La mulți ani mie !


S- a mai scurs încă un an din viața mea, un capitol din cartea vieții mele..
Un capitol în care am experimentat atâtea bucurii, cât și multă tristețe datorită pierderii mamei.. Era prima care mă suna să îmi ureze toate cele bune și să mă binecuvânteze.. Acum nu mai este aici,cu mine. Este Acolo, Sus.

A fost un capitol în care Dumnezeu mi- a dat ocazia să întâlnesc oameni minunați care să-și lase amprenta peste inima mea,  dar am cunoscut și oameni care m- au criticat și care nu au crezut în mine( pentru că nu au vazut ce valoarea pusa de Hristos în mine ) – criticile lor m- au determinat să privesc în Sus și niciodată în jos, chiar dacă a trebuit să plătesc un preț …


Am văzut tot mai clar cum Dumnezeu m- a înălțat precum vulturii; am văzut cum în fiecare dimineață, dragostea Lui reflectată în razele soarelui ( El este Luceafărul de dimineață ! ) îmi mângâia obrajii brăzdați de atâtea lacrimi; am simtit șoapta blândă și suavă a Duhului Sfânt care mereu mă încuraja să merg mai departe, chiar dacă drumul către Cer este atât de alunecos…

Mâna Lui a fost mereu asupra mea; brațele Lui au fost mereu deschise pentru a- mi da acea îmbrățișare după care mereu tânjeam să o primesc ( și am primit- o prim oamenii minunați din jurul meu), rugându-L : ” Sa nu imi mai dai drumul din stransoarea bratelor Tale!”

Atunci și acum