Mama – primul Crăciun fără ea


Mă doare…. inima. Și la propriu, și la figurat.

Primul Crăciun fără ea, în care nu o mai pot suna. Nu o mai pot vedea.

Mă aștepta acasă nu doar cu inima deschisă, ci și cu masa bogată. Sacrifica pentru mine, pentru noi – copiii ei, nepoții, strănepotul ei, Raul, care era lumina ochilor ei. Din puținul ei, ne oferea nouă.

Știu că a trecut ceva timp de când nu mai este aici cu noi. Dar mai știu că ea acum se bucură de primul ei Crăciun, Sus. Și nu este singură, chiar dacă eu așa mă simt acum.

Mă mângâie Cuvântul Său în astfel de momente și mă ajută să nu- mi pierd perspectiva. Perspectiva veșniciei împreună cu El.

Da. Mult nu va mai fi și această perspectivă se va împlini.

” Să ne bucurăm, să ne veselim și să‑I dăm slavă, pentru că nunta Mielului a sosit, iar mireasa Lui s‑a pregătit. I s‑a dat să se îmbrace în in fin, strălucitor și curat.“ Căci inul fin reprezintă faptele drepte ale sfinților. Apoi mi‑a zis: „Scrie! Fericiți sunt cei chemați la Cina nunții Mielului!“ Mi‑a mai zis: „Acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu.“
( Apocalipsa 19:7‭-‬9 NTR)

Prețuiți- vă mama, tata, frații, surorile cât mai este timp. Nu se știe când va fi ultimul Crăciun, ultima zi de naștere sărbătorită. Apoi, rămân regretele că ai fi putut face mai mult, dar va fi prea târziu. Regretele macină sufletele și le ține captive în închisoarea durerii.

Vă doresc Sărbători cu pace și bucurie deplină în Hristos, Domnul nostru.

Ultimul Crăciun împreună cu ea – 2020