Posted in Uncategorized

Îti multumesc…


Advertisements
Posted in Uncategorized

​Așteaptă cu răbdare


” Puterea lui Dumnezeu este eliberată atunci când ne rugăm cu credință și ne punem nădejdea în El pentru că credința este ceea ce-i face plăcere. Răbdarea este o însușire a credinței care poartă o putere în ea însăși – puterea speranței. Credința răzbate pe tărâmul spiritual și așteaptă manifestarea puterii supranaturale a Lui Dumnezeu care face ceea ce nici o persoană de pe pământ nu poate face. Îndoiala, pe de altă parte, este teama că nu se poate întâmpla nimic bun; ea nu-i face plăcere lui Dumnezeu și nu este ceva ce El poate binecuvânta. Suntem fără putere atunci când trăim în îndoială, în dezamăgire și în neîncredere față de Dumnezeu.

Gândește-te la un moment din viața ta când nu erai sigur că Dumnezeu te va ajuta să-l depășești. Nu erai în stare să te rogi cu prea multă putere, nu-i așa? Acum amintește-ți un moment din viața ta când inima ta a avut încredere totală în Dumnezeu și credeai cu adevărat că El te va ajuta să-l depășești. De data asta te rugai cu putere, nu-i așa? Asta e puterea răbdării în rugăciune. Chiar dacă lucrurile nu evoluează așa cum ai fi sperat, încrede-te în Dumnezeu pentru a ști ce este cel mai bine și stăruiește în a aștepta lucruri mari din partea Lui.

Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine, astăzi: așteaptă-te ca Dumnezeu să facă lucruri mărețe în viața ta și roagă-te cu îndrăzneală.”

Posted in Uncategorized

Tatăl nostru


” Tatăl nostru care ești în ceruri… “

– legătura mea cu Tatăl universului, stabilește o relație pe care trebuie să o dezvolt.

“… vie Împărăția Ta…” 

– Ce este Împărăția lui Dumnezeu?

   – pace, bucurie, neprihănire în Duhul Sfânt.

” … facă- Se voia Ta!”

– în fiecare zi să se facă voia Ta, Doamne !

Arată- mi voia Ta;

Să faci voia Ta în viața mea;

Să- mi descoperi voia Ta și să o împlinesc în fiecare zi.

Voia Ta  este : 

– sfințirea mea – să fiu exemplu în vorbire, purtare, conduită, slujire, pentru că atunci se va vedea că Tu ești cu mine… 

să- Ți mulțumesc pentru toate lucrurile fie bune, fie rele…

tot ce găsește mâna mea să facă..

– să Te iubesc cu TOATĂ inima, nu parțial..

să cânt, să Te laud, să Te ador cu tot sufletul meu …

Posted in Uncategorized

El e Marele Raspuns 


Vara inimii se apropie… 🌸☀❤


Câteodată, viața e un examen dificil…

Oh, seamănă chiar cu testele la chimie, din timpul liceului…

Când te luau transpirațiile că nu înțelegi rațional cum se rezolvă problemele cu un enunț de vreo jumătate de pagină, că ești într-o lume cam paralelă și un sentiment adânc de frustrare și dezamăgire…


Formule kilometrice învățate mecanic, fără logică…

Toate la pachet cu o pereche de ochi critici care făceau ca situația să pară fără ieșire…


*


Și, uite așa, în mijlocul zilelor senine, poate sosi tristețea, și suferința, și întrebările fără răspuns, și adevărata față a oamenilor și o mie de alte lucruri care te scot din sfera obișnuitului și te aruncă vertiginos într-o lume necunoscută, cu care nu ești familiar…


Aici ești testat cât poți să rabzi, să înduri, să crezi puternic într-un Dumnezeu nevăzut, să iubești, să continui să îi ții în inimă pe cei despre care știi că ești pe un loc secund în viața lor, să te rogi și să speri, să lupți pentru viața la care ai visat dintotdeauna și să te lupți cu El, în toiul negrei nopți, ca Iacov la Betel în vremurile demult apuse, ca să te binecuvinteze pentru Veșnicie…


Să-ți împui, să te disciplinezi, să-i ordoni inimii să nu se lase pradă disperării, chiar dacă s-ar clătina temeliile Pământului…


Să stai la Ușa Îndurării, de unde provine orice dar perfect și să nu dai înapoi cu nici un chip, în ciuda oricăror evidențe…


Fiindcă ți-a spus de atâtea ori, cu o Voce care e imposibil a fi uitată vreodată, că toate sunt cu putință celui care crede…


Să stai și să bați, să ceri și să fii consecvent, până Ușa se va deschide și-L vei putea privi în ochi…


Și, în acel moment cu conotație istorică, El va șterge orice lacrimă…


Fiindcă a fost investit cu putere fără limite, fiind Domn peste viață și peste moarte, Stăpân peste imposibil…


*


Uneori, viața e un examen cu un grad de dificultate ridicat…

Infinit mai greu decât testele la chimie sau decât unele dintre examenele de la Facultatea de Drept…


Și, chiar dacă acum e întuneric și ți-e frig în suflet, într-o Zi va fi lumină și vei înțelege tot… Vara inimii se apropie… În curând…


Fiindcă El e Marele Răspuns…

With love, Dany M.

Posted in Uncategorized

​Și despre tine se va povesti…


Cu câtva timp în urmă, în drum spre acasă, trecând prin Piața Victoriei, am poposit câteva minute să arunc o privire la căsuțele cu <bunătățuri>…

Nu am cumpărat nimic, chiar dacă produsele îți făceau cu ochiul și mirosul era îmbătător…

Cine știe, poate zilele următoare o să iau ceva, măcar așa de poftă, care să nu aducă mari prejudicii stilului de viață sănătos… 
Și mă bucur mult de scurta mea vizită…

Nu pentru vederea cârnaților și a altora înrudite, cât pentru sentimentele renăscute din alte vremi…
Parcă m-am teleportat instant în lumea copilăriei, în atmosfera de sărbătoare a unui sat ardelenesc binecuvântat…

Și mi s-au perindat prin fața ochilor o pleiadă de oameni tare dragi inimii…
Crâmpeie de amintiri, devenite nemuritoare, m-au invadat…

Bunicul, cu poveștile lui din război și multe altele de viață…

Mătușa, sora lui, ținând piept vicisitudinilor cu o inimă care a ținut-o până la 90 de ani și cu veșnica ei iubire care mi-a purtat-o…

Sr. Valeria, cu bomboanele și pozele din America…

Pionierii credinței de la biserică, de o puritate morală și o tărie de caracter rar întâlnită, chiar dacă au fost oameni simpli, poate cu puține clase, dar cu o înțelepciune fără asemănare…
Apoi, poveștile despre străbunicul, care era primarul satului, pe vremea aceea comună… 

Ca un fel de antreprenor al lumii sale…

Cred că ne-am fi înțeles atât de bine și am fi avut nevoie de ore întregi de discuții…
Pâinea, cozonacii și prăjiturile coapte în cuptorul țărănesc cu lemne de către mami, specialistă în <imposibilități pentru mine>… 
Oh, și atât de multe alte amintiri de neprețuit…
Mă simt norocoasă și privilegiată să car, adânc în suflet, o lume plină de magie și har…

Zeci de oameni cu sufletul înmiresmat și cu chipul strălucind a Cer…
Unii dintre ei nu mai sunt astăzi…

Cum aș vrea să îi mai văd, măcar o dată, să le spun un gigantic mulțumesc…
Pentru că merită, pentru că, cu toate că unii dintre ei n-au aflat niciodată, prin tot ceea ce au reprezentat de aproape sau de la distanță, au pus o cărămidă la clădirea lumii mele interioare…
Și pe acei din străbuni, de acum peste o sută de ani, de care am aflat doar din ce mi s-a povestit, aș vrea să-i privesc în ochi și să le spun că au fost fabuloși, cu toate că epoca în care au trăit a fost atât de diferită de lumea noastră…

Exemplul și mărturia lor a străbătut erele și au ajuns până la mine…
Despre toți aceștia s-a vorbit și s-a povestit…

Prin cine au fost și prin ceea ce au făcut, au pus temelia generațiilor următoare…
Gândindu-mă la aceste aspecte esențiale, mi se răscolește sufletul și mă responsabilizez…
Nu sunt singură în Univers…

Chiar dacă nu mi se spune întotdeauna, și despre mine se vorbește chiar acum…

Și cei care vor veni vor afla povestea mea…

Sunt un indicator spre Cer, spre Lumină, spre o Viață plină de sens, în care fiecare zi să fie o sărbătoare și o aventură?
Și despre tine se va povesti…

Inevitabil…

Cum ai vrea să arate povestea ta?

Ai fost un ridicător de poveri? 

Ai dăruit măcar un strop de iubire?

Știu că ești ocupat și că timpul tău este limitat, însă ai fost cel puțin cinci minute în inima celuilalt ca să-și plângă amarul sau să celebreze victoria? Te-a interesat o istorie care nu era a ta? Sau ai tăcut când celălalt se confrunta cu moartea?

Ai arătat că îți pasă cu adevărat? 

Ți-ai mărturisit admirația, iubirea, prețuirea și respectul? 

Ai fost prezent când restul Planetei avea altceva mai bun de făcut?

Ai lăsat o urmă de speranță și de încurajare în inimile prin care ai pășit?

Ai mers două mile când ai fost rugat să mergi doar o bucată de drum? 

<Ai fost diferit pentru a te face de neuitat…>, cum zice înțeleptul?
Dacă te străduiești să fii și să faci acestea și altele și mai minunate, amintirea ta va dăinui în veci de veci…
Și, ah, ajungi coach imortal, susținând inimi și consolidând vieți pentru Veșnicie… 🌸

With love, Dany M.

Posted in Uncategorized

Ţese cu rugăciune…. 


” ​Îţi voi da vistierii ascunse, bogăţii îngropate. Isaia 45:3)

În faimoasele magazine de dantelă din Bruxel, există camere speciale pentru fabricarea celor mai fine dantele din lume, cu cele mai delicate modele. Camerele sunt ţinute complet în întuneric, cu excepţia luminii care cade direct pe modelul în lucru, de la o fereastră foarte mică. Doar un singur om stă în fiecare cameră mică, în care razele înguste de lumină cad pe firele pe care el le ţese, pentru că dantela este întotdeauna mai frumos şi mai delicat ţesută când ţesătorul însuşi este în întuneric, şi numai lucrul lui este în lumină.

Uneori întunericul din vieţile noastre este mai rău, pentru că nu putem nici măcar să vedem pânza pe care o ţesem sau să înţelegem ce facem. De aceea noi nu putem vedea nici o frumuseţe şi nici un eventual rezultat bun din experienţele noastre. Şi totuşi dacă suntem credincioşi să ne croim drum înainte şi „dacă nu vom cădea de oboseală“ (Gal. 6:9), într-o zi vom afla că cea mai splendidă lucrare a vieţii noastre a fost făcută în acele zile când era cel mai întuneric.

Dacă ai impresia că trăieşti în întuneric adânc, pentru că Dumnezeu lucrează pe căi ciudate şi misterioase, nu te teme. Mergi pur şi simplu înainte în credinţă şi în dragoste, neîndoindu-te de El niciodată. El veghează şi va scoate ceva bun şi frumos din toată durerea şi lacrimile tale.

J.R. Miller

Suveicile scopului Său se mişcă

Să ducă planul Său la îndeplinire;

Nu căuta prea curând să dezaprobi

Lucrarea Lui, şi nu-i acorda încă

Motive întunecate, când, păşind tăcut,

Zăreşti un labirint închis;

Căci iată, cu fiecare fir mai negru

Se împleteşte un fir de aur.

Ţese cu bucurie,

Nu cu lacrimi,

El cunoaşte calea pe care mergi cu greu;

Ţese cu grijă,

Ţese cu rugăciune,

Dar lasă firul în mâna lui Dumnezeu.”

Posted in Uncategorized

​Și trăia odată Iov… 


Cel mai bogat dintre fiii Răsăritului, cum îl numește scriitorul biblic.

Cel mai faimos, cel mai bine văzut, cel mai căutat, cu haine și pantofi de firmă ultimul trend, cu euro vremii lui pe care îi era imposibil ca să-i poată număra, atât de mulți avea, cu servitori – zeci și sute, cu hambarele pline, cu o familie numeroasă și cele mai frumoase fete, cu aur, argint și diamante, cu toate dorințele împlinite și cu o sănătate de fier.
Dar, mai presus de orice, Iov era cel mai credincios om de pe fața Pământului și Dumnezeu a început să Se laude cu el, într-atât încât cuvintele alese la adresa lui au ajuns și la urechile Inamicului…
Și, plin de invidie fără margini, a și început șantajul emoțional la adresa Celui Preaînalt: spui că Iov e așa și așa și nimeni de pe Planetă nu este ca el… Normal, dacă i-ai dat atâta și l-ai făcut stăpân peste jumătate din Glob…

Oricine, dacă ar fi fost în locul lui, ar fi făcut, cu siguranță, la fel…
Și astăzi, și mâine, și câteva zile a persistat în pledoaria sa diabolică, până când, într-o bună zi, cu un tupeu de care numai el era în stare, I-a cerut pe față Domnului să-l pună la probă pe cucernicul Iov…
Astfel a început calvarul: azi a pierdut bogățiile, mâine i-au murit slugile, poimâine alte nenorociri, zilele următoare i-au murit fetele și, la final, în culmea apogeului suferinței, s-a îmbolnăvit el însuși de o boală cumplită.
Prietenii îl priveau, îl compătimeau, tăceau, iar vorbeau, își dădeau cu părerea, soția îl îndemna să-L blesteme pe Dumnezeu și să moară…

Nimeni nu era cu adevărat alături de el…
În mijlocul cuptorului încins, stătea singur, și totuși atât de statornic în credința lui…
Era foarte sigur că, după viața de aici, îl așteaptă în Cer viața eternă…

Era pe deplin convins că, de fapt, el nu va muri niciodată…
Dincolo de Cortină, în lumea invizibilă, stătea Vrăjmașul, turbând de mânie, fiindcă nu se așteptase la așa ceva…
Priveau și îngerii, iar Domnul plin de slavă nu mai putea de bucurie că Iov a trecut testul fără precedent…
Era un moment unic în istorie când suferința lui Iov a luat sfârșit și a primit înapoi tot ceea ce pierduse.

Familia i-a fost reîntregită, primind alți copii în locul celor pierduți, bogății fără număr, iar sănătatea nespus mai bună decât era la începuturi…
Iov a biruit…

A strălucit atât de tare încât Dumnezeu a avut încredere în el că nu va da înapoi…
L-a vegheat din umbră și a fost cu el tot timpul, chiar și atunci când singurătatea i-a cuprins sufletul în mrejele ei…
Te-ai gândit vreodată că momentele în care pașii tăi trebuie să străbată văile adânci reprezintă un test fiindcă Cerul se mândrește cu tine?

Fiindcă ești considerat puternic, vrednic și ales?
Ai privit suferința ca pe ceva rezervat elitei superioare, nu ca pe o pedeapsă sau ca pe un motiv de umilire și dărâmare?
Știi că după ce revii din moarte și din durere nu mai ești niciodată la fel și nu mai poți privi lumea cu aceeași ochi?
Ți-a trecut prin gând că te vrea partener cu El în a face lucruri grandioase și minunate?
Suferința te scoate din zona de confort tocmai pentru a ști ce înseamnă disconfortul dintr-o lume pierdută în întuneric…
Și trăia odată Iov…

Și a biruit…

Și, de atunci, lumea n-a mai fost niciodată la fel…
Îți mulțumesc fără margini, dragă Iov.

By Dany M.

Posted in Uncategorized

Estera – make-upul unei regine…


“Fiecare fată se ducea la rândul ei la împăratul Ahașveroș, după ce timp de douăsprezece luni împlinea ce era poruncit femeilor. În timpul acesta, aveau grijă să se gătească, ungându-se șase luni cu untdelemn de mirt și șase luni cu miresme de mirozne femeiești.” (Estera, 2:12)

Și istoria biblică ne relatează că, dintre toate doamnele care râvneau la titlul de primă doamnă la palat, una mai frumoasă decât cealaltă, inima împăratului a fost cucerită iremediabil de chipul angelic al Esterei.
Ce a diferențiat-o pe ea de celelalte pretendente la tron, fiecare primind același tratament fizic timp de un an de zile? Cum a reușit să dobândească acea aură magică care să o facă irezistibilă și, cu ajutorul căreia, să-i captureze inima împăratului pentru totdeauna?
Ceea ce, cu siguranță, celelalte fete nu știau, era că Estera deținea secretul unei frumuseți interioare magnifice și captivante, care dădea dictonul frumuseții fizice, făcând-o să devină imbatabilă: ea își extrăgea seva din Sursa nepieritoare a frumuseții. În fiecare zi, își făcea inima demnă de adorat, cultivând o strânsă legătură cu Cel de la care provine orice dar perfect. Și atunci când îți îngrijești sufletul cu cele mai exigente și extravagante produse de make-up, provenite dintr-o Lume de Vis, este imposibil ca el să nu devină puternic, de o frumusețe fără precedent, de neoprit.
Estera a devenit regină fiindcă a avut un Aliat de nădejde care a reprezentat-o în fața împăratului. Frumusețea lumii ei interioare, combinată cu cea exterioară, toate la pachet cu un curaj debordant, au reprezentat ingredientele-cheie și elementele unei ecuații care i-a transformat viața radical și a salvat o întreagă națiune de la moarte. Prin tot ceea ce a întreprins, Estera a dat o nouă șansă poporului ei preaiubit să își continue viața, toate acestea schimbând cursul istoriei.
Și pe tine te așteaptă regele tău. Iar într-o zi te va cunoaște. Însă, până atunci, folosește timpul care a mai rămas pentru a te face adorabilă. Pentru Dumnezeu, pentru tine, pentru el. Pentru corp, alege produsele care te reprezintă cu adevărat. Iar pentru inimă, ia cu îndrăzneală din make-upul pe care El ți-l pune la dispoziție. Vorbește-I Lui în fiecare zi despre el. Lasă-L pe El să îți reprezinte interesele și să te descrie, vorbindu-i despre tine. E cel mai bun și înțelept lucru pe care poți să-l faci acum.
Iar când vine momentul ca regele tău să te cheme, îți va prefera iubirea, chiar dacă va trebui să concurezi pentru locul de primă doamnă și regină a inimii lui cu cele mai frumoase femei de pe Pământ… ❤
#Fiindcă #make-upul #unei #regine #rămâne #imortal…

 Dany M. Bodea

Posted in De' ale mele!!!

Binecuvântare


Dumnezeu nu este un om ca să mintă,
Nici un fiu al omului, ca să-I pară rău.
Ce a spus, oare nu va face?
Ce a făgăduit oare, nu va împlini?
Iată că am primit poruncă să binecuvântez.
Da, El a binecuvântat, și eu nu pot întoarce.
El nu vede nicio fărădelege în Iacov,
Nu vede nicio răutate în Israel.
Domnul, Dumnezeul lui, este cu el,
El este Împăratul lui, veselia lui.
Dumnezeu i-a scos din Egipt,
Tăria Lui este pentru el ca a bivolului.
Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov,
Nici vrăjitoria împotriva lui Israel;
Acum se poate spune despre Iacov și Israel:
„Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!” (Numeri 23:19-23)

versete399

Posted in De' ale mele!!!

Ia-mi inima, Dumnezeule !


Ai fost înainte de creaţie

Ţinând în Mâna- Ţi veşnicia,

La al Tău Cuvânt rostit

pământul s- a mişcat.

Acum, al meu suflet Te binecuvântă,

Te înalţă.

Aşadar, ce mai pot spune

sau face,

când totul e creat pentru mine!?

Ia- mi inima, Dumnezeule,

în totalitate să Îţi aparţină.

Îmi ridic mâinile,

îmi predau inima.

26. 08. 2017 – Elly

perla Suferintei

 

 

Posted in De' ale mele!!!

Gânduri…


… nu eu, ci Dumnezeu scrie povestea. El ştie cum se desfăşoară TOATE şi încotro merg. Eu nu!!! ( Iov 10: 8)

… trebuie să accept lucrurile pe care, pur şi simplu, nu le înţeleg. Însă, El le înţelege!!! ( Psalmul 16:11)

…prin golurile din ţesătura vieţii mele, Îl văd pe Dumnezeu!!! ( Proverbele 16: 3)

… căci ochii mei străbat până la frumuseţea negrăită… până la Dumnezeul de care mereu îmi va fi dor!!! ( Plângeri 3: 25)

♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥

Se poate, dincolo de orice închipuire, să trăieşti din plin o viaţă de har, de bucurie, de frumuseţe nepieritoare… o viaţă fără resentimente, supărare care rod pe dinăuntru.

Îndrăzneşte să trăieşti din plin… respinge viaţa goală !

4laws

 

Posted in De' ale mele!!!

RMN duhovnicesc


rmn”Am fost la clinica lui Dumnezeu pentru un control de rutină.

Am constatat că sănătatea mea e tare șubredă.

Când Dumnezeu mi-a luat tensiunea, am văzut că umilința mea era foarte mică.

La măsurarea temperaturii, termometrul a înregistrat 40 de grade de neliniște. Dumnezeu mi-a făcut electrocardiogramă și m-a diagnosticat cu o anumită lipsă de iubire, pentru că arterele mele erau astupate de orgoliu.

Am trecut apoi la secția de ortopedie, pentru că am observat că nu reușeam să merg braț la braț cu frații mei, nici să ofer o îmbrățișare frățească, deoarece aveam amputații cauzate de ranchiună.

Pe lângă acestea, mi-a descoperit un anumit grad de miopie dat fiind faptul că nu reușeam să văd dincolo de greșelile celorlalți.

Când mi s-a făcut testul pentru auz, Dumnezeu mi-a zis că eram uneori surd la sfaturile Sale, drept urmare mi-a oferit o consultație gratuită grație marii Sale îndurări.

Am primit tratament, de care voi încerca de azi înainte să mă țin:
— Dimineața, la trezire:
– o porție de rugăciune cu mulțumire,

– 2 capsule de credință.
— Înainte de treburile cotidiene:
– 3 lingurițe de pace

– 5 pastile mari de răbdare.
*La fiecare oră să înghit un comprimat de blândețe și unul de stăpânire de sine.
*Când stau cu cei dragi să-mi fac o injecție cu o fiolă de bunătate și 5 de iubire.
*Înainte de culcare,
*2 pastile de credința.
Deci sunt cam bolnăvior. Rugați-vă pentru mine!”

Posted in De' ale mele!!!

Cercul vicios al unui adevăr


AlexandraŞtiţi ce mi se pare complicat la interacţiunile umane? Faptul că privim cu toţii la acelaşi lucru, dar simţim şi gândim cu totul diferit.

Fiecare dintre noi simte şi priveşte realitatea din faţa ochilor prin propriile lentile. Din păcate, sau din fericire, cu toţii purtăm lentile diferite care ne “deformează realitatea”, fie că realizăm acest lucru conştient sau nu.

Acest mic detaliu reprezintă de fapt cauza primară pentru toate conflictele şi războaiele lumii noastre. La nivel micro, războaie mici între soţi, parinţi, vecini, colegi de trafic; la nivel macro, războaiele între state si religii.

Fiecare crede că lentila lui este “lentila Adevărului absolut” şi prin urmare pasiunea şi îndârjirea de a apăra acest “Adevăr” până în pânzele albe duce în final la multă durere, victime şi scindări.

Lentila mea personală se construieşte prin prisma experinţei mele de viaţă, prin prisma întâmplărilor mele din copilărie, are la bază relaţia mea cu părintii, relaţia mea cu societatea şi în final modul cum mă raportez eu la mine însămi. În acelasi mod, se formează şi lentilele fiecăruia dintre noi, fie că vrem să înţelegem acest lucru sau nu.

Din acest motiv, cu toţii suntem diferiţi  la nivel de ambalaj, puzzle si ADN şi aceste diferenţe sunt cele care ne construiesc realitatea din faţa ochilor.

Pornind de la acest lucru, consider că cel mai important este să încerci să fii conştient de acest mecanism pentru a te putea detaşa de durerea cauzată de conflictele şi părerile adverse ce ies la iveală constant în realitatea care ne înconjoară.

Adevărul meu este doar realitatea mea şi nu este absolut sau permanent, reprezintă doar oglindirea a ceea ce sunt aici şi acum. Intru cu acest “adevăr” în joc si îl izbesc de alte adevăruri şi logica sufletului îmi spune să păstrez lângă mine doar “adevărurile” care seamănă cu al meu.

Făcând acest lucru, au loc câteva consecinţe. O consecinţă ar fi că zidesc în jurul meu un grup care să îmi apere “adevărul”, prind putere si cred că se merită sa intru într-un război cu alte grupuri posesoare de alte “adevăruri”.În final, mor cu credinta de gât, limitată într-o sperantă ciudată, că poate totuşi am reuşit să atrag pe cineva pe partea mea de baricadă.

Este tristă această imagine şi îmi provoacă durere, gândindu-mă că aşa am acţionat mai toată viaţa şi că aşa acţionează majoritatea. Ideea este că totul se reduce în final la un război în care cineva trebuie să câştige si cineva trebuie să piardă, sau ca la cearta de cuplu, cineva trebuie să fie vinovat şi celălalt sfânt.

Cum ar fi dacă pentru o clipă, am folosi empatia în adevăratul sens al cuvântului şi am încerca să intrăm în pantofii celuilalt de lângă noi. Clar, nu am încapea in pantofii ei pentru că nu sunt construiti pentru noi, dar măcar ne-am da seama că nu are cum sa fie la fel ca la noi, pentru că lentilele ei sunt de alta culoare, poate mai roz ca ale noastre.

Multă lume spune să folosim empatia ca să-l întelegem pe celălalt, dar nu cred că ai cum sa întelegi realitatea celuilalt, nestiind ce anume a adus la construcţia ei. Poţi doar înţelege că este vorba de o altă realitate, nu bună sau rea, ci doar diferită de a ta. Eu as merge doar pe empatie, la modul simplu de a întelege că omul din faţa noastră are dreptate, dar este o dreptate construită din factorii specifici vieţii lui si l-aş lăsa cu dreptatea lui, detaşându-mă de durerea de a nu-l putea convinge de dreptatea mea. Degeaba îi explici unui om anumite valori sau idei, dacă filtrul lui nu este încă pregătit pentru acele lucruri. La un moment dat, viaţa îl va pregăti.

Până la urmă nimeni nu are dreptate, fiecare are de fapt o realitate. Aş miza, pe ideea să-i explic cu răbdare si dacă mi se oferă posibilitatea, că sunt mai multe unghiuri şi perspective pentru un adevăr şi că pentru a-l întelege foarte bine, este în regulă şi decent să încercăm să explorăm fiecare latură a lui. Asta dacă nu vrem să fim prizonierul unei singure cărti. Cum spunea şi profesoara  mea de română, “cel mai periculos om este cel care a citit o singura carte”- o singura realitate.

Atunci când Trump a fost ales preşedinte, primul instinct a fost să-i blamezi pe cei care l-au ales pentru că ei nu întelegeau “adevărul meu”. Cum să votezi un om cu atâtea defecte care din perspectiva mea răspândeşte ură şi scindare in societatea noastră?

Apoi, m-am linistit pentru o zi si mi-am propus să intru în celălat unghi al adevărului. Să încerc să înteleg si să analizez şi cealaltă faţă a aceleiaşi monezi.

A fost dificil pentru că permanent aveam o voce în cap care spunea că nu există argumente pentru cei care l-au ales. Dar, continuând să îmi deschid cercul şi să optez pentru noi si noi surse de informaţie am pătruns online în celalalt grup, cel pro Trump. Si a fost un şoc să văd cum era în interiorul lui- adică să citesc informatiile care circulau acolo. Clar era o altă realitate în comparatie cu cea pe care o aveam eu construită. Aici lumea îl adoră si îl ridică în slăvi. Aici circulau doar stiri pozitive despre el. Aici erau oameni care credeau in el si in planul lui magic de a face într-adevar America din nou măreaţă. Totul mi se părea distorsionat si fals. In final, am realizat că cei care l-au votat chiar cred în adevărul lor, că au făcut cea mai bună alegere pentru ţara lor, deci e ceea ce au ştiut ei cel mai bine să facă în acel moment din viaţa lor. Asa că nu e nimic de învinuit la ei.  Eu personal, cred doar că “umbra” fiecăruia a prins momentul oportun să iasă la iveala în anonimatul alegerilor şi pentru acest lucru, cu toţii, suntem responsabili pentru ceea ce s-a întâmplat.

Incursiunea şi în celalată verticală a adevărului, mi-a demonstrat că Adevărul  este de fapt realitatea fiecăruia de care simţim nevoia să ne agăţăm până la ultima răsuflare. Este adevărul care este pe aceeaşi undă cu vibraţia noastră sau în aceiaşi notă muzicală cu cântecul din sufletul nostru.

Şi ca să avem si “cireasa de pe tort”, Adevărul pe care-l credem şi îl invocăm este de regula adevărul care îl vizualizam si prin urmare este cel care tinde să se îndeplinească pentru ca Universul ne ascultă energia gândurilor si a sufletului şi ne oferă pe tavă credinta pe care alegem să o slujim.(#efectulPygmalion all over again).

Aşa că fiţi prezenţi şi constienţi de adevărurile şi credinţele pe care le aruncaţi în joc pentru că spre bucuria voastră si nefericirea celorlalţi, se vor îndeplini. Cu cât suntem mai mulţi care aderăm la un adevăr, cu atât efectul este mai puternic. Arunc în joc #iubirea necondiţionată pentru început, pentru că este un Adevăr care are doar efecte pozitive asupra tuturor implicati în această realitate..

Alexandra Tudose,

Surprise, Arizona

Posted in De' ale mele!!!

Invitație conferința femeilor, Mamaia 2017


Stăpânul a vorbit, iar purtătoarele de vești s-au făcut o armată mare.( Psalmul 68:11 NTR)

PENTRU CĂ DUMNEZEU S- A ÎNGRIJIT SĂ MAI AVEM LOCURI DISPONIBILE, INVITĂM CU TOATĂ DRAGOSTEA DOAMNE ȘI DOMNIȘOARE PENTRU A FI ÎMPREUNĂ LA CONFERINȚA NAȚIONALĂ A FEMEILOR DE LA MAMAIA. ACEASTĂ CONFERINȚĂ, PRECUM TOATE CELELALTE DIN ANII PRECEDENȚI, A FOST PREGĂTITĂ CU MULTE RUGĂCIUNI ȘI ZILE DE POST ÎN COMUN A FEMEILOR DIN ÎNTREAGA ȚARĂ.

AȘTEPTĂM ȘI ANUL ACESTA SĂ EXPERIMENTĂM SLAVA LUI DUMNEZEU MANIFESTATĂ ÎN MIJLOCUL NOSTRU. FIECARE DINTRE VOI SUNTEȚI UNICE ȘI SPECIALE ÎN INIMA LUI DUMNEZEU! FĂRĂ OȘTIREA DE FEMEI CARE AUD CUVÂNTUL DOMNULUI ȘI ACȚIONEAZĂ CU ÎNDRĂZNEALĂ,  ACEASTĂ CONFERINȚĂ NU AR AVEA REZULTATE VEȘNICE!
Ligia Seman Și echipa de organizare

Posted in De' ale mele!!!

Buna, pastore !


Să te gândesti la asta, chiar dacă nu esti pastor.. 
Bună pastore! 
Bună ziua pastore! Tu nu mă cunoşti, eu sunt, unul din cei mai săraci membri din adunarea ta… Eu plec înainte ca să se termine predica, pentru ca să nu rămân stingherit în colţul holului cu fraţii şi surorile fericiţi. Plec ca să nu plâng de singurătate văzând zâmbetele fericite a celor care s-au găsit unul pe altul în această nor de enoriaşi.
Eu nu sunt retras, nici mândru. . . Eu nu mă ascund, eu pur şi simplu nu mă văd sub haina mea neagră şi zdrenţuită. Eu nu miros plăcut, eu ştiu aceasta. Nu am cu ce plăti factura pentru apă… şi apa mi-a fost deconectată. Eu nu judec pe nimeni, eu chiar nici nu mă gândesc la aceasta… Doar de aş vorbi cu tine pastore. Ţi-aş povesti, cât de scumpe îmi sunt cuvintele pe care tu le spui, despre prietenie, despre frăţietate, despre credincioşia pentru Dumnezeu şi adunare… Şi cât de singur mă simt în adunare… Doar dacă m-aş atinge de tine… Să îţi strâng mâna… Poate tu chiar o să mă mustri pentru tristeţe şi chipul îndurerat… Şi vei spune, bucură-te, este scris… Şi iară-şi zic bucuraţivă…
Dar tu nu mie îmi zâmbeşti… Şi nu râzi cu mine… Mustri şi ceri socoteală, de altfel, tot nu de la mine…
Recent a fost picnic… Dar eu nu am putut ajunge la locul întâlnirii… Da şi ce aş fi putut eu lua cu mine, la această întâlnire cu oameni sătui… Doar stomacul meu plat, lipit de spinare şi o dorinţa permanentă de a fi una cu fraţii şi surorile mele… Un duh, o inimă…
Eu înţeleg, pastore, tu ai multe responsabilităţi, o adunare mare de oameni, sufletele cărora tu le conduci spre vecinicie… La înţelegerea lui Dumnezeu, la înâlnirea înfiorătoare şi cu tremur cu El! Am sunat la oficiul tău, de la telefon public… Am cerut întâlnire cu tine, iubit frate pastor…
Dar mi s-a spus că eşti foarte ocupat… Şi mi-au cerut numărul meu de telefon pentru ca să mă sune, şi chiar a scris numele şi prenumele meu… Dar… Telefonul meu de mult e deconectat… Eu am rugat, se poate eu o să sun din nou, doar spune-ţi când… Le celălalt capăt al firului s-a auzit, nu ştiu… sunaţi…
Încercările mele de a vorbi cu fraţii sau surorile, la fel nu au fost prea reuşite… Eu miros urât… Şi chiar încep să arăt ca un vagabond… Dar nu sunt un vagabond, eu am o adresă!!! Eu mai am un apartament… Deşi mai degrabă poate fi numit, patru pereţi, în sensul direct al cuvântului.
Oooo… Isus ştie ce zeciuială mare mi-aş dori să dau… Eu plâng încet în ungherul meu din spatele sălii, când se face chemarea la strângerea de bună voie… Doar întotdeauna în această chemare se vorbeşte şi despre zeciuială, dar eu nu am din ce o da…
O dată am auzit despre văduva săracă care a adus tot ce avea… Şi eu, din toată inima, cu bucurie… Am dat tot ce am avut… Şi… Am plecat acasă pe jos… Apoi m-am îmbolnăvit… În pantofi mi-a intrat apă… Mi s-au udat picioarele şi am răcit… Şi am lipsit două duminici la rând… Mă simţeam rănit… Singur… Febra nu mă încălzea, dimpotrivă mă impunea să lupt în slăbiciune de frig…
În accesele de tuse mi-am amintit de Pavel… Mă luptam în închisoarea trupului meu… Când mintea mi s-a întunecat… A venit El, Isus… M-a luat de mână şi tăcea… Mă încălzea cu ochii Lui, ochii plini de dragostea Lui nemărginită şi aşa şi neînţeleasă de oameni… El tăcea… Dar de la tăcerea Lui îmi dădea uşurare… Şi eu zburam, am fost eliberat… Şi-am aşteptat… Am aşteptat ceea ce oamenii de obicei nu aşteaptă… În apartamentul meu rece, gol şi înfundat în tăcere…
Când boala m-a părăsit…. A venit durerea… Mi-am mărturisit păcatul şi m-am pocăit, m-am pocăit de o mie de ori… Căutam în mintea mea… Pentru ce?! De ce?!… Şi nu găseam… Hohoteam de plâns, dar nu tare, încet… Puterile mă părăseau…
Apoi a venit El, Isus… Camera s-a luminat… El s-a apropiat şi a spus în şoaptă…
– “Nu aştepta! Nimeni nu va veni!”
– “Pentru ce?! Doamne! De ce?”
– “Pentru că Eu te iubesc foarte mult!”
Un pic mai mult decât pe toţi ceilalţi… Dar nu te mândri, nu te teme… Şi pocăieşte-te… Acum dar… “Şi iată… Eu mă pocăiesc, pentru că am căutat întâlnirea cu tine pastore. Mă pocăiesc pentru că, câteodată privind fraţii şi surorile, am uitat de Tine, scumpule Isus… Mă pocăiesc pentru că am căutat dragoste, mă pocăiesc pentru că nu am dorit singurătatea, mă pocăiesc pentru că m-am temut de sărăcie, mă pocăiesc că am vrut recunoaşterea şi atenţie, atenţia oamenilor… Mă pocăiesc că aşa şi nu am înţeles nici una din predicile tale pastore…”
Mă pocăiesc, pocăiesc, pocăiesc…
Ochii mi s-au întunecat… Tusa îmi apăsa pieptul… Totul nu e bine… Ce am omis eu…? Doamne?!
Şi dintr-o dată mi-a sta mai uşor… Tusa a încetat, nu mai simţeam foamea… A venit El…
– “Tu ai omis un lucru important… tu nu ai observat unul la fel ca tine… el are alături de tine… dar tu nu l-ai văzut…”
Da…da…da… El stărea şi mai departe, decât mine… Eu nu l-am observat… Pe el tot nu îl băgau în seamă… De el tot au uitat… El tot era singur… Lacrimile au scor la iveală durerea, ura faţă de mine însumi…
Un strigăt mi-a izbucnit din piept întrerupt de tuse… Trupul mi s-a cutremurat… A-a-a-aaa… Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă… Unde este el, cine este el? El era ca mine… Dar eu nu l-am văzut… Ceva mi-a stat în cale… Ceva m-a împiedicat să îl văd… Noi puteam fi împreună… Noi avea să ne înţelegem unul pe altul… Noi puteam să ne rugăm şi să credem împreună… Să învăţăm să avem încredere… Şi iar a venit El, Isus…
– “Tu eşti iertat… Acel, pe care tu nu l-ai observat, Acela, care la fel era singur, acum e cu tine, pentru totdeauna… Şi tu eşti cu El…”
Iertat… Uşurare… Respiraţie… Frisoanele m-au lăsat… Ceva… ciudat… Neobişnuit…
Camera a devenit aşa nereală… Hainele… s-au mutat departe de corp… Mintea mi-a devenit clară… Gândurile au devenit simple şi clare… Nici tristeţe… Nici frustrare… Nici singurătate… Totul în toate… Parte din tot… Şi nimic… Foarte straniu… Isus a stat în mijlocul camerei… “Ei bine… A venit timpul tău… Hai să mergem.”
Cuvintele Lui sunau ca… Foşnetul frunzelor… Nu… Ca murmurul râului… Nu, nu… Ca vuietul vântului… Nu… Asta e… Asta e viaţa… Cuvintele Lui erau vii… Şi era însuşi viaţa…
Şi atunci mi-ai adus aminte… Acela, al doilea… pe cine au uitat…? …Isus m-a luat de mână…
– “Acela am fost Eu!”
…Ei bine… tu niciodată nu vei citi acest mesaj pastore… şi niciodată nu mă vei mai vedea… pentru că eu o să fiu Acolo altfel… tu nu mă vei recunoaşte… atât de mult aş vrea să îţi spune ţie… cât de neînţeleasă e această dragoste… Dragostea lui Cristos… Iată eu vin… El mă ţine de mână… şi eu nici acum nu am îţeles, de ce El ne iubeşte atât de mult…

…. Adio, scump frate, dragă pastore!…….. 
Oare ce-ar face Isus in locul tău???

De Beni Vladut

Posted in De' ale mele!!!

Si asta va trece


O pildă de înțelepciune. 
” David a fost un rege drept și înțelept, foarte iubit de poporul său. Însă, ca toți oamenii, mai greșea uneori.
Există o povestioară care spune că într-o zi, el a cerut celui mai faimos bijutier din Israel să-i facă un inel la care, când se va uita, de va fi vesel, să devină trist, iar de va fi trist, să devină bucuros. I-a acordat bijutierului trei zile pentru a-i face acest inel special, iar dacă nu va reuși, i se va lua viața.
Bijutierul, care nu cunoștea farmece sau vrăji, a căzut într-o tristețe care ducea spre disperare, deoarece, oricâte pietre prețioase ar fi pus inelului, și oricât de pur ar fi fost aurul din care l-ar fi făurit, nu avea atâta putere, încât să schimbe radical starea de spirit a unui rege.
Trecuseră două zile, dar mintea bijutierului nu a putut scoate la capăt în nici un fel porunca regelui. Se plimba pierdut, deja văzându-și capul unde-i erau picioarele, atunci când Solomon, copil fiind, s-a apropiat de el.
 – De ce ești atât de abătut și îngândurat? l-a întrebat micul Solomon pe bijutierul regal.
 – Tatăl tău, regele, mi-a poruncit să-i făuresc un inel unic, iar atunci când va fi trist și se va uita la inel, să se înveselească, iar de va fi prea vesel, să se întristeze. Iar eu nu am puteri magice, să fac acea bijuterie. Mai am o singură zi la dispoziție, iar dacă nu îndeplinesc porunca, voi plăti cu viața. Sunt pierdut!
Solomon, a cărui înțelepciune radia încă de pe atunci, i-a șoptit bijutierului ceva la ureche. Iar bijutierul, nemaiștiind ce să facă de bucurie, a și fugit în atelier.
A doua zi, regele David a chemat la el bijutierul, care i-a dat inelul cerut. Regele era supărat în acea zi și fața îi era întunecată de griji.
A luat inelul, l-a studiat, după care, înseninându-se la față și râzând în același timp, a poruncit să- i dea bijutierului doi saci de galbeni.
Pe inel erau inscripționate cuvintele: ȘI ASTA VA TRECE!
 Nu a fost nevoie de nici o vrajă, cuvintele au o putere mai mare decât orice. Iar regele, cu acel inel și cu cuvintele pline de înțelepciune, a reușit să ajungă la echilibrul de care avea nevoie.
Trebuie să ne bucurăm la maxim de momentele fericite pentru că vor trece curând, iar tristețea nu trebuie să ne doboare, pentru că totul e trecător, chiar și necazurile.”

Posted in De' ale mele!!!

Binecuvantat…


Binecuvantat sa fie Dumnezeu, pentru ca este:

– o stânca de neclintit;

– o fortăreața ;

– un scut;

– un izbăvitor pentru cei care își gasesc adăpost in El !

Deprinde mâinile celui neprihănit la lupta si degetele la bătălia care privește toate sferele conflictului spiritual. 

Posted in De' ale mele!!!

Iarna din sufletul meu…


“Când e iarnă în sufletul meu conştientizez că orice om se poate mântui,

Că orice suflet negru de funinginea păcatelor se poate curăţi, se poate albi,

Căci pocăinţa e ca iarna ce înveşmântă murdăria în mantie de fulgi pufoşi,

Şi lacrimile de căinţă sunt fulgi de diamant divin, sunt fulgi delicaţi şi calzi,

Care topesc orice platoşă de gheaţă ce învăluie ale noastre inimi seci şi reci.

Când privesc fascinată dansul fulgilor de nea, eu îi asemăn cu fulgii aripilor de îngeri.
Ador să-mi simt obrazul sărutat de fulgi de nea cristalină, să fiu mângâiată de ei, lin.”

Posted in De' ale mele!!!

Dragostea Miresei – un jar de foc, o flacără a Domnului


Trezire Azi

În ultimele zile am primit mai multe mesaje ce conțineau avertizări din partea Domnului cu privire la venirea Lui curând pentru Biserica Sa. Dincolo de faptul că nu putem fixa date pentru acest eveniment, Scriptura spune: “Nu dispreţuiţi prorociile.” (1Tes. 5:20)

Săptămâna trecută a fost plină de știri despre atentate teroriste sau violență de stat. Cu toate acestea, parcă oamenii s-au obișnuit cu astfel de lucruri și foarte greu ar fi să mai înțeleagă că ele sunt parte din ceea ce Domnul a lăsat ca semne ale venirii Sale: Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie… Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciume.” (Mat. 24:6-7)

În toată această vreme de turbulență o liniște neobișnuită s-a așternut peste creștinii zilelor din urmă. Apatie, indiferență, o stare de căldicel – acestea…

View original post 100 more words

Posted in Uncategorized

Pentru ca e toamna, din nou !!


E toamna târzie. Frunzele au căpătat nuanțe de galben -maroniu… rupte din copac, acoperă pământul jilav asemuindu-l cu un covor colorat. Grupuri de oameni șiroiesc prin pădurile apropiate orașului, încercând a evita băltoacele si noroiul pasind pe frunzele deja veștejite si pe vreascurile căzute la pământ, făcând un drum… parca special pentru ei!!! Bieții de ei!!! Datorită ploii abundente, erau uzi pana la piele, iar pantalonii plini de noroi pana la genunchi…

Rucsacurile ce le purtau in spate, erau si ele ude ceea ce făcea sa îngreuneze sarcina lor. 

~~~~~~~~~~~~~~~~||~

Draga călătorule,

Poate esti obosit de atâta drum pe care l-ai străbătut… De asemeni, poate ai fost flamand… Sau circumstanțele dificile prin care treci, te-au doborât… Ba, ți se pare ca vremea in loc sa se liniștească, se întețește tot mai mult si drumurile devin impracticabile. 

Întreaga natura este mohorâtă si întunecata de parca cerul este acoperit cu giulgiul mortii. 
Nu uita: oricât de mare este valul , tu esti ancorat intr-o Stânca puternica pe care nimeni nu o poate dobori… Nu lasa ca vocile interioare sa iti fure pacea, bucuria pe care le găsești doar in El.. Cel care umple orice gol al inimii tale! 

Lasă ca fata ta sa lumineze de bucuria interioară … Descotorosește-te de hainele ude si de încălțămintea murdara si plină de noroi… Nu lasa ca vocea ta sa trădeze vreo urma de cârtire sau nemulțumire!!! 

Da, este adevarat! In viata noastra vor fi mereu rafale de ploaie, insa important este sa știm cum vom acționa atunci, cum ne vom raporta la fiecare rafala in parte!!!

Așadar, nu lasa ca ploaia, frigul sau noroiul sa te retina in ceea ce trebuie sa faci pentru El. Ocupa-te de bolnavii poporului, de oamenii nenorociți, de cei bolnavi nu doar in trup, ci si in suflet. Da o mâna de ajutor acolo unde este nevoia cea mai mare, nu pierde nici o ocazie de a vorbi despre Domnul si dragostea Lui fata de oameni.
~~~~~~~

Cum ne-am trait zilele aici pe pământ, asa vom trai si in eternitate . Moartea ne separa de sufletul de trup, dar nu ne eliberează de păcatele noastre si nici nu ne scapă de consecințele unei vieți păcătoase- adică, pedeapsa veșnica ! 

Posted in Uncategorized

Doar vocea Lui


Când o lacrimă mi se prelinge pe obraz, o Voce minunată îmi alină sufletul; 
Cand o zi îmi pare mult prea lungă şi grea, o Voce caldă, dulce şi plăcută face ca totul să fie îmi uşor… 

Este Vocea care mă îndeamnă să pot urca pe drumul greu! 

Este Vocea Ta inconfundabilă pe care nu o pot uita!!!

Posted in Uncategorized

Cea mai iubita dintre pământeni 


Da, sunt iubita de Tine deși nu o merit!…

 Si imi arați iubirea-Ti prin răsăritul si apusul soarelui, prin norii pufoși si albi ca zăpada, prin adierea vântului, prin sunetul cristalin al ploii, prin sunetul valului care lovește stavilopozii, prin mirosul proaspăt al parfumului Tau resimțit doar de mine….
Ma iubești deși nu merit!!!!