Exod 33: 22, 23


” Și când va trece slava Mea, te voi pune în crăpătura stâncii și te voi acoperi cu mâna Mea. Îmi voi trage mâna la o parte de la tine, Mă vei vedea pe dinapoi; dar fața Mea nu se poate vedea.”

Da, știu!

Întunericul de acum este îngăduit de Tine, pentru că Tu dorești să mă adăpostesc în crăpătura stâncii și mă acoperi cu mâna Ta ocrotitoare..

Da, știu!

Știu că în vuietul furtunii sunt ascunsă în Tine, Domnul meu Isus Hristos…

Și mai știu că în întuneric simt cum mă prăbușesc și cum Tu, Dumnezeul meu, parcă ești departe… Aici, în întuneric simt cum lumea mea se zguduie și visele parcă mor…

Dar, tocmai în mijlocul acestor stări, Te simt cum treci pe lângă mine !!!

Chiar dacă viața mea se cutremură, Tu ești în cutremurul acesta și risipești orice beznă…

Tu, Tată, ești aproape, ești la lucru – împlinindu- Ți cea mai bună și desăvârșită Voie..

Domnul meu, Ești temelia care rezistă oricărui cutremur și pe această temelie sunt așezată eu !!!

PhotoCredit: Perla Suferinței