Iubesc…


Azi sunt îndragostită de cerul colorat în zeci de culori, sunt îndragostită de Soarele mai preţios ca aurul, sunt îndragostită de verdele smarald al copacilor, de diamantele ce strălucesc pe ape, de îngeri, de stele, de flori… Am atâtea comori în jurul meu !… Atâta bogăţie !… Şi toată această bogăţie mi se oferă cu atâta iubire, încât simt nevoia să spun:

SUNT MAI MULT DECÂT ÎNDRĂGOSTITĂ! Pentru că, de eşti îndrăgostit, relaţia ori se sfârşeşte, ori se transformă în IUBIRE, iar eu pot spune acum că iubesc… Iubesc din suflet aceste MINUNATE DARURI oferite atât de generos şi simplu SUFLETULUI NOSTRU de către CREATOR !!!

1011976_434214943343705_177324542_n

“A dărui este cea mai bună cale de comunicare”


O nouă reclamă la telefonie mobilă îi emoţionează până la lacrimi pe cei care o vizionează, datorită poveştii inedite pentru acest tip de produs.

Materialul a fost vizionat de peste 5 milioane de ori pe You Tube şi a adunat peste 40.000 de aprecieri şi sute de comentarii pe marginea emoţiei produse, scrie dailymail.co.uk.

Videoclipul de trei minute, produs de compania de telefonie True Move H, începe cu imaginea unui băieţel alungat de proprietara unei farmacii care l-a prins furând.

Aceasta îi smulge copilului medicamentele din mână, cerându-i să spună ce avea de gând să facă cu ele.

Copilul îi spune că voia să i le ducă mamei sale.

În acel moment, un bărbat de la un restaurant din apropiere intervine şi aplanează conflictul, după ce îi plăteşte proprietarei farmaciei pentru medicamentele furate. El îi pune copilului medicamentele într-o pungă adusă de fiica sa şi adaugă şi nişte mâncare.

Băieţelul fuge, iar filmul avansează 30 de ani în timp, prezentându-l, în acelaşi loc, pe proprietarul restaurantului care îşi vindea produsele, alături de fiica sa.

Brusc, bărbatul se prăbuşeşte. Tânăra este distrusă atunci când îşi vede tatăl inconştient pe patul de spital şi priveşte îngrozită factura pe care trebuia să o plătească pentru serviciile medicale. Într-un gest disperat ea îşi scoate casa la vânzare pentru a acoperi costurile serviciilor medicale.

Următoarea scenă o arată pe tânără dormind cu capul aşezat pe patul în care stătea tatăl ei. Trezindu-se, ea descoperă un plic ce conţinea o nouă factură medicală. Totalul serviciilor medicale? Zero!

O notă în josul facturii aminteşte că toate serviciile fuseseră plătite în urmă cu 30 de ani, cu trei pachete de calmante şi o supă de legume.

Acum iese la iveală faptul că doctorul care îi salvase viaţa tatălui ei era băieţelul care furase medicamentele din farmacie.

“A dărui este cea mai bună cale de comunicare”, se precizează la finalul materialului.

Videoclipul a reuşit să frângă inimile utilizatorilor din toată lumea.

Sursa: Mediafax

Mărgăritare pentru suflet


Lasă-te răstignit şi nu răstigni. Lasă-te bârfit şi nu bărfi. Fii blând şi nu fi zelos în rău… Veseleşte-te cu cei ce se veselesc şi plângi cu cei ce plâng, căci acesta este semnul curăţiei. Fii bolnav cu cei bolnavi. Plângi cu cei păcătoşi. Fii prieten cu toţi oamenii, dar fii singur în cugetul tău. Fii părtaş la pătimirea tuturor, dar cu trupul tău să fii departe de toate. Nu mustra pe cineva şi nu osândi nici chiar pe cei foarte răi în vieţuirea lor. Întinde haina ta peste cel ce a greşit şi acoperă-l; şi dacă nu poţi lua asupra ta greşelile lui şi nu poţi primi cercetarea şi ruşinea în locul lui, rabdă-l măcar şi nu-l ruşina…

De iubeşti blândeţea, rămâi în pace. Şi de te vei învrednici de pace, te vei bucura în toată vremea. Caută înţelepciunea şi nu aurul. Îmbracă-te în smerenie şi nu în mătase. Caută să dobândeşti pacea şi nu împărăţia…
Iată, frate, îndemnul meu: mila să-ţi sporească în suflet până când vei simţi în inima ta aceeaşi milă pe care Dumnezeu o are faţă de lume!

de Pr. Arsenie Boca

Gânduri de TOAMNĂ


images (2)Toamna simt că mă înviorez..

În acest anotimp mă las învăluită de tristeţi ciudate şi nu aş putea fi altfel când văd cum, una câte una, frunzele veştede atinse de rugina toamnei, cad cu şopot în tină…

Lumina orbitoare a zilelor de vară s- a împuţinat, iar soarele apune repede parcă într- o vatră de jar.. Parcă şi pe cerul însângerat de asfinţit se văd, din când în când, unghiuri negre ca desenate cu cărbune, păsările călătoare lunecând în depărtare…

Odată cu toamna, mă năpădesc amintirile, care, cu o forţă greu de stăpânit, mi se cern peste suflet precum nişte frunze veştede, copleşindu- mă!

╰✿╮╰✿╮╰✿╮╰✿╮╰✿╮╰✿╮╰✿╮╰✿╮╰✿╮╰✿╮╰✿╮╰✿╮╰✿╮╰✿╮╰✿╮╰✿╮

Ador să aud noaptea şuierul vântului ce mână în pulbere milioanele de frunze veştede şi plesnetele aţelor subţiri de ploaie în geam…

Privesc acest spectacol autumnal, mă înfior şi mă smeresc în faţa acestor frumuseţi care, oricât ai fi de optimist, au totuşi ceva funebru în ele, un fel de agonii tăcute, şi încă o dată înţeleg cât de efemere sunt toate cele pe care ne încăpăţânăm să le credem neclintite şi nesupuse ofilirii… Şi gândul acesta mă duce la ceea ce spunea profetul Isaia:

Orice făptură este ca iarba şi toată strălucirea ei ca floarea de pe câmp. Iarba se usucă, floarea cade, când suflă vântul Domnului peste ea.”(Isaia 40: 6, 7)