DUHUL ȘI STRIGAREA MIRESEI


“ Și Duhul și Mireasa zic: «Vino!»” (Apocalipsa 22:17a)


Se vorbește mult despre influența pe care o exercită Duhul Sfânt în viața credinciosului. Desigur că această influență nu se produce forțat, ci se manifestă în măsura în care acceptăm acțiunile Duhului Sfânt în viața noastră. Lucrând în ființa noastră caracterul lui Cristos, Duhul Sfânt produce în noi dorința întâlnirii cu Domnul Isus.


Duhul Sfânt provoacă Miresei lui Cristos, adică Bisericii Sale, o dorință irezistibilă de a se întâlni cu Mirele ei.


O Biserică sub influența Duhului Sfânt se topește de dor după întâlnirea cu Cristos. Biserica influențată de Duhul Sfânt este dornică să ajungă în cer. Cu cât contemplăm mai mult frumusețea lui Cristos, cu atât se naște în noi dorința de a-L vedea.


Meditarea la timpul pe care urmează să-l petrecem în cer ne face să fim mistuiți de dor după Domnul Isus. Unei biserici adevărate Duhul Sfânt îi va impregna dorința extremă a întâlnirii cu Mirele. Biserica adânc unită în părtășie cu Duhul Sfânt Îl va striga cu insistență pe Cristos.


O astfel de biserică se gândește la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Adevărata Mireasă a lui Cristos rabdă suferințele și necazurile prezente, își înăbușă suspinele strigându-L pe cel care aduce izbăvirea: „Vino”!
Îi sunt mulțumitor Duhului Sfânt că mă învață să-L strig pe Domnul Isus.


„Vino!”, este strigătul bisericii așteptătoare.
„Vino!”, este dorința celor care tânjesc după comuniunea eternă cu Domnul.
„Vino!”, este chemarea unei biserici pline de siguranță și speranță.
„Vino!”, este rugămintea celor mistuiți de dor după Domnul Isus.
„Vino!”, este strigătul credinciosului obosit și scârbit să trăiască într-o lume nelegiuită…
Duhul Sfânt nu ne dă îndemnuri absurde. Strigarea noastră nu este zadarnică.


Celui mistuit de dor după El, Cristos îi va răspunde șoptit, mai dulce decât o blândă adiere de primăvară: „Dragul Meu, Da, Eu vin curând!”

”Soli Deo gloria”


”Știați că Johan Sebastian Bach și-a pierdut fetița, apoi trei fii și apoi soția”? Pe urmă s-a recăsătorit și împreună cu a doua soție, Anna-Magdalena, au mai pierdut patru fiice și trei fii.

Unsprezece copii iubiți…

Mulți cercetători s-au întrebat: cum a reușit Bach să facă față acestor pierderi? Cum nu a încetat să respire, cum nu i s-a oprit inima? Și, cel mai important, cum a putut continua să compună muzică? Cantate, suite de violoncel, mise, concerte… Cea mai frumoasă muzică pe care a auzit-o lumea. Știți cum a făcut-o? La sfârșitul fiecărei piese scria întotdeauna

”Soli Deo gloria” (Slavă numai lui Dumnezeu)

și la început

”Doamne ajută”.

Prin urmare, vă puteți ruga în timpul muzicii lui Bach, pentru că muzica în sine este o rugăciune. Muzica lui Bach este o conversație între om și Dumnezeu.