Gabi Luncă – har și binecuvântare


Încă o stea de pe bolta cerească a căzut. S- a stins.

Când cunoști o persoană, îți este mult mai ușor să empatizezi.

Eram studentă la școala de misiune, din Agigea. Împreună cu alți colegi, am fost invitați la o evanghelizare dintr- un sat, din Constanța. Acolo am întâlnit- o pe sora Gabi Luncă. Era ajunsă deja acolo împreună cu echipa dumneaei.

Ajunși mai devreme în acel loc, am intrat în biserică să ne rugăm, să mijlocim pentru ceea ce urma să se întâmple acolo.

Stăteam retrasă pe o bancă, undeva într- un colț. Nu îmi place să ies în evidență. De obicei, sunt o fire retrasă, chiar timidă ( în unele situații). Una dintre colege, foarte exuberantă, total opusul meu, a abordat- o pe sora Gabi Luncă. Văzându- i curajul, încurajată fiind, m- am ridicat și am salutat- o.

A fost conecție între noi de la primul salut. Cum stăteam împreună și vorbeam diverse, la un moment dat, se uită țintă la mine și spune: “ Mie îmi place de tine. Ai ceva special în tine.” Evident, nu mă așteptam ca persoana a cărei muzică o ascultam încă din copilărie, să o întâlnesc într- un context binecuvântat. Am purtat multe discuții de suflet. Un bun ascultător și sfătuitor.

Am avut onoarea să o cunosc așa cum era – modestă! Nu avea fițe de vedetă. Își cunoștea valoarea și știa pe Cine slujește- pe Dumnezeu și pe oameni!

Am câștigat atunci o prietenă, acum am pierdut – o ! Acum Îi cântă Celui pe care L- a slujit!