Miracolul de la Ierihon


În timpul pribegiei de 40 de ani prin pustie, evreii nu văzuseră decât orizontul Ierihonului.

Și cu cât se apropiau tot mai mult de el, tot mai mici se simțeau.

Motivul pentru care generația de dinainte s- a simțit ca niște lăcuste ( acest motiv a împiedicat intrarea în Ierihon), a fost frica.

Ierihonul era înconjurat de un zid exterior gros de doi metri și de un zid interior. Era înconjurat de un zid impenetrabil.

Dumnezeu îi cere armatei israeliene să înconjoare în liniște cetatea, promițându-le că după ce vor înconjura de 13 ori, zidul va cădea. Cu fiecare încercuire a cetății, pasul lor părea tot mai puternic; o încredere sfântă făcea să crească tot mai mare în sufletul lor.

Ascultând de porunca lui Dumnezeu, timp de șase zile nu scoseseră o vorbă. Promisiunea Lui era încercuirea în tăcere.

Preoții au început să sufle din trâmbițe. Șase sute de mii de israeliți și- au unit glasurile și au strigat.

Zidurile cetății s- au dărâmat.

Dumnezeu a demonstrat încă o dată că promisiunile Sale nu au dată de expirare, ci sunt veșnice.

Ierihonul rămâne mărturie.

Terapie prin fotografie


Îmi place să observ detaliile. Și nu de acum.

Îmi place că înțeleg subtilitățile. Și nu de acum.

De mică. Această observație mi- a fost ca un scut de protecție în fața provocărilor, încă de mică. M- a păzit, ca să spun așa… Adică, nu m- am lăsat păcălită sau dusă de val.

Dumnezeu este Cel care preschimbă lumea:

  • întunericul în lumină,
  • răul în bine,
  • durerea în har,
  • golul în plin.
    Dumnezeu nu irosește NIMIC, ci “ face toate după sfatul voii Lui. “ ( Ef.1:11)

Dumnezeul detaliilor


Nu știu cum sunteți voi, dar mie îmi place tare mult să mă bucur de fiecare detaliu din creația lui Dumnezeu. Atât de frumos totul. Culorile florilor. Cerul frumos pictat cum numai marele Artist o poate face. De fiecare răsărit sau apus de soare.

Totul este la superlativ. Doar că, noi, oamenii am uitat să ne mai bucurăm și de aceste detalii, lăsându- ne parcă distrași de provocările cotidiene, de luptele noastre zilnice …

De ne- am opri o clipă măcar. Să ne mai bucurăm și de frumoasa natură, dar și unii de ceilalți.

Totul este trecător. Aici, pe pământ.

Bucuria ca stare


Spuneam ceva ieri, AICI, legat de bucurie și de starea mea de mulțumire, de împlinire sufletească pe care aceasta o produce în inima mea atunci când sunt în preajma persoanelor dragi mie. Fie că sunt prieteni, cei dragi ai mei.. Toți îmi sunt la fel.

Primul meu strănepot, Raul Cristian, a împlinit 7 ani.

Am rămas uimită cât de repede trece timpul.

Mă bucur că am luat parte la bucuria lui. A fost o dorință și rugăciune ca Mătușa lui să ajungă la el chiar de ziua lui.

Se merită orice sacrificiu ! Se merită!!

La mulți ani binecuvântați și cu mai multă înțelepciune, iubitul nostru! Te iubim. 💕🥰

Bucuria – definiție incompletă


Zi marcantă pentru noi ca familie. Oficial, l- am prezentat întregii familii pe bebe Eduard.

Spun bucurie incompletă, pentru că străbunica ( adică, mama, cea care s- a rugat să vadă un strănepot din partea nepoatei ), și- ar fi dorit enorm să îl strângă in brațe. Și nici nu ai cum să nu îți dorești să faci aceasta la cât de iubibil poate fi.

Ai suferit… ?


Ai suferit vreodată atât de mult încât nici un cuvânt nu ți-a fost de folos?

Poate ai experimentat durerea și o suferință de neînchipuit.

Vă spun eu: în acele momente, puține sunt cuvintele potrivite care să poată reîntregi inima zdrobită.

Și ceea ce face diferența este persoana care stă lângă noi în durere.

Dumnezeu poate să reînvie dezamăgirea, suferința și durerea noastră.

El poate să reîntregească ce a fost pierdut.

Însă, cei mai mulți dintre noi trăim adesea în mijlocul poveștii, durerii.

Suntem blocați înaintea miracolului – trăind în așteptare.

Să nu uităm că slujim unui Dumnezeu care este cu noi în fiecare moment al poveștii.

Dumnezeu este lângă cei cu inima frântă.

Atunci când plângem, Domnul Isus este cu noi.

El ne înțelege.

El ne vede și ne întâlnește în durerea și dezamăgirea noastră.

PhotoCredit: Perla Suferinței
PhotoCredit: Perla Suferinței
Aceeași floare, dar privită din multe unghiuri.

Pașnică și blândă


“ Înțelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, fără părtinire, nefățarnică.” ( Iacov 3: 17)
eBiblia-ro

În contrast cu înțelepciunea omenească, înțelepciunea care vine de la Dumnezeu este :

– mai întâi, curată – adică, curățită de Cuvânt;

– pașnică – adică, necertăreață;

– blândă – ține în frâu apucăturile firii pământești cu tot ce înseamnă aceasta;

– ușor de înduplecat – nu un caracter încăpățânat ;

– plină de îndurare – îngăduitoare cu greșelile altora ;

– roade bune, fără părtinire – chiar și atunci când este vorba de persoana ta;

– nefățarnică – nu duplicitate, nu cu măști, nu cu două fețe.

Să ne ajute Dumnezeu ca fiecare zi să o trăim cu frică de El. Cu acel respect suprem înaintea Singurului Dumnezeu adevărat, ca să strângem Cuvântul Său in inimile noastre, în care vedem reflecția caracterului Său desăvârșit.

Apusul de aseară – Călărași , Iunie 2022

O amintire plăcută – C. R. S. T.


Multe s- au întâmplat de la finalizarea celor doi ani de studenție în cadrul Centrului Român de Studii Transculturale, din Agigea, Constanța.

Zece ani au trecut de atunci.

YouTube mi- a amintit acest lucru.

Privesc cu dor de colegi, profesori sau de locurile pe care le- am vizitat împreună.

Au fost zece ani dificili de atunci. Au fost văi adânci prin care am trecut. Am întâlnit atâția oameni care mi- au fost lecții de viață. Prin unii am gustat dezamăgirea la cote înalte. Prin alții mi- am găsit alinare și vindecare. Pentru că așa lucrează Dumnezeu- prin oameni. Ca mine și ca tine.

Dar, în acești zece ani, am fost și pe vârf de munte. Aveam nevoie de un respiro după atâtea văi. Știți cum este – când sus, când jos. Important este pe cine ai alături. Iar eu am avut oameni minunați alături de mine – și în vale, și pe munte. Fără ei, nu puteam înainta. Este urâtă valea, dar frumoasă. Cum și șlefuirea este dureroasă, dar la final strălucitoare.

C. R. S. T. – îți mulțumesc pentru șlefuire și pentru binecuvântare, totodată.

Zece ani de la Absolvire

DUHUL ȘI STRIGAREA MIRESEI


“ Și Duhul și Mireasa zic: «Vino!»” (Apocalipsa 22:17a)


Se vorbește mult despre influența pe care o exercită Duhul Sfânt în viața credinciosului. Desigur că această influență nu se produce forțat, ci se manifestă în măsura în care acceptăm acțiunile Duhului Sfânt în viața noastră. Lucrând în ființa noastră caracterul lui Cristos, Duhul Sfânt produce în noi dorința întâlnirii cu Domnul Isus.


Duhul Sfânt provoacă Miresei lui Cristos, adică Bisericii Sale, o dorință irezistibilă de a se întâlni cu Mirele ei.


O Biserică sub influența Duhului Sfânt se topește de dor după întâlnirea cu Cristos. Biserica influențată de Duhul Sfânt este dornică să ajungă în cer. Cu cât contemplăm mai mult frumusețea lui Cristos, cu atât se naște în noi dorința de a-L vedea.


Meditarea la timpul pe care urmează să-l petrecem în cer ne face să fim mistuiți de dor după Domnul Isus. Unei biserici adevărate Duhul Sfânt îi va impregna dorința extremă a întâlnirii cu Mirele. Biserica adânc unită în părtășie cu Duhul Sfânt Îl va striga cu insistență pe Cristos.


O astfel de biserică se gândește la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Adevărata Mireasă a lui Cristos rabdă suferințele și necazurile prezente, își înăbușă suspinele strigându-L pe cel care aduce izbăvirea: „Vino”!
Îi sunt mulțumitor Duhului Sfânt că mă învață să-L strig pe Domnul Isus.


„Vino!”, este strigătul bisericii așteptătoare.
„Vino!”, este dorința celor care tânjesc după comuniunea eternă cu Domnul.
„Vino!”, este chemarea unei biserici pline de siguranță și speranță.
„Vino!”, este rugămintea celor mistuiți de dor după Domnul Isus.
„Vino!”, este strigătul credinciosului obosit și scârbit să trăiască într-o lume nelegiuită…
Duhul Sfânt nu ne dă îndemnuri absurde. Strigarea noastră nu este zadarnică.


Celui mistuit de dor după El, Cristos îi va răspunde șoptit, mai dulce decât o blândă adiere de primăvară: „Dragul Meu, Da, Eu vin curând!”

”Soli Deo gloria”


”Știați că Johan Sebastian Bach și-a pierdut fetița, apoi trei fii și apoi soția”? Pe urmă s-a recăsătorit și împreună cu a doua soție, Anna-Magdalena, au mai pierdut patru fiice și trei fii.

Unsprezece copii iubiți…

Mulți cercetători s-au întrebat: cum a reușit Bach să facă față acestor pierderi? Cum nu a încetat să respire, cum nu i s-a oprit inima? Și, cel mai important, cum a putut continua să compună muzică? Cantate, suite de violoncel, mise, concerte… Cea mai frumoasă muzică pe care a auzit-o lumea. Știți cum a făcut-o? La sfârșitul fiecărei piese scria întotdeauna

”Soli Deo gloria” (Slavă numai lui Dumnezeu)

și la început

”Doamne ajută”.

Prin urmare, vă puteți ruga în timpul muzicii lui Bach, pentru că muzica în sine este o rugăciune. Muzica lui Bach este o conversație între om și Dumnezeu.

Conferința națională a femeilor, Mamaia 2022


Tema de anul acesta va fi: ” Vindecarea sentimentelor prin cunoașterea Lui Dumnezeu “.

Totodată, în cadrul conferinței va fi lansată noua carte de studiu biblic a autoarei Ligia Seman, cu același nume: ” Vindecarea sentimentelor prin cunoașterea Lui Dumnezeu”.

Duminica Paștelui


Aleluia! Iisus Hristos a înviat din mormânt!

Să mergem acum la acel prim Paște și să ne amintim evenimentele minunate care au rescris istoria pentru toată lumea de pretutindeni pentru totdeauna.

După înviere, Domnul nostru I se arată Mariei.

Ioan 20:11–18 - "Maria însă stătea afară, lângă mormânt, și plângea. În timp ce plângea, s‑a aplecat să se uite în mormânt și a văzut doi îngeri îmbrăcați în alb, șezând unul la cap și unul la picioare în locul unde fusese așezat trupul lui Isus. Ei au întrebat‑o:
– Femeie, de ce plângi?
Ea le‑a răspuns:
– Pentru că L‑au luat pe Domnul meu și nu știu unde L‑au pus! După ce a spus acestea, s‑a întors și L‑a văzut pe Isus stând acolo, dar nu știa că este Isus.
Isus a întrebat‑o:
– Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?
Crezând că este grădinarul, ea I‑a zis:
– Domnule, dacă Tu L‑ai luat, spune‑mi unde L‑ai pus, și eu Îl voi lua!
Isus i‑a zis:
– Maria! Ea s‑a întors și I‑a zis în ebraică:
– Rabuni! (care înseamnă: „Învățătorule!“) Isus i‑a zis: – Nu Mă ține, pentru că încă nu M‑am suit la Tatăl! Du‑te însă la frații Mei și spune‑le: „Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru.“
Maria Magdalena s‑a dus și i‑a anunțat pe ucenici:
- „L‑am văzut pe Domnul!“ Și le‑a spus cuvintele pe care i le‑a zis Isus.


Nu este frumos că prima persoană căreia Isus alege să i se înfățișeze nu este Pilat, nu preotul cel mai mare, nici Petru sau unul dintre ceilalți bărbați, ci unei femei cu un trecut îndoielnic?
Și nu este minunat că primele Sale cuvinte nu sunt o proclamare a puterii, ci o întrebare simplă: „De ce plângi?”

Când Maria Îl vede pentru prima dată pe Isus înviat, îl confundă cu un grădinar.

Ce îmi arată aceasta despre înfățișarea Lui și natura gloriei Sale? Să reflectăm puțin la această întâlnire pe care a avut-o Maria cu Domnul.

P. S. Deschide-mi ochii ca să Te recunosc astăzi înviat - în întâlnirile obișnuite cu oamenii pe care îi întâlnesc în drumul meu.

Fiți binecuvântați de Cel care este veșnic Viu.
Strănepotul scump, Edi, 2 luni și 2 săptămâni.

Binecuvântarea – The Blessing


Domnul să vă binecuvânteze, Arina și Kirill !

” Domnul să te binecuvânteze și să te păzească! Domnul să facă să strălucească fața Lui peste tine și să‑Și arate bunăvoința față de tine! Domnul să‑Și înalțe fața peste tine și să‑ți dea pacea!” ( Numeri 6:24‭-‬26 NTR)

” The Lord bless you and keep you; the Lord make his face shine on you and be gracious to you; the Lord turn his face toward you and give you peace.” ( Numbers 6:24‭-‬26 NIV)

“Нехай Господь вас благословить і береже! Нехай Господь засяє над вами обличчя Своє і нехай виявляє до вас доброту! Нехай Господь піднесе над вами обличчя Своє і дасть вам мир!” (Числа 6: 24-26 NIV)

@wepraying
Praying for your kids, Ukraine!

11 ani de blogging


La începutul călătoriei, eram de un scepticism feroce. Credeam că nu voi rezista. Că nu voi continua.

Nu m- am gândit că voi împlini 11 ani.

11 ani de blogging.

Mi- a fost teamă la început să mă vulnerabilizez, însă mi- am dat seama că tocmai această vulnerabilitate transmite, de fapt, emoțiile, stările mele de tristețe sau de bucurie.

Te întrebi dacă îmi pare rău că am continuat acest drum?

Nu, nu îmi pare rău deloc. Aici am avut ocazia să descopăr oameni minunați, excelenți- pe voi !

Pe voi, prietenii mei, care m- ați încurajat și m- ați ridicat atunci când am trecut prin perioade mai puțin frumoase. Ați fost consecvenți.

Vă mulțumesc pentru cei 11 ani de blogging petrecuți împreună.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

La mulți ani, Raluca,nepoata mea iubită!


La mulți ani binecuvântați cu multă înțelepciune, nepoata noastră, prințesa mea!

Onestitatea și dragostea Lui să dea acea frumusețe a sufletului tău.

Ai început un nou capitol în viața ta. O filă din cartea vieții tale așteaptă să fie umplută cu experiențe , victorii, bucurii etc.

Experimentezi acum ce înseamnă viața de mămică și cum să depinzi de Dumnezeu în situații limită.

Înțelepciunea Lui să te călăuzească in fiecare decizie pe care o ai de luat legat de creșterea primului tău prunc, Edi; în relația cu soțul tău și cu cei din jurul tău.

Planul pe care El îl are cu privire la viața ta să se împlinească la vremea hotărâtă de Sus.

Pentru că, draga mea:

“ Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într- un loc tainic, țesut în chip ciudat, în adâncimile pământului.
Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; și în cartea Ta erau scrise toate zilele care- mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele!” ( Psalm 139:15,26)

Nu uita : ești darul nostru pe pământ; bogăția ta nu sunt banii, ci viața ta și nu ești un rod al întâmplării, ci ai fost un gând al lui Dumnezeu și încă unul original.

Tu ești TU !

Dragostea mea mică, Edi.
Ralu împreună cu fiul ei, Eduard.

De ziua ta, draga mea!


Mi s- a oferit harul să beneficiez de cea mai mare binecuvântare: tu, mângâierea mea !

Faptul că mama nu mai este lângă mine fizic, dar prezentă în inima mea, acest lucru nu a limitat sau a îngropat sentimentul de fiică pe care îl simt în prezența ta.

Dimpotrivă !!!

Mi- ai împărtășit din ceea ce ai primit, pentru că ai cunoscut Harul care S-a aplecat spre tine. Pentru că Harul Lui ți- a fost mângâiere, vindecare, alinare, medicament pentru inima ta.

Când totul în jurul meu mi se părea că se năruie, am aflat Harul Său, prin tine.

Când bezna nopții mă cuprindea, m- ai asigurat că totul va fi bine. Cu El.

Mi- ai demonstrat dragostea ta în cele mai mici gesturi, dar mari pentru mine; în fiecare cuvânt de apreciere sau de mustrare; în îmbrățișarea ta. Pentru că, ori de câte ori mă îmbrățișezi, simt îmbrățișarea vindecătoare a Domnului nostru.

Pentru cel mai minunat suflet : ești îmbrăcată cu putere și demnitate, vorbești atât de  plăcut și cu înțelepciune; ești un exemplu – ești harnică și darnică!

Recunoscătoare lui Dumnezeu pentru acest dar minunat, care ești tu!

Te iubesc!

Invitat special la o întâlnire cu femeile
Iubesc seninul ochilor ei, pentru că reflectă frumusețea Celui ce este frumusețe desăvârșită.

Este fratele meu. Este sora mea.


” În timpul celui de-al doilea Război Mondial, acest băiat își ducea în spate fratele mort pentru a-l îngropa.

Un soldat l-a observat și i-a cerut să arunce, să nu-l mai care pentru că oricum este mort și se obosește degeaba .

El i-a răspuns: ” Nu e greu, e fratele meu!”

Soldatul a înțeles și a izbucnit în lacrimi.

De atunci, această imagine a devenit un simbol al unității în Japonia.

Să fie motto-ul nostru:

“Nu este greu. El este fratele meu… Ea este sora mea.”

Dacă o să cadă, ridică-l. Și dacă obosești, ajută-l. Și dacă lumea îl abandonează, îl port în spate, că nu este greu. El este fratele meu. Ea este sora mea.”

PhotoCredit: Facebook

Doare, dar se merită!


” Când deschizi gura să judeci o mamă, mușcă-ți limba mai întâi.
Sarcina doare.
Nașterea doare.
Alăptarea doare.
Să-ți vezi copilul plângând doare.
Nu doarme bine, doare.
Servind pe toată lumea și fiind ultimul doare.
Să nu ai timp pentru tine – doare.

Mama are nevoie de ajutor, sa nu fie criticata, are nevoie de iubire si sa nu fie judecata, are grija de toti, dar trebuie sa aiba grija si de ea.
Maternitatea nu este atât de blândă precum pare, maternitatea este frumoasă, da, dar este foarte greu.
Ce este frumos este iubirea pe care o mama o poarta pentru copilul ei, acea iubire este capabila sa rabde totul!! ️❤️”

Dumnezeu m-a binecuvântat, prin nepoata mea cea mare, Raluca, cu încă un nepot. Prea binecuvântată ca să nu Îi mulțumesc.

Este suflețelul pentru care mama s- a rugat mult și dorința ei era să aibă un al doilea strănepot.

Eduard Andrei , născut pe data de 28.01.2022

Apostolul Pavel – erou al credinței


Cetățean roman, născut în cetatea Tars, în perioada vremii nașterii Domnului Isus.

Meseria lui era facerea corturilor din piele de capră, una dintre cele mai răspândite meserii din cetatea sa, Tars.

Educația sa, a fost dobândită în Ierusalim, la picioarele învățatului Gamaliel.

Avea o dorință arzătoare de a prigoni creștinii, astfel își dă consimțământul de a- l ucide pe Ștefan în piața cetății .

Această dorință creștea tot mai mult, până într-o zi când Îl întâlnește pe Domnul, pe drumul Damascului.

” Saule, Saule, pentru ce mă prigonești?”, răsună un glas puternic din ceruri.

– ” Cine ești, Doamne?”, răspunse Saul îngrozit.

– ” Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești “, se auzi din nou glasul. ” Scoală- te, intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci.”

În urma acestei întâlniri, Domnul nu i- a schimbat doar inima, ci și numele. Din Saul, în Pavel.

Acest nou început, era noul scop în viața sa: să proclame Numele Domnului și Mântuitorului Isus Hristos.

Fiind instruit în legea mozaică a iudaismului, Pavel avea să își folosească pregătirea și cunoștințele în noua sa viață- misiunea.

De- a lungul vieții sale de misionar, Pavel a trecut prin multe încercări: bătăi, naufragiu, întemnițări, umilințe. Iar astăzi privim la Pavel, ca la un mare erou al credinței. Pentru că asta este.

” Căci, deși sunt liber față de toți, m‑am făcut sclavul tuturor, ca să‑i câștig pe cei mai mulți. Față de iudei, am fost ca un iudeu, pentru a‑i câștiga pe iudei. Față de cei ce sunt sub Lege, am fost ca unul care este sub Lege, măcar că nu sunt sub Lege, pentru a‑i câștiga pe cei ce sunt sub Lege. Față de cei fără Lege, am fost ca unul fără Lege – cu toate că nu sunt fără o lege a lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, sunt sub legea lui Cristos – pentru a‑i câștiga pe cei fără Lege. Față de cei slabi, m‑am făcut slab, ca să‑i câștig pe cei slabi. M‑am făcut tuturor totul, ca să‑i salvez, cu orice preț, pe unii.” ( 1 Corinteni 9:19‭-‬22 NTR)

Pe Dumnezeu nu-L putem înşela


Biblia aşteaptă mereu să o deschidem. Stă pe masa noastră închisă şi aşteaptă. Dimineaţa n-avem vreme pentru că suntem foarte preocupaţi de treburile dimineţii, de piaţă, de serviciu, de celelalte. Biblia aşteaptă după piaţă, după serviciu. După ce venim de la serviciu şi de la piaţă, Biblia aşteaptă, dar noi n-avem vreme, pentru că sunt alte treburi, sunt alte ocupaţii.

Chiar dacă n-avem alte ocupaţii mai deosebite, avem ziar, avem lucru de mână, avem o vecină, avem un prieten… Biblia aşteaptă după prieten, aşteaptă după vecină, aşteaptă să terminăm împletitura, aşteaptă să terminăm mâncarea. Vine seara, cei mai mulţi… începe programul televizorului. Biblia aşteaptă după televizor, Biblia aşteaptă după toate…

Şi pe urmă nu mai are timp şi omul se culcă obosit şi Biblia a aşteptat toată ziua. Mâine începe acelaşi lucru şi Biblia aşteaptă; şi Cuvântul lui Dumnezeu aşteaptă. Şi rugăciunea aşteaptă, şi pocăinţa aşteaptă, şi adunarea aşteaptă, şi toate aşteaptă. Şi noi n-avem timp, pentru că totdeauna avem ceva mai urgent şi mai important de făcut.

Mergem la biserică… abia aşteptăm să treacă un moment al slujbei şi trebuie să mergem acasă, pentru că avem cine ştie ce alte lucruri mai urgente de făcut. Vizite prieteneşti, plimbări undeva, poate un program deosebit într-o parte şi alta… şi Biblia aşteaptă, şi Domnul aşteaptă, şi mântuirea aşteaptă după noi.

La adunare mergem târziu, pentru că suntem obosiţi; şi terminăm repede, pentru că începe serialul la televizor. Şi Biblia aşteaptă, şi Domnul aşteaptă.

Ceasul nostru este mereu cu întârziere. „Mai avem vreme… Acuma suntem preocupaţi de problema asta, mâine de cealaltă, de cealaltă, şi ceasul nostru fals şi mincinos ne încredinţează că mai avem vreme, mai avem vreme. Până când vine Ziua Judecăţii, îngerul morţii, chemarea lui Dumnezeu: „Gata! A sosit timpul, s-a sfârşit vremea harului, de-acuma începe vremea judecăţii”.

Din cuvântul fratelui Traian Dorz de la sfatul frăţesc din Galaţi, din casa fratelui Mihai Puşcaşu – 22 octombrie 1981