Trecut ingropat


Ascut creioanele bucuriei
Cu ele, incet, incep a scrie
A mortii sacra Elegie
Scrie, poetule! Scrie!
Rataceam pierdut pe cararile mintii
Cautand ganduri si cuvinte potrivite
Ma loveam de proiectiile viselor de maine, a cosmarurilor de ieri
Incercand sa le descopar tainele, pastrand prezentul-
Prezentul meu esti Tu!
Ascund amintiri sub movile de pamant
Peste ele presar frunzele uitarii si revin la ce am azi-
Te am pe Tine!
In trecut fost-am Mausoleu inchinat spiritelor fara locuinta
Din nestiinta devenita-am vie cripta, gravata de creioanele ascutite ale pacatului
Suflet hoinar, in esenta gol
Amfora in care toti si-au varsat murdaria impreuna cu mine
Toate devenind idoli carora m-am inchinat…
Ingenunchiat sub a lor apasare,
Un vas sfaramat ce cauta sa-si adune scandurile imprastiate
Schimbat de atingerea Ta
Dezbrac hainele trecutului si ma contopesc cu Tine
Tu esti taina nedescoperita a viselor de maine
pentru care am suferit cosmarurile de ieri
Tu esti cautarea mea fara nume…
Zdrobita sub jugul suferintei
A trebuit sa mor fata de mine pentru a ma naste din nou
Am ingropat ramasitele murdariei mele la crucea Ta
Am inviat doar ce era frumos din trecut
Pentru a le slefui impreuna
Pentru a da speranta altora,
si pentru a da astfel esenta golului sufletului meu
Pentru a fi una in toate
Si pentru a opri lunga-mi cautare
Si m-am oprit cand Te-am gasit pe tine, Dumnezeu!


Versuri- Georgiana Dragan

Photo credit: Daniel Dragan