trecătorilor erau tot numai bolovani şi pietre. Pe cruce, între doi tâlhari de drumul mare, Isus Christos plătea preţul păcatului meu. Mâinile care au pus fiecare planetă pe orbită, zvâcneau acum prinse în cuiele răstignirii. Picioarele care călătoriseră neobosite, ducând tuturor vestea împăcării cu Dumnezeu, lăsau acum să cadă pe pământ sângele Răscumpărării. Suferinţa era atat de cumplită încat n-o puteai privi fără să te cutremuri. Gândul a plecat îngrozit de acolo şi s-a întors în curtea acoperită de iarbă primăvăratecă. Am fost o clipă la cruce… Apoi a fost noapte…

Dimineaţa Învierii s-a arătat veselă şi plină de pace. În timp ce priveam natura îmbrăcată de sărbătoare, gândul s-a întors la cruce. Nu mai era nimeni acolo. Câţiva trecători plictisiţi îşi cărau poverile pe drumul prăfuit. La poalele dealului, o grădină frumoasă adăpostea un mormânt gol. Pietrele, iarba, florile, vântul spuneau tuturor „A înviat Christos!” Doar Maria mai căuta trupul pentru îmbălsămare, dar cand L-a întâlnit pe Domnul, a văzut şi a crezut. Ne apropiem şi în acest an de sărbătoarea Învierii Domnului Isus Christos. În iureşul pregătirilor, te invit să te opreşti o clipă la cruce. Acolo a fost plătit preţul păcatului tău. Apoi du-te la mormântul gol, priveşte şi crede! Bucură-te căci Christos a Înviat, ca fiecare dintre noi s-avem Viaţă!
CHRISTOS A ÎNVIAT!

Liliana BOTEA
Tempe, Arizona, SUA
Paşti, 2013

Dezlegat de lanturi


46451_155719161105217_5404432_n
Era visul meu să fie linişte în toată fiinţa mea, să fie linişte în jurul meu.Era dorinţa mea arzătoare de fi totul redus la tăcere.. Aproape în fiecare zi era la fel, strigăte pe care adormeam după ce de multe ori primeam porţii de bătaie, pe simplul motiv că deranjăm cu prezenţa mea în acel loc…
Aşa a fost copilăria mea “dulce” alături de o persoană care a ales să iubească mai mult alcoolul decât familia…o persoană prinsă în cursa diavolului. Era o teamă de fiecare dată când ajungeam de la şcoală, tremuram şi mă rugam în felul meu repetând de fiecare în drumul meu spre casă: Doamne, fă că tata să nu fie băut! Doamne, fă că tata să nu fie băut… şi repetăm până ajungeam în dreptul uşii pe care puneam urechea pentru a auzi dacă din înăuntru vin sau nu ţipete, eram fericit pentru rarele momente când nu auzeam ţipete, însă nu eram liniştit până nu intrăm în casă şi-l vedeam pe tata acolo, pentru că altfel ştiam că el este plecat cu “prietenii” lui şi că urma să vină… şi aşteptarea aceea era una groaznică, simţeam cum bătăile inimii mele cu fiecare minut erau mai dese. Aşteptam momentul venirii lui împreună cu mama, ne uităm lung de la balconul etajului 8 în zare pentru a-l vedea când vine…şi într-un târziu apărând…legându-se ca un copac în bătaia vântului. Zile au trecut aşa, punâdu-se peste viaţa mea tot felul de lanţuri grele , lanţuri de răutate, dispreţ faţă de oameni, lanţuri de nevorzitate, lanţuri de amărăciune, lanţuri de a face rău, lanţuri de hoţie, lanţuri grele care atârnau peste sufletul de copil care ar fi trebuit să fie liber şi să alerge liber , bucurand-se de copilărie. Un copil în care a murit de mult…copilăria.
Apăsarea sufletului era din ce în ce mai mare, ochii mei din ce în ce mai pierduţi într-o lume în care nu o mai regăseam, devenind atât de rece şi urând că oamenii din jurul meu sunt atât de fericiţi şi liberi, având tot ce-şi doreau, hrană foarte bună, haine foarte elegante, îmbrăţişări calde în miez de noapte…uram că eu nu aveam aşa ceva, tânjeam după dragostea unui tată care să mă ia în braţe, nu care să mă lovească în cap, nu să mă lovească de pereţi…tânjeam după dragostea unui tată care să mă iubească, să mă strângă în braţe şi să-mi şoptească: Te iubesc fiule! Te iubesc dragul meu!Am vrut sa ma sinucid , am fost luat cu targa de acasa, incostient, insa Dumnezeu meu mi-a salvat viata!!
Anii au trecut … şi de sufletul meu atârnau lanţuri grele şi urâte!
Într-o zi un prieten m-a invitat la o biserică unde se vestea Cuvântul Domnului,fiind o întâlnire de tineret..am acceptat… acolo predicatorul a pus o întrebare: Dacă ar fi să mori unde ţi-ai petrece veşnicia? Cu această întrebare m-am întors acasă, şi acolo în patul meu această întrebare venea în sufletul meu lovindu-mă!
Era o seară rece, într-o cameră rece, m-am simţit ridicat în picioare şi am simţit cum Cineva vrea să-mi spună că mă iubeşte şi că mă vrea cu gelozie. Am căzut în genunghi, plagand şi prima oră după mult timp am renunţat să mai fiu dur şi rece ca o piatră, cu ochii înlăcrimaţi am strigat în inima mea cât am putut de tare:Dacă exişti Doamne, salvează-mă!! Sunt un om atât de rău, simt că nu se mai găseşte dragoste în mine, simt că sunt pe un drum care nu mă duce nincăieri, am atâta nevoie de dragostea Ta, de pacea Ta, de eliberarea Ta, vreau să fiu copilul Tău…astăzi te rog să mă faci, nu mai vreau nici o secundă să mă mai simt singur şi abandonat.Fa-am un fiu al Tău!! Plângeam atât de tare, suspinam să fiu iertat şi curăţit de toată murdăria care să găsea înăuntru meu.
Am terminat rugăciunea şi am simţit cum zeci de lanţuri se desfac şi cad la pământ , am simţit o libertate pe am care nu am simţit-o niciodată, mă simţem ca un om care e cel mai iubit; am auzit vocea Lui înautru meu care mi-a spus: ÎŢI VOI FI TATA ŞI MEREU TE VOI IUBI COPILUL MEU!
L-am iertat pe tatăl meu şi am putut să mă uit în ochii lui cu atâta dragoste, tot ce-mi făcuse, nopţile când adormeam cu perna pe cap pentru a nu mai auzi scandalurile, bătăile şi tot ce a mai fost au fost şterse din inima mea.
Tatăl meu la 1 an după această a decedat la 39 de ani,trist că a plecat fără a înţelege mesajul dragostei Lui Dumnezeu, mesaj care am încercat deseori să-il spun, eu având 16 ani, asta aducând o nouă schimbare în viaţa mea.. a trebuit să mă angajez, aveam multe datorii şi lipsuri, şi primul meu loc de muncă a fost la un centru comercial, acolo descarcam tiruri de baxuri de pungi de dimineaţă până seara…au fost multe momentele când nu am avut în casă ce să mănânc , chiar dacă şi eu şi mama munceam pe nişte salarii mici, şi în momentele acestea spuneam Tăticului meu din cer: Tati, îmi este foame! Şi de fiecare dată, veneau persoane la uşa mea care spuneau: Am auzit o voce care mi-a spus să vin să-ţi dau aceste alimente sau Domnul mi-a pus pe inimă să-ţi dau aceste alimente.Mereu Domnul a fost extraordinar de bun cu mine…călauzindu-ma pas cu pas pană in ziua de azi cand am o o sotie binecuvântată, o familie extraordinara, tot ce a furat cel rău a plătit înseptit!Glorie Mantuitorului iubit!
De fiecare dată, Dumnezeu şi-a ţinut promisiuniunea Lui:ÎŢI VOI FI TATA ŞI MEREU TE VOI IUBI COPILUL MEU!
Dragul meu , ţi-am împărtăşit o parte din mărturia mea pentru că îmi doresc ca să realizezi că dacă nu-L alegi pe Hristos eşti legat cu lanţuri care niciodată nu te vor lăsa să fi fericit, poate crezi că banii, faima, prietenii îţi pot aduce fericirea, însă te minţi singur dacă crezi asta, nimic de pe acest pământ nu te poate face liber, numai Hristos poate rupe lanţurile robiei.. Oricare ar fi fost trecutul tău, poţi deveni liber alegându-L pe Hristos.
Poate că ai avut un trecut în care oamenii te-au rănit, poate că ai fost maltrat/ ă, poate că ai fost victima unei hărţuiri fizice sau sexuale, orice ar fi fost, Hristos te poate face LIBER.
Vino la El şi bucură-te de Cel ce este minunat şi plin de dragoste: Isus Hristos!Alege să laşi lanţurile să cadă!
Şi dacă ai ales iubirea Lui Hristos, nu lăsa că alţii să te înveţe cum ar trebuii să te porţi cu Tatăl tău, care este standardul după care trebuie să te închini lui Dumnezeu.Standardul este unul: ÎN LIBERTATE şi DRAGOSTE în DUH SI ADEVAR!

Marturia lui Cristian Manta

Orice mesaj de incurajare pentru Cristi este o mare binecuvantare! Ii puteti lasa mesai aici sau pe blog.

” Cheama- Ma si voi veni! “


images (1)
” Asa vorbeste Cel preainalt:’ Eu locuiesc in locuri inalte si in sfintenie; dar sunt cu omul zdrobit si smerit; ca sa inviorez duhurile smerite si sa imbarbatez inimile zdrobite.” – Isaia 57: 15

Atunci cand Te- am chemat, m- ai ascultat; cand Te- am strigat, mi- ai raspuns si mi- ai spus duios: ” Iata- Ma! Eu sunt aici pentru tine!”

Duhul Tau cel Sfant m- a calauzit neincetat; m- a sfatuit si mi- ai inviorat sufletul… M- ai dus in “locuri fara apa” si mi- ai intarit madularele; m- ai asezat in locuri preainalte si mi- ai saturat inima cu bunatatile Tale… M- ai desfatat si mi- ai bucurat inima cu Dragostea Ta!!!

Nu! Mana Ta nu este prea scurta pentru a binecuvanta, si urechea Ta este deschisa ca sa imi poti auzi strigatele pline de tristete, de bucurie sau de veselie… Nu! Pentru ca Tu esti mantuirea si izbavirea mea! DA!! Izbavirea mea!!!

Chiar daca de multe ori bajbaiam in intuneric, pacatele mele au fost iertate si mi- ai dat noi aripi sa pot zbura, sa pot inainta.. Credinta in Tine este cea care imi da aripi sa zbor, sa ma inalt spre Tine tot mai sus… si tot mai sus!!

… si mi- ai promis: “ Elly, vei fi o cununa stralucitoare in Mana Domnului, o legatura imparateasca in mana Dumnezeului tau!” – Isaia 62: 3