Apostolul Pavel – erou al credinței


Cetățean roman, născut în cetatea Tars, în perioada vremii nașterii Domnului Isus.

Meseria lui era facerea corturilor din piele de capră, una dintre cele mai răspândite meserii din cetatea sa, Tars.

Educația sa, a fost dobândită în Ierusalim, la picioarele învățatului Gamaliel.

Avea o dorință arzătoare de a prigoni creștinii, astfel își dă consimțământul de a- l ucide pe Ștefan în piața cetății .

Această dorință creștea tot mai mult, până într-o zi când Îl întâlnește pe Domnul, pe drumul Damascului.

” Saule, Saule, pentru ce mă prigonești?”, răsună un glas puternic din ceruri.

– ” Cine ești, Doamne?”, răspunse Saul îngrozit.

– ” Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești “, se auzi din nou glasul. ” Scoală- te, intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci.”

În urma acestei întâlniri, Domnul nu i- a schimbat doar inima, ci și numele. Din Saul, în Pavel.

Acest nou început, era noul scop în viața sa: să proclame Numele Domnului și Mântuitorului Isus Hristos.

Fiind instruit în legea mozaică a iudaismului, Pavel avea să își folosească pregătirea și cunoștințele în noua sa viață- misiunea.

De- a lungul vieții sale de misionar, Pavel a trecut prin multe încercări: bătăi, naufragiu, întemnițări, umilințe. Iar astăzi privim la Pavel, ca la un mare erou al credinței. Pentru că asta este.

” Căci, deși sunt liber față de toți, m‑am făcut sclavul tuturor, ca să‑i câștig pe cei mai mulți. Față de iudei, am fost ca un iudeu, pentru a‑i câștiga pe iudei. Față de cei ce sunt sub Lege, am fost ca unul care este sub Lege, măcar că nu sunt sub Lege, pentru a‑i câștiga pe cei ce sunt sub Lege. Față de cei fără Lege, am fost ca unul fără Lege – cu toate că nu sunt fără o lege a lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, sunt sub legea lui Cristos – pentru a‑i câștiga pe cei fără Lege. Față de cei slabi, m‑am făcut slab, ca să‑i câștig pe cei slabi. M‑am făcut tuturor totul, ca să‑i salvez, cu orice preț, pe unii.” ( 1 Corinteni 9:19‭-‬22 NTR)

Pe Dumnezeu nu-L putem înşela


Biblia aşteaptă mereu să o deschidem. Stă pe masa noastră închisă şi aşteaptă. Dimineaţa n-avem vreme pentru că suntem foarte preocupaţi de treburile dimineţii, de piaţă, de serviciu, de celelalte. Biblia aşteaptă după piaţă, după serviciu. După ce venim de la serviciu şi de la piaţă, Biblia aşteaptă, dar noi n-avem vreme, pentru că sunt alte treburi, sunt alte ocupaţii.

Chiar dacă n-avem alte ocupaţii mai deosebite, avem ziar, avem lucru de mână, avem o vecină, avem un prieten… Biblia aşteaptă după prieten, aşteaptă după vecină, aşteaptă să terminăm împletitura, aşteaptă să terminăm mâncarea. Vine seara, cei mai mulţi… începe programul televizorului. Biblia aşteaptă după televizor, Biblia aşteaptă după toate…

Şi pe urmă nu mai are timp şi omul se culcă obosit şi Biblia a aşteptat toată ziua. Mâine începe acelaşi lucru şi Biblia aşteaptă; şi Cuvântul lui Dumnezeu aşteaptă. Şi rugăciunea aşteaptă, şi pocăinţa aşteaptă, şi adunarea aşteaptă, şi toate aşteaptă. Şi noi n-avem timp, pentru că totdeauna avem ceva mai urgent şi mai important de făcut.

Mergem la biserică… abia aşteptăm să treacă un moment al slujbei şi trebuie să mergem acasă, pentru că avem cine ştie ce alte lucruri mai urgente de făcut. Vizite prieteneşti, plimbări undeva, poate un program deosebit într-o parte şi alta… şi Biblia aşteaptă, şi Domnul aşteaptă, şi mântuirea aşteaptă după noi.

La adunare mergem târziu, pentru că suntem obosiţi; şi terminăm repede, pentru că începe serialul la televizor. Şi Biblia aşteaptă, şi Domnul aşteaptă.

Ceasul nostru este mereu cu întârziere. „Mai avem vreme… Acuma suntem preocupaţi de problema asta, mâine de cealaltă, de cealaltă, şi ceasul nostru fals şi mincinos ne încredinţează că mai avem vreme, mai avem vreme. Până când vine Ziua Judecăţii, îngerul morţii, chemarea lui Dumnezeu: „Gata! A sosit timpul, s-a sfârşit vremea harului, de-acuma începe vremea judecăţii”.

Din cuvântul fratelui Traian Dorz de la sfatul frăţesc din Galaţi, din casa fratelui Mihai Puşcaşu – 22 octombrie 1981

În acest an, 2022


Lasă- L pe Duhul Sfânt să schițeze cu penița Lui, frumusețea sfințeniei.

Fii mulțumit cu inima ta sinceră. Comoara cea mai de preț. Iar această perlă sfântă nu este altceva decât “mărgăritarul de mare preț.” ( Matei 13:46)

Credinţa este harul care ne îmbracă cu haina neprihanirii”.

În acest an, țelul nostru să fie a căuta să- I fim plăcuți Lui. Să lăsăm ca “planta integrității ” să crească în inimile noastre. ( 2 Corinteni 1:12)

În acest an, să fim mai roditori, având rădăcinile în Hristos, Domnul nostru. Să fim curați pentru a purta roadele neprihănirii spre slava lui Dumnezeu. Să ne hrănim din El ( Cuvântul), Vița în care suntem altoiți, să devenim roditori.

În acest an, haideți să fim acea floare rară ce crește în ținuturile pustii- să emane parfumul Său în jur, pentru că Ochiul lui Dumnezeu privește mult mai adânc decât cel al omului.

În acest an, ferește- te de mândrie. Oricât s- ar înălța încrezătoare, mai târziu o vei găsi azvârlită în “șanțul greșelii ” – destinul pe care doar Dumnezeu îl hotărăște pentru mândrie, iar El nu și- o schimbă.

Puritatea minții își are ecoul în credință.

Vino smerit la Tronul Harului.

Lasă argumentele egoiste.

Mândria te face de rușine.

În acest an, lasă- ți inima să fie umplută de așteptarea GLORIEI CEREȘTI.

PhotoCredit: Prietena mea, Alexa.

La mulți ani vouă


Este uimitor faptul cum, după atâtea greutăți și probleme, în fiecare zi ne- am ridicat și am mers mai departe.

Deși mai sunt câteva ore care ne mai despart de anul 2021, pășim încrezători spre 2022. Sufletul nostru să continue respira prin optimismul pe care- l primim de la Împăratul nostru…

Nu uitați că suntem minunați, pentru că încercăm să ne bucurăm de viata în El și cu El.. Să nu uităm ca în acest an, să descoperim destule motive de a ne bucura și astfel vom primi fericire si pace sufletească !

Din moment ce Domnul este partea noastră de moștenire, doresc ca în noul an, El să reverse asupra voastră bogățiile Sale de har, începând din cea dintâi până în cea din urmă zi! Un 2022 binecuvântat și plin de victorii!

Deschideți- vă inimile și lăsați BUCURIA și ÎMPLINIREA să vă copleșească sufletele.

Deschideți- vă larg brațele și îmbrățișarea voastră caldă,vorba bună și gândul curat să fie cel mai de preț cadou pentru cei dragi!

Fie ca iubirea, ÎNȚELEPCIUNEA, încrederea și generozitatea să vă călăuzească și în anul ce va urma să vină.

Îi sunt recunoscătoare Lui pentru fiecare dintre voi. Mi- ați fost alături în cele mai grele momente ale vieții, iar prin pierderea mamei, am descoperit aici oameni minunați care sunteți voi, prietenii mei.

La mulți ani binecuvântati de El !

Mama – primul Crăciun fără ea


Mă doare…. inima. Și la propriu, și la figurat.

Primul Crăciun fără ea, în care nu o mai pot suna. Nu o mai pot vedea.

Mă aștepta acasă nu doar cu inima deschisă, ci și cu masa bogată. Sacrifica pentru mine, pentru noi – copiii ei, nepoții, strănepotul ei, Raul, care era lumina ochilor ei. Din puținul ei, ne oferea nouă.

Știu că a trecut ceva timp de când nu mai este aici cu noi. Dar mai știu că ea acum se bucură de primul ei Crăciun, Sus. Și nu este singură, chiar dacă eu așa mă simt acum.

Mă mângâie Cuvântul Său în astfel de momente și mă ajută să nu- mi pierd perspectiva. Perspectiva veșniciei împreună cu El.

Da. Mult nu va mai fi și această perspectivă se va împlini.

” Să ne bucurăm, să ne veselim și să‑I dăm slavă, pentru că nunta Mielului a sosit, iar mireasa Lui s‑a pregătit. I s‑a dat să se îmbrace în in fin, strălucitor și curat.“ Căci inul fin reprezintă faptele drepte ale sfinților. Apoi mi‑a zis: „Scrie! Fericiți sunt cei chemați la Cina nunții Mielului!“ Mi‑a mai zis: „Acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu.“
( Apocalipsa 19:7‭-‬9 NTR)

Prețuiți- vă mama, tata, frații, surorile cât mai este timp. Nu se știe când va fi ultimul Crăciun, ultima zi de naștere sărbătorită. Apoi, rămân regretele că ai fi putut face mai mult, dar va fi prea târziu. Regretele macină sufletele și le ține captive în închisoarea durerii.

Vă doresc Sărbători cu pace și bucurie deplină în Hristos, Domnul nostru.

Ultimul Crăciun împreună cu ea – 2020

Eu vindec inima zdrobită


După plecarea mamei, inima mea a fost zdrobită și în timpul acestei zdrobiri, El m- a mângâiat prin Cuvântul Său revelat, dar și prin cuvintele de mai jos pe care le redau în speranța că va fi încurajare pentru cineva.

Draga mea,
Dumnezeu îți vindecă inima zdrobită.
Dumnezeu ți- a cusut inima cu firul dragostei Lui.
Și, uneori, și pura putere pe care o ai este să te ți de acest fir.
Dumnezeu este un Țesător atât de priceput asupra inimii tale frânte, de multe ori sângerândă. Însă, Mâna Sa rămâne statornică.
Dumnezeu coase inima și o face ca nouă.

” El m- a trimis ca să- i vindec pe cei cu inima zdrobită .” ( Isaia 61:1)

Nu te grăbi.
Asimilează pe îndelete acest adevăr.
Meditează asupra acestor cuvinte și fi mângâiată și iubită.
Observă statornicia dragostei și a sensibilității Lui față de tine, cea cu inima zdrobită.
Ești o capodoperă.
Ești iubită mai mult decât îți poți imagina.
Ești fără comparație.
Inima Sa este copleșită de dragoste atunci când te privește. O, ce dragoste de neconceput.
Dumnezeu a privit în jos, din Cer, te- a văzut pe tine dintre milioane de oameni, creația minunată a Mâinilor Sale, și a țintit cu săgeata dragostei direct în inimă.
Dumnezeu îți cunoaște inima atât de bine.

Dragostea nu ține evidenta greșelilor.
De Elly Ptr

Nunta prietenei din Onești, Bacău

„Problemele veneau una după alta”, cu Jeni Drăgan


De câțiva ani locuiesc într-un oraș micuț, Călărași. Aici, dincolo de ce se mediatizează despre acest oraș, oamenii sunt calzi, prietenoși, primitori, cu inimi și brațe deschise.

La început, acomodarea mi- a fost dificilă, însă, pe parcursul drumului,am început să mă simt în acest loc “acasă “.

În biserică am fost acceptată imediat și binecuvântată să cunosc oameni deosebiți. M- au făcut să mă simt parte din familia lor.

Tot aici, în biserică, am descoperit o familie greu încercată, însă pe cât era de șlefuită prin tot felul de încercări, a avut puterea să mă “adopte” și pe mine. Să mă facă “fetița ” lor, mult dorită. Am fost și sunt o binecuvântată de când îi am în viața mea. Eu nu le voi putea răsplăti vreodată dragostea pe care mi- o poartă, însă știu că Cel ce a semănat această sinceră dragoste în inimile lor pentru mine, o va face negreșit. Dumnezeu nu greșește atunci când ne ia pe cineva drag. El compensează lipsa atunci când crezi că nu mai poți. Golul rămas îl umple cu ceva și mai bun, la timpul Lui.

Dumnezeu știa că îmi va fi greu după plecarea mamei și a știut că fără această legătură maternă nu voi putea rezista. Așa că, mi- a dat- o pe ea- un munte de iubire, curaj, mângâiere, un umăr pe care să pot plânge fără să mă jenez sau să simt că sunt judecată. Este ea, cea din videoclipul de mai jos.

Sper să fiți încurajați de mărturia ei și dacă doriți chiar să și distribuiți.

Adevăratul cămin


” Acum aleg și sfințesc casa aceasta, pentru că Numele Meu să locuiască în ea pe vecie, și voi avea totdeauna ochii și inima Mea  acolo.” ( 2 Cronici 7: 16)

Adevăratul cămin nu e clădit cu mâinile,  ci cu inima.

În ultima vreme, mă identific tare mult cu poporul Israel, care trebuiau să își mute corturile  din loc în loc. Nu știu ce însemnătate avea pentru ei noțiunea de ” Acasă “, în contextul în care trebuia să se mute destul de frecvent.

Acest lucru mă determină să privesc dincolo de pământesc și să mă gândesc mai mult la ideea de cât de trecători suntem pe acest pământ,  și că adevărata noastră ( mea ) destinație este Cerul.


Cerul – acel loc după care sufletul meu tânjește necontenit.

PhotoCredit: Pinterest

Tu ești..


Frumoasă:

” Orice lucru El îl face frumos la vremea lui. A pus în inima lor chiar și gândul veșniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.” ( Eclesiastul 3:11)

Victorioasă:

“Pot totul în Hristos, care mă întărește.”
( Filipeni 4:13)

Puternică:

” Totuși în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” ( Romani 8:37 )

Minunată :

” Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!”
( Psalmul 139:14 )

Capabilă:

” Isus S-a uitat ţintă la ei și le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu, pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu.”
( Marcu 10:27 )

Aleasă:

” Noi știm, frați iubiți de Dumnezeu, despre alegerea voastră.” ( Sau, că El v- a ales!)
( 1 Tesaloniceni 1:4 NTR )

Niciodată singură:

“… și învățându‑i să păzească tot ce v‑am poruncit! Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului!“
( Matei 28:20 NTR )

Întotdeauna iubită:

“…. Isus știa că I‑a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl. Și fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i‑a iubit până la sfârșit.” ( Ioan 13:1 NTR)

PhotoCredit: Perla Suferinței

Ochii văd


Ochii văd vinovăţia. Credinţa vede zapisul şters cu sânge la Cruce.


Ochii văd moartea în coşciuge. Credinţa vede dimineaţa învierii!


Dacă te uiţi pe stradă vezi trecători. Credinţa vede veşnicia.


Dacă te uiţi atent în biserică vezi oameni, patimi, greşeli. Credinţa însă vede potenţiali îngeri!


( N. Geantă)

PhotoCredit: Perla Suferinței

Ce moștenire lași în urma ta?


” Bine, rob bun și credincios.” 

Matei 25:22

Nu tu poți alege anul, ziua, ora, în care să te naști în lumea aceasta. Și  nici momentul   în care părăsești această viață,  însă poți alege să lași o moștenire în urma ta.
Să îl luăm exemplu pe Mozart.

La vârsta de 5 ani a scris un concert complex pentru clavecin.


Înainte de a împlini 10 ani a publicat mai multe sonate pentru vioară și cânta cele mai frumoase bucăți din operele lui Handel și Bach din memorie.


La scurt timp după ce a împlinit 12 ani a compus și a dirijat prima sa operă.
A primit titlul onorific de prim- violonist al Orchestrei Simfonice din Salzburg și câțiva ani a devenit mândria orașului.


Când a murit, la vârsta de 35 de ani, scrisese 48 de simfonii, 47 de arii, duete și cvartete cu acompaniament orchestral și peste 12 opere.
În total, a scris 600 de compoziții originale.
Și cu toate acestea, Mozart a trăit cea mai mare parte a vieții în sărăcie și a murit în obscuritate.


Văduva sa, bolnavă și ea, a privit cu indiferență moartea lui. Câțiva prieteni s- au prezentat la biserică la înmormântare,  dar din pricina unei furtuni nu au însoțit sicriul până la locul de îngropăciune.
De aceea, mormântul lui a devenit imposibil de identificat.
Locul său de odihnă nu este marcat de niciun altar.


Prin  ce a rămas Mozart în memoria noastră?
Care este moștenirea lui?


Nu viața pe care a dus- o, ci muzica pe care a dăruit- o lumii și care ne înfrumusețează și azi viața.
Dacă nu te preocupă altceva în viață decât propriile interese, când vei pleca de pe pământ nu ți se va simți lipsa.
Găsește o cauză mai presus de tine și dedică- te ei.


Nu lăsa în urma ta doar un testament  – o expresie a ultimelor tale dorințe- ci o moștenire care să împlinească dorințele lui Dumnezeu.

Apus de soare în Vlad Țepeș, Călărași
Covasna, România

Pune- mi lacrimile în burduful Tău


6 luni fără tine – mama 😔😔

” Tu numeri pașii vieții mele de pribeag;

pune- mi lacrimile în burduful Tău:

nu sunt ele scrise în cartea Ta?”

Psalm 56:8

Sunt lacrimi vărsate:

– de o mamă pentru copiii ei;

– de un tată care își conduce fiica la altar;

– de un tânăr care se luptă cu o boală necruțătoare;

– de o soție care pătează hârtiile de divorț;

– de copiii care își plâng părinții plecați prea devreme de printre ei etc

– sunt lacrimi vărsate în rugăciune.

Știai că lacrimile tale ( și ale mele!) au o valoare inestimabilă în ochii lui Dumnezeu?!

Cuvântul Său ne promite că El va șterge orice lacrimă.

” El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi.

Nu va mai fi nici tânguire, nici țipat, nici durere; pentru că lucrurile dintâi au trecut.”

Apocalipsa 21: 4

Deși au trecut 6 luni de când Domnul a luat- o Acasă pe mama, Știu și cred că nici o lacrimă nu se pierde înaintea Tatălui meu. El le strânge pe toate. Dumnezeu pecetluiește fiecare lacrimă în burduful Său.

Sunt asigurată de promisiunea Lui !!!

Frumusețe în loc de cenușă


” Dumnezeu nu îi cheamă pe cei calificați; Dumnezeu îi califică pe cei chemați.”

” Puterea rugăciunii este uneori puterea de a merge mai departe. Ea nu schimbă întotdeauna circumstanțele, însă îți dă tăria de a trece prin ele. Când te rogi până la capăt, povara este ridicată de pe umerii tăi și pusă pe umerii Celui ce a purtat crucea Calvarului.”

Citate extrase din cartea ” “Făuritorul de cercuri”, al lui Mark Batterson

O, nu uita !


O, nu uita că vorba ta-i ca scânteia,
dar fapta ta e focul uriaș!
Doar pilda ta- i va ridica pe aceea ce vrei să- i vezi mai fericiți urmaşi!

Doar pilda ta , de muncă și-n frânare
și de credința-n scopul cel slăvit,
Dă gândului vorbit și scris valoare și rod
măreț în cel ce l-au primit!

Cuvântul tău, piatră sau pâine?
Ce vei găsi pe unde l-ai lăsat,
de vei mai trece pe acolo mâine?
O rană sau un suflet săturat??

Cuvintele de pâine sunt o hrană
de te-hrăneşti cu ele te- întărești,
Și creşti în Har , când sățioasa mână
În fiecare zi o prețuiești!

Ia și pe alții ca să-ți fie aproape
să frângă Pâinea Unicei Porunci,
Departe- o vei găsi apoi pe ape
de locu-n care acuma o arunci!!

De Cristina Casoni

PhotoCredit: Perla Suferinței

Dați -mi o haină


Aud un glas de înger
Străfulgerând pământul
Încă puțină vreme și Domnul va veni.
Sufletul mi l-am privit îngrozit
Întrebându-mă:
” În ce veșmânt pe Domnul voi primi ? …”

Strigând
Am prins s-alerg pe drumurile lumii:
” Dați-mi o haină !”

Și meșterii omenirii
Ieșiră la porți cu haine mulțime,
Dar fiecare veșmânt ce mi se-ntinde
E-o falsă splendoare
Ce-ascunde o zdreanță.

Și îngerul vestind venirea lui Iisus
L-aud tot mai aproape
Doar câțiva pași mai are Domnul
Pan’ la mine.
Zăresc printre lacrimi de nevrednicie
Minunea zilei Lui de lumină,
Iar haina ce-o port
E încă din ce în ce mai murdară :
” Dati-mi o haină !

Să m-ascund în suflet
Și să mi-o țes acolo,
Dar sufletul îmi e pustiu
Și-o haină cu care să- L întâmpin
Pe Domnul
Încă nu am, încă nu știu …
Prietenii-au fugit
Vrăjmașii râd de mine,
Dar tot mai strig și tot mai plâng
Și tot mai sper.”

Când … iată îngerul,
Același înger îmi arată
O cale către Cruce și-mi zice:
” Este acolo un veșmânt,

Veșmântul lui Iisus
Ce n-a fost rupt
Ostașul roman îngrozit a fugit
Și a lăsat acolo veșmântul Lui
Întreg
Căzut la sorți .”
Ostașul roman …
Dar cine-i ostașul roman ? …
Nu-s oare eu ? …

Și-alerg sângerând
Cum trebuia s-alerg la răstignirea Lui
Și iată-mă ajuns lângă Cruce,
Dar e veșmântul Lui,
Al Celui ce vine,
E cel de care eu L-am dezbrăcat
Iisus mi l-a lăsat aici la Cruce
Și l-a luat pe-al meu,
E prea nemeritat
Și iată Crucea mă privește …
Și dacă nu … unde să plec …
Și unde să m-ascund ? …

Dar îngerul im3i spune iar:
” Orice veșmânt pătat
Este spălat în sângele lui Iisus
Pe Cruce vărsat .”
În sângele Celui ce vine
Și dezbrăcându-mi haina cea murdară
M-a îmbrăcat cu haina jertfei Sale
Și lângă Cruce stau
Și plâng de bucurie
Și îngerul l-aud din nou
Strigând în cele patru zări :
“Încă puțină vreme
Și Domnul va să vie !”

Iar eu
În genunchi mă ridic
Spre lacrima lumii
Strigând bucuria salvării :
” Dacă mai este cineva ce caută o haină
Pentru marea întâlnire cu Domnul
Ce vine …
Să urce la Cruce ,
Aici veșmântul jertfei Sale
Așteaptă pe oricine.”

Autor : Benone Burtescu

Copilul Meu,


Elly, te- am iubit înainte de a te naște.

Te- am țesut în pântecele mamei tale și am știut care vor fi primele și ultimele Tale cuvinte. Am știut fiecare problemă pe care tu, Elly, o ve înfrunta.

Am suferit de fiecare dată alături de tine. Chiar și în cazul celor pe care nu le- ai înfruntat împreună cu Mine.

Am avut un plan cu viața ta dinainte de a te naște. Planul nu s- a schimbat, Elly, indiferent ce s- a întâmplat și ce ai făcut.

Vezi tu, Elly,

Eu știam deja totul despre tine, înainte de a te întocmi. Nu aș permite niciodată vreun lucru rău în viața ta, pe care să nu- l pot folosi pentru eternitate, Elly.

Îmi dai voie?

Adevărul tău nu este complet, dacă nu îl vezi contextul adevărului Meu.

Povestea ta, Elly, va rămâne pentru totdeauna incompletă… până când nu Mă vei lăsa pe Mine să fac cu durerea ta ceea ce numai Eu pot. Lasă- Mă să desăvârșesc durerea ta.

Îți rămân,

Același Tată Credincios!

26.10.2021 – Parcul Dumbrava- Călărași
23.10.2021 – Nuntă – Onești, Bacău

La mulți ani mie !


S- a mai scurs încă un an din viața mea, un capitol din cartea vieții mele..
Un capitol în care am experimentat atâtea bucurii, cât și multă tristețe datorită pierderii mamei.. Era prima care mă suna să îmi ureze toate cele bune și să mă binecuvânteze.. Acum nu mai este aici,cu mine. Este Acolo, Sus.

A fost un capitol în care Dumnezeu mi- a dat ocazia să întâlnesc oameni minunați care să-și lase amprenta peste inima mea,  dar am cunoscut și oameni care m- au criticat și care nu au crezut în mine( pentru că nu au vazut ce valoarea pusa de Hristos în mine ) – criticile lor m- au determinat să privesc în Sus și niciodată în jos, chiar dacă a trebuit să plătesc un preț …


Am văzut tot mai clar cum Dumnezeu m- a înălțat precum vulturii; am văzut cum în fiecare dimineață, dragostea Lui reflectată în razele soarelui ( El este Luceafărul de dimineață ! ) îmi mângâia obrajii brăzdați de atâtea lacrimi; am simtit șoapta blândă și suavă a Duhului Sfânt care mereu mă încuraja să merg mai departe, chiar dacă drumul către Cer este atât de alunecos…

Mâna Lui a fost mereu asupra mea; brațele Lui au fost mereu deschise pentru a- mi da acea îmbrățișare după care mereu tânjeam să o primesc ( și am primit- o prim oamenii minunați din jurul meu), rugându-L : ” Sa nu imi mai dai drumul din stransoarea bratelor Tale!”

Atunci și acum

Singura grădină…


” Da, m-am vaccinat fluierând și o să fac și boosterul.
Pentru că singura grădină în care dau cu sapa e conștiința mea.
Pentru că primul om care m-a luat în brațe, chiar înaintea Mamei, a fost un medic.
Pentru că băiatul meu, căruia i-am făcut băiță până la un an, ceva mai citit ca mine și lucrând în cercetare, mă mângâie pe frunte, într-o inversare zăpăcitoare de roluri, și-mi spune că e în regulă să mă vaccinez.
Pentru că am făcut-o deja, de jumătate de an, și tot păcătos am rămas, tot leneș, tot cu găurile alea-n aripile botezului; nici mai bun și nici mai rău.
Pentru că nu cred că povestea asta e altceva decât o chestiune medicală, iar eu nu sunt medic. Eu sunt preotul Domnului, cel mai răpciugos dintre ei. Eu sunt dovada cu puls și colesterol că Dumnezeu e iubire și că iubirea Lui lucrează ca o dăltiță-ntr-un bloc de marmură de Kavala. Cioc-cioc…așa lucrează Dumnezeu.

Când m-am vaccinat, au căzut zece mii de-a dreapta mea, ca-n psaltire. Cum?
Mai spui că ești creștin? Că ești preot? Vândutule. Iudă.
Le-am primit pe toate cu resemnare. Numărul prietenilor de pe Facebook a intrat la apă, nu mult, dar a intrat. Am oftat și-am plecat mai departe. Pentru că singura grădină în care dau cu sapa e conștiința mea. Dau cu sapa să-i placă Domnului când se plimbă pe-acolo, cu mâinile la spate, gândindu-se la o nouă galaxie, la o nouă peșteră sau o nouă specie de nifarguși. Acolo, în cetatea dreptății mele, El e stăpân. De aia dau cu sapa. Să-i placă să peripatetizeze pe cărările inimii mele.

Un număr de oameni mi-au spus ”sunt dezamăgit, dar continui să te iubesc!”
Nu-i nimic că ne dezamăgesc oamenii, nu-i nimic. Să nu ne amăgească dezamăgirea. Că mai deasupra dezamăgirii e iubirea, și știu exact cum funcționează asta.
De câte ori nu mi-am dezamăgit Mama și ea m-a primit în brațele ei, întreg, ca atunci când m-am născut?
Mă străfulgeră uneori o amintire, veneam din armată, în permisie, era ajun de Crăciun și-n trenul acela era mai ger decât afară, doar cei bătrâni își mai amintesc vremurile acelea, ușile trenurilor erau troienite de ghețuri în cel mai propriu mod; mi-era frig, dârdâiam în mantaua kaki, mi-am scos picioarele din bocancii uzați și-am început să-mi masez degetele, și Mama mi-a luat dintr-odată picioarele, s-a desfăcut la piept și mi-a ascuns picioarele la sânul ei, îmbrățișându-le cu brațele; icoană vie într-un vagon de clasa a III-a, cu bănci de lemn, ca-n filmele lui Tarkovski. Așa e Dumnezeu cu noi; nu ne va dezamăgi, oricât de înghețate ne-ar fi picioarele, mâinile, nasul și urechile. Inimile să nu ne înghețe, inimile! Că o inimă de gheață nici Domnul n-o mai poate salva, te-ai dus pe copca neantului, că iubirea e mai mult decât dreptatea.

În vremuri grele ies din om rădăcinile. Îi ies prin ochi, prin vorbe, prin faptele lui. Alea care nu pot fi ascunse. Nu pot fi ascunse. Că veni vorba de armată, nușdece-mi amintesc tot mai des de perioada aceea, răbdam o foame crâncenă, două chestii-mi doream în armată, să mănânc până nu mai pot și să dorm până mă satur, și-un ungur din Oradea, student la metalurgie, trecea printre mese privind ceva în palmă, și se oprește în dreptul meu și-mi dă un cățel de usturoi, uite Crin, ajută contra răcelii, am două bucăți, le facem jumi-juma. Și în clipa aceea a avut loc o epidanie în cantina jegoasă a unității militare, Dumnezeu s-a întrupat într-un cățel de usturoi, că nu doar cuminecătură e Domnul, ci și îmbrățișare, lacrimă, compasiune, legatul șiretului unui bătrân pe stradă, o înghețată dată unui nevoiaș, o cârjă unui șchiop și-o aspirină unui febril, de toate poate fi Domnul. Și ziceam, că iar m-am pierdut în vorbe, ziceam că în vremurile grele ies din om rădăcinile.
Și mă-ncearcă un gând, auziți, dacă virusul ăsta nu-i nici de la lilieci, nici din laboratoarele chinezești, dacă virusul ăsta e examenul iubirii la care tocmai participăm? Că prea ne-am împărțit în vaccinați și nevaccinați, și prea cu poftă ne dăm șuturile dreptății-n dinți, unii altora! Că la ce-i folosește omului lumea toată, cu dreptatea lui cu tot, când l-a scos din inima sa pe fratele său nevaccinat/vaccinat, alb/negru, prost/deștept, împărat/soldat, sărac/bogat?

Nu încetați să faceți din iubire acoperiș deasupra fratelui vostru, că cine a pierdut iubirea l-a pierdut pe Dumnezeu că Dumnezeu este iubire și abia pe urmă se numără dreptatea și paturile libere din ATI!
Hristos în mijlocul nostru!”

Sursa textului: Facebook

Părintele Crin-Triandafil Theodorescu

O piatră de aducere aminte


Spunea Eclesiastul în cartea sa că :

Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui… “ ( Ecleziastic 7:8 VDC)

Este HAR! Până aici Domnul m- a ajutat.

În sfârșit, după atâtea luni, cu ajutorul Domnului am reușit să finalizez și acest capitol. Un capitol foarte greu și imposibil de trecut, din punctul meu de vedere.

A fost un examen foarte greu, plin de provocări. Dar, bine că s- a terminat cu bine.

Vă mulțumesc pentru aprecieri și susținere.

Sămănătorul a ieșit să semene…


” El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde și le-a zis:

„Iată, semănătorul a ieșit să semene. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum și au venit păsările și au mâncat-o.

O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc. Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit și, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.

O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut și au înecat-o.

O altă parte a căzut în pământ bun și a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul, șaizeci și altul, treizeci. Cine are urechi de auzit să audă.”


Matei 13:3‭-‬9 VDC

Dar, ce înseamnă această pildă?

“Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie și nu-l înţelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui.

Aceasta este sămânţa căzută lângă drum. Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul și-l primește îndată cu bucurie, dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; și, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.

Sămânţa căzută între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt și ajunge neroditor.

Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul și-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul, șaizeci, altul, treizeci.”


Matei 13:19‭-‬23 VDC

Tuberoză

Ferește- te de răutate..


” Șase lucruri urăște Domnul și chiar șapte Îi sunt urâte:

• ochii trufași,

•limba mincinoasă,

•mâinile care varsă sânge nevinovat,

• inima care urzește planuri nelegiuite,

• picioarele care aleargă repede la rău,

• martorul mincinos, care spune minciuni,

•și cel ce stârnește certuri între fraţi.”


Proverbele 6:16‭-‬19 VDC

Ține- mă!


Atunci când sufletul îmi este abătut sau obosit, nu știu să mă rog. Parcă nu am putere. Îmi este vlăguit.

Însă, îmi doresc să trăiesc o viață care să Te onoreze.

Tu mă vezi chiar și atunci când nu mai pot înainta. Ști ce va urma. Tu mă vezi și mă cunoști.

Ține- mă aproape veșnic de Tine.

Căci, Tu îmi cunoști inima. Îmi înțelegi fiecare dorință.

CONFERINȚA NAȚIONALĂ A FEMEILOR DIN ROMÂNIA – MAMAIA


28 IUNIE – 2 IULIE 2021 DOAMNE, ATINGE-NE DIN NOU! Între 28 iunie – 2 iulie 2021, s-a desfășurat la Mamaia, în cadrul de vis al Complexului Mediteraneean, Conferința Națională a Femeilor din România. Participantele, în număr de aproape 350, au venit din toate mai multe orașe ale țării: Timișoara, Iași, București, Deva, Hunedoara, Reșița […]

CONFERINȚA NAȚIONALĂ A FEMEILOR DIN ROMÂNIA – MAMAIA

Draga mea, nu uita:


Ești fermecătoare.
Ești inteligentă.
Ești pricepută.


Viața ta nu este una a izolării, ci este una care poartă amprenta relațiilor.
Chiar dacă ești urâtă de satan. Nu uita că tu ești iubită de Însuși Creatorul tău, Dumnezeu.


Laurel Thatcher Ulrich spune:

” Femeile bine- crescute făuresc rareori istoria.”

Este timpul să te ridici, să luminezi și să făurești istorie.

Tamar


Geneza 38

Tamar, înseamnă „palmier, curmal”.

Această femeie care a cunoscut de două ori văduvia s- a îmbrăcat ca o prostituată. S- a culcat cu socrul ei, de asemeni văduv:

” Au trecut multe zile și fata lui Șua, nevasta lui Iuda, a murit. După ce au trecut zilele de jale, Iuda s-a suit la Timna, la cei ce-i tundeau oile, el și prietenul său Hira, Adulamitul.”
( Geneza 38:12 VDC)

În vremea aceea era obiceiul ca atunci când un bărbat murea fără să aibă copii, fratele lui trebuia să se căsătorească cu femeia rămasă văduvă pentru a avea urmaşi. Onan refuză acest lucru şi este pedepsit cu moartea. Iuda mai avea un ultim fiu şi nu voia ca şi acesta să moară. De aceea el o îndeamnă pe Tamar să plece la casa ei până când acest fiu va creşte suficient ca să-i devină bărbat.

Tamar înţelege că Iuda nu i-l va mai da pe Şela ca soţ şi pune la cale un plan.

Atunci, Iuda a zis nurorii sale Tamar: „Rămâi văduvă în casa tatălui tău până va crește fiul meu Șela.” Zicea așa ca să nu moară și Șela ca fraţii lui. Tamar s-a dus și a locuit în casa tatălui ei.”
(Geneza 38:11 VDC)

Şela era cel de al treilea fiu al lui Iuda. În momentul în care Tamar înţelege care sunt planurile lui Iuda, îşi scoate hainele de văduvă şi se îmbracă asemenea unei prostituate.

” Atunci, ea și-a lepădat hainele de văduvă, s-a acoperit cu o maramă, s-a îmbrăcat în alte haine și a șezut jos la intrarea în Enaim, pe drumul care duce la Timna, căci vedea că Șela se făcuse mare, și ea nu-i fusese dată de nevastă.”
( Geneza 38:14 VDC)

Tamar avea planul ei şi foloseşte slăbiciunile lui Iuda. 
Acum, păcatul lui Iuda este groaznic. Nu este numai un păcat al curviei, dar mai este şi incestul aici. Iuda păcătuise cu nora lui. 

” Iuda le-a cunoscut și a zis: „Ea este mai puţin vinovată decât mine, fiindcă n-am dat-o de nevastă fiului meu Șela.” Și nu s-a mai împreunat cu ea de atunci.”
( Geneza 38:26 VDC)

Înțelegem din acest text un lucru, și anume: chiar dacă purtarea Tamarei ne șochează, din text tragem concluzia că nu Dumnezeu i- a spus să procedeze în acest fel, ci EA a ales să acționeze așa.

Este momentul în care ea intră în genealogia Domnului nostru, Isus Hristos. 

Lupta cu…


Lupta cu anxietatea… cu depresia… Cine ar fi crezut că m- ar afecta atât de tare pierderea mamei?! Noaptea a devenit zi, iar ziua …. își urmează cursul ei.
De ce mi- a fost teamă, pierderea ei, aceea am experimentat și încă prea devreme. Niciodată nu am fost pregătită pentru acest moment, chiar dacă Dumnezeu mi- a transmis semnale… mintea mea refuza complet această experiență venită parcă prea devreme.

Au trecut deja patru luni de când mama nu mai este pe pământ, însă ea va rămâne VIE în inimile noastre ( a copiilor și nepoților și a tuturor celor care au cunoscut- o). Încă primim mesaje legate de plecarea ei. Pentru mulți este o mare surpriză.

Sunt convinsă că nu sunt singura care a trecut sau care trece prin această experiență.


Învăț să am încredere în Dumnezeu în această perioadă dificilă, chiar dacă procesul este lent și dificil.

Învăț să am încredere în suveranitatea lui Dumnezeu.

Învăț să cred că El este Stăpân peste orice situație.

Dumnezeu se află la cârma vieții și stiu că El folosește toate aceste împrejurări pentru binele meu.

Dacă simți imboldul Duhului Sfânt în inimă ca să mă încurajezi, nu ezita. Am nevoie!

” Omul se naște ca să sufere, după cum scânteia se naște să zboare.” ( Iov 5:7)