Bartimeu


Marcu 10: 46- 52

“ Ești prea gălăgios.”

“ Exagerezi. Ceri prea mult.”

“Nu meriți.” etc .

Avem tendința de a asculta de glasul înfrângerii și al negativității.

Domnul Isus nu ne ignoră în vreme de nevoie. El dorește să venim la El cu încredere, așa cum a fost orbul Bartimeu, care a înțeles acest adevăr și care ne- a lăsat un puternic exemplu. Știm cu toții povestea lui.

Haideți să facem un exercițiu de imaginație.

Bartimeu :

– așezat pe marginea străzii, cerșea;

– datorită deficienței de vedere, el nu putea să facă nimic;

– când a auzit că Isus trecea pe acolo, a început să strige și să ceară vindecare;

– mulțimea îi spunea să tacă, însă el striga și mai tare.

Da. Bartimeu era gălăgios. Era exagerat. Nevoile lui trebuia să fie auzite.

Domnul Isus nu îl ignora. I- a ascultat nevoia și l- a vindecat.

De ce?

Pentru că Bartimeu a știut la Cine strigă după ajutor.

„ El a auzit că trece Isus din Nazaret și a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” Mulți îl certau să tacă, dar el și mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!” Isus S-a oprit și a zis: „Chemați-l!” Au chemat pe orb și i-au zis: „Îndrăznește, scoală-te, căci te cheamă.” Orbul și-a aruncat haina, a sărit și a venit la Isus.”
‭‭

Marcu‬ ‭10‬:‭47‬-‭50‬ ‭VDC‬‬

Concluzie:

Asemeni lui Bartimeu, strigă mai tare. Nu le permite celor din jur să te reducă la tăcere. Continuă să cauți până vei găsi. Continuă să strigi până vei fi auzit. Lasă- ți vocea auzită.

Arhivă personală
Advertisement

Încununezi… La mulți ani!


Încununezi anul cu bunătățile Tale
și pașii Tăi varsă belșugul.”

Psalm 65:11

Doamne, mă rog ca anul în care am intrat să fie unul însoțit de această promisiune. Așa cum ai făcut- o în toți acești ani.

Mă rog ca bunătatea Ta să îmi copleșească inima pentru a da mai departe.

Mă rog ca dragostea Ta să îmi umple inima pentru a- i îmbrățișa pe cei în nevoie.

Mă rog ca Înțelepciunea Ta să îmi fie veșnic călăuză în drumul meu spre Cer.

Mă rog ca binecuvântarea Ta să fie peste mâinile mele. Tot ce ating să devină o imagine a Ta.

Mă rog ca binecuvântarea Ta să îmi binecuvânteze picioarele. Oriunde pașii mei vor călca, să aducă pacea Ta.

Mă rog ca ochii mei să privească doar spre Tine. Ținta mea, înaintea ochilor, să fie Cerul Tău.

Mă rog, Tată, ca gura mea să rostească cuvinte de viață, de mângâiere…

Mă rog să împlinești în viața mea tot ce nu am cerut și știi că am nevoie.

Mulțumesc, Doamne, pentru încă un an de viață!

O cerere neobișnuită în căsătorie


Ana Judson a rămas în istoria bisericii creștine ca fiind o misionară specială și dedicată. Este considerată cea mai influentă femeie misionară din istoria Americii. Decizia ei de a se căsători cu Adoniram Judson a făcut-o ca, împreună cu soțul ei, să fie printre primele familii de misionari trimise de America în alte părți ale lumii.

Azi, la timpul devoțional, vă las scrisoarea pe care Adoniram a scris-o tatălui ei ca să îi ceară acordul pentru căsătoria lor:

„Acum trebuie să vă întreb dacă puteți consimți să vă despărțiți de fiica voastră la începutul primăverii viitoare, pentru a nu o mai vedea pe această lume; dacă puteți consimți la plecarea ei și supunerea ei la greutățile și suferințele vieții misionare; dacă puteți consimți la expunerea ei la pericolele oceanului, la influența fatală a climei de sud a Indiei; la orice fel de nevoi și necazuri; la degradare, insultă, persecuție și poate o moarte violentă.

Puteți să consimțiți la toate acestea de dragul Celui care a părăsit casa Lui cerească și a murit pentru ea și pentru dumneavoastră; de dragul sufletelor care pier, nemuritoare; de dragul Sionului și al slavei lui Dumnezeu? Puteți să consimțiți la toate acestea în speranța de a o întâlni curând pe fiica dumneavoastră în lumea slavei, încoronată cu cununa neprihănirii, strălucind în aclamațiile de laudă pe care le va aduce Mântuitorului ei prin gurile păgânilor mântuiți, prin slujba ei, din eternele vaiete și disperare?”

Tatăl ei a consimțit.

Au plecat spre India în anul 1812. Împiedicați să lucreze în India, soții Judson au navigat în Birmania (Myanmar). Ann a făcut o muncă de evanghelizare, a adoptat fete orfane și a educat copii. În 1824 a izbucnit războiul între britanici și birmani, iar Adoniram Judson a fost arestat împreună cu alți străini. Ann i-a salvat viața făcând lobby pe lângă oficialii guvernamentali, aducându-i mâncare în închisoare și făcând presiuni pentru libertatea lui în următorii doi ani. După victoria britanică și eliberarea lui Adoniram, ea a murit epuizată de persecuții și de responsabilitățile familiale și misionare care au copleșit-o în timpul în care el a fost închis. Ultimele ei cuvinte au fost în birmană, limba pe care a învățat-o pentru a sluji cu dragoste și pasiune oamenilor de acolo.

Fiica lor a murit și ea după 6 luni de la moartea mamei…

Puteți compara acel creștinism cu ce trăim noi astăzi?

Ah, toamnă!


Prin bogăția și frumusețea ei, acest superb anotimp ne suprinde atât de des… atmosfera parcă devine ușor melancolică, nu- i așa?

Mai rece pe zi ce trece.

Culorile copacilor alcătuiesc adevărate tablouri ale naturii.

Prin îngălbenirea frunzelor, toamna trezește în mine nostalgii.

Așa cum natura îmbrățișează acest anotimp, așa și noi parcă devenim mai toleranți și înțelepți în fața schimbărilor din viețile noastre.

Atâta grație ne oferă acest anotimp.

Atâta frumusețe în care natura explodează în mii de culori.

Ah, toamnă!

Culorile- ți sunt atât de frumoase. Un superb mozaic din toate.

Stau pe o bancă liniștită cu vedere spre copacii în schimbare. Atâta “aur” mi se revelează înaintea ochilor.

Iubesc toamna!!!

“ Ce frumos înaintează în vârstă frunzele. Ce pline de lumină și culoare sunt ultimele lor zile.”

John Burroughs

La revedere, “ tata”!


“ Scumpă este înaintea Domnului
moartea celor iubiți de El.”

Psalm 116:15

Ai fost un om extraordinar.

Ai fost un luptător.

În cele mai crunte dureri ai ales să nu Îl iei pe Dumnezeu la întrebări. Ai acceptat această necruțătoare boală fără nici o cârtire.

Ai fost un om care accepta ușor lecțiile de viață pe care Dumnezeu ți le- a dat.

Ai fost și vei rămâne un exemplu de bunătate, generozitate, ospitalitate. Și aici sunt multe de spus.

Ai fost omul pe care Dumnezeu l- a ales ca să pot oferi iertare. Să mă eliberez de neiertarea tatălui meu biologic.

Te lăudai cu mine înaintea oamenilor și cu chipul senin și luminat de bunătate le spuneai ce “ fiică” ți- a oferit Dumnezeu.

Ai fost omul cel mai empatic pe care l- am întâlnit in calea mea.

Vei rămâne în amintirea noastră și în inimile noastre.

“ Și nădejdea noastră pentru voi este neclintită, pentru că știm că, dacă aveți parte de suferințe, aveți parte și de mângâiere.”

2 Corinteni 1: 7