După plecarea mamei la Domnul, am avut un atac puternic asupra minții și a inimii.
Începând de atunci, câteva luni m- am luptat cu atacul de panică, cu anxietatea.
Depresia s- a instalat imediat, datorită acestei vulnerabilități.
În nopțile de chin, când am experimentat ceea ce se numește Valea Umbrei morții, Singurul la care am strigat era El. Și, de tot ce aveam nevoie în acele momente întunecate, era doar PACEA.
Abia atunci am înțeles în adevăratul sens al cuvântului ce înseamnă acest DAR minunat al Duhului Sfânt.
Chiar în Valea Umbrei morții se ascunde un sentiment de pace cu Dumnezeu, sentiment pe care nu îl pot compara cu nicio altă bucurie. Aici am învățat ( și lecția continuă!), să păzesc această pace asemenea unei comori valoroase și care trebuie să reziste chiar și atunci când celelalte vor dispărea.
În această Vale a Umbreii morții se învață cele mai plăcute lecții. Se descoperă Frumusețea Lui. Găsești mărgăritare. Descoperi Frumusețea vesniciei pe care o vei petrece împreună cu Împăratul împăraților și Domnul domnilor.
Plecarea în veșnicie este asemenea unei flori delicate, desprinsă de pe ramura ei de către vânturile ușoare primăvăratice care se plimbă prin dumbrăvi înflorite.
Atunci când Dumnezeu lucrează, niciun muritor nu I se poate împotrivi.
Nimbul* pe care îl câștigă la sfârșitul acestor bătălii este mai strălucitor decât stelele.
( Nimb – aspect, semn, manifestare care marchează, prestigiu, măreție, glorie, slavă.)

You must be logged in to post a comment.