Sămănătorul a ieșit să semene…


” El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde și le-a zis:

„Iată, semănătorul a ieșit să semene. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum și au venit păsările și au mâncat-o.

O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc. Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit și, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.

O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut și au înecat-o.

O altă parte a căzut în pământ bun și a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul, șaizeci și altul, treizeci. Cine are urechi de auzit să audă.”


Matei 13:3‭-‬9 VDC

Dar, ce înseamnă această pildă?

“Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie și nu-l înţelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui.

Aceasta este sămânţa căzută lângă drum. Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul și-l primește îndată cu bucurie, dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; și, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.

Sămânţa căzută între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt și ajunge neroditor.

Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul și-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul, șaizeci, altul, treizeci.”


Matei 13:19‭-‬23 VDC

Tuberoză

Ferește- te de răutate..


” Șase lucruri urăște Domnul și chiar șapte Îi sunt urâte:

• ochii trufași,

•limba mincinoasă,

•mâinile care varsă sânge nevinovat,

• inima care urzește planuri nelegiuite,

• picioarele care aleargă repede la rău,

• martorul mincinos, care spune minciuni,

•și cel ce stârnește certuri între fraţi.”


Proverbele 6:16‭-‬19 VDC

Ține- mă!


Atunci când sufletul îmi este abătut sau obosit, nu știu să mă rog. Parcă nu am putere. Îmi este vlăguit.

Însă, îmi doresc să trăiesc o viață care să Te onoreze.

Tu mă vezi chiar și atunci când nu mai pot înainta. Ști ce va urma. Tu mă vezi și mă cunoști.

Ține- mă aproape veșnic de Tine.

Căci, Tu îmi cunoști inima. Îmi înțelegi fiecare dorință.

CONFERINȚA NAȚIONALĂ A FEMEILOR DIN ROMÂNIA – MAMAIA


28 IUNIE – 2 IULIE 2021 DOAMNE, ATINGE-NE DIN NOU! Între 28 iunie – 2 iulie 2021, s-a desfășurat la Mamaia, în cadrul de vis al Complexului Mediteraneean, Conferința Națională a Femeilor din România. Participantele, în număr de aproape 350, au venit din toate mai multe orașe ale țării: Timișoara, Iași, București, Deva, Hunedoara, Reșița […]

CONFERINȚA NAȚIONALĂ A FEMEILOR DIN ROMÂNIA – MAMAIA

Draga mea, nu uita:


Ești fermecătoare.
Ești inteligentă.
Ești pricepută.


Viața ta nu este una a izolării, ci este una care poartă amprenta relațiilor.
Chiar dacă ești urâtă de satan. Nu uita că tu ești iubită de Însuși Creatorul tău, Dumnezeu.


Laurel Thatcher Ulrich spune:

” Femeile bine- crescute făuresc rareori istoria.”

Este timpul să te ridici, să luminezi și să făurești istorie.

Tamar


Geneza 38

Tamar, înseamnă „palmier, curmal”.

Această femeie care a cunoscut de două ori văduvia s- a îmbrăcat ca o prostituată. S- a culcat cu socrul ei, de asemeni văduv:

” Au trecut multe zile și fata lui Șua, nevasta lui Iuda, a murit. După ce au trecut zilele de jale, Iuda s-a suit la Timna, la cei ce-i tundeau oile, el și prietenul său Hira, Adulamitul.”
( Geneza 38:12 VDC)

În vremea aceea era obiceiul ca atunci când un bărbat murea fără să aibă copii, fratele lui trebuia să se căsătorească cu femeia rămasă văduvă pentru a avea urmaşi. Onan refuză acest lucru şi este pedepsit cu moartea. Iuda mai avea un ultim fiu şi nu voia ca şi acesta să moară. De aceea el o îndeamnă pe Tamar să plece la casa ei până când acest fiu va creşte suficient ca să-i devină bărbat.

Tamar înţelege că Iuda nu i-l va mai da pe Şela ca soţ şi pune la cale un plan.

Atunci, Iuda a zis nurorii sale Tamar: „Rămâi văduvă în casa tatălui tău până va crește fiul meu Șela.” Zicea așa ca să nu moară și Șela ca fraţii lui. Tamar s-a dus și a locuit în casa tatălui ei.”
(Geneza 38:11 VDC)

Şela era cel de al treilea fiu al lui Iuda. În momentul în care Tamar înţelege care sunt planurile lui Iuda, îşi scoate hainele de văduvă şi se îmbracă asemenea unei prostituate.

” Atunci, ea și-a lepădat hainele de văduvă, s-a acoperit cu o maramă, s-a îmbrăcat în alte haine și a șezut jos la intrarea în Enaim, pe drumul care duce la Timna, căci vedea că Șela se făcuse mare, și ea nu-i fusese dată de nevastă.”
( Geneza 38:14 VDC)

Tamar avea planul ei şi foloseşte slăbiciunile lui Iuda. 
Acum, păcatul lui Iuda este groaznic. Nu este numai un păcat al curviei, dar mai este şi incestul aici. Iuda păcătuise cu nora lui. 

” Iuda le-a cunoscut și a zis: „Ea este mai puţin vinovată decât mine, fiindcă n-am dat-o de nevastă fiului meu Șela.” Și nu s-a mai împreunat cu ea de atunci.”
( Geneza 38:26 VDC)

Înțelegem din acest text un lucru, și anume: chiar dacă purtarea Tamarei ne șochează, din text tragem concluzia că nu Dumnezeu i- a spus să procedeze în acest fel, ci EA a ales să acționeze așa.

Este momentul în care ea intră în genealogia Domnului nostru, Isus Hristos. 

Lupta cu…


Lupta cu anxietatea… cu depresia… Cine ar fi crezut că m- ar afecta atât de tare pierderea mamei?! Noaptea a devenit zi, iar ziua …. își urmează cursul ei.
De ce mi- a fost teamă, pierderea ei, aceea am experimentat și încă prea devreme. Niciodată nu am fost pregătită pentru acest moment, chiar dacă Dumnezeu mi- a transmis semnale… mintea mea refuza complet această experiență venită parcă prea devreme.

Au trecut deja patru luni de când mama nu mai este pe pământ, însă ea va rămâne VIE în inimile noastre ( a copiilor și nepoților și a tuturor celor care au cunoscut- o). Încă primim mesaje legate de plecarea ei. Pentru mulți este o mare surpriză.

Sunt convinsă că nu sunt singura care a trecut sau care trece prin această experiență.


Învăț să am încredere în Dumnezeu în această perioadă dificilă, chiar dacă procesul este lent și dificil.

Învăț să am încredere în suveranitatea lui Dumnezeu.

Învăț să cred că El este Stăpân peste orice situație.

Dumnezeu se află la cârma vieții și stiu că El folosește toate aceste împrejurări pentru binele meu.

Dacă simți imboldul Duhului Sfânt în inimă ca să mă încurajezi, nu ezita. Am nevoie!

” Omul se naște ca să sufere, după cum scânteia se naște să zboare.” ( Iov 5:7)

Cu Dumnezeu chiar și în foc


Suferința mai degrabă ne purifică decât să ne distrugă, pentru că Dumnezeu însuși pășește cu noi în foc.”  
Timothy Keller

” Domnul Însuși va merge înaintea ta, El Însuși va fi cu tine, nu te va părăsi și nu te va lăsa; nu te teme și nu te înspăimânta!”
Deuteronomul 31:8 VDC

Mă doare DORUL – mama


Astăzi,

trei luni fără tine, mama, și tot îți simțim lipsa..
.. și încă ne este dor de tine,
.. încă ne dorim și ne este dor să îți auzim vocea,

.. mi- e DOR să îți aud din nou salutul plin de căldură și iubire, ori de câte ori mă sunai, spunându- mi: ” Iubita mea!” ,
.. și, încă știm că ție îți este bine, chiar dacă pe noi, cei rămași aici, NE DOARE DORUL !!!

Nepoata mea, Raluca, împreună cu mama.

Împăratul Iotam


Este fiul și succesorul tatălui său, Ozia.
Devine împărat la vârsta de 25 de ani. Domnește 16 ani, la Ierusalim.


Împăratul Iotam a făcut ce este bine înaintea Domnului : ” Iotam a ajuns puternic, pentru că și- a urmat necurmat căile înaintea Domnului, Dumnezeul său. “ ( 2 Cronici 27.9)

Iotam a învățat din lecțiile tatălui său, Ozia.
El nu a intrat în templul Domnului că tatăl său.

În perioada împărăției sale, profetul Isaia a fost chemat, iar poporul se strica mereu. Deși Iotam L- a căutat pe Domnul cu credincioșie și a umblat înaintea Sa, nu a obligat poporul să- L respecte pe unicul Dumnezeu. A câștigat lupte întregi, însă a refuzat să,- și conducă propriul popor.

Ce lecții învățăm din viața acestui împărat?

Asemeni împăratului Iotam, putem învăța din greșelile altora. Deși a câștigat multe războaie, el și- a păstrat inima smerită înaintea Domnului.

Haideți să fim sinceri și să recunoaștem că trăim într-o societate în care succesul a ajuns la culme. Oamenii sunt ahtiați după recunoaștere, să le fie adulată valoarea.

Este o mare prăpastie între a- I mulțumi lui Dumnezeu pentru victoriile noastre și a le îndrepta atenția oamenilor către Unicul Dumnezeu.

Dumnezeu îi cheamă pe cei nevrednici. Eu sunt cea dintâi.
Dumnezeu să ne ajute să dăm jos de pe tron pe orice Ozia sau Iotam din viețile noastre. Abia atunci vom fi liberi și Îl putem vedea pe Domnul șezând pe tronul Său, în timp ce ne îndreptăm spre destinația noastră- Cerul !!!

PhotoCredit: arhivă personală

Biblia


Pentru mine, Biblia este că un copac uriaș și fiecare cuvânt al ei este o ramură puternică.


Am scuturat fiecare din aceste ramuri, atât de dornică am fost să văd ce poartă în ele și ce îmi vor dărui.
Niciodată, scuturatul lor nu m- a dezamăgit.

Oameni din întreaga lume aleargă după călăuzire. Căutând direcții. Însă, noi, credincioșii, cercetăm harta, privim busola care este Scriptura.

Cercetând Scriptura, constați că este exact cuvântul de care ai nevoie astăzi. Te determină să cauți tot mai adânc, să tânjești după o cunoaștere și înțelegere mai profundă a Cine este El pentru tine.

Fiindcă Dumnezeul Bibliei este descris ca Cel care face totul ca să ne călăuzească.

El va fi călăuza noastră până la moarte.” ( Psalm 48: 14)
” El face ca cei smeriți să umble în tot ce este drept. El învață pe cei smeriți Calea Sa. “ ( Psalm 25: 9)
” Eu, zice Domnul, te voi învăța și te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta.” ( Psalm 32: 8)


Un alt exemplu al Noului Testament, mi- L arată că exemplu pe Domnul Isus, asigurându- i pe ucenici acest adevăr:
” Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.” ( Ioan 14: 18)


Când va veni Mângâietorul, Duhul Adevărului, are să va călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit și vă va descoperi lucrurile viitoare.” ( Ioan 16: 13)


Vedem în Scriptură că El ne asigură în mod repetat că Dumnezeu este gata să ne călăuzească: ” Oile Mele ascultă glasul Meu, spune Isus, Eu le cunosc și ele vin după Mine.” ( Ioan 10: 27)

Nu avem promisă numai direcția, ci și asigurarea prezenței Sale.

PhotoCredit: arhivă personală

Împăratul Ozia


Câteva gânduri despre împăratul Ozia.

Numele său înseamnă: ” Domnul este tăria mea.”

Este fiul lui Amația, al zecelea împărat al lui Iuda. Avea 16 ani când a devenit împărat. Comparativ cu tatăl său, care era lipsit de înțelepciune și care a pus în pericol cetatea Ierusalimului ( 2 Cronici 25: 18- 23), Ozia a fortificat cetatea cu multă dedicate și a adunat o armată ca să o apere. În timpul domniei sale, împărăția s-a bucurat de prosperitate și bogăție.

Deși era cel mai puternic om din Regatul de Sud, totuși inima i s- a îngâmfat. De reținut este faptul că singurul domeniu peste care el nu avea autoritate era preoția de la templul lui Dumnezeu.

” Dar când Ozia a ajuns puternic, inima i s- a înălțat și l-a dus la pieire. ” ( 2 Cronici 26: 16a)

Ozia s-a ridicat de pe tron și a ieșit din palat. Cei prezenți l-au privit și au murmurat între ei. A adunat cărbuni de pe altarul jertfei ca să ardă tămâie apoi, plin de aroganță, s- a îndreptat către locul sfânt. Erau prezenți 81 de preoți înmărmuriți, care și- au adunat curajul și l- au confruntat. Au ripostat din reverență față de Cel ce le dăduse ungerea. Ozia nu îi ofensase pe preoți, ci pe Însuși Dumnezeu, prin atitudinea sa.

Ce lecție învățăm din această experiență a împăratului Ozia?

Ar trebui să ne oprim și să medităm cu seriozitate asupra textului din 2 Cronici 26: 21- 23.

Dumnezeu urăște mândria.


Mândria paralizează atât de mult conștiința. Ea poate duce la robie.



Este în firea noastră să ne mândrim atunci când suntem binecuvântați cu succes.

Chiar dacă Ozia era un om bun, un împărat excepțional, un războinic neînfricat, un bun vizionar.. La sfârșitul vieții, singurul lucru de care își aminteau contemporanii săi era: ” A avut lepră.” Este atât de ușor să judeci viața unui om prin prisma unei scurte căderi a sa.

Împăratul Ozia a domnit 52 de ani în Ierusalim.

Despre CREDINȚĂ


Așa cum focul rafinează aurul, tot astfel, când suntem în foc ( și tu, și eu!), zgura iese la suprafață și sub ea se dezvoltă ( treptat) credința de 24 k.

Așa cum seceta face ca rădăcinile copacilor să pătrundă adânc în pământ , tot așa și rădăcinile credinței se vor adânci tot mai mult în ființele noastre. Vom fi verzi chiar și în timpul secetei.

Ambele procese fac parte din viața noastră și ne disciplinează, ne formează ca alergători ai credinței .

Din oameni slabi, El face uriași ai credinței.

Mănăstirea Cozia, Vâlcea
My blessing – Covasna

Ești PREȚUIT și IUBIT


Un bărbat s-a dus la Dumnezeu și L-a întrebat :

  • Cât valorează viața mea?
    Dumnezeu i-a dat o piatră și i-a răspuns:
  • Află valoarea acestei pietre, însă încearcă să nu o vinzi!
    Omul a luat piatra și a plecat. Pe drumul său a întâlnit un bărbat ce vindea portocale, așa că l-a întrebat pe acesta cât crede că valorează piatra lui.
    Vânzătorul a văzut piatra strălucitoare, a analizat-o și a spus :
  • Îmi dai piatra și eu iți dau la schimb 12 portocale.
    Bărbatul și-a cerut scuze și a spus că Dumnezeu i-a cerut să nu o vândă, așa că a plecat mai departe.
    După puțin timp a întâlnit un vânzător de legume :
  • Cât crezi că valorează această piatra? a întrebat bărbatul.
    Vânzătorul a luat piatra, s-a uitat la ea și i-a spus :
  • Îți dau un sac de cartofi la schimb.
    Omul și-a cerut dinou scuze și i-a spus că nu o poate vinde, apoi a plecat dinou la drum.
    După un timp a ajuns în fața unui magazin de bijuterii. A intrat si l-a întrebat pe bijutier cât valorează piatra lui.
    Bijutierul a luat piatra, a analizat-o cu mare atenție și i-a spus :
  • Îți dau 50.000$ pe această piatra.
    Când bărbatul a dat cap, bijutierul a spus :
  • Bine, bine… îți ofer 500.000$, numai dă-mi piatra.
    Omul a explicat că nu poate vinde piatra și a plecat dinou la drum.
    Peste puțin timp a dat de un magazin cu pietre prețioase. A mers la vânzător și l-a întrebat care este valoarea pietrei sale.
    Vânzătorul a luat piatra, a pus-o pe un material din catifea și a analizat-o cu mare atenție.
  • De unde ai această piatră neprețuită? a întrebat el. Chiar dacă aș vinde întreaga lume și toată viața mea, nu aș avea banii necesari pentru a cumpăra această minunăție, a adăugat.
    Uimit și confuz, omul a revenit la Dumnezeu. Si I-a spus ce s-a întâmplat.
  • Acum, Doamne, spune-mi… Cât valorează viața mea?
    Dumnezeu i-a spus :
  • Răspunsurile pe care le-ai primit de la vânzătorul de portocale, vânzătorul de legume, bijutier și vânzătorul de pietre prețioase, explică valoarea vieții noastre. Ai putea fi o piatră prețioasă, chiar neprețuită, dar oamenii te vor aprecia în funcție de nivelul lor de informații, de încrederea pe care o au în tine, de motivația lor, de ambiția și riscul pe care și-l asumă în relația cu tine.
    Dar nu te teme, cu siguranță vei gasi pe cineva care-și va da seama de adevarata ta valoare! “
Photo Arhivă personală

Păltiniș, Sibiu


Când treci prin încercăti înțelegi că nimic nu este în zadar în viața ta și că orice opozițiepoate deveni oportunitate pentru mai bine.

Știi că furtunile care se dezlănțuie adesea, spulberă doar praful, risipesc gunoaiele și aruncă păsările la pământ, dar pe vulturi îi înalță ! ( Is. 40: 31)

Adevărata viață frumoasă începe abia după moarte. Aici gustăm numai puțin din Frumusețea Sa. Însă, Sus, o vom gusta din plin.

MAI


𝙈𝙖𝙞 încerc o dată. Chiar dacă nu mi-a ieșit. De o mie de ori.

𝙈𝙖𝙞 nădajduiesc. Chiar dacă am pierdut. De o mie de ori.

𝙈𝙖𝙞 cred. Chiar dacă m-am îndoit. De o mie de ori.

𝙈𝙖𝙞 rămân puțin. Chiar dacă imi vine să fug.

𝙈𝙖𝙞 zâmbesc totuși. Chiar dacă imi vine să plâng.

𝙈𝙖𝙞 mângâi. Chiar dacă îmi vine să lovesc.

𝙈𝙖𝙞 cânt. Chiar dacă îmi vine să urlu.

𝙈𝙖𝙞 insist. Chiar dacă îmi vine să renunț.

𝙈𝙖𝙞 visez. Chiar dacă mi se spune că e în zadar.

𝙈𝙖𝙞 cred în frumos. Chiar și când mă înconjoară urâtul.

𝙈𝙖𝙞 vreau să zbor. Chiar dacă mi s-au topit prea multe perechi de aripi.

𝙈𝙖𝙞 lupt să mă înalt. Chiar dacă lanțuri grele mă țin pe pământ.

𝙈𝙖𝙞 merg puțin. Chiar dacă am obosit.

𝙈𝙖𝙞 lupt să devin un om bun. Chiar dacă m-am săturat și eu de câte cusururi am.

𝙈𝙖𝙞 cred în mine, un pic. Chiar și când imi pare imposibil să o fac.

𝙈𝙖𝙞 iubesc. Chiar și când nu primesc răspuns. Mă 𝙢𝙖𝙞 las iubit. Chiar când mi se pare că nu merit.

Mă ridic. Mă 𝙢𝙖𝙞 ridic. Chiar dacă.. cred că nu mai pot. Cum să renunț? Acum, în 𝙈𝙖𝙞?

Nu. Nu mai fug. Știu c-am fugit de mii de ori. Dar nu mai fug, domnule! Stai. . Afară e 𝙈𝙖𝙞 .

E 𝙈𝙖𝙞 și în inima mea. Din ce in ce mai 𝙈𝙖𝙞. .

(Alexandra Svet -Floarea din asfalt)

PhotoCredit: Arhivă personală

Christos a înviat !


De Alexandru Vlahuță


Și- au tremurat stăpânii lumii
La glasul blândului profet
Și- un dușman au văzut în fiul
Dulgherului din Nazareth!

El n-a venit să răzvrătească,
Nu vrea pieirea nimănui;
Desculț, pe jos, colindă lumea
Și mulți hulesc în urma Lui.

Și mulți cu pietre Îl alungă
Și râd de El ca de-un smintit:
Iisus zâmbește tuturora-
Atotputernic șismerit!

El orbilor le dă lumină,
Și muților le dă cuvânt,
Pe cei infirmi îi întărește,
Pe morți îi școală din mormânt.

Și tuturor deopotrivă,

Împarte darul Lui ceresc-
Și celor care cred într-Însul,
Și celor ce- L batjocoresc.

Urască- L cei fără de lege.
Ce- I pasă Lui de ura lor?
El a venit s-aducă pacea
Și înfrățirea tuturor.

Din toată lumea asupriții
În jurul Lui s-au grămădit,
Și- n vijeliile de patimi
La glasul Lui au amuțit:

“Fiți blânzi cu cei ce va insultă,
Iertați pe cei ce vă lovesc,
Iubițipe cei ce-n contra voastră
Cu vrăjmășie se pornesc”.

Cât bine, câtă fericire,
Și câtă dragoste- ai adus!
Și oamenii drept răsplătire
Pe cruce-ntre tâlhari Te- au pus.

Au râs și Te- au scuipat în față,
Din spini cunună Ți- au făcut,
Și în deșarta lor trufie
Stăpâni desupra- Ți s-au crezut.

Aduceți piatra cea mai mare
Mormântul să- I acoperiți,
Chemați sutașiicei mai ageri,
Și străji de noapte rânduiți.

S-au veselit necredincioșii
C-au pus luminii stăvilar,
Dar ea s-a întărit în focul
Durerilor de la Calvar,

Și valurile-i neoprite
Peste pământ se împânzesc,
Ducând dreptate și iubire
Și pace-n neamul omenesc.

Voi toți, ce- ați plâns în întuneric
Și nimeni nu v-a mângâiat,
Din lunga voastră- ngenunchere
Sculați.

Christos a Inviat!

ID-ul lui Hristos Isus – de Nicolae Geantă


Dacă-L privești pe Isus răstignit, o să observi că nu i-a mai rămas nimic din ce avuse teluric. Romanii i-au împărțit la zaruri cămașa. Despre sandale nu știm ce s-o fi ales, deși tare tind să cred că… Dumnezeul meu a urcat desculț prin colbul Golgotei! Dacă-L vezi coborât de pe Cruce, de către magnatul Iosif din Arimateea, Isus e tot în pielea goală! Un Dumnezeu despuiat, deposedat de tot de către oamenii flămânzi de rău. Dar dacă te uiți mai atent la mâna dreaptă, apoi la palma Sa stângă, ai să vezi că le ține aproape strâns, ca și cum ar ascunde ceva prețios. Comoara Lui pe care-o duce la Ceruri. ID-ul cu care se înfățișază în fața Tatălui și a sfinților îngeri. Găurile din palme!

“Cu ce se identifică tati Isus?”, m-au întrebat într-o seară fetele mele, pe când erau de școală duminicală. “Cu palmele găurite!”

Cu semnul cuielor se identifică Hristos Isus. Ar fi putut să aibă toată pielea de catifea ca Naaman. Dumnezeul care a făcut reversibilul, care s-a înviat și Și-a dat drumul iarăși la viață, care și-a repornit inima din nou… Dar semnul răstignirii l-a păstrat!

Fără cuie în palme nu știu cum ar fi arătat Isus. ID-ul unui Dumnezeu perfect sunt cicatricele din palme. Stigmatul urii umane a fost transformat în dragoste pentru muritori. Semnele cuielor Lui îl împiedică să fie un Dumnezeu cu furie!

Oricât s-ar strădui omenirea, ID-ul Lui Hristos nu poate fi șters. Semnul cuielor veșnic rămâne! Cicatricele nu se șterg. Dar, nici nu dor! Pentru că, vorba unui pastor de-al nost’, “durerea a rămas în urmă!”

Cine suferă ca Hristos va avea cicatrice! Ele sunt mărgăritare cu care va fi încoronat!

Nouă ne place să ne ascundem cicatrice. Defectele ne fac mai slabi. El însă le păstrează la vedere! Ca semn de respect. De cinste. Cicatricele palmelor lui Isus arată că a pătimit pentru omenire. Dar și că a ieșit biruitor!

Am întrebat în Vinerea (asta) Mare pe Domnul: “De ce ți-ai lăsat Semne niște palme pironite?”. “Ca prin găurile lor să vezi mai bine Cerul!”. E ID-ul de intrare în Rai!

Hristos a înviat! Hristos e viu în vecii vecilor! Cu palmele găurite!

Gillian 


” Gillian este o fetiță de șapte ani care nu poate sta liniștită la școală. Se ridică continuu, se distrage, zboară cu gândurile și nu este atentă la lecții. Gillian nu știe să stea și nu poate fi atentă.
Când vine acasă, și mama ei o pedepsește. Deci, nu numai că are note și pedepse proaste la școală, dar suferă de ele si acasă.
Într-o zi, mama lui Gillian este chemată la școală. Doamna, tristă ca cineva care așteaptă vești proaste, o ia de mână și merge în sala de interviu. Profesorii vorbesc despre boală, despre o tulburare evidentă. Poate că este hiperactivitate sau poate că are nevoie de un medicament.
În timpul interviului, sosește un alt profesor care o cunoaște pe fetiță. El le cere tuturor adulților, mame și colegilor sai, să-l urmeze într-o cameră alăturată de unde poate fi văzută fetița. Când pleacă, îi spune lui Gillian că se vor întoarce în curând și pornește un vechi radio cu muzică.
În timp ce fata este singură în cameră, ea se ridică imediat și începe să se miște în sus și în jos urmărind muzica în aer cu picioarele și inima. Profesorul zâmbește în timp ce colegii și mama îl privesc între confuzie și compasiune, așa cum se face adesea cu surprizele. Așa că el spune: “Vedeti? Gillian nu este bolnavă, Gillian este dansatoare!”

El recomandă mamei ei să o ducă la un curs de dans și colegii să o facă să danseze din când în când. Participă la prima lecție și când ajunge acasă îi spune mamei sale: “Toată lumea este ca mine, nimeni nu poate sta locului”
În 1981, după o carieră de dansatoare, deschizându-și propria academie de dans și primind recunoaștere internațională pentru arta sa, Gillian Lynne a devenit coregraful muzicalului „Pisici”.
MORALA:

Sperăm că toți copiii „diferiți” găsesc adulți capabili să-i întâmpine pentru ceea ce sunt și nu pentru ceea ce le lipsește.

Trăiască diferențele, oaia neagră și neînțelesul! Ei sunt cei care creează frumusețe în această lume!”

Să știi..


” Să știi, că îți aude murmurul și nerostirea

Acel ce Te-a chemat cândva pe nume,

Nu te-ndoi, El poate să te-ndrume,

Cu mâna Lui ți-a creionat trăirea.
Să știi, că nu căderea-n humă e popasul veșnic,

Ai mai căzut și ți-ai zdrobit genunchii,

Dar, în cădere ai privit cu ochii

Și L-ai văzut cum Te-a atins puternic.
Să știi, că fiecare lacrimă ce ți-a prelins obrazul,

E pusă în burduful izbăvirii,

Nu dispera, că-n mâinile Iubirii

S-a strâns și pentru tine harul!
Doamne dă-ne putere să facem din Tine bucuria, nădejdea si binecuvântarea noastră de fiecare zi!

Mulțumim că ești lângă noi și că ne întărești în credință, fiindcă ne iubești jertfitor, nemeritat, desăvârșit.

Dincolo de puterea noastră de a pricepe acest mare adevăr, vrem să ne încredem în Tine și să Te urmăm cu credincioșie, până la capăt.
Doamne ajută, Doamne dă biruință!”

Unii și alții


Unii vor iubire, alții vor putere,
Unii doar un umăr pentru-o mângâiere,
Unii casă mare şi maşină nouă,
Alții doar o umbră unde să nu-i plouă,

Unii să audă, alții să vorbească,
Unii doar o clipă cerul să privească,
Unii o moşie mare şi bogată,
Unii ar vrea o mamă, alții ar vrea un tată,

Unii haine scumpe şi pantofi mai mulți,
Alţii vor picioare şi-ar umbla desculți,
Unii vor un munte, alții vor o mare,
Unii doar să aibă cele necesare,

Unii vor avere, faimă, bogății,
Alții sănătate pentru-ai lor copii,
Unii vor să aibă propriul răsărit,
Alții doar să uite ceea ce-au iubit…

Pelerini prin lume între NU şi DA,
Fiecare suflet are rana sa !
Nu tot cel ce râde este fericit,
Cum nici cel ce plânge totul a sfârşit !

Luptă pentru tine, uşurează-ți chinul,
Iar de nu se poate să-ți accepți destinul;
Fii cu gânduri bune şi să crezi mereu :
Când nu vine nimeni, vine Dumnezeu !

Licuța Pântia

Arhivă personală