Brașov


Așterne- ți inima la picioarele Sale ca să nu mai naufragieze în derivă pe ape… și sufletul tău să nu mai tânjească după alte izvoare de apă…

Pentru că El este Unicul Izvor…

Unicul răspuns la rugăciunile și la toate întrebările tale…

Este Unica speranță spre viitor…

PhotoCredit: Perla Suferinței

Corul leproşilor



Ei au stat departe şi-au ridicat glasul şi au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!” Erau zece şi toţi cu carnea atârnând. Trupul-zdreanţă, acoperit cu zdrenţe. Cu nasurile lipsă şi buzele căzute, cu degetele ciobite, cântau cântarea deznădejdii, umbrită de o speranţă nouă, neaşteptată.


Trecea fiul dulgherului din Nazaret…Cu urechile lor negre, auziseră că în urma Lui orbii văd, şchiopii umblă, morţii se trezesc la viaţă…
Nervii periferici se tociseră, nu mai simţeau durerea şi din cauza asta se loveau mereu, rupându-şi bucăţi din viaţa gunoioasă. Durerea nu e rea. Câtă vreme o simţi înseamnă că mai eşti sensibil, înseamnă că mai există o şansă.
Isus nu s-a atins de ei, ceea ce i-a disperat. I-a trimis retur la preoţii-doctori ca şi cum încă un diagnostic în plus le-ar fi uşurat ruşinea, neputinţa, destinul. Nu pentru că au avut cuibărită în minte, ascultarea, au plecat. De fapt nu mai rămăsese altă alternativă.
N-au mai ajuns la preoţi, ci s-au vindecat pe drum, ca nu cumva să creadă greşit sau preotul de acolo să zică despre el cum că ar fi Mesia. Carnea a început să prindă culoarea vieţii, ţesuturile au prins a palpita, celulele amorţite simţeau bucuria unei noi trăiri.
Au plecat fericiţi, cântând o cântare nouă, pentru o viaţă nouă, fără să-şi dea seama că de fapt prelungiseră doar momentul întâlnirii cu moartea.
Unul n-a fost mulţumit de ceea ce-a primit. Nu s-a dus repede să-şi întâlnească familia din care fusese repudiat, ci s-a întors spre Învăţător şi căzând cu faţa la pământ, I-a mulţumit. Nici măcar nu mai conta că era samaritean. Isus i-a răsplătit mulţumirea şi recunoştinţa cu mântuire. Ceilalţi nouă au murit de moarte naturală şi apoi au mers în iad. Ar fi prea simplist să asociezi lepra cu păcatul, cu omul nemântuit. Aici lepra e simbolul omului care cere milă pentru viaţa de acum, neinteresat de veşnicie, e simbolul interesului imediat, care nu pune preţ pe lucrurile mult mai importante.
Leprosul chiar şi vindecat e omul nerecunoscător, nemulţumitor şi cerşetor şi sunt pline bisericile de ei.
Formează împreună un cor grotesc ce stau cu mâna întinsă cerând tot felul de lucruri care de care mai nefolositoare şi căpcănoase.
Mulţumirea devine un chin pentru că n-aduce nimic, n-are foloase şi de aceea trebuie luată în doze mici.
Dumnezeu e un fel de Moş Crăciun bonom şi risipitor, cu braţele pline de daruri, gata pentru a fi distribuite celui ce strigă mai tare, e mai insistent sau mai credincios.
De fapt, cei mai mulţi nici n-au nevoie de El, ci numai de ceea ce dă El şi asta e o diferenţă mare cât veşnicia.
Rugăciunea e Cenuşăreasa bisericilor, iar rugăciunea de mulţumire e Albă ca Zăpada după ce a mâncat mărul hârcii ştirbe. E la urmă şi numai dacă rămâne loc.
Samariteanul a înţeles că mulţumirea e filozofie de viaţă şi şi-a însuşit-o şi-a înţeles că mântuirea se cântă solo. La grămadă, ce-i drept, nu prea ies în evidenţă falseturile, dar când corul e de leproşi nici nu mai are rost să te gândeşti la fineţuri de conservator.
Dumnezeul nostru e cât vrem noi să fie de mare. Dacă ne gândim la El doar pentru a ne binecuvânta buticurile şi-a ne vindeca de spondiloză înseamnă că avem un Dumnezeu mic.
În iad se va rula tot timpul în faţa ochilor tăi filmul cu ce puteai să fii, dar n-ai fost pentru că n-ai mai avut timp de ceea ce doreai să ai. Te vei uita în jurul tău şi vei vedea că tot ceea ce ai, arde împreună cu tine. Corul leproşilor va mai cânta o cântare „Cântarea chinului veşnic”.
Dar încă mai ai timp, să te întorci…

De Vladimir Pustan

PhotoCredit: Perla Suferinței

Ce ne mai leaga de pamant?


Ce ne mai leagă de pământ?

Că Domnul vine în curând!

Suntem noi gata, pregătiți

Să întâlnim martirii sfinți,

Pe îngerii ce cântă-n cor

Celui ce-n veci șade pe tron?

Suntem noi gata să intrăm

În ceruri sus și să cântăm

Mielului sfânt ce-a biruit

Și pân’ la capăt ne-a iubit?

Ce te mai leagă de pământ?

Te-ntreabă azi prin Duhul Sfânt

Mirele drag, Emanuel,

Vei fi răpit sau nu la El?..

Întreaga viață ai luptat

Și pân’ acum ‘napoi n-ai dat

Însă te-ntreabă, dragul meu:

Sunt eu legat de Dumnezeu?..

Sau chiar acuma, la sfârșit

Când semnele s-au împlinit,

Ceva te leagă de pământ

Să nu poți merge-n cerul sfânt?

Te leagă poate firea ta

Sau ești legat de-averea ta

Sau ți-ai făcut idoli moderni

Ce te pot duce spre infern?

Oare te-nchini la banii tăi

Ce te pot duce în văpăi

Și-adormi mereu cu ei în gând

În loc s-adormi lin, cugetând

La ziua-n care Domnul tău

Va coborî din cerul Său?

Vei fi tu gata pregatit?

Ca vremea e spre asfintit!

Si eu ma-ntreb, ma cercetez

Si spre rasplata eu privesc

Caci nu as vrea nicicand s-o pierd

Ci doar spre ea as vrea sa merg

De-aceea gandul mi-l indrept

Spre Domnul meu si il intreb:

Oare sunt gata pentru cer?

Tu cum ma vezi,Mire etern?

Tu vezi mai bine haina mea;

Cum ma vezi tu si cum e ea?

O vezi curata Domnul meu

Sau e patata din cel rau?

Mai vezi pe ea ceva murdar

Orgoliu,bârfa,ură chiar

Sau vorbe cari nu Te cinstesc

Si-un duh de fire,pamantesc?

Oh,de ar fi inca ceva

Indura-te de fiinta mea

Și-n sangele pe cruce dat

Fă-mi haina mea de-un alb curat

Sa pot zbura spre vesnicii

Catre eterne bucurii.

Desprins de tot as vrea sa fiu

Sa nu ma lege de pustiu

Nimic..nimic..,nici cineva

Ci doar legat de Tine as vrea

Mereu sa fiu,Mire iubit

Gata de ceasul pregatit.

Asa as vrea iar maine-n zori

Cu fratii mei, sa fiu pe nori

As vrea,cu Tine Domnul meu

Cu toti cei dragi in cerul Tau!

Sa nu ne lege de pamant

Nimic,ci-n zbor prin Duhul Sfant

In haine albe imbracati

Sa fim de Tine-n cer luati

Uitând de tot ce-a fost candva

Și-n veci domnească Dragostea!

Emanuel Hasan

În pustiu învăț


Și procesul de învățare continuă:

• să depind de Dumnezeu ;

• să- I recunosc vocea;

• să colaborez cu Duhul Sfânt;

• să umblu împreună cu El;

• mi se formează caracterul după al Domnului Isus Hristos;

• să mă smeresc;

• care este adevărata laudă și închinarea plăcută Lui;

• să descopăr Frumusețea lui Dumnezeu;

• să mă rog diferit;

• să privesc oamenii prin Ochii Lui;

• o nouă perspectivă cu privire la Cine este Dumnezeu pentru mine;

• să- mi potolesc setea și foamea bând și hrănindu- mă zilnic din Cuvântul Său;

• să cresc în cunoașterea Lui.