Christos a înviat !


De Alexandru Vlahuță


Și- au tremurat stăpânii lumii
La glasul blândului profet
Și- un dușman au văzut în fiul
Dulgherului din Nazareth!

El n-a venit să răzvrătească,
Nu vrea pieirea nimănui;
Desculț, pe jos, colindă lumea
Și mulți hulesc în urma Lui.

Și mulți cu pietre Îl alungă
Și râd de El ca de-un smintit:
Iisus zâmbește tuturora-
Atotputernic șismerit!

El orbilor le dă lumină,
Și muților le dă cuvânt,
Pe cei infirmi îi întărește,
Pe morți îi școală din mormânt.

Și tuturor deopotrivă,

Împarte darul Lui ceresc-
Și celor care cred într-Însul,
Și celor ce- L batjocoresc.

Urască- L cei fără de lege.
Ce- I pasă Lui de ura lor?
El a venit s-aducă pacea
Și înfrățirea tuturor.

Din toată lumea asupriții
În jurul Lui s-au grămădit,
Și- n vijeliile de patimi
La glasul Lui au amuțit:

“Fiți blânzi cu cei ce va insultă,
Iertați pe cei ce vă lovesc,
Iubițipe cei ce-n contra voastră
Cu vrăjmășie se pornesc”.

Cât bine, câtă fericire,
Și câtă dragoste- ai adus!
Și oamenii drept răsplătire
Pe cruce-ntre tâlhari Te- au pus.

Au râs și Te- au scuipat în față,
Din spini cunună Ți- au făcut,
Și în deșarta lor trufie
Stăpâni desupra- Ți s-au crezut.

Aduceți piatra cea mai mare
Mormântul să- I acoperiți,
Chemați sutașiicei mai ageri,
Și străji de noapte rânduiți.

S-au veselit necredincioșii
C-au pus luminii stăvilar,
Dar ea s-a întărit în focul
Durerilor de la Calvar,

Și valurile-i neoprite
Peste pământ se împânzesc,
Ducând dreptate și iubire
Și pace-n neamul omenesc.

Voi toți, ce- ați plâns în întuneric
Și nimeni nu v-a mângâiat,
Din lunga voastră- ngenunchere
Sculați.

Christos a Inviat!