Inocență


Astăzi, în timp ce așteptam să vină trenul, m- am trezit cu doi copii. O fetiță de 5 anișori, iar băiețelul se apropia de 8 ani – Iana și David. Fiecare dintre ei avea câte o bicicletă adecvată vârstei lor.

Nu știu ce anume i- a atras la mine, însă m- am bucurat tare mult de compania lor.

Ținând cont de faptul că ajunsesem mult prea devreme. I- am mulțumit lui Dumnezeu pentru ei… Dacă nu erau ei, cu siguranță că m- aș fi plictisit. Am vorbit cu ei multe și nevrute, mi- au adresat întrebări la care trebuia să meditez înainte să răspund.

Ce mi- am dat seama?!

Că am pierdut esența copilăriei, inocența.

La plecare mi- au dăruit cu multă bucurie florile culese de mânuțele lor.

Floricele culese de Iana și David

Uneori


Uneori,

oamenii plâng tristeţea când îi îmbrăţişează
Şi totul în jurul lor e rece.


Uneori,

oamenii plâng când iubirea pleacă din viaţa lor
Şi nimic nu le mai place.


Uneori,

oamenii plâng când visele lor zboară
Şi mor zdrobindu-se de zidul realităţii.


Uneori,

oamenii plâng când totul pare în zadar şi îi doare.

Nikond3300