Identitate


De cele mai multe ori, ferestrele inimii mele au fost zgâlțâite de durere. Însă, am înțeles care a fost ( și este!) rolul durerii: acela de a sparge crusta inimii, de a decalcifia, de a o crăpa…

Când ești rănit, singura fugă trebuie să fie la Cuvântul Său, care vindecă.

Nu știu voi, dar eu mult timp am ascultat de vocile care îmi spuneau cum trebuie să fiu și, ascultându- le, am devenit surdă față de Fumusețe, acea frumusețe din care mă trag- Domnul meu! Am refuzat să fiu eu însămi, înrădăcinată în Dumnezeu .

Doamne, fă- mi inima transparentă înaintea Ta precum sticla; să fiu mai mult din ceea ce m- ai creat să fiu – să îmi primesc identitatea și valoarea din Tine ! Să- mi centrez viața în Tine dincolo de orice și să- mi “construiesc” identitatea pe Tine. Cunoscându- Te, descoperindu- Te tot mai mult și profund în ceea ce- mi ofrră identitatea.

Odată stabilită identitatea- mi în Tine, nimic să nu o poată destabiliza sau să o schimbe, căci ea este întemeiată în Tine, Stâncă veacurilor !

Pe parcursul vieții, am realizat că nu poziția socială, nu faima, nici superioritatea mă definesc. Ci, ceea ce sunt în Tine! Eu sunt cine spune El că este.

În Domnul meu, Isus Hristos, sunt acceptată, dorită, iubită, aleasă, sfințită, iertată, pecetluită, răscumpărată, liberă, prietenă, fiica Lui. Prin crucea Domnului meu îmi găsesc semnificația, valoarea. Privind țintă la El, știu cine sunt.

PhotoCredit:Perla Suferinței