Acordarea lui Dumnezeu


Chiar acum îmi vine în minte propria- mi imagine cu acordarea chitării mele. Se știe ca nu îmi place să o acordez și totuși o fac, pentru că trebuie. Îmi iubesc mult chitara și o iau în brațe asemeni unui copil, ori de câte ori am ocazia. Trebuie să fiu foarte atentă cum o acordez – o iau în mână cu fermitate și lovesc coarda. Ea tremură ușor și parcă tremură de durere… mă aplec ascultând foarte atentă să prind nota… Așa cum  mă temeam, nota nu scoate sunetul dorit de mine. Este o notă 10421143_543755392393616_7969109531746821628_ndistorsionată și stridentă. Pur și simplu, enervantă !

În tot acest proces al acordării chitării mele, care este următorul pas care trebuie făcut? Apuc coarda, răsucesc șurubul cu teama să nu se rupă din cauza întinderii ( am experimentat și nu a fost plăcut deloc ;(  ), și o lovesc din nou. Apoi, mă aplec spre ea și ascult până când sunt sigură că, în sfârșit, este nota pe care mi- o doresc să o aud. Și, tot acest proces continuă cu fiecare dintre cele șase corzi.

Ați încercat să vă imaginați acest proces?

Nu vi se pare că așa procedează cu fiecare dintre noi, Marele Acordor? Așa cum eu doresc că sunetele să iasă clare atunci când cânt la chitară, mai mult, pentru că suntem iubiți  cu o dragoste necondiționată, tot așa și El ne ia pe brațele Sale și lucrează cu tine și cu mine. Sunetele noastre sunt distorsionate și stridente însă, El apucă fiecare coardă a inimii cu suferințe –  dezamăgire, amărăciune, furie, neiertare, gelozie și lista poate continua. Peste fiecare dintre aceste coarde, Se apleacă cu tandrețe și le acordează până când obține sunetul dorit de El. Dacă continuăm să murmurăm sau să scoatem sunete stridente, ne lovește din nou.

Acest proces de acordare va suna până când, de pe buzele noastre va răsuna cea mai dulce melodie: “... facă- Se voia Ta!” (Luca 22: 42). El nu se va opri din acest proces al acordării până când cântecul nostru va răsuna plin de smerenie – abia atunci se va uni cu eternele armonii ale ființei Lui !

Este Viu…


” Dar, Dumnezeu L- a Inviat dezlegandu- I legaturile mortii, pentru ca nu era cu putinta sa fie tinut de ea.” ( Faptele Ap. 2: 14)

Domnul Isus a renuntat de bunavoie la propria- I viata… Invierea Sa este confirmata prin faptul ca mormantul este gol si ca este cu adevarat Fiul lui Dumnezeu. Daca nu ar fi inviat, nu li s-ar fi aratat ucenicilor care erau cuprinsi de o intristare groaznica – cel mai bun Prieten al lor tocmai fusese rastignit! Nu li s- ar fi preschimbat deznadejdea in bucurie curaj si cuprinsi de o speranta coplesitoare.. Invierea lui Isus nu ar fi avut impact asupra noastra astazi daca El si-ar fi incheiat lucrarea pe pamant in moarte si dezamagire… Dar ce bine ca exista dovezi care atesta ca El a inviat. Dupa invierea Sa, s-a aratat Mariei Magdalena (Ioan 20: 11-18), lui Petru, celor doi ucenici care se intorceau de la Emaus si altor ucenici.

Deci, ” prin El, Dumnezeu a impacat TOATE lucrurile cu Sine, fie cele de pe pamant, fie cele din Cer, facand pace prin Sangele Crucii Lui. ” ( Coloseni 1: 20)

Asadar, sa ne pregatim inimile pentru bucurie si speranta. Sa reflectam  la frumoasa Jertfa de pe dealul Capatanii. Prin rugaciunile noastre, in aceasta victorioasa zi in care ne- a fost aratata ( dovedita) dragostea Tatalui, dandu- Si Unicul Fiu pentru noi. Fiul Sau, a platit TOTUL pentru noi ! Cerand ceva in schimb? NIMIC, doar inimile noastre sincere!

Tata scump, iti multumesc pentru darul sperantei primit prin jertfa Fiului Tau –  datorita Tie, stim ca nici o problema nu este prea dificila si ca moartea nu mai are nici o putere asupra noastra.

Darul bucuriei l- am primit prin  Jertfa –  datorita Tie, nici o provocare a vietii nu va fi prea mare, iar la final, ne vom bucura impreuna – Tu si eu !

Nu mi- ar ajunge viata aceasta sa- Ti multumesc pentru DRAGOSTEA Ta, cand ai ales sa Ti- o dai pe a Ta ca eu sa traiesc –  ce dragoste indestructibila !

Si daca astazi traiesc, se datoreaza Tie – este viata pe care am primit- o  cand Tu ai parasit mormantul !

Te celebram, Domn Inaltat ! Iti aducem inimile pline de recunostinta!

11008599_10204279835692359_8610436257267283186_n

Covor de flori


ANA TATAR ANDRAS

1floriiCOVOR DE FLORI

Ți-au așternut  și flori  si haine
Când, triumfal, intrat-ai în oraș
Dar câți au înteles  acele taine
Ce pot călăuzi pe-un nou făgaș?

Fierbea Ierusalimu-n așteptare
S-au adunat, pe străzi, mulțimi
Dar câti dorit-au cu ardoare
Să-și ’nalte  visul spre ’nălțimi?

Și-ai auzit ovații  multe
Dar  ce  puțini erau dispuși
Să Te urmeze, să Te-asculte
Și să deschidă  spre  Cer uși!

Mult  n-a  trecut – doar  patru zile
Și-n vinerea ce a  urmat
Acele suflete   ostile
Te-au dus  și Te-au  crucificat.

Dar le-ai iertat  nelegiuirea
Cum nimeni  altul n-a  iertat
Să vadă-n Tine  nemurirea
Și harul  ce i-a  inundat.

Iar azi  când amintirea vine
Despre-un trecut eveniment
Te proslăvim cum se cuvine
C-al Tău Cuvânt e aliment.

gc/12 Aprilie, 2014

By George Cornici

View original post

Prea obosita?… Cateodata, da !


Ma simt prea obosita de ritmul trepidant al vietii, bombardata cu prea mule situatii in care trebuie sa iau decizii care sa- mi influenteze ziua de azi, cea de maine sau viitorul…

Uit, de cele mai multe ori, ca ” a trai ” nu inseamna doar ” a exista”, ci sa fiu eu insami. Asta insemnand sa stiu exact ceea ce imi place sa fac; sa raman focalizata pe directia cea buna (adica, la tinta mea – Isus !); sa am incredere si sa- mi traiesc cu placere fiece zi; sa am inima plina de pasiune pentru El, care sa fie ” contagioasa”.

Imi doresc relatii sanatoase; sa am prieteni a caror talente sa le pot descoperi si sa investesc din tot ceea ce am dobandit de- a lungul ultimilor ani; sa le descopar pasiunile si temerile; sa am mai multa rabdare sa- i pot intelege pentru a- i sprijini cu entuziasm… De la astfel de relatii, mai imi doresc discutii pline de semnificatie, care sa contribuie la imbunatatirea relatiilor.

Nu imi doresc sa mai am relatii cu cei care au motivatii ascunse in spatele actiunilor lor… Punct !

tumblr_ku61s6ixp11qau81io1_500