Acordarea lui Dumnezeu


Chiar acum îmi vine în minte propria- mi imagine cu acordarea chitării mele. Se știe ca nu îmi place să o acordez și totuși o fac, pentru că trebuie. Îmi iubesc mult chitara și o iau în brațe asemeni unui copil, ori de câte ori am ocazia. Trebuie să fiu foarte atentă cum o acordez – o iau în mână cu fermitate și lovesc coarda. Ea tremură ușor și parcă tremură de durere… mă aplec ascultând foarte atentă să prind nota… Așa cum  mă temeam, nota nu scoate sunetul dorit de mine. Este o notă 10421143_543755392393616_7969109531746821628_ndistorsionată și stridentă. Pur și simplu, enervantă !

În tot acest proces al acordării chitării mele, care este următorul pas care trebuie făcut? Apuc coarda, răsucesc șurubul cu teama să nu se rupă din cauza întinderii ( am experimentat și nu a fost plăcut deloc ;(  ), și o lovesc din nou. Apoi, mă aplec spre ea și ascult până când sunt sigură că, în sfârșit, este nota pe care mi- o doresc să o aud. Și, tot acest proces continuă cu fiecare dintre cele șase corzi.

Ați încercat să vă imaginați acest proces?

Nu vi se pare că așa procedează cu fiecare dintre noi, Marele Acordor? Așa cum eu doresc că sunetele să iasă clare atunci când cânt la chitară, mai mult, pentru că suntem iubiți  cu o dragoste necondiționată, tot așa și El ne ia pe brațele Sale și lucrează cu tine și cu mine. Sunetele noastre sunt distorsionate și stridente însă, El apucă fiecare coardă a inimii cu suferințe –  dezamăgire, amărăciune, furie, neiertare, gelozie și lista poate continua. Peste fiecare dintre aceste coarde, Se apleacă cu tandrețe și le acordează până când obține sunetul dorit de El. Dacă continuăm să murmurăm sau să scoatem sunete stridente, ne lovește din nou.

Acest proces de acordare va suna până când, de pe buzele noastre va răsuna cea mai dulce melodie: “... facă- Se voia Ta!” (Luca 22: 42). El nu se va opri din acest proces al acordării până când cântecul nostru va răsuna plin de smerenie – abia atunci se va uni cu eternele armonii ale ființei Lui !