Pentru Eduard este primul Crăciun. Și pentru noi la fel. 😅
Eduard este rezultatul rugăciunii străbunii noastre ( mama mea) și a dorinței lui Dumnezeu de a veni în mijlocul familiei noastre chiar după plecarea ei Acasă ( a străbunii). Nu a apucat să îl vadă, dar credem cu tărie că Dumnezeu nu i- a nimic din viețile noastre fără să înlocuiască acea pierdere cu altceva.
După plecarea mamei, Eduard a devenit mângâierea noastră și așa ia rămas porecla. Așa îl strigăm: “Mângâiere!”
Ieri am sărbătorit Nașterea Domnului, căci despre aceasta este vorba, până la urmă.
Ne- am bucurat unii de ceilalți. Iar eu și mai tare, pentru că acum mă recunoaște ca “ tuși”. 😍



You must be logged in to post a comment.