“ -Într-un bar dintr-un sat, zilnic, un grup de oameni se distrau pe seama unui sărman pe care il porecliseră “idiotul satului”.
Era un biet nefericit, care traia din ce primea cand facea mici servicii si din ce i se oferea de pomana.
In fiecare zi, grupul satenilor din bar întindeau pe o masă diferite bancnote: de 20, de 50, de 100, de 500 si de 1000 de pesos și îl chemau să își aleagă una.
Întotdeauna el o alegea pe cea albastră, de 20 de pesos – era culoarea lui favorită, zicea.
-Și acela era motiv de batjocură și râs în hohote, pentru toti cei prezenți.
Într-o zi un domn care urmărea cum se distrau oamenii aceia pe seama bietului inocent, îl chemă deoparte și îl intrebă cum de încă nu și-a dat seama că bancnota pe care o alege de fiecare dată are cea mai mică valoare.
Iar acesta îi răspunde:
Știu, sigur că știu, nu sunt atât de idiot.
Știu că bancnota pe care o aleg valorează doar 20 de pesos, dar în ziua în care aleg altă bancnotă jocul se termină și nu voi mai putea castiga 20 de pesos zilnic, de la idioții ăștia.
Povestioara aceasta se poate încheia aici, ca o simplă glumă, dar ar fi cazul să tragem niște învățăminte:
• Primul: Cine pare idiot, nu este întotdeauna.
• Al doilea: Cine erau adevaratii idioți din poveste?
• Al treilea: O ambiție disproportionată, poate ajunge să iți taie sursa de venit.
• Al patrulea – și cel mai interesant- Putem să fim bine, chiar și atunci când alții nu au o parere bună despre noi.
De aceea, nu ceea ce gândesc alții despre noi contează.
CONCLUZIE:
În fața idioților care se cred inteligenți, orice persoană inteligentă poate parea idioată.”
Articol preluat
Perla Suferinţei 
După părerea mea, ce mai semnificativă învățătură este exprimată de concluzia articolului: “În fața idioților care se cred inteligenți, orice persoană inteligentă poate părea idioată.”