Cu Dumnezeu chiar și în foc


Suferința mai degrabă ne purifică decât să ne distrugă, pentru că Dumnezeu însuși pășește cu noi în foc.”  
Timothy Keller

” Domnul Însuși va merge înaintea ta, El Însuși va fi cu tine, nu te va părăsi și nu te va lăsa; nu te teme și nu te înspăimânta!”
Deuteronomul 31:8 VDC

Mă doare DORUL – mama


Astăzi,

trei luni fără tine, mama, și tot îți simțim lipsa..
.. și încă ne este dor de tine,
.. încă ne dorim și ne este dor să îți auzim vocea,

.. mi- e DOR să îți aud din nou salutul plin de căldură și iubire, ori de câte ori mă sunai, spunându- mi: ” Iubita mea!” ,
.. și, încă știm că ție îți este bine, chiar dacă pe noi, cei rămași aici, NE DOARE DORUL !!!

Nepoata mea, Raluca, împreună cu mama.

Împăratul Iotam


Este fiul și succesorul tatălui său, Ozia.
Devine împărat la vârsta de 25 de ani. Domnește 16 ani, la Ierusalim.


Împăratul Iotam a făcut ce este bine înaintea Domnului : ” Iotam a ajuns puternic, pentru că și- a urmat necurmat căile înaintea Domnului, Dumnezeul său. “ ( 2 Cronici 27.9)

Iotam a învățat din lecțiile tatălui său, Ozia.
El nu a intrat în templul Domnului că tatăl său.

În perioada împărăției sale, profetul Isaia a fost chemat, iar poporul se strica mereu. Deși Iotam L- a căutat pe Domnul cu credincioșie și a umblat înaintea Sa, nu a obligat poporul să- L respecte pe unicul Dumnezeu. A câștigat lupte întregi, însă a refuzat să,- și conducă propriul popor.

Ce lecții învățăm din viața acestui împărat?

Asemeni împăratului Iotam, putem învăța din greșelile altora. Deși a câștigat multe războaie, el și- a păstrat inima smerită înaintea Domnului.

Haideți să fim sinceri și să recunoaștem că trăim într-o societate în care succesul a ajuns la culme. Oamenii sunt ahtiați după recunoaștere, să le fie adulată valoarea.

Este o mare prăpastie între a- I mulțumi lui Dumnezeu pentru victoriile noastre și a le îndrepta atenția oamenilor către Unicul Dumnezeu.

Dumnezeu îi cheamă pe cei nevrednici. Eu sunt cea dintâi.
Dumnezeu să ne ajute să dăm jos de pe tron pe orice Ozia sau Iotam din viețile noastre. Abia atunci vom fi liberi și Îl putem vedea pe Domnul șezând pe tronul Său, în timp ce ne îndreptăm spre destinația noastră- Cerul !!!

PhotoCredit: arhivă personală

Biblia


Pentru mine, Biblia este că un copac uriaș și fiecare cuvânt al ei este o ramură puternică.


Am scuturat fiecare din aceste ramuri, atât de dornică am fost să văd ce poartă în ele și ce îmi vor dărui.
Niciodată, scuturatul lor nu m- a dezamăgit.

Oameni din întreaga lume aleargă după călăuzire. Căutând direcții. Însă, noi, credincioșii, cercetăm harta, privim busola care este Scriptura.

Cercetând Scriptura, constați că este exact cuvântul de care ai nevoie astăzi. Te determină să cauți tot mai adânc, să tânjești după o cunoaștere și înțelegere mai profundă a Cine este El pentru tine.

Fiindcă Dumnezeul Bibliei este descris ca Cel care face totul ca să ne călăuzească.

El va fi călăuza noastră până la moarte.” ( Psalm 48: 14)
” El face ca cei smeriți să umble în tot ce este drept. El învață pe cei smeriți Calea Sa. “ ( Psalm 25: 9)
” Eu, zice Domnul, te voi învăța și te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta.” ( Psalm 32: 8)


Un alt exemplu al Noului Testament, mi- L arată că exemplu pe Domnul Isus, asigurându- i pe ucenici acest adevăr:
” Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.” ( Ioan 14: 18)


Când va veni Mângâietorul, Duhul Adevărului, are să va călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit și vă va descoperi lucrurile viitoare.” ( Ioan 16: 13)


Vedem în Scriptură că El ne asigură în mod repetat că Dumnezeu este gata să ne călăuzească: ” Oile Mele ascultă glasul Meu, spune Isus, Eu le cunosc și ele vin după Mine.” ( Ioan 10: 27)

Nu avem promisă numai direcția, ci și asigurarea prezenței Sale.

PhotoCredit: arhivă personală

Împăratul Ozia


Câteva gânduri despre împăratul Ozia.

Numele său înseamnă: ” Domnul este tăria mea.”

Este fiul lui Amația, al zecelea împărat al lui Iuda. Avea 16 ani când a devenit împărat. Comparativ cu tatăl său, care era lipsit de înțelepciune și care a pus în pericol cetatea Ierusalimului ( 2 Cronici 25: 18- 23), Ozia a fortificat cetatea cu multă dedicate și a adunat o armată ca să o apere. În timpul domniei sale, împărăția s-a bucurat de prosperitate și bogăție.

Deși era cel mai puternic om din Regatul de Sud, totuși inima i s- a îngâmfat. De reținut este faptul că singurul domeniu peste care el nu avea autoritate era preoția de la templul lui Dumnezeu.

” Dar când Ozia a ajuns puternic, inima i s- a înălțat și l-a dus la pieire. ” ( 2 Cronici 26: 16a)

Ozia s-a ridicat de pe tron și a ieșit din palat. Cei prezenți l-au privit și au murmurat între ei. A adunat cărbuni de pe altarul jertfei ca să ardă tămâie apoi, plin de aroganță, s- a îndreptat către locul sfânt. Erau prezenți 81 de preoți înmărmuriți, care și- au adunat curajul și l- au confruntat. Au ripostat din reverență față de Cel ce le dăduse ungerea. Ozia nu îi ofensase pe preoți, ci pe Însuși Dumnezeu, prin atitudinea sa.

Ce lecție învățăm din această experiență a împăratului Ozia?

Ar trebui să ne oprim și să medităm cu seriozitate asupra textului din 2 Cronici 26: 21- 23.

Dumnezeu urăște mândria.


Mândria paralizează atât de mult conștiința. Ea poate duce la robie.



Este în firea noastră să ne mândrim atunci când suntem binecuvântați cu succes.

Chiar dacă Ozia era un om bun, un împărat excepțional, un războinic neînfricat, un bun vizionar.. La sfârșitul vieții, singurul lucru de care își aminteau contemporanii săi era: ” A avut lepră.” Este atât de ușor să judeci viața unui om prin prisma unei scurte căderi a sa.

Împăratul Ozia a domnit 52 de ani în Ierusalim.

Despre CREDINȚĂ


Așa cum focul rafinează aurul, tot astfel, când suntem în foc ( și tu, și eu!), zgura iese la suprafață și sub ea se dezvoltă ( treptat) credința de 24 k.

Așa cum seceta face ca rădăcinile copacilor să pătrundă adânc în pământ , tot așa și rădăcinile credinței se vor adânci tot mai mult în ființele noastre. Vom fi verzi chiar și în timpul secetei.

Ambele procese fac parte din viața noastră și ne disciplinează, ne formează ca alergători ai credinței .

Din oameni slabi, El face uriași ai credinței.

Mănăstirea Cozia, Vâlcea
My blessing – Covasna