Apostolul Pavel – erou al credinței


Cetățean roman, născut în cetatea Tars, în perioada vremii nașterii Domnului Isus.

Meseria lui era facerea corturilor din piele de capră, una dintre cele mai răspândite meserii din cetatea sa, Tars.

Educația sa, a fost dobândită în Ierusalim, la picioarele învățatului Gamaliel.

Avea o dorință arzătoare de a prigoni creștinii, astfel își dă consimțământul de a- l ucide pe Ștefan în piața cetății .

Această dorință creștea tot mai mult, până într-o zi când Îl întâlnește pe Domnul, pe drumul Damascului.

” Saule, Saule, pentru ce mă prigonești?”, răsună un glas puternic din ceruri.

– ” Cine ești, Doamne?”, răspunse Saul îngrozit.

– ” Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești “, se auzi din nou glasul. ” Scoală- te, intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci.”

În urma acestei întâlniri, Domnul nu i- a schimbat doar inima, ci și numele. Din Saul, în Pavel.

Acest nou început, era noul scop în viața sa: să proclame Numele Domnului și Mântuitorului Isus Hristos.

Fiind instruit în legea mozaică a iudaismului, Pavel avea să își folosească pregătirea și cunoștințele în noua sa viață- misiunea.

De- a lungul vieții sale de misionar, Pavel a trecut prin multe încercări: bătăi, naufragiu, întemnițări, umilințe. Iar astăzi privim la Pavel, ca la un mare erou al credinței. Pentru că asta este.

” Căci, deși sunt liber față de toți, m‑am făcut sclavul tuturor, ca să‑i câștig pe cei mai mulți. Față de iudei, am fost ca un iudeu, pentru a‑i câștiga pe iudei. Față de cei ce sunt sub Lege, am fost ca unul care este sub Lege, măcar că nu sunt sub Lege, pentru a‑i câștiga pe cei ce sunt sub Lege. Față de cei fără Lege, am fost ca unul fără Lege – cu toate că nu sunt fără o lege a lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, sunt sub legea lui Cristos – pentru a‑i câștiga pe cei fără Lege. Față de cei slabi, m‑am făcut slab, ca să‑i câștig pe cei slabi. M‑am făcut tuturor totul, ca să‑i salvez, cu orice preț, pe unii.” ( 1 Corinteni 9:19‭-‬22 NTR)

Pe Dumnezeu nu-L putem înşela


Biblia aşteaptă mereu să o deschidem. Stă pe masa noastră închisă şi aşteaptă. Dimineaţa n-avem vreme pentru că suntem foarte preocupaţi de treburile dimineţii, de piaţă, de serviciu, de celelalte. Biblia aşteaptă după piaţă, după serviciu. După ce venim de la serviciu şi de la piaţă, Biblia aşteaptă, dar noi n-avem vreme, pentru că sunt alte treburi, sunt alte ocupaţii.

Chiar dacă n-avem alte ocupaţii mai deosebite, avem ziar, avem lucru de mână, avem o vecină, avem un prieten… Biblia aşteaptă după prieten, aşteaptă după vecină, aşteaptă să terminăm împletitura, aşteaptă să terminăm mâncarea. Vine seara, cei mai mulţi… începe programul televizorului. Biblia aşteaptă după televizor, Biblia aşteaptă după toate…

Şi pe urmă nu mai are timp şi omul se culcă obosit şi Biblia a aşteptat toată ziua. Mâine începe acelaşi lucru şi Biblia aşteaptă; şi Cuvântul lui Dumnezeu aşteaptă. Şi rugăciunea aşteaptă, şi pocăinţa aşteaptă, şi adunarea aşteaptă, şi toate aşteaptă. Şi noi n-avem timp, pentru că totdeauna avem ceva mai urgent şi mai important de făcut.

Mergem la biserică… abia aşteptăm să treacă un moment al slujbei şi trebuie să mergem acasă, pentru că avem cine ştie ce alte lucruri mai urgente de făcut. Vizite prieteneşti, plimbări undeva, poate un program deosebit într-o parte şi alta… şi Biblia aşteaptă, şi Domnul aşteaptă, şi mântuirea aşteaptă după noi.

La adunare mergem târziu, pentru că suntem obosiţi; şi terminăm repede, pentru că începe serialul la televizor. Şi Biblia aşteaptă, şi Domnul aşteaptă.

Ceasul nostru este mereu cu întârziere. „Mai avem vreme… Acuma suntem preocupaţi de problema asta, mâine de cealaltă, de cealaltă, şi ceasul nostru fals şi mincinos ne încredinţează că mai avem vreme, mai avem vreme. Până când vine Ziua Judecăţii, îngerul morţii, chemarea lui Dumnezeu: „Gata! A sosit timpul, s-a sfârşit vremea harului, de-acuma începe vremea judecăţii”.

Din cuvântul fratelui Traian Dorz de la sfatul frăţesc din Galaţi, din casa fratelui Mihai Puşcaşu – 22 octombrie 1981

În acest an, 2022


Lasă- L pe Duhul Sfânt să schițeze cu penița Lui, frumusețea sfințeniei.

Fii mulțumit cu inima ta sinceră. Comoara cea mai de preț. Iar această perlă sfântă nu este altceva decât “mărgăritarul de mare preț.” ( Matei 13:46)

Credinţa este harul care ne îmbracă cu haina neprihanirii”.

În acest an, țelul nostru să fie a căuta să- I fim plăcuți Lui. Să lăsăm ca “planta integrității ” să crească în inimile noastre. ( 2 Corinteni 1:12)

În acest an, să fim mai roditori, având rădăcinile în Hristos, Domnul nostru. Să fim curați pentru a purta roadele neprihănirii spre slava lui Dumnezeu. Să ne hrănim din El ( Cuvântul), Vița în care suntem altoiți, să devenim roditori.

În acest an, haideți să fim acea floare rară ce crește în ținuturile pustii- să emane parfumul Său în jur, pentru că Ochiul lui Dumnezeu privește mult mai adânc decât cel al omului.

În acest an, ferește- te de mândrie. Oricât s- ar înălța încrezătoare, mai târziu o vei găsi azvârlită în “șanțul greșelii ” – destinul pe care doar Dumnezeu îl hotărăște pentru mândrie, iar El nu și- o schimbă.

Puritatea minții își are ecoul în credință.

Vino smerit la Tronul Harului.

Lasă argumentele egoiste.

Mândria te face de rușine.

În acest an, lasă- ți inima să fie umplută de așteptarea GLORIEI CEREȘTI.

PhotoCredit: Prietena mea, Alexa.