Lupta cu…


Lupta cu anxietatea… cu depresia… Cine ar fi crezut că m- ar afecta atât de tare pierderea mamei?! Noaptea a devenit zi, iar ziua …. își urmează cursul ei.
De ce mi- a fost teamă, pierderea ei, aceea am experimentat și încă prea devreme. Niciodată nu am fost pregătită pentru acest moment, chiar dacă Dumnezeu mi- a transmis semnale… mintea mea refuza complet această experiență venită parcă prea devreme.

Au trecut deja patru luni de când mama nu mai este pe pământ, însă ea va rămâne VIE în inimile noastre ( a copiilor și nepoților și a tuturor celor care au cunoscut- o). Încă primim mesaje legate de plecarea ei. Pentru mulți este o mare surpriză.

Sunt convinsă că nu sunt singura care a trecut sau care trece prin această experiență.


Învăț să am încredere în Dumnezeu în această perioadă dificilă, chiar dacă procesul este lent și dificil.

Învăț să am încredere în suveranitatea lui Dumnezeu.

Învăț să cred că El este Stăpân peste orice situație.

Dumnezeu se află la cârma vieții și stiu că El folosește toate aceste împrejurări pentru binele meu.

Dacă simți imboldul Duhului Sfânt în inimă ca să mă încurajezi, nu ezita. Am nevoie!

” Omul se naște ca să sufere, după cum scânteia se naște să zboare.” ( Iov 5:7)

Prizonierul din celula a treia- Gene Edwards


Gânduri printre rânduri

Personajul principal al cărții nu este nimeni altul decât Ioan Botezătorul.

Autorul surprinde cu atâta măiestrie istoria de viață a personajului nostru, care este întemnițat de Irod și își așteaptă sfârșitul.

Cartea de față este o consolare pentru toți aceia care trec prin circumstanțele vieții deloc plăcute și neînțelese.

Mare parte din viața sa, Ioan Botezătorul a petrecut- o în post și rugăciune, pregătindu- se pentru ceea ce urma să facă. În tot acest timp, el niciodată nu a atins vinul, părul i- a crescut fiind netăiat de la naștere. Petrecea zile și nopți în rugăciune neîntreruptă.

Să facem un exercițiu de imaginație. După moartea părinților, el alege să trăiască în pustiu. Soarele arde puternic. Compania lui sunt vântul șuierător, soarele dogoritor și nisipul tăios. În acest context și- a petrecut mare parte din viață.

Oare, câți suntem gata să renunțăm la confortul nostru în dorința de a- L căuta și cunoaște pe Domnul?

Dedicarea lui Ioan față de Dumnezeu este absolută. Viața îi era goală de orice altceva, în afară de chemarea lui. Chair dacă înfățișarea lui nu era una plăcută la privit, ele era convins că avea un mandat de împlinit.

” În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul și propovăduia în pustia Iudeii. El zicea: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice: „Iată glasul celui ce strigă în pustie: ‘Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.’” Ioan purta o haină de păr de cămilă și la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică.”
Matei 3:1‭-‬4 VDC

Toți îl ascultau. Mulți plângeau și cădeau cu toată convingerea în genunchi implorând iertarea nemeritată. Oameni din toate categoriile se întorceau la Dumnezeu și erau botezați în apele Iordanului.

Dumnezeu i- a dat autoritate și fără să se teamă, a mustrat pe față mai marii bisericii, spunându- le:

” Dar când a văzut pe mulţi din farisei și din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră. Și să nu credeţi că puteţi zice în voi înșivă: ‘Avem ca tată pe Avraam!’ Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. Iată că securea a și fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom care nu face rod bun va fi tăiat și aruncat în foc.”
Matei 3:7‭-‬10 VDC

Șoc!!! Liderii religioși s- au oprit înmărmuriți. Apoi, au plecat.

Apare în scenă verișorul lui, Domnul Isus, care este botezat de el.

” De îndată ce a fost botezat, Isus a ieșit din apă. Și, în clipa aceea, cerurile s-au deschis și a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel și venind peste El. Și din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”
Matei 3: 16,17

Ceea ce nu știa Ioan, era că zilele ușoare ale slujbei lui trecuseră. Urmau să vină cele mai grele zile din viața sa.

” Celula trei.” Aici a fost adus personajul nostru. Însă, chiar și în închisoare, Dumnezeu i- a dat favoare:

” Ascultați! În măsura în care celula aceea groaznică permite, faceți că acest om să se simtă confortabil; dați- i mâncare, apă și orice altceva are nevoie… “

( pg.41)

Debora – Judecători 4


Numele ei înseamnă ” albină “. Este profetesă, judecător în Israel.

Avem aici o mamă în Israel, Debora, care este descrisă şi ca proorociţă, şi ca judecătoare.

Din câte se pot observa, Debora pare a fi o femeie remarcabilă.

Debora a fost pregătită de Dumnezeu pentru a judeca peste Israel. Ea l-a chemat pe generalul armatei, Barac. Acesta nu își împlinea de datoria şi iată că ea îl trimite să lupte cu duşmanul Israelului pentru ca poporul să poată fi eliberat din robie.

Barac trebuie să fi fost unul din cei mai fricoşi generali ai tuturor timpurilor. În loc să fie pe câmpul de luptă, conducându-şi cu vitejie oştirea, îl găsim ascunzându-se după fusta unei femei.


Barac nu vrea să meargă la luptă dacă Denotă nu va merge împreună cu el, convins fiind că va fi biruitor în luptă dacă aceasta va merge cu el. Și aici vedem intervenția lui Dumnezeu – aceea de a Se folosi de o femeie în vremea aceea!


Ce lecții învățăm din viața Deborei?

Debora îi promite lui Barac că va merge cu el, dar că eroina acestei lupte va fi ea. ( Judecători 4: 8,9)

Debora a fost o femeie directă care, aşa cum putem vedea, dorea să-şi vadă poporul eliberat de sub jugul duşmanilor săi.

Barac şi-a adunat oştirea şi toţi s-au pregătit pentru a porni împotriva duşmanului. Dumnezeu le dă biruinţa.
( Judecători 4:10)

Debora mărturiseşte că ea este o mamă în Israel, ceea ce înseamnă că avea o inimă de mamă. Ea nu dorea să-şi asume rolul de conducător, însă nu era nici un bărbat potrivit care să preia această sarcină în acel moment. Debora îşi dorea ceva mai bun pentru copiii ei, pentru că ceea ce vedea în jurul ei o nemulţumea profund.

Faptul că a ajuns să preia conducerea în Israel a fost alegerea lui Dumnezeu. ( Judecători 5:7) Ea a ajuns judecător în Israel şi a luat conducerea într-o vreme în care poporul Îl respingea pe Dumnezeu.

Femeile: arma secretă a lui Dumnezeu- Ed Silvoso


Gânduri printre rânduri

Este lesne de înțeles că rolul femeii în societate, dar mai ales în biserică, este unul care declanșează dezbateri aprinse. Rol care pune o prăpastie ce separă femeile de bărbați. Iar ideea ca femeia să vorbească în public provoacă polemică în anumite cercuri.

Femeile fac o treabă excelentă, astfel încât împărați fug complet derutați. Vezi exemplul Deborei cu Sisera, care a fost plină de curaj pentru a înfrunta inamicii.

Femeile sunt fascinante. Fie că este mamă, mătușă, bunică sau soție.
Crearea primei femei, Eva, a încununat cea mai intensă perioadă a creativității divine. Felul în care Dumnezeu a creat- o, ne revelează că femeile sunt dublu- rafinate și acest rafinament are legătură cu planul Său cu privire la femeile din zilele noastre.

” Un cuvânt spune Domnul, și femeile aducătoare de vești bune sunt o mare oștire.”
(Psalmul 68:11 VDC)

Dumnezeu continuă să restaureze femeile și bărbații, pentru ca împreună să facă tot ce El dorește să facă.

Dacă citim Geneza 3, vedem că femeia a avut un rol important încă de la creație.

Dacă bărbatul reprezintă cununa creației lui Dumnezeu, atunci femeile întruchipează nestematele de pe acea cunună.

O oștire de femei

Ele trebuie să descopere acest adevăr. Satan a folosit secole întregi umilința femeii și și- a țesut pânza de minciuni. La vremea potrivită, femeile care au stat în smerenie, vor fi înălțate, vor fi remarcate. Dumnezeu le va spune să se ridice și să lupte. Iar când ele se vor ridica, Dumnezeu le va folosi:
” Da, Dumnezeu va zdrobi capul vrajmașilor Lui, creștetul capului celor ce trăiesc în păcat.” ( Psalm 68: 21)

Psalmi 68 descrie apogeul revanșei promise de Dumnezeu în Grădină, iar elementul surpriză este cheia înspre biruință.

” Punctul culminant al revanșei care a început la Calvar urmează să aibă loc, când diavolul va avea capul zdrobit, iar femeile, printr- un rol cheie pe care îl va juca, vor puncta. Satana a muncit din greu pentru a le menține jos pe femei, oprimate și umilite. “ ( pg. 23)

Așadar, a sosit vremea ca femeile să conștientizeze că ele sunt ” arma perfectă a lui Dumnezeu. “

Scumpe doamne,

” Lăsați căldura plăcerii Lui să atingă orice frunză a copacului sufletului vostru care a fost înghețat de înghețul indiferenței și al neînțelegerii.

Ascultă glasul Duhului Sfânt care pătrunde în cele mai profunde părți ale ființei tale.”

Continuați să faceți totul “ în credință, dragoste și sfințenie.” ( 1 Timotei 2:15)

Cu Dumnezeu chiar și în foc


Suferința mai degrabă ne purifică decât să ne distrugă, pentru că Dumnezeu însuși pășește cu noi în foc.”  
Timothy Keller

” Domnul Însuși va merge înaintea ta, El Însuși va fi cu tine, nu te va părăsi și nu te va lăsa; nu te teme și nu te înspăimânta!”
Deuteronomul 31:8 VDC

Mă doare DORUL – mama


Astăzi,

trei luni fără tine, mama, și tot îți simțim lipsa..
.. și încă ne este dor de tine,
.. încă ne dorim și ne este dor să îți auzim vocea,

.. mi- e DOR să îți aud din nou salutul plin de căldură și iubire, ori de câte ori mă sunai, spunându- mi: ” Iubita mea!” ,
.. și, încă știm că ție îți este bine, chiar dacă pe noi, cei rămași aici, NE DOARE DORUL !!!

Nepoata mea, Raluca, împreună cu mama.

Împăratul Iotam


Este fiul și succesorul tatălui său, Ozia.
Devine împărat la vârsta de 25 de ani. Domnește 16 ani, la Ierusalim.


Împăratul Iotam a făcut ce este bine înaintea Domnului : ” Iotam a ajuns puternic, pentru că și- a urmat necurmat căile înaintea Domnului, Dumnezeul său. “ ( 2 Cronici 27.9)

Iotam a învățat din lecțiile tatălui său, Ozia.
El nu a intrat în templul Domnului că tatăl său.

În perioada împărăției sale, profetul Isaia a fost chemat, iar poporul se strica mereu. Deși Iotam L- a căutat pe Domnul cu credincioșie și a umblat înaintea Sa, nu a obligat poporul să- L respecte pe unicul Dumnezeu. A câștigat lupte întregi, însă a refuzat să,- și conducă propriul popor.

Ce lecții învățăm din viața acestui împărat?

Asemeni împăratului Iotam, putem învăța din greșelile altora. Deși a câștigat multe războaie, el și- a păstrat inima smerită înaintea Domnului.

Haideți să fim sinceri și să recunoaștem că trăim într-o societate în care succesul a ajuns la culme. Oamenii sunt ahtiați după recunoaștere, să le fie adulată valoarea.

Este o mare prăpastie între a- I mulțumi lui Dumnezeu pentru victoriile noastre și a le îndrepta atenția oamenilor către Unicul Dumnezeu.

Dumnezeu îi cheamă pe cei nevrednici. Eu sunt cea dintâi.
Dumnezeu să ne ajute să dăm jos de pe tron pe orice Ozia sau Iotam din viețile noastre. Abia atunci vom fi liberi și Îl putem vedea pe Domnul șezând pe tronul Său, în timp ce ne îndreptăm spre destinația noastră- Cerul !!!

PhotoCredit: arhivă personală

Biblia


Pentru mine, Biblia este că un copac uriaș și fiecare cuvânt al ei este o ramură puternică.


Am scuturat fiecare din aceste ramuri, atât de dornică am fost să văd ce poartă în ele și ce îmi vor dărui.
Niciodată, scuturatul lor nu m- a dezamăgit.

Oameni din întreaga lume aleargă după călăuzire. Căutând direcții. Însă, noi, credincioșii, cercetăm harta, privim busola care este Scriptura.

Cercetând Scriptura, constați că este exact cuvântul de care ai nevoie astăzi. Te determină să cauți tot mai adânc, să tânjești după o cunoaștere și înțelegere mai profundă a Cine este El pentru tine.

Fiindcă Dumnezeul Bibliei este descris ca Cel care face totul ca să ne călăuzească.

El va fi călăuza noastră până la moarte.” ( Psalm 48: 14)
” El face ca cei smeriți să umble în tot ce este drept. El învață pe cei smeriți Calea Sa. “ ( Psalm 25: 9)
” Eu, zice Domnul, te voi învăța și te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta.” ( Psalm 32: 8)


Un alt exemplu al Noului Testament, mi- L arată că exemplu pe Domnul Isus, asigurându- i pe ucenici acest adevăr:
” Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.” ( Ioan 14: 18)


Când va veni Mângâietorul, Duhul Adevărului, are să va călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit și vă va descoperi lucrurile viitoare.” ( Ioan 16: 13)


Vedem în Scriptură că El ne asigură în mod repetat că Dumnezeu este gata să ne călăuzească: ” Oile Mele ascultă glasul Meu, spune Isus, Eu le cunosc și ele vin după Mine.” ( Ioan 10: 27)

Nu avem promisă numai direcția, ci și asigurarea prezenței Sale.

PhotoCredit: arhivă personală

Împăratul Ozia


Câteva gânduri despre împăratul Ozia.

Numele său înseamnă: ” Domnul este tăria mea.”

Este fiul lui Amația, al zecelea împărat al lui Iuda. Avea 16 ani când a devenit împărat. Comparativ cu tatăl său, care era lipsit de înțelepciune și care a pus în pericol cetatea Ierusalimului ( 2 Cronici 25: 18- 23), Ozia a fortificat cetatea cu multă dedicate și a adunat o armată ca să o apere. În timpul domniei sale, împărăția s-a bucurat de prosperitate și bogăție.

Deși era cel mai puternic om din Regatul de Sud, totuși inima i s- a îngâmfat. De reținut este faptul că singurul domeniu peste care el nu avea autoritate era preoția de la templul lui Dumnezeu.

” Dar când Ozia a ajuns puternic, inima i s- a înălțat și l-a dus la pieire. ” ( 2 Cronici 26: 16a)

Ozia s-a ridicat de pe tron și a ieșit din palat. Cei prezenți l-au privit și au murmurat între ei. A adunat cărbuni de pe altarul jertfei ca să ardă tămâie apoi, plin de aroganță, s- a îndreptat către locul sfânt. Erau prezenți 81 de preoți înmărmuriți, care și- au adunat curajul și l- au confruntat. Au ripostat din reverență față de Cel ce le dăduse ungerea. Ozia nu îi ofensase pe preoți, ci pe Însuși Dumnezeu, prin atitudinea sa.

Ce lecție învățăm din această experiență a împăratului Ozia?

Ar trebui să ne oprim și să medităm cu seriozitate asupra textului din 2 Cronici 26: 21- 23.

Dumnezeu urăște mândria.


Mândria paralizează atât de mult conștiința. Ea poate duce la robie.



Este în firea noastră să ne mândrim atunci când suntem binecuvântați cu succes.

Chiar dacă Ozia era un om bun, un împărat excepțional, un războinic neînfricat, un bun vizionar.. La sfârșitul vieții, singurul lucru de care își aminteau contemporanii săi era: ” A avut lepră.” Este atât de ușor să judeci viața unui om prin prisma unei scurte căderi a sa.

Împăratul Ozia a domnit 52 de ani în Ierusalim.

Despre CREDINȚĂ


Așa cum focul rafinează aurul, tot astfel, când suntem în foc ( și tu, și eu!), zgura iese la suprafață și sub ea se dezvoltă ( treptat) credința de 24 k.

Așa cum seceta face ca rădăcinile copacilor să pătrundă adânc în pământ , tot așa și rădăcinile credinței se vor adânci tot mai mult în ființele noastre. Vom fi verzi chiar și în timpul secetei.

Ambele procese fac parte din viața noastră și ne disciplinează, ne formează ca alergători ai credinței .

Din oameni slabi, El face uriași ai credinței.

Mănăstirea Cozia, Vâlcea
My blessing – Covasna

Ești PREȚUIT și IUBIT


Un bărbat s-a dus la Dumnezeu și L-a întrebat :

  • Cât valorează viața mea?
    Dumnezeu i-a dat o piatră și i-a răspuns:
  • Află valoarea acestei pietre, însă încearcă să nu o vinzi!
    Omul a luat piatra și a plecat. Pe drumul său a întâlnit un bărbat ce vindea portocale, așa că l-a întrebat pe acesta cât crede că valorează piatra lui.
    Vânzătorul a văzut piatra strălucitoare, a analizat-o și a spus :
  • Îmi dai piatra și eu iți dau la schimb 12 portocale.
    Bărbatul și-a cerut scuze și a spus că Dumnezeu i-a cerut să nu o vândă, așa că a plecat mai departe.
    După puțin timp a întâlnit un vânzător de legume :
  • Cât crezi că valorează această piatra? a întrebat bărbatul.
    Vânzătorul a luat piatra, s-a uitat la ea și i-a spus :
  • Îți dau un sac de cartofi la schimb.
    Omul și-a cerut dinou scuze și i-a spus că nu o poate vinde, apoi a plecat dinou la drum.
    După un timp a ajuns în fața unui magazin de bijuterii. A intrat si l-a întrebat pe bijutier cât valorează piatra lui.
    Bijutierul a luat piatra, a analizat-o cu mare atenție și i-a spus :
  • Îți dau 50.000$ pe această piatra.
    Când bărbatul a dat cap, bijutierul a spus :
  • Bine, bine… îți ofer 500.000$, numai dă-mi piatra.
    Omul a explicat că nu poate vinde piatra și a plecat dinou la drum.
    Peste puțin timp a dat de un magazin cu pietre prețioase. A mers la vânzător și l-a întrebat care este valoarea pietrei sale.
    Vânzătorul a luat piatra, a pus-o pe un material din catifea și a analizat-o cu mare atenție.
  • De unde ai această piatră neprețuită? a întrebat el. Chiar dacă aș vinde întreaga lume și toată viața mea, nu aș avea banii necesari pentru a cumpăra această minunăție, a adăugat.
    Uimit și confuz, omul a revenit la Dumnezeu. Si I-a spus ce s-a întâmplat.
  • Acum, Doamne, spune-mi… Cât valorează viața mea?
    Dumnezeu i-a spus :
  • Răspunsurile pe care le-ai primit de la vânzătorul de portocale, vânzătorul de legume, bijutier și vânzătorul de pietre prețioase, explică valoarea vieții noastre. Ai putea fi o piatră prețioasă, chiar neprețuită, dar oamenii te vor aprecia în funcție de nivelul lor de informații, de încrederea pe care o au în tine, de motivația lor, de ambiția și riscul pe care și-l asumă în relația cu tine.
    Dar nu te teme, cu siguranță vei gasi pe cineva care-și va da seama de adevarata ta valoare! “
Photo Arhivă personală

Păltiniș, Sibiu


Când treci prin încercăti înțelegi că nimic nu este în zadar în viața ta și că orice opozițiepoate deveni oportunitate pentru mai bine.

Știi că furtunile care se dezlănțuie adesea, spulberă doar praful, risipesc gunoaiele și aruncă păsările la pământ, dar pe vulturi îi înalță ! ( Is. 40: 31)

Adevărata viață frumoasă începe abia după moarte. Aici gustăm numai puțin din Frumusețea Sa. Însă, Sus, o vom gusta din plin.

Ștergarul slujirii – Angela Țiprigan


Gânduri printre rânduri

“ Adevărata noblețe nu este a titlului, ci a inimii. “

Love de Vaga

Este o carte practică. Plină de sfaturi înțelepte.

Subiectul pe care se centrează această carte este slujirea.

În deschiderea acestei cărți, autoarea ne lansează o întrebare: Este oare slujirea un subiect de actualitate?

Dar, ce este slujirea?

Ca să înțelegem clar ce înseamnă aceasta, citim în Dicționarul Explicativ Român o definiție clară asupra acestui cuvânt: “ a sluji înseamnă a presta o muncă inferioară; a fi robul cuiva. “

Din punct de vedere biblic, slujirea înnobilează. Este un atribut divin. Este singura stare de umilință care înalță etc.

Și, cum putem sluji?

Nu prin fapte mari, ci prin fapte mărunte însoțite de dragoste.

Un exemplu de slujire în smerenie a fost Domnul Isus. “ „ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce.” ( Filipeni 2:7-8 VDC)

Ce exemplu frumos de urmat. Atunci când uităm de noi înșine, putem face lucruri cu impact veșnic. Ne așteaptă răsplătiri divine, pentru că am ales să slujim ascunși de ochii oamenilor, dar nu de cei ai lui Dumnezeu. Și Dumnezeu ne asigură de acest adevăr în Cuvântul Său: “ Da”, zice Duhul, „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” ( Apocalipsa 14:13 VDC)

Slujirea făcută cu bucurie aduce împlinire. Vindecă sufletul și duhul.

De ce ? Pentru că:

“ Orice lucrare făcută în ascuns, care este văzută doar de Dumnezeu, va avea prioritate în ziua răsplătirilor divine. În ziua finală nu vom fi întrebate câte titluri sau posesiuni am adunat, ci cât de mult am iubit și am slujit. Cele mai frumoase slujiri sunt făcute cu mâini necunoscute, iar cel mai bun slujitor trăiește în anonimat.” ( pg. 16)

Sunt atâtea moduri în care putem sluji. Sunt atâtea voci care strigă după ajutor în suferință, însă sunt puține urechi care să le audă. Sunt atâtea suflete frânte, însă cine să le mângâie?! Tu și cu mine.

“ Dumnezeu îngăduie ca inimile noastre să fie frânte pentru a putea pătrunde mai adânc în ele.”

“ Cel mai mare dar pe care îl poți oferi cuiva este speranța.”

Cea mai nobilă misiune, așa cum autoarea cărții susține în fiecare capitol ( și este adevărat!), este de a fi mesagera dragostei lui Isus și de a căuta modalități practice prin care să slujești.

Apleacă- te. Prinde- ți ștergarul slujirii acționând în dragoste. Slujește ! Iubește !

Onorată să cunosc un OM care cu adevărat pune în practică ceea ce vorbește… să slujim împreună pentru lărgirea Împărăției Sale !!!

MAI


𝙈𝙖𝙞 încerc o dată. Chiar dacă nu mi-a ieșit. De o mie de ori.

𝙈𝙖𝙞 nădajduiesc. Chiar dacă am pierdut. De o mie de ori.

𝙈𝙖𝙞 cred. Chiar dacă m-am îndoit. De o mie de ori.

𝙈𝙖𝙞 rămân puțin. Chiar dacă imi vine să fug.

𝙈𝙖𝙞 zâmbesc totuși. Chiar dacă imi vine să plâng.

𝙈𝙖𝙞 mângâi. Chiar dacă îmi vine să lovesc.

𝙈𝙖𝙞 cânt. Chiar dacă îmi vine să urlu.

𝙈𝙖𝙞 insist. Chiar dacă îmi vine să renunț.

𝙈𝙖𝙞 visez. Chiar dacă mi se spune că e în zadar.

𝙈𝙖𝙞 cred în frumos. Chiar și când mă înconjoară urâtul.

𝙈𝙖𝙞 vreau să zbor. Chiar dacă mi s-au topit prea multe perechi de aripi.

𝙈𝙖𝙞 lupt să mă înalt. Chiar dacă lanțuri grele mă țin pe pământ.

𝙈𝙖𝙞 merg puțin. Chiar dacă am obosit.

𝙈𝙖𝙞 lupt să devin un om bun. Chiar dacă m-am săturat și eu de câte cusururi am.

𝙈𝙖𝙞 cred în mine, un pic. Chiar și când imi pare imposibil să o fac.

𝙈𝙖𝙞 iubesc. Chiar și când nu primesc răspuns. Mă 𝙢𝙖𝙞 las iubit. Chiar când mi se pare că nu merit.

Mă ridic. Mă 𝙢𝙖𝙞 ridic. Chiar dacă.. cred că nu mai pot. Cum să renunț? Acum, în 𝙈𝙖𝙞?

Nu. Nu mai fug. Știu c-am fugit de mii de ori. Dar nu mai fug, domnule! Stai. . Afară e 𝙈𝙖𝙞 .

E 𝙈𝙖𝙞 și în inima mea. Din ce in ce mai 𝙈𝙖𝙞. .

(Alexandra Svet -Floarea din asfalt)

PhotoCredit: Arhivă personală

Christos a înviat !


De Alexandru Vlahuță


Și- au tremurat stăpânii lumii
La glasul blândului profet
Și- un dușman au văzut în fiul
Dulgherului din Nazareth!

El n-a venit să răzvrătească,
Nu vrea pieirea nimănui;
Desculț, pe jos, colindă lumea
Și mulți hulesc în urma Lui.

Și mulți cu pietre Îl alungă
Și râd de El ca de-un smintit:
Iisus zâmbește tuturora-
Atotputernic șismerit!

El orbilor le dă lumină,
Și muților le dă cuvânt,
Pe cei infirmi îi întărește,
Pe morți îi școală din mormânt.

Și tuturor deopotrivă,

Împarte darul Lui ceresc-
Și celor care cred într-Însul,
Și celor ce- L batjocoresc.

Urască- L cei fără de lege.
Ce- I pasă Lui de ura lor?
El a venit s-aducă pacea
Și înfrățirea tuturor.

Din toată lumea asupriții
În jurul Lui s-au grămădit,
Și- n vijeliile de patimi
La glasul Lui au amuțit:

“Fiți blânzi cu cei ce va insultă,
Iertați pe cei ce vă lovesc,
Iubițipe cei ce-n contra voastră
Cu vrăjmășie se pornesc”.

Cât bine, câtă fericire,
Și câtă dragoste- ai adus!
Și oamenii drept răsplătire
Pe cruce-ntre tâlhari Te- au pus.

Au râs și Te- au scuipat în față,
Din spini cunună Ți- au făcut,
Și în deșarta lor trufie
Stăpâni desupra- Ți s-au crezut.

Aduceți piatra cea mai mare
Mormântul să- I acoperiți,
Chemați sutașiicei mai ageri,
Și străji de noapte rânduiți.

S-au veselit necredincioșii
C-au pus luminii stăvilar,
Dar ea s-a întărit în focul
Durerilor de la Calvar,

Și valurile-i neoprite
Peste pământ se împânzesc,
Ducând dreptate și iubire
Și pace-n neamul omenesc.

Voi toți, ce- ați plâns în întuneric
Și nimeni nu v-a mângâiat,
Din lunga voastră- ngenunchere
Sculați.

Christos a Inviat!

ID-ul lui Hristos Isus – de Nicolae Geantă


Dacă-L privești pe Isus răstignit, o să observi că nu i-a mai rămas nimic din ce avuse teluric. Romanii i-au împărțit la zaruri cămașa. Despre sandale nu știm ce s-o fi ales, deși tare tind să cred că… Dumnezeul meu a urcat desculț prin colbul Golgotei! Dacă-L vezi coborât de pe Cruce, de către magnatul Iosif din Arimateea, Isus e tot în pielea goală! Un Dumnezeu despuiat, deposedat de tot de către oamenii flămânzi de rău. Dar dacă te uiți mai atent la mâna dreaptă, apoi la palma Sa stângă, ai să vezi că le ține aproape strâns, ca și cum ar ascunde ceva prețios. Comoara Lui pe care-o duce la Ceruri. ID-ul cu care se înfățișază în fața Tatălui și a sfinților îngeri. Găurile din palme!

“Cu ce se identifică tati Isus?”, m-au întrebat într-o seară fetele mele, pe când erau de școală duminicală. “Cu palmele găurite!”

Cu semnul cuielor se identifică Hristos Isus. Ar fi putut să aibă toată pielea de catifea ca Naaman. Dumnezeul care a făcut reversibilul, care s-a înviat și Și-a dat drumul iarăși la viață, care și-a repornit inima din nou… Dar semnul răstignirii l-a păstrat!

Fără cuie în palme nu știu cum ar fi arătat Isus. ID-ul unui Dumnezeu perfect sunt cicatricele din palme. Stigmatul urii umane a fost transformat în dragoste pentru muritori. Semnele cuielor Lui îl împiedică să fie un Dumnezeu cu furie!

Oricât s-ar strădui omenirea, ID-ul Lui Hristos nu poate fi șters. Semnul cuielor veșnic rămâne! Cicatricele nu se șterg. Dar, nici nu dor! Pentru că, vorba unui pastor de-al nost’, “durerea a rămas în urmă!”

Cine suferă ca Hristos va avea cicatrice! Ele sunt mărgăritare cu care va fi încoronat!

Nouă ne place să ne ascundem cicatrice. Defectele ne fac mai slabi. El însă le păstrează la vedere! Ca semn de respect. De cinste. Cicatricele palmelor lui Isus arată că a pătimit pentru omenire. Dar și că a ieșit biruitor!

Am întrebat în Vinerea (asta) Mare pe Domnul: “De ce ți-ai lăsat Semne niște palme pironite?”. “Ca prin găurile lor să vezi mai bine Cerul!”. E ID-ul de intrare în Rai!

Hristos a înviat! Hristos e viu în vecii vecilor! Cu palmele găurite!

Gillian 


” Gillian este o fetiță de șapte ani care nu poate sta liniștită la școală. Se ridică continuu, se distrage, zboară cu gândurile și nu este atentă la lecții. Gillian nu știe să stea și nu poate fi atentă.
Când vine acasă, și mama ei o pedepsește. Deci, nu numai că are note și pedepse proaste la școală, dar suferă de ele si acasă.
Într-o zi, mama lui Gillian este chemată la școală. Doamna, tristă ca cineva care așteaptă vești proaste, o ia de mână și merge în sala de interviu. Profesorii vorbesc despre boală, despre o tulburare evidentă. Poate că este hiperactivitate sau poate că are nevoie de un medicament.
În timpul interviului, sosește un alt profesor care o cunoaște pe fetiță. El le cere tuturor adulților, mame și colegilor sai, să-l urmeze într-o cameră alăturată de unde poate fi văzută fetița. Când pleacă, îi spune lui Gillian că se vor întoarce în curând și pornește un vechi radio cu muzică.
În timp ce fata este singură în cameră, ea se ridică imediat și începe să se miște în sus și în jos urmărind muzica în aer cu picioarele și inima. Profesorul zâmbește în timp ce colegii și mama îl privesc între confuzie și compasiune, așa cum se face adesea cu surprizele. Așa că el spune: “Vedeti? Gillian nu este bolnavă, Gillian este dansatoare!”

El recomandă mamei ei să o ducă la un curs de dans și colegii să o facă să danseze din când în când. Participă la prima lecție și când ajunge acasă îi spune mamei sale: “Toată lumea este ca mine, nimeni nu poate sta locului”
În 1981, după o carieră de dansatoare, deschizându-și propria academie de dans și primind recunoaștere internațională pentru arta sa, Gillian Lynne a devenit coregraful muzicalului „Pisici”.
MORALA:

Sperăm că toți copiii „diferiți” găsesc adulți capabili să-i întâmpine pentru ceea ce sunt și nu pentru ceea ce le lipsește.

Trăiască diferențele, oaia neagră și neînțelesul! Ei sunt cei care creează frumusețe în această lume!”

Să știi..


” Să știi, că îți aude murmurul și nerostirea

Acel ce Te-a chemat cândva pe nume,

Nu te-ndoi, El poate să te-ndrume,

Cu mâna Lui ți-a creionat trăirea.
Să știi, că nu căderea-n humă e popasul veșnic,

Ai mai căzut și ți-ai zdrobit genunchii,

Dar, în cădere ai privit cu ochii

Și L-ai văzut cum Te-a atins puternic.
Să știi, că fiecare lacrimă ce ți-a prelins obrazul,

E pusă în burduful izbăvirii,

Nu dispera, că-n mâinile Iubirii

S-a strâns și pentru tine harul!
Doamne dă-ne putere să facem din Tine bucuria, nădejdea si binecuvântarea noastră de fiecare zi!

Mulțumim că ești lângă noi și că ne întărești în credință, fiindcă ne iubești jertfitor, nemeritat, desăvârșit.

Dincolo de puterea noastră de a pricepe acest mare adevăr, vrem să ne încredem în Tine și să Te urmăm cu credincioșie, până la capăt.
Doamne ajută, Doamne dă biruință!”

Unii și alții


Unii vor iubire, alții vor putere,
Unii doar un umăr pentru-o mângâiere,
Unii casă mare şi maşină nouă,
Alții doar o umbră unde să nu-i plouă,

Unii să audă, alții să vorbească,
Unii doar o clipă cerul să privească,
Unii o moşie mare şi bogată,
Unii ar vrea o mamă, alții ar vrea un tată,

Unii haine scumpe şi pantofi mai mulți,
Alţii vor picioare şi-ar umbla desculți,
Unii vor un munte, alții vor o mare,
Unii doar să aibă cele necesare,

Unii vor avere, faimă, bogății,
Alții sănătate pentru-ai lor copii,
Unii vor să aibă propriul răsărit,
Alții doar să uite ceea ce-au iubit…

Pelerini prin lume între NU şi DA,
Fiecare suflet are rana sa !
Nu tot cel ce râde este fericit,
Cum nici cel ce plânge totul a sfârşit !

Luptă pentru tine, uşurează-ți chinul,
Iar de nu se poate să-ți accepți destinul;
Fii cu gânduri bune şi să crezi mereu :
Când nu vine nimeni, vine Dumnezeu !

Licuța Pântia

Arhivă personală

Să am încredere


Pot auzi cântecul cerului ce cântă pentru viața mea.

Pas cu pas, El mă va învăța să am încredere.

El mă va învăța să- L las să mă conducă.

Dumnezeu m-a chemat să depășesc barierele credinței și să mă încred în totalitate în El.

El mă va învăța să aud bătaia inimii Raiului.

Să am încredere în promisiunile Sale în toate circumstanțele, în special în acele momente în care dovezile par a fi contrare.

Să am încredere în Cel care a scris frumoasa poveste a vieții mele.

„De aceea, să nu vă părăsiți acea încredere, care aduce o mare răsplată. Căci aveți nevoie de răbdare, pentru ca, după ce ați făcut voia lui Dumnezeu, să puteți primi promisiunea.”
( ‭‭Evrei‬ ‭10:35-36‬ ‭NTR‬‬)

Arhivă personală

Gabi Luncă – har și binecuvântare


Încă o stea de pe bolta cerească a căzut. S- a stins.

Când cunoști o persoană, îți este mult mai ușor să empatizezi.

Eram studentă la școala de misiune, din Agigea. Împreună cu alți colegi, am fost invitați la o evanghelizare dintr- un sat, din Constanța. Acolo am întâlnit- o pe sora Gabi Luncă. Era ajunsă deja acolo împreună cu echipa dumneaei.

Ajunși mai devreme în acel loc, am intrat în biserică să ne rugăm, să mijlocim pentru ceea ce urma să se întâmple acolo.

Stăteam retrasă pe o bancă, undeva într- un colț. Nu îmi place să ies în evidență. De obicei, sunt o fire retrasă, chiar timidă ( în unele situații). Una dintre colege, foarte exuberantă, total opusul meu, a abordat- o pe sora Gabi Luncă. Văzându- i curajul, încurajată fiind, m- am ridicat și am salutat- o.

A fost conecție între noi de la primul salut. Cum stăteam împreună și vorbeam diverse, la un moment dat, se uită țintă la mine și spune: “ Mie îmi place de tine. Ai ceva special în tine.” Evident, nu mă așteptam ca persoana a cărei muzică o ascultam încă din copilărie, să o întâlnesc într- un context binecuvântat. Am purtat multe discuții de suflet. Un bun ascultător și sfătuitor.

Am avut onoarea să o cunosc așa cum era – modestă! Nu avea fițe de vedetă. Își cunoștea valoarea și știa pe Cine slujește- pe Dumnezeu și pe oameni!

Am câștigat atunci o prietenă, acum am pierdut – o ! Acum Îi cântă Celui pe care L- a slujit!