„Problemele veneau una după alta”, cu Jeni Drăgan


De câțiva ani locuiesc într-un oraș micuț, Călărași. Aici, dincolo de ce se mediatizează despre acest oraș, oamenii sunt calzi, prietenoși, primitori, cu inimi și brațe deschise.

La început, acomodarea mi- a fost dificilă, însă, pe parcursul drumului,am început să mă simt în acest loc “acasă “.

În biserică am fost acceptată imediat și binecuvântată să cunosc oameni deosebiți. M- au făcut să mă simt parte din familia lor.

Tot aici, în biserică, am descoperit o familie greu încercată, însă pe cât era de șlefuită prin tot felul de încercări, a avut puterea să mă “adopte” și pe mine. Să mă facă “fetița ” lor, mult dorită. Am fost și sunt o binecuvântată de când îi am în viața mea. Eu nu le voi putea răsplăti vreodată dragostea pe care mi- o poartă, însă știu că Cel ce a semănat această sinceră dragoste în inimile lor pentru mine, o va face negreșit. Dumnezeu nu greșește atunci când ne ia pe cineva drag. El compensează lipsa atunci când crezi că nu mai poți. Golul rămas îl umple cu ceva și mai bun, la timpul Lui.

Dumnezeu știa că îmi va fi greu după plecarea mamei și a știut că fără această legătură maternă nu voi putea rezista. Așa că, mi- a dat- o pe ea- un munte de iubire, curaj, mângâiere, un umăr pe care să pot plânge fără să mă jenez sau să simt că sunt judecată. Este ea, cea din videoclipul de mai jos.

Sper să fiți încurajați de mărturia ei și dacă doriți chiar să și distribuiți.