La mulți ani mie !


S- a mai scurs încă un an din viața mea, un capitol din cartea vieții mele..
Un capitol în care am experimentat atâtea bucurii, cât și multă tristețe datorită pierderii mamei.. Era prima care mă suna să îmi ureze toate cele bune și să mă binecuvânteze.. Acum nu mai este aici,cu mine. Este Acolo, Sus.

A fost un capitol în care Dumnezeu mi- a dat ocazia să întâlnesc oameni minunați care să-și lase amprenta peste inima mea,  dar am cunoscut și oameni care m- au criticat și care nu au crezut în mine( pentru că nu au vazut ce valoarea pusa de Hristos în mine ) – criticile lor m- au determinat să privesc în Sus și niciodată în jos, chiar dacă a trebuit să plătesc un preț …


Am văzut tot mai clar cum Dumnezeu m- a înălțat precum vulturii; am văzut cum în fiecare dimineață, dragostea Lui reflectată în razele soarelui ( El este Luceafărul de dimineață ! ) îmi mângâia obrajii brăzdați de atâtea lacrimi; am simtit șoapta blândă și suavă a Duhului Sfânt care mereu mă încuraja să merg mai departe, chiar dacă drumul către Cer este atât de alunecos…

Mâna Lui a fost mereu asupra mea; brațele Lui au fost mereu deschise pentru a- mi da acea îmbrățișare după care mereu tânjeam să o primesc ( și am primit- o prim oamenii minunați din jurul meu), rugându-L : ” Sa nu imi mai dai drumul din stransoarea bratelor Tale!”

Atunci și acum

Detoxifierea sufletului – scapă de reziduurile distructive – Dr. R. Heard


Gânduri printre rânduri

” Ni- i nașterea doar somn, doar o uitare,

Iar sufletul – al vieții astru-

S- a stins altunde, și apare

Din hău albastru…

Venim, pășind pe nori de slavă,

De la Dumnezeu, căminul nostru…”

( William Wordsworth, ” Odă semnelor nemuririi” )

Să nu uităm că Satan este dușmanul sufletului nostru. În fiecare zi, sufletele noastre sunt țintele atacurilor lor. El ne otrăvește mintea cu gânduri toxice care nu fac altceva decât să producă emoții toxice, iar acestea, în cele din urmă, duc la relații toxice.

Ce este frumos la Dumnezeu este faptul că nu ne- a lăsat singuri, nu ne- a lăsat sufletul fără apărare și speranță, ci, El ne oferă antidotul specific fiecărei toxine pe care o întâlnim în călătoria noastră pe acest pământ. Îmbărbătează- te !

Oh, cât de mult îmi doresc ca inima mea să fie goală de supărare, pesimism, neîncredere sau de orice altceva .. Cheia detoxifierii este capacitatea de a recunoaște semnalele toxicității.

” El ne-a înviat împreună și ne-a pus să ședem împreună în locurile cerești, în Hristos Isus, ca să se arate în veacurile viitoare nemărginita bogăție a harului Său, în bunătatea Lui față de noi în Hristos Isus. “

( Efeseni 2:6- 7)

Știm că tot ce face Dumnezeu este motivat de dragostea Sa pentru noi. O dragoste incomparabilă și necondiționată.

” Înviat împreună cu Hristos “, ne arată harul și bunătatea lui Dumnezeu. Nu este vorba despre mine și tine, ci despre El. Cea mai mare dovadă a bunătății Lui nu este ceea ce spunem, ci trăirea unei vieți binecuvântate.

Cea mai mare nevoie a noastră este detoxifierea sufletului. Pentru că, de starea sufletului depinde felul în care ne trăim viața.

” Dacă sufletul tău este infectat di cauza unor gânduri, emoții, cuvinte, relații sau chiar a unei religii otrăvitoare, nu vei experimenta niciodată cu adevărat viața pe care Dumnezeu ți- a pregătit- o.”

( pag. 13)

Așa cum spune apostolul Pavel, este importantă ” înnoirea minții noastre”, pentru a reflecta voia bună și perfectă a lui Dumnezeu pentru noi.

Rolul toxinei este de a distruge. Toxina este ca o săgeată otrăvitoare îndreptată spre o țintă precisă – inima mea și a ta. De aceea suntem încurajați ca în fiecare zi să ne protejăm inima cu scutul credinței, să le ținem lipite de corp. Fiecare țintă a vrăjmașului ne epuizează sufletele. Toxinele sufletului lucrează pe ascuns pentru a- ți distruge destinul înainte să pășești cu adevărat în el.

” Pe deasupra tuturor acestora, luați scutul credinței, cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău.”

( Efeseni 6:16)

Cuvântul lui Dumnezeu conține antidotul potrivit pentru fiecare toxină care contaminează sufletul.

Draga mea, dragul meu, tu, cel/ cea care citești aceste gânduri, dacă și tu te identifici cu aceste rânduri, haideți împreună cu mine să identificăm toxinele din inima noastră. Acele toxine care ne transformă imaginea de sine, care ne împiedică să funcționăm bine și să împlinim scopul lui Dumnezeu pentru viețile noastre. Pentru că, identitatea noastră nu este determinată de câți bani avem , de diplomele noastre, de statutul social, de educație sau faimă. Identitatea noastră a fost stabilită de Dumnezeu.

Singura grădină…


” Da, m-am vaccinat fluierând și o să fac și boosterul.
Pentru că singura grădină în care dau cu sapa e conștiința mea.
Pentru că primul om care m-a luat în brațe, chiar înaintea Mamei, a fost un medic.
Pentru că băiatul meu, căruia i-am făcut băiță până la un an, ceva mai citit ca mine și lucrând în cercetare, mă mângâie pe frunte, într-o inversare zăpăcitoare de roluri, și-mi spune că e în regulă să mă vaccinez.
Pentru că am făcut-o deja, de jumătate de an, și tot păcătos am rămas, tot leneș, tot cu găurile alea-n aripile botezului; nici mai bun și nici mai rău.
Pentru că nu cred că povestea asta e altceva decât o chestiune medicală, iar eu nu sunt medic. Eu sunt preotul Domnului, cel mai răpciugos dintre ei. Eu sunt dovada cu puls și colesterol că Dumnezeu e iubire și că iubirea Lui lucrează ca o dăltiță-ntr-un bloc de marmură de Kavala. Cioc-cioc…așa lucrează Dumnezeu.

Când m-am vaccinat, au căzut zece mii de-a dreapta mea, ca-n psaltire. Cum?
Mai spui că ești creștin? Că ești preot? Vândutule. Iudă.
Le-am primit pe toate cu resemnare. Numărul prietenilor de pe Facebook a intrat la apă, nu mult, dar a intrat. Am oftat și-am plecat mai departe. Pentru că singura grădină în care dau cu sapa e conștiința mea. Dau cu sapa să-i placă Domnului când se plimbă pe-acolo, cu mâinile la spate, gândindu-se la o nouă galaxie, la o nouă peșteră sau o nouă specie de nifarguși. Acolo, în cetatea dreptății mele, El e stăpân. De aia dau cu sapa. Să-i placă să peripatetizeze pe cărările inimii mele.

Un număr de oameni mi-au spus ”sunt dezamăgit, dar continui să te iubesc!”
Nu-i nimic că ne dezamăgesc oamenii, nu-i nimic. Să nu ne amăgească dezamăgirea. Că mai deasupra dezamăgirii e iubirea, și știu exact cum funcționează asta.
De câte ori nu mi-am dezamăgit Mama și ea m-a primit în brațele ei, întreg, ca atunci când m-am născut?
Mă străfulgeră uneori o amintire, veneam din armată, în permisie, era ajun de Crăciun și-n trenul acela era mai ger decât afară, doar cei bătrâni își mai amintesc vremurile acelea, ușile trenurilor erau troienite de ghețuri în cel mai propriu mod; mi-era frig, dârdâiam în mantaua kaki, mi-am scos picioarele din bocancii uzați și-am început să-mi masez degetele, și Mama mi-a luat dintr-odată picioarele, s-a desfăcut la piept și mi-a ascuns picioarele la sânul ei, îmbrățișându-le cu brațele; icoană vie într-un vagon de clasa a III-a, cu bănci de lemn, ca-n filmele lui Tarkovski. Așa e Dumnezeu cu noi; nu ne va dezamăgi, oricât de înghețate ne-ar fi picioarele, mâinile, nasul și urechile. Inimile să nu ne înghețe, inimile! Că o inimă de gheață nici Domnul n-o mai poate salva, te-ai dus pe copca neantului, că iubirea e mai mult decât dreptatea.

În vremuri grele ies din om rădăcinile. Îi ies prin ochi, prin vorbe, prin faptele lui. Alea care nu pot fi ascunse. Nu pot fi ascunse. Că veni vorba de armată, nușdece-mi amintesc tot mai des de perioada aceea, răbdam o foame crâncenă, două chestii-mi doream în armată, să mănânc până nu mai pot și să dorm până mă satur, și-un ungur din Oradea, student la metalurgie, trecea printre mese privind ceva în palmă, și se oprește în dreptul meu și-mi dă un cățel de usturoi, uite Crin, ajută contra răcelii, am două bucăți, le facem jumi-juma. Și în clipa aceea a avut loc o epidanie în cantina jegoasă a unității militare, Dumnezeu s-a întrupat într-un cățel de usturoi, că nu doar cuminecătură e Domnul, ci și îmbrățișare, lacrimă, compasiune, legatul șiretului unui bătrân pe stradă, o înghețată dată unui nevoiaș, o cârjă unui șchiop și-o aspirină unui febril, de toate poate fi Domnul. Și ziceam, că iar m-am pierdut în vorbe, ziceam că în vremurile grele ies din om rădăcinile.
Și mă-ncearcă un gând, auziți, dacă virusul ăsta nu-i nici de la lilieci, nici din laboratoarele chinezești, dacă virusul ăsta e examenul iubirii la care tocmai participăm? Că prea ne-am împărțit în vaccinați și nevaccinați, și prea cu poftă ne dăm șuturile dreptății-n dinți, unii altora! Că la ce-i folosește omului lumea toată, cu dreptatea lui cu tot, când l-a scos din inima sa pe fratele său nevaccinat/vaccinat, alb/negru, prost/deștept, împărat/soldat, sărac/bogat?

Nu încetați să faceți din iubire acoperiș deasupra fratelui vostru, că cine a pierdut iubirea l-a pierdut pe Dumnezeu că Dumnezeu este iubire și abia pe urmă se numără dreptatea și paturile libere din ATI!
Hristos în mijlocul nostru!”

Sursa textului: Facebook

Părintele Crin-Triandafil Theodorescu

O piatră de aducere aminte


Spunea Eclesiastul în cartea sa că :

Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui… “ ( Ecleziastic 7:8 VDC)

Este HAR! Până aici Domnul m- a ajutat.

În sfârșit, după atâtea luni, cu ajutorul Domnului am reușit să finalizez și acest capitol. Un capitol foarte greu și imposibil de trecut, din punctul meu de vedere.

A fost un examen foarte greu, plin de provocări. Dar, bine că s- a terminat cu bine.

Vă mulțumesc pentru aprecieri și susținere.

Sămănătorul a ieșit să semene…


” El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde și le-a zis:

„Iată, semănătorul a ieșit să semene. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum și au venit păsările și au mâncat-o.

O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc. Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit și, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.

O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut și au înecat-o.

O altă parte a căzut în pământ bun și a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul, șaizeci și altul, treizeci. Cine are urechi de auzit să audă.”


Matei 13:3‭-‬9 VDC

Dar, ce înseamnă această pildă?

“Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie și nu-l înţelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui.

Aceasta este sămânţa căzută lângă drum. Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul și-l primește îndată cu bucurie, dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; și, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.

Sămânţa căzută între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt și ajunge neroditor.

Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul și-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul, șaizeci, altul, treizeci.”


Matei 13:19‭-‬23 VDC

Tuberoză

Ferește- te de răutate..


” Șase lucruri urăște Domnul și chiar șapte Îi sunt urâte:

• ochii trufași,

•limba mincinoasă,

•mâinile care varsă sânge nevinovat,

• inima care urzește planuri nelegiuite,

• picioarele care aleargă repede la rău,

• martorul mincinos, care spune minciuni,

•și cel ce stârnește certuri între fraţi.”


Proverbele 6:16‭-‬19 VDC

Ține- mă!


Atunci când sufletul îmi este abătut sau obosit, nu știu să mă rog. Parcă nu am putere. Îmi este vlăguit.

Însă, îmi doresc să trăiesc o viață care să Te onoreze.

Tu mă vezi chiar și atunci când nu mai pot înainta. Ști ce va urma. Tu mă vezi și mă cunoști.

Ține- mă aproape veșnic de Tine.

Căci, Tu îmi cunoști inima. Îmi înțelegi fiecare dorință.

CONFERINȚA NAȚIONALĂ A FEMEILOR DIN ROMÂNIA – MAMAIA


28 IUNIE – 2 IULIE 2021 DOAMNE, ATINGE-NE DIN NOU! Între 28 iunie – 2 iulie 2021, s-a desfășurat la Mamaia, în cadrul de vis al Complexului Mediteraneean, Conferința Națională a Femeilor din România. Participantele, în număr de aproape 350, au venit din toate mai multe orașe ale țării: Timișoara, Iași, București, Deva, Hunedoara, Reșița […]

CONFERINȚA NAȚIONALĂ A FEMEILOR DIN ROMÂNIA – MAMAIA

Draga mea, nu uita:


Ești fermecătoare.
Ești inteligentă.
Ești pricepută.


Viața ta nu este una a izolării, ci este una care poartă amprenta relațiilor.
Chiar dacă ești urâtă de satan. Nu uita că tu ești iubită de Însuși Creatorul tău, Dumnezeu.


Laurel Thatcher Ulrich spune:

” Femeile bine- crescute făuresc rareori istoria.”

Este timpul să te ridici, să luminezi și să făurești istorie.

Tamar


Geneza 38

Tamar, înseamnă „palmier, curmal”.

Această femeie care a cunoscut de două ori văduvia s- a îmbrăcat ca o prostituată. S- a culcat cu socrul ei, de asemeni văduv:

” Au trecut multe zile și fata lui Șua, nevasta lui Iuda, a murit. După ce au trecut zilele de jale, Iuda s-a suit la Timna, la cei ce-i tundeau oile, el și prietenul său Hira, Adulamitul.”
( Geneza 38:12 VDC)

În vremea aceea era obiceiul ca atunci când un bărbat murea fără să aibă copii, fratele lui trebuia să se căsătorească cu femeia rămasă văduvă pentru a avea urmaşi. Onan refuză acest lucru şi este pedepsit cu moartea. Iuda mai avea un ultim fiu şi nu voia ca şi acesta să moară. De aceea el o îndeamnă pe Tamar să plece la casa ei până când acest fiu va creşte suficient ca să-i devină bărbat.

Tamar înţelege că Iuda nu i-l va mai da pe Şela ca soţ şi pune la cale un plan.

Atunci, Iuda a zis nurorii sale Tamar: „Rămâi văduvă în casa tatălui tău până va crește fiul meu Șela.” Zicea așa ca să nu moară și Șela ca fraţii lui. Tamar s-a dus și a locuit în casa tatălui ei.”
(Geneza 38:11 VDC)

Şela era cel de al treilea fiu al lui Iuda. În momentul în care Tamar înţelege care sunt planurile lui Iuda, îşi scoate hainele de văduvă şi se îmbracă asemenea unei prostituate.

” Atunci, ea și-a lepădat hainele de văduvă, s-a acoperit cu o maramă, s-a îmbrăcat în alte haine și a șezut jos la intrarea în Enaim, pe drumul care duce la Timna, căci vedea că Șela se făcuse mare, și ea nu-i fusese dată de nevastă.”
( Geneza 38:14 VDC)

Tamar avea planul ei şi foloseşte slăbiciunile lui Iuda. 
Acum, păcatul lui Iuda este groaznic. Nu este numai un păcat al curviei, dar mai este şi incestul aici. Iuda păcătuise cu nora lui. 

” Iuda le-a cunoscut și a zis: „Ea este mai puţin vinovată decât mine, fiindcă n-am dat-o de nevastă fiului meu Șela.” Și nu s-a mai împreunat cu ea de atunci.”
( Geneza 38:26 VDC)

Înțelegem din acest text un lucru, și anume: chiar dacă purtarea Tamarei ne șochează, din text tragem concluzia că nu Dumnezeu i- a spus să procedeze în acest fel, ci EA a ales să acționeze așa.

Este momentul în care ea intră în genealogia Domnului nostru, Isus Hristos. 

Încrederea în Dumnezeu chiar și când viața aduce suferință- de Jerry Bridges


Gânduri printre rânduri

De-a lungul vieții, cu toții trecem prin diverse necazuri, în diferite moduri. Și tocmai prin aceste necazuri, Dumnezeu dorește să avem încredere în El, chiar dacă este un proces anevoios. Și care nu se va termina.

El dorește să învățăm că este Stăpân peste orice situație.

Suntem bombardați cu tot felul de gânduri, întrebări etc. Căci, dacă nu am pune întrebări, atunci nu vom putea primi răspunsuri, nu- i așa?

El știe dinainte prin ce experiențe vom trece, ce încercări avem de trecut sau prin ce vale ajungem… El știe TOTUL și nimic nu îl ia prin surprindere. Pe noi, în schimb, da, ne ia pe nepregătite.

Timpul meu și al tău sunt în Mâinile Lui. Iar fiecare suflare a noastră, este un dar pe care l- am primit din partea Lui. Fiecare zi, cu provocările ei, pe care o trăim este hotărâtă de El.

” Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuși, nici una din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până și perii din cap, toți vă sunt numărați . Deci să nu va temeți, voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii.

Matei 10: 29- 31

În aceste versete vedem exercitată Suveranitatea Domnului Isus, atunci când trecem prin evenimente. Suferința noastră are sens și rost în planul veșnic al lui Dumnezeu. El permite în viața noastră numai ceea ce este spre slava Sa și spre binele nostru.

El îngăduie să cunoaștem durerea trecând prin ea. Durerea este reală. Suferim. Însă, în mijlocul suferinței trebuie să credem că Dumnezeu este Stăpân pe situație.

” Suveranitatea lui Dumnezeu este singura stâncă invincibilă de care trebuie să se agațe inima umană în suferință. Împrejurările vieții noastre nu sunt defel întâmplătoare: poate că sunt lucrarea răului, dar răul acela este ținut bine în mâna cea tare a Dumnezeului nostru suveran. “

Margaret Clarkson

De reținut este faptul că Dumnezeu orchestrează în mod suveran toate evenimentele din viața noastră pentru un și mai mare bine pentru noi, copiii Lui. Și nu se confirmă aceasta în cartea Romani 8: 28 :

” De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume, spre binele celor ce sunt chemați după planul Său. “

Dumnezeu nu este doar suveran, ci este și desăvârșit în dragoste și infinit în înțelepciune.

Dumnezeu are un plan pentru tine. Pentru mine. Nimeni nu poate zădărnicii acest plan, chiar dacă vedem viața marcată de un șir de evenimente și întâmplări neprevăzute. Putem avea încredere în El, pentru că este vrednic de încredere.

Lupta cu…


Lupta cu anxietatea… cu depresia… Cine ar fi crezut că m- ar afecta atât de tare pierderea mamei?! Noaptea a devenit zi, iar ziua …. își urmează cursul ei.
De ce mi- a fost teamă, pierderea ei, aceea am experimentat și încă prea devreme. Niciodată nu am fost pregătită pentru acest moment, chiar dacă Dumnezeu mi- a transmis semnale… mintea mea refuza complet această experiență venită parcă prea devreme.

Au trecut deja patru luni de când mama nu mai este pe pământ, însă ea va rămâne VIE în inimile noastre ( a copiilor și nepoților și a tuturor celor care au cunoscut- o). Încă primim mesaje legate de plecarea ei. Pentru mulți este o mare surpriză.

Sunt convinsă că nu sunt singura care a trecut sau care trece prin această experiență.


Învăț să am încredere în Dumnezeu în această perioadă dificilă, chiar dacă procesul este lent și dificil.

Învăț să am încredere în suveranitatea lui Dumnezeu.

Învăț să cred că El este Stăpân peste orice situație.

Dumnezeu se află la cârma vieții și stiu că El folosește toate aceste împrejurări pentru binele meu.

Dacă simți imboldul Duhului Sfânt în inimă ca să mă încurajezi, nu ezita. Am nevoie!

” Omul se naște ca să sufere, după cum scânteia se naște să zboare.” ( Iov 5:7)

Prizonierul din celula a treia- Gene Edwards


Gânduri printre rânduri

Personajul principal al cărții nu este nimeni altul decât Ioan Botezătorul.

Autorul surprinde cu atâta măiestrie istoria de viață a personajului nostru, care este întemnițat de Irod și își așteaptă sfârșitul.

Cartea de față este o consolare pentru toți aceia care trec prin circumstanțele vieții deloc plăcute și neînțelese.

Mare parte din viața sa, Ioan Botezătorul a petrecut- o în post și rugăciune, pregătindu- se pentru ceea ce urma să facă. În tot acest timp, el niciodată nu a atins vinul, părul i- a crescut fiind netăiat de la naștere. Petrecea zile și nopți în rugăciune neîntreruptă.

Să facem un exercițiu de imaginație. După moartea părinților, el alege să trăiască în pustiu. Soarele arde puternic. Compania lui sunt vântul șuierător, soarele dogoritor și nisipul tăios. În acest context și- a petrecut mare parte din viață.

Oare, câți suntem gata să renunțăm la confortul nostru în dorința de a- L căuta și cunoaște pe Domnul?

Dedicarea lui Ioan față de Dumnezeu este absolută. Viața îi era goală de orice altceva, în afară de chemarea lui. Chair dacă înfățișarea lui nu era una plăcută la privit, ele era convins că avea un mandat de împlinit.

” În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul și propovăduia în pustia Iudeii. El zicea: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice: „Iată glasul celui ce strigă în pustie: ‘Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.’” Ioan purta o haină de păr de cămilă și la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică.”
Matei 3:1‭-‬4 VDC

Toți îl ascultau. Mulți plângeau și cădeau cu toată convingerea în genunchi implorând iertarea nemeritată. Oameni din toate categoriile se întorceau la Dumnezeu și erau botezați în apele Iordanului.

Dumnezeu i- a dat autoritate și fără să se teamă, a mustrat pe față mai marii bisericii, spunându- le:

” Dar când a văzut pe mulţi din farisei și din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră. Și să nu credeţi că puteţi zice în voi înșivă: ‘Avem ca tată pe Avraam!’ Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. Iată că securea a și fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom care nu face rod bun va fi tăiat și aruncat în foc.”
Matei 3:7‭-‬10 VDC

Șoc!!! Liderii religioși s- au oprit înmărmuriți. Apoi, au plecat.

Apare în scenă verișorul lui, Domnul Isus, care este botezat de el.

” De îndată ce a fost botezat, Isus a ieșit din apă. Și, în clipa aceea, cerurile s-au deschis și a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel și venind peste El. Și din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”
Matei 3: 16,17

Ceea ce nu știa Ioan, era că zilele ușoare ale slujbei lui trecuseră. Urmau să vină cele mai grele zile din viața sa.

” Celula trei.” Aici a fost adus personajul nostru. Însă, chiar și în închisoare, Dumnezeu i- a dat favoare:

” Ascultați! În măsura în care celula aceea groaznică permite, faceți că acest om să se simtă confortabil; dați- i mâncare, apă și orice altceva are nevoie… “

( pg.41)

Debora – Judecători 4


Numele ei înseamnă ” albină “. Este profetesă, judecător în Israel.

Avem aici o mamă în Israel, Debora, care este descrisă şi ca proorociţă, şi ca judecătoare.

Din câte se pot observa, Debora pare a fi o femeie remarcabilă.

Debora a fost pregătită de Dumnezeu pentru a judeca peste Israel. Ea l-a chemat pe generalul armatei, Barac. Acesta nu își împlinea de datoria şi iată că ea îl trimite să lupte cu duşmanul Israelului pentru ca poporul să poată fi eliberat din robie.

Barac trebuie să fi fost unul din cei mai fricoşi generali ai tuturor timpurilor. În loc să fie pe câmpul de luptă, conducându-şi cu vitejie oştirea, îl găsim ascunzându-se după fusta unei femei.


Barac nu vrea să meargă la luptă dacă Denotă nu va merge împreună cu el, convins fiind că va fi biruitor în luptă dacă aceasta va merge cu el. Și aici vedem intervenția lui Dumnezeu – aceea de a Se folosi de o femeie în vremea aceea!


Ce lecții învățăm din viața Deborei?

Debora îi promite lui Barac că va merge cu el, dar că eroina acestei lupte va fi ea. ( Judecători 4: 8,9)

Debora a fost o femeie directă care, aşa cum putem vedea, dorea să-şi vadă poporul eliberat de sub jugul duşmanilor săi.

Barac şi-a adunat oştirea şi toţi s-au pregătit pentru a porni împotriva duşmanului. Dumnezeu le dă biruinţa.
( Judecători 4:10)

Debora mărturiseşte că ea este o mamă în Israel, ceea ce înseamnă că avea o inimă de mamă. Ea nu dorea să-şi asume rolul de conducător, însă nu era nici un bărbat potrivit care să preia această sarcină în acel moment. Debora îşi dorea ceva mai bun pentru copiii ei, pentru că ceea ce vedea în jurul ei o nemulţumea profund.

Faptul că a ajuns să preia conducerea în Israel a fost alegerea lui Dumnezeu. ( Judecători 5:7) Ea a ajuns judecător în Israel şi a luat conducerea într-o vreme în care poporul Îl respingea pe Dumnezeu.

Femeile: arma secretă a lui Dumnezeu- Ed Silvoso


Gânduri printre rânduri

Este lesne de înțeles că rolul femeii în societate, dar mai ales în biserică, este unul care declanșează dezbateri aprinse. Rol care pune o prăpastie ce separă femeile de bărbați. Iar ideea ca femeia să vorbească în public provoacă polemică în anumite cercuri.

Femeile fac o treabă excelentă, astfel încât împărați fug complet derutați. Vezi exemplul Deborei cu Sisera, care a fost plină de curaj pentru a înfrunta inamicii.

Femeile sunt fascinante. Fie că este mamă, mătușă, bunică sau soție.
Crearea primei femei, Eva, a încununat cea mai intensă perioadă a creativității divine. Felul în care Dumnezeu a creat- o, ne revelează că femeile sunt dublu- rafinate și acest rafinament are legătură cu planul Său cu privire la femeile din zilele noastre.

” Un cuvânt spune Domnul, și femeile aducătoare de vești bune sunt o mare oștire.”
(Psalmul 68:11 VDC)

Dumnezeu continuă să restaureze femeile și bărbații, pentru ca împreună să facă tot ce El dorește să facă.

Dacă citim Geneza 3, vedem că femeia a avut un rol important încă de la creație.

Dacă bărbatul reprezintă cununa creației lui Dumnezeu, atunci femeile întruchipează nestematele de pe acea cunună.

O oștire de femei

Ele trebuie să descopere acest adevăr. Satan a folosit secole întregi umilința femeii și și- a țesut pânza de minciuni. La vremea potrivită, femeile care au stat în smerenie, vor fi înălțate, vor fi remarcate. Dumnezeu le va spune să se ridice și să lupte. Iar când ele se vor ridica, Dumnezeu le va folosi:
” Da, Dumnezeu va zdrobi capul vrajmașilor Lui, creștetul capului celor ce trăiesc în păcat.” ( Psalm 68: 21)

Psalmi 68 descrie apogeul revanșei promise de Dumnezeu în Grădină, iar elementul surpriză este cheia înspre biruință.

” Punctul culminant al revanșei care a început la Calvar urmează să aibă loc, când diavolul va avea capul zdrobit, iar femeile, printr- un rol cheie pe care îl va juca, vor puncta. Satana a muncit din greu pentru a le menține jos pe femei, oprimate și umilite. “ ( pg. 23)

Așadar, a sosit vremea ca femeile să conștientizeze că ele sunt ” arma perfectă a lui Dumnezeu. “

Scumpe doamne,

” Lăsați căldura plăcerii Lui să atingă orice frunză a copacului sufletului vostru care a fost înghețat de înghețul indiferenței și al neînțelegerii.

Ascultă glasul Duhului Sfânt care pătrunde în cele mai profunde părți ale ființei tale.”

Continuați să faceți totul “ în credință, dragoste și sfințenie.” ( 1 Timotei 2:15)

Cu Dumnezeu chiar și în foc


Suferința mai degrabă ne purifică decât să ne distrugă, pentru că Dumnezeu însuși pășește cu noi în foc.”  
Timothy Keller

” Domnul Însuși va merge înaintea ta, El Însuși va fi cu tine, nu te va părăsi și nu te va lăsa; nu te teme și nu te înspăimânta!”
Deuteronomul 31:8 VDC

Mă doare DORUL – mama


Astăzi,

trei luni fără tine, mama, și tot îți simțim lipsa..
.. și încă ne este dor de tine,
.. încă ne dorim și ne este dor să îți auzim vocea,

.. mi- e DOR să îți aud din nou salutul plin de căldură și iubire, ori de câte ori mă sunai, spunându- mi: ” Iubita mea!” ,
.. și, încă știm că ție îți este bine, chiar dacă pe noi, cei rămași aici, NE DOARE DORUL !!!

Nepoata mea, Raluca, împreună cu mama.

Împăratul Iotam


Este fiul și succesorul tatălui său, Ozia.
Devine împărat la vârsta de 25 de ani. Domnește 16 ani, la Ierusalim.


Împăratul Iotam a făcut ce este bine înaintea Domnului : ” Iotam a ajuns puternic, pentru că și- a urmat necurmat căile înaintea Domnului, Dumnezeul său. “ ( 2 Cronici 27.9)

Iotam a învățat din lecțiile tatălui său, Ozia.
El nu a intrat în templul Domnului că tatăl său.

În perioada împărăției sale, profetul Isaia a fost chemat, iar poporul se strica mereu. Deși Iotam L- a căutat pe Domnul cu credincioșie și a umblat înaintea Sa, nu a obligat poporul să- L respecte pe unicul Dumnezeu. A câștigat lupte întregi, însă a refuzat să,- și conducă propriul popor.

Ce lecții învățăm din viața acestui împărat?

Asemeni împăratului Iotam, putem învăța din greșelile altora. Deși a câștigat multe războaie, el și- a păstrat inima smerită înaintea Domnului.

Haideți să fim sinceri și să recunoaștem că trăim într-o societate în care succesul a ajuns la culme. Oamenii sunt ahtiați după recunoaștere, să le fie adulată valoarea.

Este o mare prăpastie între a- I mulțumi lui Dumnezeu pentru victoriile noastre și a le îndrepta atenția oamenilor către Unicul Dumnezeu.

Dumnezeu îi cheamă pe cei nevrednici. Eu sunt cea dintâi.
Dumnezeu să ne ajute să dăm jos de pe tron pe orice Ozia sau Iotam din viețile noastre. Abia atunci vom fi liberi și Îl putem vedea pe Domnul șezând pe tronul Său, în timp ce ne îndreptăm spre destinația noastră- Cerul !!!

PhotoCredit: arhivă personală

Biblia


Pentru mine, Biblia este că un copac uriaș și fiecare cuvânt al ei este o ramură puternică.


Am scuturat fiecare din aceste ramuri, atât de dornică am fost să văd ce poartă în ele și ce îmi vor dărui.
Niciodată, scuturatul lor nu m- a dezamăgit.

Oameni din întreaga lume aleargă după călăuzire. Căutând direcții. Însă, noi, credincioșii, cercetăm harta, privim busola care este Scriptura.

Cercetând Scriptura, constați că este exact cuvântul de care ai nevoie astăzi. Te determină să cauți tot mai adânc, să tânjești după o cunoaștere și înțelegere mai profundă a Cine este El pentru tine.

Fiindcă Dumnezeul Bibliei este descris ca Cel care face totul ca să ne călăuzească.

El va fi călăuza noastră până la moarte.” ( Psalm 48: 14)
” El face ca cei smeriți să umble în tot ce este drept. El învață pe cei smeriți Calea Sa. “ ( Psalm 25: 9)
” Eu, zice Domnul, te voi învăța și te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta.” ( Psalm 32: 8)


Un alt exemplu al Noului Testament, mi- L arată că exemplu pe Domnul Isus, asigurându- i pe ucenici acest adevăr:
” Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.” ( Ioan 14: 18)


Când va veni Mângâietorul, Duhul Adevărului, are să va călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit și vă va descoperi lucrurile viitoare.” ( Ioan 16: 13)


Vedem în Scriptură că El ne asigură în mod repetat că Dumnezeu este gata să ne călăuzească: ” Oile Mele ascultă glasul Meu, spune Isus, Eu le cunosc și ele vin după Mine.” ( Ioan 10: 27)

Nu avem promisă numai direcția, ci și asigurarea prezenței Sale.

PhotoCredit: arhivă personală

Împăratul Ozia


Câteva gânduri despre împăratul Ozia.

Numele său înseamnă: ” Domnul este tăria mea.”

Este fiul lui Amația, al zecelea împărat al lui Iuda. Avea 16 ani când a devenit împărat. Comparativ cu tatăl său, care era lipsit de înțelepciune și care a pus în pericol cetatea Ierusalimului ( 2 Cronici 25: 18- 23), Ozia a fortificat cetatea cu multă dedicate și a adunat o armată ca să o apere. În timpul domniei sale, împărăția s-a bucurat de prosperitate și bogăție.

Deși era cel mai puternic om din Regatul de Sud, totuși inima i s- a îngâmfat. De reținut este faptul că singurul domeniu peste care el nu avea autoritate era preoția de la templul lui Dumnezeu.

” Dar când Ozia a ajuns puternic, inima i s- a înălțat și l-a dus la pieire. ” ( 2 Cronici 26: 16a)

Ozia s-a ridicat de pe tron și a ieșit din palat. Cei prezenți l-au privit și au murmurat între ei. A adunat cărbuni de pe altarul jertfei ca să ardă tămâie apoi, plin de aroganță, s- a îndreptat către locul sfânt. Erau prezenți 81 de preoți înmărmuriți, care și- au adunat curajul și l- au confruntat. Au ripostat din reverență față de Cel ce le dăduse ungerea. Ozia nu îi ofensase pe preoți, ci pe Însuși Dumnezeu, prin atitudinea sa.

Ce lecție învățăm din această experiență a împăratului Ozia?

Ar trebui să ne oprim și să medităm cu seriozitate asupra textului din 2 Cronici 26: 21- 23.

Dumnezeu urăște mândria.


Mândria paralizează atât de mult conștiința. Ea poate duce la robie.



Este în firea noastră să ne mândrim atunci când suntem binecuvântați cu succes.

Chiar dacă Ozia era un om bun, un împărat excepțional, un războinic neînfricat, un bun vizionar.. La sfârșitul vieții, singurul lucru de care își aminteau contemporanii săi era: ” A avut lepră.” Este atât de ușor să judeci viața unui om prin prisma unei scurte căderi a sa.

Împăratul Ozia a domnit 52 de ani în Ierusalim.

Despre CREDINȚĂ


Așa cum focul rafinează aurul, tot astfel, când suntem în foc ( și tu, și eu!), zgura iese la suprafață și sub ea se dezvoltă ( treptat) credința de 24 k.

Așa cum seceta face ca rădăcinile copacilor să pătrundă adânc în pământ , tot așa și rădăcinile credinței se vor adânci tot mai mult în ființele noastre. Vom fi verzi chiar și în timpul secetei.

Ambele procese fac parte din viața noastră și ne disciplinează, ne formează ca alergători ai credinței .

Din oameni slabi, El face uriași ai credinței.

Mănăstirea Cozia, Vâlcea
My blessing – Covasna

Ești PREȚUIT și IUBIT


Un bărbat s-a dus la Dumnezeu și L-a întrebat :

  • Cât valorează viața mea?
    Dumnezeu i-a dat o piatră și i-a răspuns:
  • Află valoarea acestei pietre, însă încearcă să nu o vinzi!
    Omul a luat piatra și a plecat. Pe drumul său a întâlnit un bărbat ce vindea portocale, așa că l-a întrebat pe acesta cât crede că valorează piatra lui.
    Vânzătorul a văzut piatra strălucitoare, a analizat-o și a spus :
  • Îmi dai piatra și eu iți dau la schimb 12 portocale.
    Bărbatul și-a cerut scuze și a spus că Dumnezeu i-a cerut să nu o vândă, așa că a plecat mai departe.
    După puțin timp a întâlnit un vânzător de legume :
  • Cât crezi că valorează această piatra? a întrebat bărbatul.
    Vânzătorul a luat piatra, s-a uitat la ea și i-a spus :
  • Îți dau un sac de cartofi la schimb.
    Omul și-a cerut dinou scuze și i-a spus că nu o poate vinde, apoi a plecat dinou la drum.
    După un timp a ajuns în fața unui magazin de bijuterii. A intrat si l-a întrebat pe bijutier cât valorează piatra lui.
    Bijutierul a luat piatra, a analizat-o cu mare atenție și i-a spus :
  • Îți dau 50.000$ pe această piatra.
    Când bărbatul a dat cap, bijutierul a spus :
  • Bine, bine… îți ofer 500.000$, numai dă-mi piatra.
    Omul a explicat că nu poate vinde piatra și a plecat dinou la drum.
    Peste puțin timp a dat de un magazin cu pietre prețioase. A mers la vânzător și l-a întrebat care este valoarea pietrei sale.
    Vânzătorul a luat piatra, a pus-o pe un material din catifea și a analizat-o cu mare atenție.
  • De unde ai această piatră neprețuită? a întrebat el. Chiar dacă aș vinde întreaga lume și toată viața mea, nu aș avea banii necesari pentru a cumpăra această minunăție, a adăugat.
    Uimit și confuz, omul a revenit la Dumnezeu. Si I-a spus ce s-a întâmplat.
  • Acum, Doamne, spune-mi… Cât valorează viața mea?
    Dumnezeu i-a spus :
  • Răspunsurile pe care le-ai primit de la vânzătorul de portocale, vânzătorul de legume, bijutier și vânzătorul de pietre prețioase, explică valoarea vieții noastre. Ai putea fi o piatră prețioasă, chiar neprețuită, dar oamenii te vor aprecia în funcție de nivelul lor de informații, de încrederea pe care o au în tine, de motivația lor, de ambiția și riscul pe care și-l asumă în relația cu tine.
    Dar nu te teme, cu siguranță vei gasi pe cineva care-și va da seama de adevarata ta valoare! “
Photo Arhivă personală

Păltiniș, Sibiu


Când treci prin încercăti înțelegi că nimic nu este în zadar în viața ta și că orice opozițiepoate deveni oportunitate pentru mai bine.

Știi că furtunile care se dezlănțuie adesea, spulberă doar praful, risipesc gunoaiele și aruncă păsările la pământ, dar pe vulturi îi înalță ! ( Is. 40: 31)

Adevărata viață frumoasă începe abia după moarte. Aici gustăm numai puțin din Frumusețea Sa. Însă, Sus, o vom gusta din plin.

Ștergarul slujirii – Angela Țiprigan


Gânduri printre rânduri

“ Adevărata noblețe nu este a titlului, ci a inimii. “

Love de Vaga

Este o carte practică. Plină de sfaturi înțelepte.

Subiectul pe care se centrează această carte este slujirea.

În deschiderea acestei cărți, autoarea ne lansează o întrebare: Este oare slujirea un subiect de actualitate?

Dar, ce este slujirea?

Ca să înțelegem clar ce înseamnă aceasta, citim în Dicționarul Explicativ Român o definiție clară asupra acestui cuvânt: “ a sluji înseamnă a presta o muncă inferioară; a fi robul cuiva. “

Din punct de vedere biblic, slujirea înnobilează. Este un atribut divin. Este singura stare de umilință care înalță etc.

Și, cum putem sluji?

Nu prin fapte mari, ci prin fapte mărunte însoțite de dragoste.

Un exemplu de slujire în smerenie a fost Domnul Isus. “ „ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce.” ( Filipeni 2:7-8 VDC)

Ce exemplu frumos de urmat. Atunci când uităm de noi înșine, putem face lucruri cu impact veșnic. Ne așteaptă răsplătiri divine, pentru că am ales să slujim ascunși de ochii oamenilor, dar nu de cei ai lui Dumnezeu. Și Dumnezeu ne asigură de acest adevăr în Cuvântul Său: “ Da”, zice Duhul, „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” ( Apocalipsa 14:13 VDC)

Slujirea făcută cu bucurie aduce împlinire. Vindecă sufletul și duhul.

De ce ? Pentru că:

“ Orice lucrare făcută în ascuns, care este văzută doar de Dumnezeu, va avea prioritate în ziua răsplătirilor divine. În ziua finală nu vom fi întrebate câte titluri sau posesiuni am adunat, ci cât de mult am iubit și am slujit. Cele mai frumoase slujiri sunt făcute cu mâini necunoscute, iar cel mai bun slujitor trăiește în anonimat.” ( pg. 16)

Sunt atâtea moduri în care putem sluji. Sunt atâtea voci care strigă după ajutor în suferință, însă sunt puține urechi care să le audă. Sunt atâtea suflete frânte, însă cine să le mângâie?! Tu și cu mine.

“ Dumnezeu îngăduie ca inimile noastre să fie frânte pentru a putea pătrunde mai adânc în ele.”

“ Cel mai mare dar pe care îl poți oferi cuiva este speranța.”

Cea mai nobilă misiune, așa cum autoarea cărții susține în fiecare capitol ( și este adevărat!), este de a fi mesagera dragostei lui Isus și de a căuta modalități practice prin care să slujești.

Apleacă- te. Prinde- ți ștergarul slujirii acționând în dragoste. Slujește ! Iubește !

Onorată să cunosc un OM care cu adevărat pune în practică ceea ce vorbește… să slujim împreună pentru lărgirea Împărăției Sale !!!