Cu Dumnezeu pe cărări netede


Să- L văd pe El în absolut orice detaliu al vieții mele. Etapă sau eveniment. Să- L văd pe El,chiar și atunci când nu înțeleg. Să simt parfumul ceresc în cei care Îi aparțin.

Să caut să Îl descopăr în toate elementele vieții mele. Să sap adânc și să- L găsesc în toate crevasele existenței mele. Acesta este un continuu proces al vieții mele. Să- L descopăr și să mă identific cu El.

Aceasta este călătoria vieții mele: să explorez și să aflu cine este Dumnezeu.

Cine sunt eu în El. Identitatea mea.

Este călătoria mea cu Dumnezeu pe cărări netede.

Când Cerul invadează Pământul – Bill Johnson


Gânduri printre rânduri

Planul lui Dumnezeu nu a fost nici o clipă abandonat. El a fost desăvârșit odată pentru totdeauna prin învierea și înălțarea Domnului Isus, la cer. Am fost restaurați pe deplin. În urma acestui fapt, învățăm cum să aplicăm biruința obținută prin Cruce:

“ Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe satana sub picioarele voastre.”

( Iacov 1:21- 25)

În situațiile imposibile, primim putere de Sus. Tot ce are Tatăl este al nostru prin Fiul Său, Isus Hristos.

“ Întregul Lui tezaur de resurse, camerele Lui regale se află la dispoziția noastră pentru a realiza Marea Lui Trimitere.” ( pg.35)

Atunci când alegem tăcerea, îi ținem pe cei ce ar vrea să audă Adevărul departe de viața veșnică.

De cele mai multe ori, suntem ferm convinși de nevrednicia noastră, mai mult decât pe vrednicia Lui. Nu- i așa că prea mult ne focalizăm pe incapacitatea, neputința noastră și mai puțin pe ceea ce poate El să facă?!

Să nu uităm că El este același care a fost și în vremea lui Ghedeon care, fricos fiind, l- a numit viteaz. Prin Fiul Său, Tatăl ne numește și pe noi viteji.

Suntem noi disperați după cunoaștere? Adică, să descoperim lucrurile ascunse?!

Pentru a descoperi lucrurile ascunse, trebuie să avem o atitudine disperată. Pentru că:

“ Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraților stă în cercetarea lucrurilor.”

Aceasta este adevărata amprentă a unei inimi ce îi aparține Regelui.

Duhul Sfânt locuiește în duhul meu și acesta este locul întâlnirii cu Dumnezeu. Învățăm să fim călăuziți de Duhul Său.

Doamne, toarnă în noi mai mult din Tine.

RUT


Îmi place foarte mult cartea “ Rut”, pentru că în ea reflectă exemplul de relație pe care ar fi trebuit să îl aibă soacrele cu nurorile – acea relație autentică, binecuvântată.

Numele ei înseamnă “satisfacție”.
Este moabită. Este văduvă. Este nora Naomei.

Alege să trăiască o viață nouă alături de soacra ei, știind că nu va fi ușor. Era conștientă că o aștepta multă trudă și sărăcie. Trebuia să se autosusțină atât pe ea, cât și pe soacra ei. Acest lucru nu i se părea deloc dificil. Dimpotrivă, dragostea ei față de Naomi, o ajuta să facă față noii provocări ce îi stătea înainte. În inima ei, Dumnezeu începuse o lucrare, și nu de suprafață. Inima ei era hotărâtă pentru Dumnezeu. RUT a fost atrasă de ceea ce văzuse în inima soacrei ei.

“ 𝑁𝑢 𝑠𝑡𝑎 𝑑𝑒 𝑚𝑖𝑛𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑡𝑒 𝑙𝑎𝑠 𝑠̦𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑚𝑎̆ 𝑖𝑛𝑡𝑜𝑟𝑐 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑡𝑖𝑛𝑒! 𝐼̂𝑛𝑐𝑜𝑡𝑟𝑜 𝑣𝑒𝑖 𝑚𝑒𝑟𝑔𝑒 𝑡𝑢, 𝑣𝑜𝑖 𝑚𝑒𝑟𝑔𝑒 𝑠̦𝑖 𝑒𝑢; 𝑝𝑜𝑝𝑜𝑟𝑢𝑙 𝑡𝑎̆𝑢 𝑣𝑎 𝑓𝑖 𝑝𝑜𝑝𝑜𝑟𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑢 𝑠̦𝑖 𝐷𝑢𝑚𝑛𝑒𝑧𝑒𝑢𝑙 𝑡𝑎̆𝑢 𝑣𝑎 𝑓𝑖 𝐷𝑢𝑚𝑛𝑒𝑧𝑒𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑢. 𝑈𝑛𝑑𝑒 𝑣𝑒𝑖 𝑚𝑢𝑟𝑖 𝑡𝑢, 𝑣𝑜𝑖 𝑚𝑢𝑟𝑖 𝑠̦𝑖 𝑒𝑢 𝑠̦𝑖 𝑣𝑜𝑖 𝑓𝑖 𝑖𝑛𝑔𝑟𝑜𝑝𝑎𝑡𝑎̆ 𝑎𝑐𝑜𝑙𝑜. 𝐹𝑎𝑐𝑎̆- 𝑚𝑖 𝐷𝑜𝑚𝑛𝑢𝑙 𝑐𝑒 𝑜 𝑣𝑟𝑒𝑎, 𝑑𝑎𝑟 𝑛𝑖𝑚𝑖𝑐 𝑛𝑢 𝑚𝑎̆ 𝑣𝑎 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑎̆𝑟𝑡̦𝑖 𝑑𝑒 𝑡𝑖𝑛𝑒 𝑑𝑒𝑐𝑎̂𝑡 𝑚𝑜𝑎𝑟𝑡𝑒𝑎! ( 𝑅𝑢𝑡 1: 16,17)

Cuvintele lui Rut izvorau dintr- o inimă sinceră, nobilă, plină de dragoste. Demonstrau atașamentul ei deplin față de Naomi. Erau adevăruri profunde, adânci. Prin declarația aceasta, Rut alesese să se facă una cu soacra ei – alegând destinația ei, locul ei, poporul ei, și chiar pe Dumnezeu. Ea se contextualizase acestei noi culturi.

Naomi nu se putea împotrivi hotărârii nurorii ei. Rut era fermă în hotărârea ei. Era de neclintit.

Dumnezeu avea un plan cu Rut regizând toate lucrurile în viața ei. Chiar și căsătoria ei cu Boaz. El era un om bogat, rudă cu Naomi; avea compasiune față de străin. ( Citește Rut 2:8-12) Știa totul despre ea înainte de a o cunoaște. I- a împlinit toate nevoile.

𝐶𝑒 𝑙𝑒𝑐𝑡̦𝑖𝑖 𝑖𝑛𝑣𝑎̆𝑡̦𝑎̆𝑚 𝑑𝑖𝑛 𝑎𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎̆ 𝑐𝑎𝑟𝑡𝑒?

Rut- nora model, cu inimă nobilă care strălucește ca o lumină unică. O inimă nobilă tinde spre lucruri nobile. Aripile unei iubiri curate ca a ei nu trebuiesc frânte.

Rut- strălucește și astăzi prin exemplul ei. De ce? Pentru că “ 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑎̆ 𝑐𝑒𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑠̦𝑡𝑖𝑒 𝑐𝑎̆ 𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑜 𝑓𝑒𝑚𝑒𝑖𝑒 𝑐𝑖𝑛𝑠𝑡𝑖𝑡𝑎̆.“ ( 𝑅𝑢𝑡 3:11𝑏)

Să așteptăm în răbdare până când Dumnezeu va lucra după voia sa – “𝑝𝑙𝑎̆𝑐𝑢𝑡𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑑𝑒𝑠𝑎̆𝑣𝑎̂𝑟𝑠̦𝑖𝑡𝑎̆.“ ( 𝑅𝑜𝑚𝑎𝑛𝑖 12:2)

PhotoCredit: Perla Suferinței

1 Corinteni 13 – definiția adevăratei dragoste


Dragostea nu este egoistă.

Dacă ne oprim puțin și privim în jurul nostru, constatăm că lumea este, pur și simplu, îndrăgostită de “ sine”.

Punem prea mult accent pe aspectul exterior.

Dacă suntem sinceri cu noi și vrem să recunoaștem, egoismul, din păcate, este imprimat în fiecare dintre noi încă de la naștere.

Egoismul – este trăsătura pe care o detestăm la alții, însă suntem toleranți cu noi înșine. Ne permitem prea multe cu noi înșine, dar avem așteptări înalte de la ceilalți… Interesant, nu- i așa ?!

Uităm adeseori că dragostea “ nu caută folosul său”, ci face tot posibilul să aibă grijă de cei de lângă noi, cu defecte..

1 Corinteni 13:5 – dragostea caută oportunități de a ajuta, de a fi de folos.

Dacă faci un bine cuiva cu scopul de a primi laude sau vreo răsplată, trâmbițându- l, atunci aceasta este o formă gravă de egoism. ( „Să te laude altul, nu gura ta, un străin, nu buzele tale!” Proverbe 27:2 NTR )

Dragostea aduce bucurie interioară, împlinire personală.

Atunci când întreprind o acțiune, o faptă, fac acest lucru din dragoste sau ca să fiu văzut de ceilalți?

Există în mine egoism?

Conștientizez faptul că mă gândesc mai mult la mine însămi, decât la cei din jur?

Care sunt interesele mele atunci când doresc să ajut pe cineva? Din dragoste fac acest lucru?

Nu uita: Ai deja o reputație în ochii celor din jur.

Care este reputația ta?

Impune- ți să arăți adevărata dragoste ținând ochii deschiși spre fiecare oportunitate.

Transformare


„Căci Domnul este Duhul, și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem schimbaţi în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.”
(
‭‭2 Corinteni‬ ‭3:17-18‬ ‭VDC‬‬ )

Tendința noastră este de a- i schimba pe cei din jur așa cum dorim noi. Însă, lucrurile nu stau chiar așa. De cele mai multe ori, alegem să fim voluntari pentru o Metamorfoză reală.

A fi transformat înseamnă să fi schimbat prin lucrarea Duhului Sfânt, și nu într- o formă cosmetică zilelor noastre, care are de- a face cu superficialul, ci într- un mod profund, care să dureze.

În fiecare zi trebuie să alegem să avem un caracter ca al Domnului Isus. Această permanentă schimbare, trebuie să reflecte în noi caracterul Său.

Singuri nu putem face această schimbare. Este lesne de înțeles acest adevăr. Însă, în cartea Romani 8:26, tragem o concluzie: începutul transformării, reînnoirii vine din interior spre exterior. Pentru că, numai Cuvântul Său restaurează, dă pace acolo unde este haos, dă speranță, oferă victorie etc. Doar Duhul Sfânt ne descoperă fiecare domeniu din viața noastră care nu este pe placul Său.

“ Dumnezeul păcii să vă sfințească El Însuși pe deplin; și duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos.”

( 1 Tesaloniceni 5:23)

Tu ești Raiul cuiva?


“ Când a murit zilele trecute Hunter – câinele meu de vânătoare frumos și tare isteț, l-am găsit cu ochii deschiși uitându-se spre fereastra biroului la care eu scriam. A murit cu dorul după mine. Mă aștepta. „A murit cu ochii după dumneavoastră fiindcă l-ați făcut fericit, m-a încurajat Mihaela Mănescu. Ați fost propriul lui Rai!” Declarația poetei, chiar în toiul lacrimilor mele, e o filosofie profundă de viață: noi putem fii Raiul celor din jur! E-adevărat, putem fii și… iadul!


Pitt Popovici spunea că familia e colțul de Rai. Nu pentru că în cămine zboară îngerii, nu pentru că nu sunt neajunsuri. Ci pentru că partenerul te fericește, te încântă la extaz. Prezența lui te face să trăiești ca în sânul lui Adam. Dar pentru asta trebuie să fii și tu un înger. Din nefericire în multe familii partenerii nu se simt ca în Rai ci ca pe Marte. Ca doi extratereștrii. Din când în când ei văd farfurii zburătoare. Aud țipete, uși trântite și văd scântei verzi pe la tâmple.

Când Dumnezeu ne-a permis să venim în această lume, scopul Lui nu a fost să ne facem vile, să avem samovare, elicoptere, vestimentații Armani ori accesorii Zwarovski. Ci peste tot pe unde trecem să fim Rai pentru ceilalți. Picior pentru șchiop, ochi pentru orb, cum bine zicea Iov. Sau măcar pâine caldă pentru flămânzi. Ba, chiar dacă nu putem să le oferim nimic, simpla prezență în jurul lor să-i facă să simtă Raiul. Să fie toți asemeni unei slujitoare, care după ce își sfârșea predica și pleca sfântul Francisc d’Assisi, începea să smiorcăie: „Cât a vorbit el eu umblam prin Rai, acum am coborât iar pe pământ!”

O femeie iubitoare e Raiul soțului ei. Copiii sunt Raiul mămicilor. Părinții-s Eden pentru prunci. Un muncitor e Raiul colegilor săi. Un bătrân e Raiul comunității sale. O familie e Raiul vecinilor ei. Profesorii sunt Raiul elevilor. Medicii sunt Raiul bolnavilor. Înstăriții sunt Raiul săracilor. Păstorii, preoții sunt Raiul turmei lor. Nu e o utopie. Ci o realitate. Numai că trebuie pusă în practică. (Nepusă generează iadul).

După ce Hristos ne-a poruncit să predicăm Evanghelia oricărei persoane pentru a o călăuzii înspre Tatăl, noi ne străduim să urcăm oamenii în Rai. Și sincer anevoios reușim. Dar, mă gândeam eu zilele astea: n-ar fi mai ușor să fim Rai pentru ei? S-aducem Raiul aici jos?

Domnul Isus Hristos oriunde a fost prezent oamenii au dat buluc. Împărăția Lui se ia cu năvală. De 2000 de ani. Simplu: pentru că El e Rai pentru omenire!

Când micuța Marie-Lou a pășit duminica dimineața în biserică a văzut toți enoriașii triști, morocănoși, plânși. „Sssst, azi dimineață a murit pastor John!” „Wow? Atunci ce fericiți vor fi îngerii!”. Ea știa că pastorul ducea Raiul cu el.

Chiar așa, tu ești Raiul cuiva? Îl duci cu tine? Dacă nu meditează adânc: cine nu duce Raiul, atunci ce duce?”

Articol scris de Nicolae Geantă

PhotoCredit: Perla Suferinței

Caut…


“ Caut un om… “, spunea Dumnezeu.

Un om care să fie al meu. Un om care să poarte în inimă Cerul. Unul care să se dezlipească de păcat și să se lipească de veșnicie. Caut un om gata să se dăruiască pentru ceilalți. Un om care să-mi semene. Care să Mă caute înainte să caute. Care să-Mi vorbească înainte să vorbească.


Îl caut prin Biserici. Pe la amvoane. Pe la microfoane. Pe bancă. În rugăciune. În cântare. În predică. În Cuvântare. în milostenie. Caut un om…


Caut, în disperare, un Om. Un om care să miroasă a Hristos. Care să plângă cu ploaie. Care să te privească Ceresc. Care să se roage cu foc și credință. Care să simtă…


Caut un om… Un om care să-ți spună atunci când nu mai vezi nici o luminiță, că Lumina e Hristos și credința uneori e nebunie curată, iar dacă Dumnezeu ți-o cere, să fii și nebun!
Un om care să te ia de mână și să-ți spună să mai mergi o milă chiar dacă picioarele îți sunt franjuri de durere.


Caut un om… Însă oamenii caută altceva, orice altceva, numai pe Hristos tot mai puțin!

Text scris de Alina Ilioi Mureșan

PhotoCredit: Perla Suferinței

El încă dă pietre la o parte – Max Lucado


Gânduri printre rânduri

“ Nu va frânge o trestie ruptă și nici nu va stinge un fitil care fumegă.”

Matei 12:20

Atât de fragilă este o trestie și putem vedea aceasta dacă o privim pe malul apei, pentru că ea acolo crește. Privește- o! Odinioară se înălța zveltă și viguroasă. Acum, este frântă, îndoită.

Ești tu o trestie frântă? Sunt eu o trestie frântă?

Și tu, și eu, cândva, stăteam drepți și viguroși, cu rădăcinile înfipte în solul siguranței, fără să ducem lipsă de apă, asemeni trestiei de altă dată. Dar, acum…. Ce s- a întâmplat? Am fost frânți în două.

Ce anume a determinat frângerea noastră- cuvintele aspre ale unui prieten, propriul eșec, rușinea, torentele nesfârșite de vinovăție etc?

O dată drepți și semeți, ne- am aplecat și ne- am ascuns sub papură.

Trestia frântă.

“ Se înălța semeață, plină de încredere,

Pe tulpina sa puternică.

Dar asta înainte de lovitura nemiloasă, de ploaia cea barbară.

Acum e frântă, îndoită. Vlăguită.

Tânjește după o mână blândă, s- o ridice, nu s- o rupă.

Visează o atingere fermă, s- o vindece, nu s- o rănească.

Tărie blândă.

Putere- ndurătoare.

Există oare- așa o mână?”

Autorul ne redă câteva exemple de trestii frânte din Scriptură. Un exemplu: femeia cu scurgere de sânge. De doisprezece ani suferea de această boală cronică. Toată averea și- o dăduse la medici, însă fără niciun rezultat. Întreaga sa viață era afectată din toate punctele de vedere. ( Citește despre aceasta în Marcu 5: 24- 34) Femeia era o trestie frântă. Avea o singură dorință arzătoare în inima ei: “ Dacă aș putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.” ( versetul 28) Doar să se atingă de El, atât. Și a găsit vindecare.

El încă dă pietrele la o parte.

Trebuie să lăsăm în urmă nenorocirile trecutului, cu tentaculele lui lungi, care ne trag înapoi, aducându- ne din nou pe podul durerii. Am fost victime ale trecutului. Există iertare.

“ Când trenul trece prin tunel și în jurul tău e beznă, ce faci, sari din tren? Sigur că nu. Stai în așteptare și ai încredere că cel ce conduce trenul te va scoate la lumină.”

Coreen ten Boom

Fitilul care fumegă.

“ Fibre țesute pentru o flamă

Flamă aprinsă pentru lumină,

Rafale de frig- răbufniri de căldură,

Candela- i încă învăluită în beznă;

Jarul se zbate cu- nverșunare

Luptă cu umbrele până descoperă

Flama arzând a puterii

Flăcări dansând în căldură.”

“… nu va stinge un fitil care fumegă.”

Matei 12:20b

Gândește- te la mucul unei lumânări. Îți amintești când ardeai de atâta credință? Cum revărsau lumina asupra cărării ce ți se așternea înainte?

A început să bată vântul… rece și aspru. Acest vânt te- a vlăguit. Ai rezistat un timp, însă suflul lui ți- a frânt plăpânda- ți flacără. Te- a azvârlit în întuneric.

Trestia frântă și fitilul care fumegă.

Trebuie să reținem că scopul acestor povestiri pe care autorul ni le relatează în cartea sa, nu este să ne facă să privim cu uimire în urmă, ci cu o încredere de nezguduit spre ce ne așteaptă. Dumnezeu care a vorbit în trecut, și astăzi o poate vorbi cu noi. Pătrunde în lumea mea. Pătrunde în lumea ta. El dorește să dea pietrele la o parte din viețile noastre – pietre mari și grele, de neclintit.

Cât timp…


Câteva gânduri în miez de noapte..

Se spune că noaptea este cel mai bun sfetnic. Și așa este! De ceva timp, mă lupt cu insomnia, dar pe de altă parte, nu îmi pare rău. Am timp să meditez la multe lucruri.. și multe gânduri se nasc în acest timp de insomnie..

Mai jos am scris câteva gânduri. Imaginile, de asemeni, îmi aparțin. Iarna este un sezon frumos- ni se revelează pentru puțin timp, apoi se topește, pleacă… De fapt, ca orice anotimp. Nu este neapărat sezonul meu preferat, însă mă bucur și de acesta. 🙂

Nu eu, ci Dumnezeu


„Iosif a răspuns lui Faraon: „Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!”

‭‭Geneza‬ ‭41:16‬ ‭VDC‬‬

Astăzi, a fost o zi plină de provocări. De dimineață, am citit acest capitol unde stă scris împlinirea planurilor lui Dumnezeu cu privire la ceea ce avea de împlinit.

Acest verset marchează foarte bine ceea ce tocmai s- a întâmplat astăzi, pentru că va rămâne viu în minte și în inimă modul cum Dumnezeu a lucrat.

Nu vreau să ies eu în evidență cu nimic, ci îmi doresc ca El să fie înălțat prin tot ceea ce face în viața mea.

A fost un examen greu ( sala), dificil, cu ore multe de învățat, pentru că cine mă cunoaște, știe cât de meticuloasă sunt cu mine însămi.

Toată lauda Îi aparține. Mie, nimic! Doar cu El și ajutorul Său am biruit, asemeni lui Iosif. Acest cuvânt pentru mine, a fost cu adevărat revelator și împlinit.

Știu că poate pentru unii, acest lucru nu înseamnă mare lucru, dar pentru mine, un lucru ce mi se părea imposibil, Dumnezeu l- a făcut posibil.

Mulțumesc tuturor care au crezut în mine și mi- au fost alături. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Știință versus Credință


Un bărbat de 75 de ani călătorea cu trenul și folosea timpul pentru a citi. Alături de el un tânăr student citea și el o carte voluminoasă de științe. După un timp tânărul observă că bătrânul de lângă el citește Biblia și fără menajamente îl întrebă:

“ – Dumneavoastră încă mai credeți în această carte plină de fabule și povești?

– Bineînțeles, răspunse bătrânul, dar aceasta nu este o carte de povești sau fabule, este Cuvântul lui Dumnezeu! Dumneavoastră credeți că e greșit să cred asta?

– Bineînțeles că e greșit! Cred că dumneavoastră trebuie să vă dedicați studiului științei și Istoriei Universale. Veți vedea cum Revoluția Franceză, acum mai bine de 100 de ani, a demonstrat miopia, stupiditatea și minciunile religiei. Doar persoane fără cultură sau fanatice încă mai pot crede în astfel de prostii. Dumneavoastră, domnule, ar trebui să cunoașteți puțin mai mult părerea oamenilor de știință cu privire la lucrurile acestea.

– Și, spune-mi tinere, aceasta este părerea oamenilor noștri de știință despre Biblie?La următoarea stație trebuie să cobor și nu am timp să vă explic. Vă rog să îmi dați cartea dumneavoastră de vizită și vă voi trimite prin poștă câteva lucrări pe tema aceasta. Așa vă veți edifica asupra acestei teme care preocupă întreaga lume.”


Bătrânul, cu multă răbdare și liniștit, căută în buzunarul hainei sale. După un scurt timp îi întinse cartea sa de vizită.
Când tânărul citi se rușină și nu mai îndrăzni să ridice capul, nici ochii din pământ.


Pe cartea de vizită scria:


Profesor Doctor Louis Pasteur
Director General al Institutului Național de Cercetare Științifică a Universității Naționale Franceze.

( Această întâmplare a avut loc în 1892)

“Puțină știință ne desparte de Dumnezeu, multă știință ne apropie!”

Dr. Louis Pasteur

Fotografia este artă



Pentru mine nu este meserie. Este pasiune. Un mod plăcut combinat cu relaxare și viziune. Fotografia transmite frumusețea naturii, a oamenilor, dar și trăiri, emoții.

Imaginile vorbesc. Ne transmit o poveste.
Pasiunea pentru fotografie, o am încă din anii adolescenței, pe când cochetam cu un aparat foto vechi, a născut în mine pasiunea de a capta fiecare moment, detaliu. Și mi- am dat seama că îmi place să fac asta.

Primele cadre au fost cu nepoții mei. Și acum mai am filmulețele cu ei.

Nu sunt expertă în arta fotografiei. Este doar pură pasiune dezvoltată în ani. Și iubesc acest lucru.

Fiecare fotografie este unică, pentru că este important locul, importante sunt și decorurile, iar de lumină nu mai spun. Toate acestea influențează și schimbă mult o imagine.

( Nikon D3300, 18mm, Prioritate de diafragma, F/8, ISO 100, 1/500)

Pentru mai multe fotografii, accesează acest link:
https://elly4god.wordpress.com/photoart-by-perla-suferintei/

Chemarea


Mă cheamă să Îl slujesc în locul și îndeletnicirea alese de El.

Faptul că îmi găsesc locul în slujirea Lui, este cheia cea mai importantă- adică, sunt în voia Lui și că lucrarea la care sunt chemată să o împlinesc, mi se potrivește mănușă. Se folosește de darurile și abilitățile mele pentru scopurile Sale, și nu ale mele personale.

Trebuie să înțeleg că atunci când voința mea se aliniază voii Sale, chemarea Sa pentru mine și- a găsit locul.

De cele mai multe ori, chemarea nu este neapărat atrăgătoare, plăcută. Însă, atunci când ea va îmboldi în sufletul meu, indiferent cât de mare ar fi prețul ei, ea va fi imposibil de evitat.

Chemarea este invitația Lui, dar nu doar atât. Este scopul Lui în viața mea și mă așează în contextul potrivit lucrării Sale, de a- L sluji cu dedicare totală și pentru a- mi îndeplini bine slujba.

Elena – binecuvântări prin încercări, Harvey Yoder


Gânduri printre rânduri

Este o carte care nu vorbește doar despre biografia personajului principal, Elena.

Cartea de față nu este fantezie, imaginație sau exagerări, ci totul vibrează de un realism autentic, pentru că întâmplările personajelor sunt redate exact așa cum au fost trăite: bucurii, dureri, speranță și credință în Dumnezeu.

Această carte scoate în evidență lucrarea „ Făuritorului de caractere” în viața ei pentru a putea fi folosite în lucrări specifice, mult mai mărețe.

Vasile Goldiș spune:

Națiunile nu se înalță la mărire trainică prin sabie, nici prin grămădirea bunătăților pământești, nici prin strălucirea orbitoare a artelor frumoase; scara înălțării și a fericirii lor, scara sigură, neînșelătoare este CARACTERUL.”

Elena a lucrat ca inginer zootehnist la o fermă din apropierea Iașiului; caracter dârz, răbdător, echilibrat; în orice situație dorea să facă și să afle mai întâi voia Domnului; îi plăcea să ajute mai mult decât să fie ajutată.

Și cum bine știm, un caracter nu se formează imediat, ci trecând prin multe încercări:

” dacă un geniu se formează în bibliotecă pentru cărți, atunci un caracter se formează în vâltoarea vieții, prin lupte, greutăți și încercări.”

Vasile Goldiș

Elena a trebuit să cunoască greutățile regimului dur din orfelinat, închisoare etc., ca mai târziu să poată fi de ajutor altora. Puterea ei s- a născut din încercări și a fost nevoie ca ea însăși să ajungă la o relație personală cu El. Pe măsură ce creștea în credință, căuta noi modalități de a- L sluji pe Domnul ei. O putere lăuntrică începea să dea sens vieții ei.

Experiențele ne apropie de Dumnezeu. Și atâta timp cât rămânem în brațele Sale, nimic nu este imposibil.

Atitudinea în probleme, în necazuri nu ne dărâmă, ci ne propulsează în Sus.

Jucăria lui Satan sau capodopera lui Dumnezeu – Mihai Creța


Gânduri printre rânduri

Da! Ca Dumnezeu să ne vorbească, este nevoie să facem liniște în interiorul nostru.

Tăcere în noi. Tăcere în exterior. Atât !

L- am cunoscut pe Mihai, împreună cu frumoasa lui soție, Daniela, într- un mic oraș, într- o Fundație unde lucram ca psiho- pedagog. Vizita lor a fost însoțită de prezența lui Dumnezeu. M- au marcat inimile lor iubitoare și jertfitoare.

Mă bucur tare mult să îi “ revăd “ și să îi “ citesc” pe paginile acestei cărți.

Cartea de față ne prezintă eseuri scurte, fragmente din viața autorului. Lecții de viață din care putem extrage învățături.

Așa cum scrie în prefața cărții, Adrian Vele, autorul folosește “ imagini care ți se imprimă în minte.”

Pentru că Mihai reușește să scoată la lumină propriile experiențe plăcute sau mai puțin plăcute.

Conștientizează că viața lui fără Hristos ar fi nimic, o epavă a societății. Însă, cu EL este TOTUL. Este un prinț al Cerului“

Este un capitol în această carte pe care doresc cu tot dinadinsul să îl recomand acestei generații care se grăbește să cheme dragostea… “ AM GĂSIT- O ! M- AM ÎNDRĂGOSTIT ! Este capitolul în care autorul atinge acest subiect al îndrăgostirii și accentuează faptul că adevărata dragoste așteaptă. Este DRAGOSTEA LUI !! Și ne descrie atât de frumos și detaliat această dragoste.

Iar următorul capitol al acestei cărți îi este dedicat iubitei lui soții, Daniela, și Preaiubitului lor, al inimilor lor, Domnul lor, Isus Hristos. Un întreg capitol care cuprinde atâtea emoții și sentimente curate.

Dragilor,

Dumnezeu dorește să luăm deciziile care Îl onorează. El dorește să facă din noi operă de artă – lumea din jur să o admire.

“ Ce este viața? Este un pachet de alegeri… tu îți alegi veșnicia! O jucărie a lui Satan moștenitoare a iadului sau o Capodoperă în Mâna Artistului, Moștenitor al raiului? Ești responsabil ! Alege… jucărie sau capodoperă?”

Îmi place foarte mult cum se încheie prefața acestei cărți cu privire la ceea ce dorim să fim, și anume:

“ Poți alege să fii o marionetă în mâna păpușarului sau un vultur care zboară în înălțimi. Poți fi o jucărie în mâna lui Satan destinată iadului sau capodopera lui Dumnezeu pusă în raiul Lui.”

Vreau să menționez faptul că eu am scos în relief din această carte ce este frumos, plăcut, însă, dacă o veți citi ( și vă recomand să o faceți cei care o aveți), veți constata pe filele ei că autorul scoate în evidență realitatea pe care fiecare dintre noi o trăim, într- un fel sau altul.

Opriți- vă! Selah!


Prea epuizați. Prea agitați. Cine mai are timp să savureze frumusețea naturii așa cum este ea- fie că ninge sau că plouă, sau de soarele când strălucește. Cine?

Oprește- te din toată această agitație și acordă- ți câteva momente de liniște, odihnă… Hai că poți! Știu eu!

Savurează această frumusețe. Reflectă la Frumusețea din jurul tău- la oamenii care te înconjoară; privește Cerul – nădejdea unei vieți noi; admiră Frumusețea unei flori care răzbate în lumea aceasta gri, geroasă, cum stă țanțoșă în bătaia vântului năprasnic ce o lovește nemilos…

Oprește- te! Selah!

Declară domnia Sa peste viața ta.

Odihnește- te în prezența Sa sfântă, atât de plăcută. Emanuel ( Dumnezeu este cu noi!), ce Nume dulce! El îți cunoaște fiecare nevoie în parte – El te aude! Șoptește- I ! Liniștește- te în dragostea Lui!

“ Opriți- vă și să știți ca Eu sunt Dumnezeu:

Eu stăpânesc peste neamuri,

Eu stăpânesc pe pământ.”

Psalm 46:10

“ Dimpotrivă, sufletul îmi este liniștit și potolit ca un copil înțărcat care stă lângă mama sa; da, sufletul meu este ca un copil înțărcat.”

Psalm 131:2

“ Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel:

În liniște și odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate și încredere va fi tăria voastră.”

Isaia 30:15

“ Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui și nu va mai putea de veselie pentru tine.”

Țefania 3:17
Arhivă personală: Perla Suferinței

Călătorie fără bagaje – Max Lucado


Gânduri printre rânduri

Tu poți călători fără bagaje?

Bagajele pe care le cărăm după noi nu sunt făcute din piele sau dintr- un material rezistent. Ele sunt făcute din poveri.

Și, care sunt aceste poveri pe care le târâm după noi, în fiecare zi?

Povara vinei. Un sac de nemulțumire față de cine ești sau ce ai. O geantă de oboseală, amărăciune. La toate acestea se mai poate adăuga și un rucsac de îngrijorare, un cufăr de teamă sau un geamantan de singurătate. Ești precum un hamal, care își târăște zilnic bagajele epuizante.

Ajungem să ne obișnuim cu ele, încât nu mai auzim vocea Lui când ne spune:

“ Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă.”

( Matei 11:28)

Pentru ca El să ne elibereze de aceste bagaje care ne încetinește călătoria, nu trebuie decât să Îi permitem să o facă.

Astăzi, El îmi cere mie și îți cere ție să lăsăm jos bagajele grele de peste umerii noștri. Care este bagajul tău pe care îl cari zilnic după tine?

Pentru că:

“ Să călătorești fără bagaje înseamnă să te eliberezi de poveri care n- au fost niciodată destinate să le porți.” ( pg.13)

Știai că bagajele pe care le purtăm ne pot afecta relațiile? Fiecare bagaj poartă înscrisă o etichetă. Și anume: mândrie, vină, dependență de orice fel, mânie, neîncredere etc. În fiecare zi tragem după noi câte un geamantan având îndesate tot felul de lucruri în el, ca: prejudecăți, dezamăgiri etc.

În cursa noastră nu trebuie să cărăm bagaje. Ne încetinește călătoria. Nu putem ridica poveștile celorlalți având mâinile ocupate cu propriile bagaje.

“ De dragul celor pe care îi iubești, călătorește fără bagaje. De dragul lui Dumnezeu pe care Îl slujești, călătorește fără bagaje. De dragul propriei tale bucurii, călătorește fără bagaje.” ( pg.15)

Lăsându- L pe Dumnezeu să ne ia bagajele, avem parte de o călătorie ușoară. Atunci când Îi permitem lui Dumnezeu să facă acest lucru, El ne promite, și fără nicio exagerare, în Cuvântul Său:

“ Aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi.”

( 1 Petru 5:7)

Alege !


Alege deliberat să fii ca o floare printre spini.

Reacțiile tale să fie într- o manieră agreabilă în situații dureroase.

Rămâi mereu sub influența dragostei.

Fii ca o adiere blândă, nu o furtună ce stă să se dezlănțuie.

Fii grabnic la a iubi, la a ierta.

Lasă ca Dragostea Lui să- ți cuprindă inima. Ea te îndeamnă să ierți, în loc să urăști.

Fii recunoscător, nu lacom.

Fii mulțumitor.

Dragostea Sa te încurajează să fi fericit. Nu te lăsa frământat de invidie.

Sângele Său te spală de veninul care ar putea să ți se strângă în suflet.

În circumstanțe dificile, reacționează cu iubire. Greu, dar nu imposibil.

Arhivă personală: Perla Suferinței

Yehova Iire


DUMNEZEU VA PURTA DE GRIJĂ

Adevărat este acest nume și experimentat de mine în tot acest an care tocmai a trecut.

Am văzut cu ochii mei cum El a purtat de grijă în orice domeniu al ființei mele întregi.

Anul ce tocmai s- a sfârșit, a fost un an al provocărilor din toate punctele de vedere. Am văzut purtarea Sa de grijă în toată această pandemie; în tot acest haos, El a făcut ordine în viața mea.

Am trăit multă vreme în nesiguranță, însă am văzut Mâna- I întinsă peste mine și cum a vegheat asupra mea neîncetat. M- am odihnit la “umbra aripilor Sale”. ( Psalm 91: 1)

Am fost înconjurată de oameni după inima Sa; au fost răni vindecate. El mi- a oferit un adăpost când nu aveam unde merge ( PS. 91: 2); a netezit calea sub pașii mei.

Doamne,

doresc să mă înveșmântezi cu mantia sfințeniei Tale, păstrându- mi inima curată înaintea Ta.

“ Hainele să- ți fie albe, în orice vreme, și untdelemnul să nu- ți lipsească de pe cap.”

Eclesiastul 9:8

Mi- ai fost Adăpost în zilele înnegurate de durere- fă- mi inima un sanctuar!

Da! Mi- a purtat de grijă și sunt încredințată că o va face și în acest an.

Arhivă personală- Perla Suferinței

Fii mai bun, 2021 !


În anul ce vine:

– fii o lumină care să ardă pentru cei din jur și pentru Hristos;

– poartă- te cu cei din jur așa cum îți dorești să fii tratat;

– fă- ți timp să- i asculți pe cei din jur, fără a- i judeca;

– fii plin de compasiune;

– fă gesturi de bunătate însoțite de dragoste autentică, nu egoistă;

– lasă faptele tale să reflecte Dragostea Lui.

De multe ori, cuvintele strică. Alege să taci, decât să spui cuvinte care să dărâme. Nu rosti cuvinte pe care mai târziu să le regeți.

– nu iubi lucrurile pământești. Ele vin și pleacă. Iubește sufletul care este etern.

– nu iubi folosul tău, ci pe al celor din jurul tău.

Cine ești? Cine sunt?


Care este identitatea ta?

Care este identitatea mea?

Oprește- te din iureșul zilei și întreabă- te: Cine ești? Reflectă puțin.

Nu are importanță realizările tale, nici diplomele… nici măcar modul cum arăți! Nu contează mediul din care provii, sau convingerile tale. Toate acestea reprezintă doar învelișul a ceea ce EȘTI TU !

Aud mereu acest proverb, cum că “haina îl face pe om.” Greșit. Hainele te pot face să arăți bine, acest lucru este adevărat, însă ele nu reprezintă CINE ești tu, adică identitatea ta. Identitatea ta înseamnă mai mult decât felul în care te “împodobești” – are foarte puțin de a face cu faptul CUM arăți, ci are un rol important, esențial, în felul cum îți trăiești viața, cum știi să te bucuri în această viață, de oamenii pe care Dumnezeu ți i- a dat și de modul cum I te relaționezi.

Oprește- te și întreabă- te:

Ești fericit / ă, copleșit / ă de bucurie datorită realizărilor, identității tale sau a direcției în care se îndreaptă viața ta? Toate acestea – îți umple golul din inima ta?

Doar El cunoaște adevărata valoare și poate împlini nevoia de acceptare, dragoste și sens în viață. Identitatea noastră o găsim doar în El.

Suntem oameni și simțim nevoia de a fi iubiți și prețuiți. Relația cu El ne aduce libertatea de A FI cine am fost creați să fim. Identitatea eternă este aceea că suntem copii ai Regelui regilor.

Nu putem spune decât că ACUM suntem ființe noi, pentru că cele vechi s- au dus și toate s- au făcut noi.

Pășim într- un AN NOU. Haideți să intrăm cu o nouă gândire, schimbată în totalitate. Nu știm ce ne aduce anul, însă știu că viitorul meu și al tău, prieten drag, este în Mâinile străpunse ale Mielului. Și îmi doresc din toată inima, ca în anul ce îmi stă în față și ca un nou motto, să pornesc pe un nou drum împlinind aceste cuvinte însoțite de dragostea Mirelui:

DO ALL THINGS WITH LOVE !

FĂ TOATE LUCRURILE CU DRAGOSTE !

Rătăcit în Africa – Charlotte Maria Tucker


Gânduri printre rânduri

John Aspinall – fiul unui fermier neînsemnat, din orașul. Dorsetshire, Anglia, om cinstit și temător de Dumnezeu, care a trăit o viață fără reproș. Avea un fiu, David, și cinci fetițe.

Planurile pe care David și le făcea cu privire la viața lui nu erau în concordanță cu ale tatălui său. Își dorea să călătorească, să se bucure de viață. Chiar dacă era un băiat isteț, ager la minte, a ales să își croiască un drum în viață; calea proprie , a dorințelor. Inima îi era cuprinsă de dorințe proprii, lăsând în urma sa inimi iubitoare ale părinților și surorilor lui. David se iubea pe sine mai presus de orice și oricine.

Așadar, pleacă din casa părintească și ajunge în Londra, la unchiul său. Dar nici acolo nu este supus, considerând că acesta este prea strict cu el. Așa că, alege să plece și de acolo, apucând- o pe căi rele.

Asemeni fiului risipitor din Evanghelie ( Luca 15: 11-32), excepție nu a făcut nici David. Experimentând și gustând din ceea ce înseamnă viața trăită în neascultare, anturajul negativ din care făcea parte, chiar dacă rareori mustrarea îi împungea conștiința când își amintea de sfaturile primite din partea celor dragi, el continua să își trăiască viața așa cum îi plăcea.. Și asta până într- o zi, când părăsit atât de prieteni, cât și de noul lui stăpân căruia îi slujea, capitulează în fața Atotputernicului.

În pustie, singur, David experimentează puterea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Pus în fața atâtor pericole în care își putea pierde viața, conștientizează că Dumnezeu îi este scut și adăpost:

“ Dar cât de nepăsător eram în zilele în care mă complăceam în păcat! Vai, cum râdeam, ca un pagân, la ideea de pericol. Mă mâniam pe alții când mă avertizau, oricât de înțelept o făceau. Aproape că nici n- am crezut că exista diavolul, și m- am jucat cu numele distrugătorului sufletului meu prin vorbele mele. Nu m- am temut de leul care caută să devoreze… De ce am fost atât de ușuratic și nepăsător? Pentru că eram mort în păcat. Conștiința mea era moartă! “

David și- a recunoscut starea de păcat. De acum, el era cu totul alt om. Era o făptură nouă. Inima- i era metamorfozată. În pericol, el a conștientizat siguranța prețioasă în cuvintele Preaiubitului lui, amintindu- și atât de clar în aceste momente:

“ Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuși, niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. Și chiar perii din cap, toți vă sunt numărați. Deci, să nu vă temeți: voi sunteți mai de preț dcât multe vrăbii.” ( Luca 12:6,7)

Ca să învețe să aprecieze lucrurile pierdute prin neascultare, David a trebuit să treacă prin multă suferință. Mirajul lumii nu a putut să îi stâmpere setea sufletului. Doar dragostea Aceluia care a rostit “ cine crede în Mine nu va înseta niciodată”, i- a putut satisface această sete.

Cartea se poate citi : AICI

Fă- ți inima o iesle


El, Regele, S- a născut în mijlocul mizeriei din grajd. A schimbat hainele veșnice cu niște cârpe care să Îi țină de cald… A abandonat Sala Tronului pentru o iesle murdară. Slujitorii cerești au fost schimbați cu păstorii de pe câmp…

Fă- ți inima o iesle în care să se nască Salvatorul!

Să ai parte de Sărbători binecuvântate cum nu ai mai avut vreodată ..!!

Răpiți de Mire și revenind cu Împăratul – edit. GBV


Gânduri printre rânduri

“ Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii. ( Romani 13: 12)

Domnul Isus este gata să revină pentru a- Și răpi Mireasa. Este o promisiune și o realitate a inimilor credincioșilor care Îl așteaptă să vină pe nori.

Ești tu pregătit pentru marele eveniment?

Chiar dacă Unicul Fiu al lui Dumnezeu a fost urât și respins, iar viața Sa pe pământ a sfârșit la Calvar, răstignit pe cruce, la revenirea Lui, orice față va radia de bucurie și orice inimă va exalta de sensibilitate. Ce moment solemn ! Ce clipă glorioasă va fi pentru cei ce- L cunosc!

Gândul care ar trebui să ne însoțească și care să ne umple inima să fie acesta: “ El va reveni!”

“ Nu este departe timpul în care “ Soarele dreptății” va răsări cu “ tămăduirea sub razele Lui.” ( pg.10)

Speranța imediată a celui credincios este reîntoarcerea Domnului Hristos ca “ Luceafărul strălucitor de dimineață”. ( Apocalipsa 22:16)

Gândindu- ne la El, inimile noastre să ardă de dorința de a- L revedea:

“ O, Doamne, când gândesc la Tine,

La harul Tău nemărginit,

Inima îmi arde, știind cât e de bine

Să- Ți văd, față în față, chipul Tău iubit.”

Care este secretul păcii și a bucuriei? Faptul că Îl cunoaștem, Îl iubim, ne încredem în El deși nu Îl vedem.

Dacă doriți să citiți cartea, click AICI .