Cel care zboară ca un vultur şi scrutează înălţimile de deasupra norilor, trăind la lumina lui Dumnezeu, este nevoit să se mulţumească cu o viaţă mai mult solitară. Nici o pasăre nu este atât de singuratică precum vulturul.
Niciodată vulturii nu zboară în stoluri. Unul sau cel mult doi sunt văzuţi în acelaşi timp, însă viaţa trăită pentru Dumnezeu, chiar dacă face să înceteze relaţiile cu ceilalţi oameni, cunoaşte părtăşie divină. În acest fel, copilul lui Dumnezeu, făcând “ totdeauna ce- I este plăcut” , la fel ca Stăpânul Său, poate spune ca şi Domnul Isus, “ Tatăl nu M- a lăsat Singur… pe Mine Mă veţi lăsa singur, dar nu sunt singur, ci Tatăl este cu Mine!”
Perla Suferinţei 