Ochii văd


Ochii văd vinovăţia. Credinţa vede zapisul şters cu sânge la Cruce.


Ochii văd moartea în coşciuge. Credinţa vede dimineaţa învierii!


Dacă te uiţi pe stradă vezi trecători. Credinţa vede veşnicia.


Dacă te uiţi atent în biserică vezi oameni, patimi, greşeli. Credinţa însă vede potenţiali îngeri!


( N. Geantă)

PhotoCredit: Perla Suferinței

Ce moștenire lași în urma ta?


” Bine, rob bun și credincios.” 

Matei 25:22

Nu tu poți alege anul, ziua, ora, în care să te naști în lumea aceasta. Și  nici momentul   în care părăsești această viață,  însă poți alege să lași o moștenire în urma ta.
Să îl luăm exemplu pe Mozart.

La vârsta de 5 ani a scris un concert complex pentru clavecin.


Înainte de a împlini 10 ani a publicat mai multe sonate pentru vioară și cânta cele mai frumoase bucăți din operele lui Handel și Bach din memorie.


La scurt timp după ce a împlinit 12 ani a compus și a dirijat prima sa operă.
A primit titlul onorific de prim- violonist al Orchestrei Simfonice din Salzburg și câțiva ani a devenit mândria orașului.


Când a murit, la vârsta de 35 de ani, scrisese 48 de simfonii, 47 de arii, duete și cvartete cu acompaniament orchestral și peste 12 opere.
În total, a scris 600 de compoziții originale.
Și cu toate acestea, Mozart a trăit cea mai mare parte a vieții în sărăcie și a murit în obscuritate.


Văduva sa, bolnavă și ea, a privit cu indiferență moartea lui. Câțiva prieteni s- au prezentat la biserică la înmormântare,  dar din pricina unei furtuni nu au însoțit sicriul până la locul de îngropăciune.
De aceea, mormântul lui a devenit imposibil de identificat.
Locul său de odihnă nu este marcat de niciun altar.


Prin  ce a rămas Mozart în memoria noastră?
Care este moștenirea lui?


Nu viața pe care a dus- o, ci muzica pe care a dăruit- o lumii și care ne înfrumusețează și azi viața.
Dacă nu te preocupă altceva în viață decât propriile interese, când vei pleca de pe pământ nu ți se va simți lipsa.
Găsește o cauză mai presus de tine și dedică- te ei.


Nu lăsa în urma ta doar un testament  – o expresie a ultimelor tale dorințe- ci o moștenire care să împlinească dorințele lui Dumnezeu.

Apus de soare în Vlad Țepeș, Călărași
Covasna, România

Pune- mi lacrimile în burduful Tău


6 luni fără tine – mama 😔😔

” Tu numeri pașii vieții mele de pribeag;

pune- mi lacrimile în burduful Tău:

nu sunt ele scrise în cartea Ta?”

Psalm 56:8

Sunt lacrimi vărsate:

– de o mamă pentru copiii ei;

– de un tată care își conduce fiica la altar;

– de un tânăr care se luptă cu o boală necruțătoare;

– de o soție care pătează hârtiile de divorț;

– de copiii care își plâng părinții plecați prea devreme de printre ei etc

– sunt lacrimi vărsate în rugăciune.

Știai că lacrimile tale ( și ale mele!) au o valoare inestimabilă în ochii lui Dumnezeu?!

Cuvântul Său ne promite că El va șterge orice lacrimă.

” El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi.

Nu va mai fi nici tânguire, nici țipat, nici durere; pentru că lucrurile dintâi au trecut.”

Apocalipsa 21: 4

Deși au trecut 6 luni de când Domnul a luat- o Acasă pe mama, Știu și cred că nici o lacrimă nu se pierde înaintea Tatălui meu. El le strânge pe toate. Dumnezeu pecetluiește fiecare lacrimă în burduful Său.

Sunt asigurată de promisiunea Lui !!!

Disprețuită, dar nu părăsită- Mirela Cîmpean


Gânduri printre rânduri

Însuși titlul acestei cărți ne demonstrează purtarea de grijă și protecția lui Dumnezeu în circumstanțele vieții prin care trecem fie ele bune sau rele.
Dincolo de alegerile pe care le luăm în viețile noastre, Dumnezeu rămâne neschimbat.  Și acest lucru îl vedem dovedit în cartea de față, unde stă scris negru pe alb.

Chiar dacă suntem disprețuiți de oameni,  asemeni autoarei, Dumnezeu nu ne părăsește. Niciodată! Din acest motiv, autoarea alege să se vulnerabilizeze în fața cititorilor- pentru a fi o încurajare pentru cei/ cele care trec prin circumstanțe asemănătoare.

Am luat din”  greșeală ” această carte în mână. Pe lângă Biblie, îmi doream să mai citesc și altceva… Sinceră  să fiu, m- a atras titlul cărții. De numele autoarei auzisem tangențial.  Dar,  în momentul în care am început să citesc fiecare rând și apoi, fiecare pagină, pur și simplu, nu am mai putut să o las din mână.  Și afirm aceasta fără nici o exagerare. Rar mi se întâmplă să îmi pice în mână o carte pe care să o devorez de- a dreptul. În perioadele mele de insomnie,  abia așteptam să vină momentul pentru a continua lecturarea ei, să descopăr ceea ce urma să facă Dumnezeu în viața Mirelei.

Dumnezeu este minunat. Nepătruns în bunătate. Necuprinzător în dragoste.

Mirela – în urma unor alegeri pe care le- a luat de- a lungul vieții, cunoaște dragostea și mila lui Dumnezeu.  Ne oferă o bucățică din inima ei, din experiențele personale cu Dumnezeu și modul prin care El I s- a revelat. De cele mai multe ori, experiențele dureroase ne apropie de inima Tatălui nostru.

Această dragoste o determină să își spună poveste vieții ei și a umblării personale cu Dumnezeu.  Alegerile luate i- au determinat pe cei din jur să arunce cu pietre peste inima ei deja frântă, rănită, biciuită de atâtea remușcări și lupte.
Dincolo de întrebările și frământările sufletești, gândurile Mirelei erau îndreptate spre Creatorul ei. Era într-o permanentă legătură cu Dumnezeu.  Inima striga după ajutor.

” Caută- L pe Creator și împacă- te cu El. Ai nevoie de Dumnezeu și de iertarea Lui. Nu poți să mai continui așa, departe de fața Sa.”

(pg.133)

Chiar dacă ea alesese să Îi întoarcă spatele lui Dumnezeu,  El a așteptat – o cu bunătate și, încetul cu încetul, ajunsese să se predea în mâna Sa cu tot ce avea ea.

Încă o dată vedem că Dumnezeu răspunde rugăciunilor sincere, indiferent de locul în care te rogi. Și, oricât am fugi departe de El, suntem atrași cu funia dragostei Sale.

” Căci El nici nu disprețuiește, nici nu urăște necazurile celui nenorocit și nu-Și ascunde Fața de el, ci îl ascultă când strigă către El.”

(Ps 22:24)

Da, respinsă și disprețuită de oameni – așa era Mirela. Însă, ochii lui Dumnezeu erau îndreptați asupra ei. Ea nu era părăsită. Dumnezeu avea un plan măreț cu viața ei.

Dacă înainte să citesc această carte nu o cunoaștem pe autoare, de acum înainte inima mea va rezona cu a dumneaei, pentru că, prin intermediul acestei cărți, mi- a permis să cunosc un crâmpeie din inima Lui.

Frumusețe în loc de cenușă


” Dumnezeu nu îi cheamă pe cei calificați; Dumnezeu îi califică pe cei chemați.”

” Puterea rugăciunii este uneori puterea de a merge mai departe. Ea nu schimbă întotdeauna circumstanțele, însă îți dă tăria de a trece prin ele. Când te rogi până la capăt, povara este ridicată de pe umerii tăi și pusă pe umerii Celui ce a purtat crucea Calvarului.”

Citate extrase din cartea ” “Făuritorul de cercuri”, al lui Mark Batterson

Făuritorul de cercuri – de Mark Batterson


~ Trasând cercuri de rugăciune în jurul visurilor și temerilor tale ~

Gânduri printre rânduri

În cartea de față, autorul Mark Batterson, ne împărtășește lecții puternice despre cum să ne rugăm într- un mod nou, experimentând trasarea cercurilor de rugăciune în jurul viselor noaste, a problemelor cu care ne confruntăm, dar cel mai important este cum să trasăm cercuri de rugăciune în jurul promisiunilor Sale.

Promisiunile lui Dumnezeu nu au data expirării, ci ele sunt veșnice.

Dumnezeu onorează rugăciunile îndrăznețe. Cu cât avem mai multă credință , cu atât vor fi mai concrete rugăciunile, iar Dumnezeu Își va primi slava.

rugăciunile nuanțate Îi oferă lui Dumnezeu ocazia de a descoperi noi aspecte ale suveranității Sale. ”

pg. 27

În rugăciune, prezența Sa este copleșitoare, rupe orice legătură și dărâmă orice zid. Ascultă glasul cererii tale și intervine acolo unde este nevoie. Slava lui Dumnezeu coboară din cer ca stropii de rouă.

În rugăciune Dumnezeu face făuritori de cercuri, iar făuritorii de cercuri au o încăpățânare sfântă. 🙂

Făuritorii de cercuri sunt făuritori de istorie.”

pg. 35

Rugăciunea schimbă firul etern al narațiunii. Există înălțimi mai mari și adâncimi mai profunde în rugăciune. Dumnezeu dorește să ne ducă acolo, în locuri în care nu am mai fost niciodată.

Dacă și tu dorești ca Dumnezeu sa facă ceva nou în viata ta, atunci trebuie să te oprești din a mai face aceleași lucruri vechi. Este nevoie de mult sacrificiu, de renunțare, doar dacă dorești sa atingi acele înălțimi și sa cunoști acele adâncimi. Vor fi multe riscuri, însă vei realiza ca n- ai riscat nimic.

Fă sacrificii.

Asumă- ți riscuri.

Nu pune niciodată virgulă unde Dumnezeu pune punct și nu pune niciodată punct unde pune Dumnezeu virgulă. “

pg. 98

O, nu uita !


O, nu uita că vorba ta-i ca scânteia,
dar fapta ta e focul uriaș!
Doar pilda ta- i va ridica pe aceea ce vrei să- i vezi mai fericiți urmaşi!

Doar pilda ta , de muncă și-n frânare
și de credința-n scopul cel slăvit,
Dă gândului vorbit și scris valoare și rod
măreț în cel ce l-au primit!

Cuvântul tău, piatră sau pâine?
Ce vei găsi pe unde l-ai lăsat,
de vei mai trece pe acolo mâine?
O rană sau un suflet săturat??

Cuvintele de pâine sunt o hrană
de te-hrăneşti cu ele te- întărești,
Și creşti în Har , când sățioasa mână
În fiecare zi o prețuiești!

Ia și pe alții ca să-ți fie aproape
să frângă Pâinea Unicei Porunci,
Departe- o vei găsi apoi pe ape
de locu-n care acuma o arunci!!

De Cristina Casoni

PhotoCredit: Perla Suferinței