Zerbina – H. Deage

Gânduri printre rânduri

Această carte prezintă câteva exemple de persoane provenite din medii diferite – bogate sau sărace, fie că au studii sau nu, ele sunt conduse la viața veșnică prin Harul Divin, care au avut parte să cunoască bucuria màntuirii, prin credință.

Baronul Edward von Steinle– a trăit înconjurat de personalul său casnic: administratorul palatului, grădinari, valeți – pe o imensă pajiște și foarte bine întreținută.

Steinle este pictor. A studiat desenul, apoi pictura și foarte ușor trece de la una la alta după cum are dispoziție. Indiferent de anotimp, este impresionat de spectacolul naturii, “creionează” în lumina strălucitoare culorile pe care aceasta i le oferă.

Iubitor de natură, adulmecă cu nesaț miresmele primăverii. Absorbit de frumusețile pădurii, dintr- o dată, Steinle aude niște sunete din depărtare, un fel de cântec ritmat, nelămurit. Apropiindu- se tot mai mult de locul de unde răsună muzica, constată că aceasta este cântată de o șatră.

Pleacă pentru câteva zile la Dusseldorf. Aici primește comanda de a picta un tablou care să Îl înfățișeze pe Domnul Isus, pe cruce. Cunoștea vag subiectul ca să poată executa lucrarea. Așa că, alege să citească istorisirea în Biblie. Era prima dată când Steinle citea istorisirea Răstignirii, în Evanghelii.

“ Pe un fond de cer aproape plin de nori negri, denși, se contura o cruce de lemn de- abia tăiată. Trupul livid era suspendat de mâini, picioarele bătute în cuie, unul lângă altul, pe o proptea de lemn; obrazul era liniștit, părul lung, reținut de o coroană de spini. Era un tablou de o măreție rece. La piciorul crucii lui Isus stătea mama Lui…”

Steinle picta această agonie fără să participe cu inima. Nu era decât un subiect de comandă, nimic mai mult.

Zerbina– este una dintre copilele din șatră. Fără carte, dar o fire curioasă. O să omit detaliile, pentru că îmi doresc să le surprindeți voi. Însă, pe cât este de mică, pe atât de mare îi este curiozitatea .

Este invitată la palatul baronului Steinle pentru a o picta.Într- una din zile, vede tabloul cu răstignirea. Acesta declanșează în micuța – i inimioară o curiozitate de neimaginat. Dorește să afle cine este Omul de pe cruce, pentru că în inima ei, Îl numea: “ Omul pe cruce.”

“ – Domnule baron, cine este acest om?, a întrebat cu voce tremurătoare.

⁃ Isus, care se numește Hristos.

⁃ Ce I- au făcut?

⁃ Vezi bine, L- au răstignit.

⁃ Domnule baron, dacă nu vă supărați, acest Om era foarte rău, de L- au pedepsit cu un chin așa de mare?

⁃ Nu. Din contră, era ‘ minunat de bun’.

⁃ Atunci, a spus ea cu voce tremurată, oamenii care L- au răstignit sunt îngrozitori de răi! De ce au făcut așa? Erau geloși pe El?”

Și toate aceste întrebări pe care micuța Zerbina i le adresa, le asculta cu urechea distrasă.

De câte ori avea ocazia să meargă la palat, Zerbina profita de situație și îl asalta cu întrebări pe marele pictor, Steinle. Sătul și exasperat de întrebările ei, acesta îi spuse:

“ Ascultă, vreau să îți spun odată pentru totdeauna ceea ce ratele știut și să încetezi să mă întrebi: Dumnezeu este un Dumnezeu Unic. El este în cer, noi nu putem să- L vedem. El L- a trimis pe Fiul Său Isus pe pământ, ca și cum ar fi fost un om ca toți ceilalți, dar El era Însuși Dumnezeu.” ( pg. 37)

Baronul Steinle nu mai era grăbit să se despartă de fetiță, ci cu răbdare merse mai departe cu explicațiile:

“ Ascultă, Zerbina, noi suntem cu toții păcătoși. Dumnezeu a spus acest lucru și noi trebuie să credem. Înțelegi? Aceasta înseamnă că noi toți facem fapte mai mult sau mai puțin rele.

….

După moarte are loc judecata lui Dumnezeu, dar Dumnezeu este dragoste și El a dat pe Fiul Său Isus, care a fost pedepsit în locul nostru. Toți cei care cred în El vor merge în cer și vor fi Fericiți pentru eternitate.

⁃ Domnule baron, dvs. credeți?

⁃ …

⁃ Dumneavoastră, desigur, Îl iubiți mult, pentru că a suferit pentru dumneavoastră!”

Până la fetiță i- a fost marelui pictor. La aceasta nu se gândise până să poarte această discuție. După plecarea ei, s- a întors să privească tabloul. Acum îl privea cu alți ochi. Părea că Domnul Isus Se odihnea pe această cruce. Motivat de discuția purtată cu Zerbina, a luat Biblia din nou, a recitit detaliile descrise și abia atunci a realizat ce au însemnat pentru El batjocurile, scuipările, teribilele lovituri de bici. S- a apucat să citească și să recitească cele patru Evanghelii. De acum el chiar trăia răstignirea.

Conștientizând că această revelație i se datora micuței țigăncușe, Zerbina. Ea îi deschisese ochii; inima- i era copleșită de zbuciumul greu de suportat.

De acum, el era mișcat și în inimă, nu doar la nivelul intelectului. De acum, cu pensula lui mărturisea dragostea Mântuitorului său, mila Sa infinită, sacrificiul Său de bunăvoie.

Toată puterea talentului său unită cu adorația pentru Domnul preaiubit străluceau în acest nou tablou al răstignirii. Ochii privitorilor erau plini de lacrimi, pentru că în josul pânzei, Steinle a scris:

“ Iată ce am făcut Eu pentru tine. Tu ce ai făcut pentru Mine?”

Dragostea Lui este pentru toată lumea, indiferent de clasa socială. Sângele Lui a curs pentru toți. În Cartea Lui se găsește nu numai siguranța vieții eterne, dar și ajutorul pentru fiecare zi.

Dacă dorești să citești această carte, click AICI .