Posted in De' ale mele!!!

Gânduri…


… nu eu, ci Dumnezeu scrie povestea. El ştie cum se desfăşoară TOATE şi încotro merg. Eu nu!!! ( Iov 10: 8)

… trebuie să accept lucrurile pe care, pur şi simplu, nu le înţeleg. Însă, El le înţelege!!! ( Psalmul 16:11)

…prin golurile din ţesătura vieţii mele, Îl văd pe Dumnezeu!!! ( Proverbele 16: 3)

… căci ochii mei străbat până la frumuseţea negrăită… până la Dumnezeul de care mereu îmi va fi dor!!! ( Plângeri 3: 25)

♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥

Se poate, dincolo de orice închipuire, să trăieşti din plin o viaţă de har, de bucurie, de frumuseţe nepieritoare… o viaţă fără resentimente, supărare care rod pe dinăuntru.

Îndrăzneşte să trăieşti din plin… respinge viaţa goală !

4laws

 

Posted in De' ale mele!!!

RMN duhovnicesc


rmn”Am fost la clinica lui Dumnezeu pentru un control de rutină.

Am constatat că sănătatea mea e tare șubredă.

Când Dumnezeu mi-a luat tensiunea, am văzut că umilința mea era foarte mică.

La măsurarea temperaturii, termometrul a înregistrat 40 de grade de neliniște. Dumnezeu mi-a făcut electrocardiogramă și m-a diagnosticat cu o anumită lipsă de iubire, pentru că arterele mele erau astupate de orgoliu.

Am trecut apoi la secția de ortopedie, pentru că am observat că nu reușeam să merg braț la braț cu frații mei, nici să ofer o îmbrățișare frățească, deoarece aveam amputații cauzate de ranchiună.

Pe lângă acestea, mi-a descoperit un anumit grad de miopie dat fiind faptul că nu reușeam să văd dincolo de greșelile celorlalți.

Când mi s-a făcut testul pentru auz, Dumnezeu mi-a zis că eram uneori surd la sfaturile Sale, drept urmare mi-a oferit o consultație gratuită grație marii Sale îndurări.

Am primit tratament, de care voi încerca de azi înainte să mă țin:
— Dimineața, la trezire:
– o porție de rugăciune cu mulțumire,

– 2 capsule de credință.
— Înainte de treburile cotidiene:
– 3 lingurițe de pace

– 5 pastile mari de răbdare.
*La fiecare oră să înghit un comprimat de blândețe și unul de stăpânire de sine.
*Când stau cu cei dragi să-mi fac o injecție cu o fiolă de bunătate și 5 de iubire.
*Înainte de culcare,
*2 pastile de credința.
Deci sunt cam bolnăvior. Rugați-vă pentru mine!”

Posted in De' ale mele!!!

Cercul vicios al unui adevăr


AlexandraŞtiţi ce mi se pare complicat la interacţiunile umane? Faptul că privim cu toţii la acelaşi lucru, dar simţim şi gândim cu totul diferit.

Fiecare dintre noi simte şi priveşte realitatea din faţa ochilor prin propriile lentile. Din păcate, sau din fericire, cu toţii purtăm lentile diferite care ne “deformează realitatea”, fie că realizăm acest lucru conştient sau nu.

Acest mic detaliu reprezintă de fapt cauza primară pentru toate conflictele şi războaiele lumii noastre. La nivel micro, războaie mici între soţi, parinţi, vecini, colegi de trafic; la nivel macro, războaiele între state si religii.

Fiecare crede că lentila lui este “lentila Adevărului absolut” şi prin urmare pasiunea şi îndârjirea de a apăra acest “Adevăr” până în pânzele albe duce în final la multă durere, victime şi scindări.

Lentila mea personală se construieşte prin prisma experinţei mele de viaţă, prin prisma întâmplărilor mele din copilărie, are la bază relaţia mea cu părintii, relaţia mea cu societatea şi în final modul cum mă raportez eu la mine însămi. În acelasi mod, se formează şi lentilele fiecăruia dintre noi, fie că vrem să înţelegem acest lucru sau nu.

Din acest motiv, cu toţii suntem diferiţi  la nivel de ambalaj, puzzle si ADN şi aceste diferenţe sunt cele care ne construiesc realitatea din faţa ochilor.

Pornind de la acest lucru, consider că cel mai important este să încerci să fii conştient de acest mecanism pentru a te putea detaşa de durerea cauzată de conflictele şi părerile adverse ce ies la iveală constant în realitatea care ne înconjoară.

Adevărul meu este doar realitatea mea şi nu este absolut sau permanent, reprezintă doar oglindirea a ceea ce sunt aici şi acum. Intru cu acest “adevăr” în joc si îl izbesc de alte adevăruri şi logica sufletului îmi spune să păstrez lângă mine doar “adevărurile” care seamănă cu al meu.

Făcând acest lucru, au loc câteva consecinţe. O consecinţă ar fi că zidesc în jurul meu un grup care să îmi apere “adevărul”, prind putere si cred că se merită sa intru într-un război cu alte grupuri posesoare de alte “adevăruri”.În final, mor cu credinta de gât, limitată într-o sperantă ciudată, că poate totuşi am reuşit să atrag pe cineva pe partea mea de baricadă.

Este tristă această imagine şi îmi provoacă durere, gândindu-mă că aşa am acţionat mai toată viaţa şi că aşa acţionează majoritatea. Ideea este că totul se reduce în final la un război în care cineva trebuie să câştige si cineva trebuie să piardă, sau ca la cearta de cuplu, cineva trebuie să fie vinovat şi celălalt sfânt.

Cum ar fi dacă pentru o clipă, am folosi empatia în adevăratul sens al cuvântului şi am încerca să intrăm în pantofii celuilalt de lângă noi. Clar, nu am încapea in pantofii ei pentru că nu sunt construiti pentru noi, dar măcar ne-am da seama că nu are cum sa fie la fel ca la noi, pentru că lentilele ei sunt de alta culoare, poate mai roz ca ale noastre.

Multă lume spune să folosim empatia ca să-l întelegem pe celălalt, dar nu cred că ai cum sa întelegi realitatea celuilalt, nestiind ce anume a adus la construcţia ei. Poţi doar înţelege că este vorba de o altă realitate, nu bună sau rea, ci doar diferită de a ta. Eu as merge doar pe empatie, la modul simplu de a întelege că omul din faţa noastră are dreptate, dar este o dreptate construită din factorii specifici vieţii lui si l-aş lăsa cu dreptatea lui, detaşându-mă de durerea de a nu-l putea convinge de dreptatea mea. Degeaba îi explici unui om anumite valori sau idei, dacă filtrul lui nu este încă pregătit pentru acele lucruri. La un moment dat, viaţa îl va pregăti.

Până la urmă nimeni nu are dreptate, fiecare are de fapt o realitate. Aş miza, pe ideea să-i explic cu răbdare si dacă mi se oferă posibilitatea, că sunt mai multe unghiuri şi perspective pentru un adevăr şi că pentru a-l întelege foarte bine, este în regulă şi decent să încercăm să explorăm fiecare latură a lui. Asta dacă nu vrem să fim prizonierul unei singure cărti. Cum spunea şi profesoara  mea de română, “cel mai periculos om este cel care a citit o singura carte”- o singura realitate.

Atunci când Trump a fost ales preşedinte, primul instinct a fost să-i blamezi pe cei care l-au ales pentru că ei nu întelegeau “adevărul meu”. Cum să votezi un om cu atâtea defecte care din perspectiva mea răspândeşte ură şi scindare in societatea noastră?

Apoi, m-am linistit pentru o zi si mi-am propus să intru în celălat unghi al adevărului. Să încerc să înteleg si să analizez şi cealaltă faţă a aceleiaşi monezi.

A fost dificil pentru că permanent aveam o voce în cap care spunea că nu există argumente pentru cei care l-au ales. Dar, continuând să îmi deschid cercul şi să optez pentru noi si noi surse de informaţie am pătruns online în celalalt grup, cel pro Trump. Si a fost un şoc să văd cum era în interiorul lui- adică să citesc informatiile care circulau acolo. Clar era o altă realitate în comparatie cu cea pe care o aveam eu construită. Aici lumea îl adoră si îl ridică în slăvi. Aici circulau doar stiri pozitive despre el. Aici erau oameni care credeau in el si in planul lui magic de a face într-adevar America din nou măreaţă. Totul mi se părea distorsionat si fals. In final, am realizat că cei care l-au votat chiar cred în adevărul lor, că au făcut cea mai bună alegere pentru ţara lor, deci e ceea ce au ştiut ei cel mai bine să facă în acel moment din viaţa lor. Asa că nu e nimic de învinuit la ei.  Eu personal, cred doar că “umbra” fiecăruia a prins momentul oportun să iasă la iveala în anonimatul alegerilor şi pentru acest lucru, cu toţii, suntem responsabili pentru ceea ce s-a întâmplat.

Incursiunea şi în celalată verticală a adevărului, mi-a demonstrat că Adevărul  este de fapt realitatea fiecăruia de care simţim nevoia să ne agăţăm până la ultima răsuflare. Este adevărul care este pe aceeaşi undă cu vibraţia noastră sau în aceiaşi notă muzicală cu cântecul din sufletul nostru.

Şi ca să avem si “cireasa de pe tort”, Adevărul pe care-l credem şi îl invocăm este de regula adevărul care îl vizualizam si prin urmare este cel care tinde să se îndeplinească pentru ca Universul ne ascultă energia gândurilor si a sufletului şi ne oferă pe tavă credinta pe care alegem să o slujim.(#efectulPygmalion all over again).

Aşa că fiţi prezenţi şi constienţi de adevărurile şi credinţele pe care le aruncaţi în joc pentru că spre bucuria voastră si nefericirea celorlalţi, se vor îndeplini. Cu cât suntem mai mulţi care aderăm la un adevăr, cu atât efectul este mai puternic. Arunc în joc #iubirea necondiţionată pentru început, pentru că este un Adevăr care are doar efecte pozitive asupra tuturor implicati în această realitate..

Alexandra Tudose,

Surprise, Arizona

Posted in De' ale mele!!!

Invitație conferința femeilor, Mamaia 2017


Stăpânul a vorbit, iar purtătoarele de vești s-au făcut o armată mare.( Psalmul 68:11 NTR)

PENTRU CĂ DUMNEZEU S- A ÎNGRIJIT SĂ MAI AVEM LOCURI DISPONIBILE, INVITĂM CU TOATĂ DRAGOSTEA DOAMNE ȘI DOMNIȘOARE PENTRU A FI ÎMPREUNĂ LA CONFERINȚA NAȚIONALĂ A FEMEILOR DE LA MAMAIA. ACEASTĂ CONFERINȚĂ, PRECUM TOATE CELELALTE DIN ANII PRECEDENȚI, A FOST PREGĂTITĂ CU MULTE RUGĂCIUNI ȘI ZILE DE POST ÎN COMUN A FEMEILOR DIN ÎNTREAGA ȚARĂ.

AȘTEPTĂM ȘI ANUL ACESTA SĂ EXPERIMENTĂM SLAVA LUI DUMNEZEU MANIFESTATĂ ÎN MIJLOCUL NOSTRU. FIECARE DINTRE VOI SUNTEȚI UNICE ȘI SPECIALE ÎN INIMA LUI DUMNEZEU! FĂRĂ OȘTIREA DE FEMEI CARE AUD CUVÂNTUL DOMNULUI ȘI ACȚIONEAZĂ CU ÎNDRĂZNEALĂ,  ACEASTĂ CONFERINȚĂ NU AR AVEA REZULTATE VEȘNICE!
Ligia Seman Și echipa de organizare

Posted in De' ale mele!!!

Buna, pastore !


Să te gândesti la asta, chiar dacă nu esti pastor.. 
Bună pastore! 
Bună ziua pastore! Tu nu mă cunoşti, eu sunt, unul din cei mai săraci membri din adunarea ta… Eu plec înainte ca să se termine predica, pentru ca să nu rămân stingherit în colţul holului cu fraţii şi surorile fericiţi. Plec ca să nu plâng de singurătate văzând zâmbetele fericite a celor care s-au găsit unul pe altul în această nor de enoriaşi.
Eu nu sunt retras, nici mândru. . . Eu nu mă ascund, eu pur şi simplu nu mă văd sub haina mea neagră şi zdrenţuită. Eu nu miros plăcut, eu ştiu aceasta. Nu am cu ce plăti factura pentru apă… şi apa mi-a fost deconectată. Eu nu judec pe nimeni, eu chiar nici nu mă gândesc la aceasta… Doar de aş vorbi cu tine pastore. Ţi-aş povesti, cât de scumpe îmi sunt cuvintele pe care tu le spui, despre prietenie, despre frăţietate, despre credincioşia pentru Dumnezeu şi adunare… Şi cât de singur mă simt în adunare… Doar dacă m-aş atinge de tine… Să îţi strâng mâna… Poate tu chiar o să mă mustri pentru tristeţe şi chipul îndurerat… Şi vei spune, bucură-te, este scris… Şi iară-şi zic bucuraţivă…
Dar tu nu mie îmi zâmbeşti… Şi nu râzi cu mine… Mustri şi ceri socoteală, de altfel, tot nu de la mine…
Recent a fost picnic… Dar eu nu am putut ajunge la locul întâlnirii… Da şi ce aş fi putut eu lua cu mine, la această întâlnire cu oameni sătui… Doar stomacul meu plat, lipit de spinare şi o dorinţa permanentă de a fi una cu fraţii şi surorile mele… Un duh, o inimă…
Eu înţeleg, pastore, tu ai multe responsabilităţi, o adunare mare de oameni, sufletele cărora tu le conduci spre vecinicie… La înţelegerea lui Dumnezeu, la înâlnirea înfiorătoare şi cu tremur cu El! Am sunat la oficiul tău, de la telefon public… Am cerut întâlnire cu tine, iubit frate pastor…
Dar mi s-a spus că eşti foarte ocupat… Şi mi-au cerut numărul meu de telefon pentru ca să mă sune, şi chiar a scris numele şi prenumele meu… Dar… Telefonul meu de mult e deconectat… Eu am rugat, se poate eu o să sun din nou, doar spune-ţi când… Le celălalt capăt al firului s-a auzit, nu ştiu… sunaţi…
Încercările mele de a vorbi cu fraţii sau surorile, la fel nu au fost prea reuşite… Eu miros urât… Şi chiar încep să arăt ca un vagabond… Dar nu sunt un vagabond, eu am o adresă!!! Eu mai am un apartament… Deşi mai degrabă poate fi numit, patru pereţi, în sensul direct al cuvântului.
Oooo… Isus ştie ce zeciuială mare mi-aş dori să dau… Eu plâng încet în ungherul meu din spatele sălii, când se face chemarea la strângerea de bună voie… Doar întotdeauna în această chemare se vorbeşte şi despre zeciuială, dar eu nu am din ce o da…
O dată am auzit despre văduva săracă care a adus tot ce avea… Şi eu, din toată inima, cu bucurie… Am dat tot ce am avut… Şi… Am plecat acasă pe jos… Apoi m-am îmbolnăvit… În pantofi mi-a intrat apă… Mi s-au udat picioarele şi am răcit… Şi am lipsit două duminici la rând… Mă simţeam rănit… Singur… Febra nu mă încălzea, dimpotrivă mă impunea să lupt în slăbiciune de frig…
În accesele de tuse mi-am amintit de Pavel… Mă luptam în închisoarea trupului meu… Când mintea mi s-a întunecat… A venit El, Isus… M-a luat de mână şi tăcea… Mă încălzea cu ochii Lui, ochii plini de dragostea Lui nemărginită şi aşa şi neînţeleasă de oameni… El tăcea… Dar de la tăcerea Lui îmi dădea uşurare… Şi eu zburam, am fost eliberat… Şi-am aşteptat… Am aşteptat ceea ce oamenii de obicei nu aşteaptă… În apartamentul meu rece, gol şi înfundat în tăcere…
Când boala m-a părăsit…. A venit durerea… Mi-am mărturisit păcatul şi m-am pocăit, m-am pocăit de o mie de ori… Căutam în mintea mea… Pentru ce?! De ce?!… Şi nu găseam… Hohoteam de plâns, dar nu tare, încet… Puterile mă părăseau…
Apoi a venit El, Isus… Camera s-a luminat… El s-a apropiat şi a spus în şoaptă…
– “Nu aştepta! Nimeni nu va veni!”
– “Pentru ce?! Doamne! De ce?”
– “Pentru că Eu te iubesc foarte mult!”
Un pic mai mult decât pe toţi ceilalţi… Dar nu te mândri, nu te teme… Şi pocăieşte-te… Acum dar… “Şi iată… Eu mă pocăiesc, pentru că am căutat întâlnirea cu tine pastore. Mă pocăiesc pentru că, câteodată privind fraţii şi surorile, am uitat de Tine, scumpule Isus… Mă pocăiesc pentru că am căutat dragoste, mă pocăiesc pentru că nu am dorit singurătatea, mă pocăiesc pentru că m-am temut de sărăcie, mă pocăiesc că am vrut recunoaşterea şi atenţie, atenţia oamenilor… Mă pocăiesc că aşa şi nu am înţeles nici una din predicile tale pastore…”
Mă pocăiesc, pocăiesc, pocăiesc…
Ochii mi s-au întunecat… Tusa îmi apăsa pieptul… Totul nu e bine… Ce am omis eu…? Doamne?!
Şi dintr-o dată mi-a sta mai uşor… Tusa a încetat, nu mai simţeam foamea… A venit El…
– “Tu ai omis un lucru important… tu nu ai observat unul la fel ca tine… el are alături de tine… dar tu nu l-ai văzut…”
Da…da…da… El stărea şi mai departe, decât mine… Eu nu l-am observat… Pe el tot nu îl băgau în seamă… De el tot au uitat… El tot era singur… Lacrimile au scor la iveală durerea, ura faţă de mine însumi…
Un strigăt mi-a izbucnit din piept întrerupt de tuse… Trupul mi s-a cutremurat… A-a-a-aaa… Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă… Unde este el, cine este el? El era ca mine… Dar eu nu l-am văzut… Ceva mi-a stat în cale… Ceva m-a împiedicat să îl văd… Noi puteam fi împreună… Noi avea să ne înţelegem unul pe altul… Noi puteam să ne rugăm şi să credem împreună… Să învăţăm să avem încredere… Şi iar a venit El, Isus…
– “Tu eşti iertat… Acel, pe care tu nu l-ai observat, Acela, care la fel era singur, acum e cu tine, pentru totdeauna… Şi tu eşti cu El…”
Iertat… Uşurare… Respiraţie… Frisoanele m-au lăsat… Ceva… ciudat… Neobişnuit…
Camera a devenit aşa nereală… Hainele… s-au mutat departe de corp… Mintea mi-a devenit clară… Gândurile au devenit simple şi clare… Nici tristeţe… Nici frustrare… Nici singurătate… Totul în toate… Parte din tot… Şi nimic… Foarte straniu… Isus a stat în mijlocul camerei… “Ei bine… A venit timpul tău… Hai să mergem.”
Cuvintele Lui sunau ca… Foşnetul frunzelor… Nu… Ca murmurul râului… Nu, nu… Ca vuietul vântului… Nu… Asta e… Asta e viaţa… Cuvintele Lui erau vii… Şi era însuşi viaţa…
Şi atunci mi-ai adus aminte… Acela, al doilea… pe cine au uitat…? …Isus m-a luat de mână…
– “Acela am fost Eu!”
…Ei bine… tu niciodată nu vei citi acest mesaj pastore… şi niciodată nu mă vei mai vedea… pentru că eu o să fiu Acolo altfel… tu nu mă vei recunoaşte… atât de mult aş vrea să îţi spune ţie… cât de neînţeleasă e această dragoste… Dragostea lui Cristos… Iată eu vin… El mă ţine de mână… şi eu nici acum nu am îţeles, de ce El ne iubeşte atât de mult…

…. Adio, scump frate, dragă pastore!…….. 
Oare ce-ar face Isus in locul tău???

De Beni Vladut

Posted in De' ale mele!!!

Si asta va trece


O pildă de înțelepciune. 
” David a fost un rege drept și înțelept, foarte iubit de poporul său. Însă, ca toți oamenii, mai greșea uneori.
Există o povestioară care spune că într-o zi, el a cerut celui mai faimos bijutier din Israel să-i facă un inel la care, când se va uita, de va fi vesel, să devină trist, iar de va fi trist, să devină bucuros. I-a acordat bijutierului trei zile pentru a-i face acest inel special, iar dacă nu va reuși, i se va lua viața.
Bijutierul, care nu cunoștea farmece sau vrăji, a căzut într-o tristețe care ducea spre disperare, deoarece, oricâte pietre prețioase ar fi pus inelului, și oricât de pur ar fi fost aurul din care l-ar fi făurit, nu avea atâta putere, încât să schimbe radical starea de spirit a unui rege.
Trecuseră două zile, dar mintea bijutierului nu a putut scoate la capăt în nici un fel porunca regelui. Se plimba pierdut, deja văzându-și capul unde-i erau picioarele, atunci când Solomon, copil fiind, s-a apropiat de el.
 – De ce ești atât de abătut și îngândurat? l-a întrebat micul Solomon pe bijutierul regal.
 – Tatăl tău, regele, mi-a poruncit să-i făuresc un inel unic, iar atunci când va fi trist și se va uita la inel, să se înveselească, iar de va fi prea vesel, să se întristeze. Iar eu nu am puteri magice, să fac acea bijuterie. Mai am o singură zi la dispoziție, iar dacă nu îndeplinesc porunca, voi plăti cu viața. Sunt pierdut!
Solomon, a cărui înțelepciune radia încă de pe atunci, i-a șoptit bijutierului ceva la ureche. Iar bijutierul, nemaiștiind ce să facă de bucurie, a și fugit în atelier.
A doua zi, regele David a chemat la el bijutierul, care i-a dat inelul cerut. Regele era supărat în acea zi și fața îi era întunecată de griji.
A luat inelul, l-a studiat, după care, înseninându-se la față și râzând în același timp, a poruncit să- i dea bijutierului doi saci de galbeni.
Pe inel erau inscripționate cuvintele: ȘI ASTA VA TRECE!
 Nu a fost nevoie de nici o vrajă, cuvintele au o putere mai mare decât orice. Iar regele, cu acel inel și cu cuvintele pline de înțelepciune, a reușit să ajungă la echilibrul de care avea nevoie.
Trebuie să ne bucurăm la maxim de momentele fericite pentru că vor trece curând, iar tristețea nu trebuie să ne doboare, pentru că totul e trecător, chiar și necazurile.”

Posted in De' ale mele!!!

Binecuvantat…


Binecuvantat sa fie Dumnezeu, pentru ca este:

– o stânca de neclintit;

– o fortăreața ;

– un scut;

– un izbăvitor pentru cei care își gasesc adăpost in El !

Deprinde mâinile celui neprihănit la lupta si degetele la bătălia care privește toate sferele conflictului spiritual. 

Posted in De' ale mele!!!

Iarna din sufletul meu…


“Când e iarnă în sufletul meu conştientizez că orice om se poate mântui,

Că orice suflet negru de funinginea păcatelor se poate curăţi, se poate albi,

Căci pocăinţa e ca iarna ce înveşmântă murdăria în mantie de fulgi pufoşi,

Şi lacrimile de căinţă sunt fulgi de diamant divin, sunt fulgi delicaţi şi calzi,

Care topesc orice platoşă de gheaţă ce învăluie ale noastre inimi seci şi reci.

Când privesc fascinată dansul fulgilor de nea, eu îi asemăn cu fulgii aripilor de îngeri.
Ador să-mi simt obrazul sărutat de fulgi de nea cristalină, să fiu mângâiată de ei, lin.”

Posted in De' ale mele!!!

Dragostea Miresei – un jar de foc, o flacără a Domnului


Trezire Azi

În ultimele zile am primit mai multe mesaje ce conțineau avertizări din partea Domnului cu privire la venirea Lui curând pentru Biserica Sa. Dincolo de faptul că nu putem fixa date pentru acest eveniment, Scriptura spune: “Nu dispreţuiţi prorociile.” (1Tes. 5:20)

Săptămâna trecută a fost plină de știri despre atentate teroriste sau violență de stat. Cu toate acestea, parcă oamenii s-au obișnuit cu astfel de lucruri și foarte greu ar fi să mai înțeleagă că ele sunt parte din ceea ce Domnul a lăsat ca semne ale venirii Sale: Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie… Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciume.” (Mat. 24:6-7)

În toată această vreme de turbulență o liniște neobișnuită s-a așternut peste creștinii zilelor din urmă. Apatie, indiferență, o stare de căldicel – acestea…

View original post 100 more words

Posted in De' ale mele!!!

Nostalgie !


Este o zi ploioasă… dar, fericită !… Liniște !

Trebuie să fie liniște, altfel nu o să aud nimic !

Dacă ai știi câte lucruri se aud când este  liniște !… Inchid ochii !… Tac !.. Nu rostesc nici un cuvânt ! … Taci și tu ! Fă liniște în sufletul tău !

Auzi? Cântă ploaia ! Cântă cu picături ușor mișcate de vânt… Cântă și inima mea odată cu ele !

Te- ai întrebat vreodată cum se simte picurul de ploaie în dansul lui spre pământ? Fericit ! Împlinit ! De ce? Pentru că și- a realizat menirea… a hrănit tot pământul ! Acum este momentul, împreună cu suratele ei, să seodihnească pe pământul uscat. Și în odihna lor eternă, hrănește tot…

Ascultă !!!

Atâtea lucruri se întâmplă în jurul tău !

Te rog, încearcă să iubești, în loc să urăști… Tu nu ești așa !

Te rog, bucură- te ! Nu urî !

Oprește- te să mai acuzi . E timpul să iubești !!!!

images

 

 

Posted in De' ale mele!!!

Niciodata sa nu smulgi…


Niciodata sa nu smulgi un gand bun din radacini.. El poate muri in fasa daca e prea mic si nedezvoltat..

Niciodata sa nu smulgi un gand bun din radacini.. Un vis nu va mai putea sa se nasca, si lumea ar putea sta pe loc, si ce folos vei avea?..

Niciodata sa nu tai un gand bun din radacini.. Va fi prea slab sa poata supravietui, si va muri..

Niciodata sa nu tai un gand bun din radacini.. El nu va mai putea fi o mana sa ajute, sa mangaie, sa construiasca..

Niciodata sa nu tai un gand bun din radacini.. Ochiul tau va fi limitat in privire si miop in a fi un vizionar in a vedea dincolo de un obstacol, de un zid..

Niciodata sa nu tai un gand bun din radacini.. Picioarele iti vor fi prea subtiri si zgarciurile nu vor fi niciodata muschi puternici pentru a alerga la un Maraton, a putea ajuta un om, dand mai departe o stafeta a Vestii Bune. Astfel poti schimba macar o viata fiind ovationat in Ceruri si vei fi invidiat de ingeri..

Niciodata sa nu tai un gand bun din radacini.. Tu nu vei avea buze in a-i incuraja pe cei nedezvoltati si fara vise, pe cei cazuti sub povara unui trup fara aripi, zdrobiti de neputinte..

Niciodata sa nu tai un gand bun din radacini.. Daca vei face asa, nu vei mai auzi gandul nerostit sau vocea plina de durere a cuiva, si, compasiunea nu va fi in tine, doar egoism, aroganta; si nici nu vei sti ca traiesti degeaba..

Niciodata sa nu tai un gand bun din radacini.. El nu va ajunge niciodata sa se transforme o lume, sa creeze, sa umble pe ape prin credinta, sa vindece, sa schimbe mentalitati rele si presupozitii gresite,. Si vei ramanea in barca singur, traind atat de limitat..

Niciodata sa nu tai un gand bun din radacini.. Astfel vei creste stramb si fara de minte, pentru ca ai inabusit in tine Frumosul – un “vis” pentru a schimba o lume cazuta si sa o ridici la ceruri..

Niciodata sa nu tai un gand bun din radacini.. Un vis se naste pornind de la un gand doar: “SA FIM MAI BUNI..”, altfel nu iti vei implini menirea ca om, creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu..

Niciodata sa nu tai un gand bun din radacini.. Creste-l, si va aduce ca rod spre implinire, un vis. El va face fericit un om (poate mai multi), pe Dumnezeu si pe tine..

Niciodata sa nu tai un gand bun din radacini.. Iti va fi greu sa darui un ZAMBET sincer si dezinteresat necunoscutului pe langa care treci, nemaiputand “poleniza” un gand frumos: “CE-AR FI DACA?..”, si DE CE sa nu se nasca de aici un “VIS”? smile emoticon

Niciodata sa nu tai un gand bun din radacini.. Pentru ca “EL” poate fi “suflarea lui Dumnezeu” in urechea ta pentru o lume mai buna, extinzand “IMPARATIA CERURILOR” in inimile oamenilor invatandu-i sa fie buni prin exemplul propriu, dar si facand ceva..

Niciodata sa nu tai un gand bun din radacini.. Cand nu vei avea un gand, un vis, vei fi fara durere; dar mort inainte de vreme.. Gandul creaza vise, iti da putere sa faci ceva cu ce ai, sa ajuti pe altii si sa mergi mai departe, pentru ca timpul “curge” si ai DOAR O VIATA..

Niciodata sa nu ucizi un gand frumos… Uneori sa ai un gand doare, un vis doare mai mult.., dar merita sa il cresti, sa il faci sa zambeasca si sa il dai mai departe celor pe care-i intalnesti, si lumea nu va mai fi niciodata la fel; dar nici tu!..

Primeste gandul lui Dumnezeu, fa-l sa fie un vis pentru tine, creste-l si da-l mai departe..
– By ‪#‎Beny‬ Vladut

10.01. 2016, 09: 09 h

Posted in De' ale mele!!!

L-am găsit pe nenea Ștefan!


de Ligia Ionese 

Am văzut că te-a interesat ce am scris alaltăieri, așa că m-am gândit că poate te-ai bucura să auzi și continuarea. Noh, atunci trage-ți un scăunel și stai câta, ca să-ți spun. Numa’ cu răbdare, bine? Că eu nu pot să mă exprim succint. Sper să ai răbdare și să citești până la capăt, că merită. Garant.

Zic mereu: în viață, totul e puzzle. Și bine zic. Se face că planurile mele pentru weekendul ăsta includeau oricum Gătaia, care e la doar câțiva km de Berzovia, satul în care îmi spunea nenea Ștefan că locuiește. Așa că de ieri mi se lipește de minte gândul ăsta de a merge să-l caut, și numa’ nu-mi dă pace. Repet, tot ce știam e că sunt în căutarea unui anume Ștefan Pintea, din Berzovia. Atât. Încercieri să vorbesc cu cineva de la primăria de acolo, să cer detalii, sun, dar nu răspunde nimeni. Stau eu așa un pic în cumpănă, da’ zic „lasă, ajung acolo și-oi vedea ce-o fi.” Nu știu ce se face sau cum se face în situații de-astea, dar m-am dus. Fără plan, că nu era plănuită „excursia”. Mă bucur pentru Mircea, care văd că e dispus să-și pună la dispoziție mașina într-o zi de sâmbătă, la 8 dimineața (>:D<). Ne oprim noi la peco, luăm câte ceva și gata, spre nenea cu vioara. Îmi vine o idee: hai să oprim la alimentara din sat; vânzătoarea trebuie să știe ceva-ceva, că doar orice om mai trece pe la magazin să-și ia măcar o pâine, măcar din când în când. Zis și făcut. Oprim la magazinuț, unde ne întâmpină o doamnă tânără, drăguță. Așteptăm frumos la rând. „Cu ce vă servesc?”. Eu îmi tot caut cuvintele, nu le găsesc, așa că zic ce-mi vine: „Căutăm pe cineva, dar nu știu cum anume să dăm de persoana respectivă. E un domn în vârstă care cântă la vioară…” Și aici urma să spun și cum se numește, dar exclamă ea înaintea mea: „Aaa, domnu’ Pintea!” Daaaa, el era!! Deja mă luminez complet, răsuflând ușurată la gândul că am înțeles bine că Berzovia se numește satul. „Dar de ce îl căutați?” Îi explic eu puțin contextul, și ea mă întrerupe: „Chiar în dimineața asta citeam pe facebook ce a scris o fată despre el.” (Adică eu!  Mă bucur pentru fiecare share, că uite, a ajuns vestea și în Berzovia! :D). Îl laudă puțin pe bătrânel, spune că e foarte cumsecade, vine mereu și glumește cu ea la magazin, mai aflu că e singur, că nu are pe nimeni, că s-ar putea să nu accepte ajutor (fiindcă-i așa, simțit, să nu deranjeze pe nime’), dar că sigur s-ar bucura să fie căutat. Drept îți spun că îmi bătea inima tare, de bucurie emoticon smile.
Cu două fetițe pe post de ghizi, ajungem la căsuța cu pricina. Mov șters, mică și strâmbă, așa încât am impresia că acușica se dezarticulează și se duce-n jos. Ne apropiem de poartă și nenea Ștefan ne și întâmpină. Ceva mai mic de statură decât mi-l aminteam, dar tot frumos emoticon smile. Doar încep să mă prezint și să-i împrospătez memoria (ferm convinsă, totuși, că nu-și va aminti de mine), și mă surpinde maxim când văd că își aduce aminte: „Daa, ne-am întâlnit joi sau vineri!”, zice el. Ce tare!! Stăm puțin la poartă, și după ce ne binecuvântează pentru gestul nostru, intrăm în căsuță. „Haideți în căsuța asta a mea, care are mai mult de 100 de ani”. Așa și arată (Iartă-mă, n-am făcut poze care să reflecte starea în care trăiește bătrânul, pentru că, drept să-ți spun, îmi era rușine. Nu am vrut să se simtă examinat.). Intrăm în curtea sărăcăcioasă, apoi într-un semipridvor. Pe jos, peste tot, numai pământ. Da-mi place că ne cheamă cu inimă, fără să se scuze, cum se-ntâmplă adesea. Mircea trebuie să se aplece ca să intre pe ușă. Mă izbește sărăcia lucie în care viețuiește. Eu mă pregătisem cu batistuțe pentru nas, în caz că se lasă cu plâns în dreptul meu (după cum mă știu), dar până la urmă se dovedește că, din contră, plec cu ditamai zâmbetul pe față! Dar să revin. Intrăm într-o cămăruță călduță. Icoane și iconițe răspândite peste tot. Un pat încă nefăcut (prea era de dimineață) și o sobă încropită tot din pământ, ceva, nu mă pricep, dar de-aia micuță și dubioasă, care iese în relief din peretele de chirpici denivelat, zugrăvit în același verde estompat care e și pe pereți. Jos, lângă sobă, se odihnește o grămăjoară de lemne tăiate mic de tot, ca pentru grătar, că oricum mai mari nu încăpeau în sobușoară. Ne eliberează repede două scăunele (Mircea răsuflă ușurat, fiindcă altfel ar fi trebuit să stea cu capul plecat tot timpul, să nu străpungă tavanul). Povestim. Râdem. Mă tot mir de faptul că, în ciuda condițiilor mai mult decât rele, omul ăsta nu se plânge nici măcar o dată! Îl întreb cum stă cu sănătatea: „Bine! Foarte bine! Eu nu mă simt de vârsta pe care o am.” (Care, apropo, e 87, nu 93; probabil am înțeles eu greșit din prima, dar nu vreau să rămân de minciună).” Îl întreb de lemne. Îmi zice că primise două căruțe de la cineva, dar mai are jumătate de căruță (nu știu exact ce numește el „căruță”). „Și apoi?”, întreb eu. „Vedem noi, mai tăiem ramuri din copac, ne descurcăm cumva.” Fără să se lamenteze. Eu, tot uimită. Îl întreb ce mănâncă. În principiu, cartofi, că nah, carnea e mai scumpă, așa că mai răruț. Papricaș. Zice că-l face bun, și ne invită la masă, când mai trecem pe-acolo emoticon smile. Are o vorbă care-i place tare: „În numele lui Isus!”. „Tot ce fac, fac în numele lui Isus”, ne zice. Și ne-a și demonstrat, ceva mai târziu. Primesc și eu o iconiță pictată pe lemn și o carte de rugăciuni. Sunt ale lui, dar vrea neapărat să mi le dea mie cadou. În numele lui Isus. Mai zicem una-alta, mai râdem (fiindcă e un om foarte plăcut, inteligent și foarte „pe fază”, la anișorii lui), mai zâmbim. Eu remarc vioara atârnată de perete, nu foarte departe de sobă. Crede-mă, în toată sărăcia aia lucie, vioara de un maro lucind fermecător era de-a dreptul desprinsă din alt tablou. Îi împărtășesc și lui gândul meu plin de admirație. El ne asigură că o să ne și cânte, după ce mai povestim. Informația mă liniștește emoticon wink. Cântă de la 11 ani, iar la restaurantul Lloyd a fost mult timp om de bază, în trupă faină, cu muzicieni cunoscuți în branșă pe vremea aia. Mă întreabă dacă am auzit de Achim Nica (fiindcă tocmai se pregătea să interpreteze „una de-a lui”). Iepta Botoc și Adrian vioristu’ sunt ceilalți colegi la care se gândește cu drag. A învățat să cânte de la bunicul lui, cu toate că și tatăl tot muzician era. Dar bunicul a fost cel care l-a instruit în ale muzicii. Cu ocazia asta îmi aduc aminte și eu de bunicul meu, dar îmi rețin lăcrămioara în colțul ochiului și mă uit cum își pregătește arcușul și-și acordează (sau încearcă, măcar) vioara. Și cântă. Vezi mai jos, că am filmat. Ăsta-i unul dintre cântece, la care a contribuit și cu vocea. Au fost 3 piese („cântări”) în total. Ne zice, printre altele, de versurile unui cântec: „Când nimica nu aveam, dintr-un măr ne săturam. Și acum, c-avem cu sacu’, nu ne-am da unu’ la altu’”, făcând referire la oamenii din ziua de azi. Dar tot nu se plânge de asta. Doar zice emoticon smile. Trece timpul și ne pregătim să plecăm. Nenea Ștefan se tot gândește ce să ne dea. Degeaba îl asigurăm noi că nu trebuie să ne dea el nouă nimic. Vedem că se îndreaptă spre o ușă închisă, „capitonată” cu cartoane, „să nu tragă (frigul)”. Scoate cartoanele, și când deschide ușița ne lovește un frig……!! Brrrr, și acum mă trec fiorii când îmi amintesc. Frig, frig, nu așa! Dincolo de ușă, o cameră tot mică, tot sărăcăcioasă, dar curățică. Nefolosită. Nu are pentru cine s-o folosească, așa că nici n-o încălzește. E bocnă. Cotrobăie puțin, apoi vine cu… daruri: vreo 3 perechi de șosete (faine, de iarnă) și câteva fulare de-alea subțiri, de microbiști. Chestii noi, cu etichetă. Și șosetele, și fularele. Le primise și el de la cineva. Ni le oferă cu mână largă, bucuros că are și el ceva de dat. Noi „nuuu, lăsați, nu trebuie”. Dar el: „Cum să refuzați? Eu vi le dau în numele lui Isus! Cadou, din tot sufletul!” M-am oprit atunci o secundă și m-am cutremurat. Omul ăsta știe ce înseamnă să dai în numele lui Isus. Isus ne dă tot ce-i mai bun, și atunci când cineva dă „în numele Lui”, înseamnă că ofera așa cum Isus Însuși ar oferi, corect? Nenea Ștefan ne-a dat ce-a avut el mai bun. Lucruri noi, cu toate că cel care avea nevoie de șosete era EL. Am primit darul tocmai ca să se bucure și inima lui de sentimentul ăla unic pe care îl ai atunci când oferi ceva din toată inima… O lecție pentru noi toți. Facem și poze. Își scoate frumușel căciula, să se aranjeze. „Ia uite ce frumos am ieșit”, zice. Și chiar ieșise frumos emoticon smile. Ne petrece până la poartă, dar înainte de asta îmi sărută galant mâna și mă informează că joi vine iar în Piața 700 și că speră să ne întâlnim din nou emoticon smile. Vede că suntem cu mașina și spune că data viitoare când ne mai vedem ne dă și-o „ciurcă”. O curcă și vreo două găinuțe are și el, și nouă taman „ciurca” vrea să ne-o dea. Ce-i mai bun. În numele lui Isus. Incredibil… Ca un bunicuț în poartă, ne petrece și ne tot urează câte și mai câte. Iar mi-am amintit de bunicul meu, căruia nu i se mai terminau cuvintele atunci când venea vorba de binecuvântat și urat… Frumos… Și-mi zice așa, cu o lacrimă în ochi: „Să știi, așa de tare mi-a crescut inima în piept că ați venit să mă căutați… Tare de tot… Măi, măi, cum ai ținut tu minte numele meu și ai venit până aici…” Se tot minuna, iar eu nu mă mai săturam de privirea lui încântată și recunoscătoare, de bucuria cu care ne privea… Noi am plecat încurajați, fericiți, iar el a rămas în drum făcându-ne cu mâna, ca un bunicuț, așa cum îți ziceam mai devreme.

Impresionant. I-am spus că mai venim pe la el, așa că, da, dacă vrei să-i trimiți ceva, zi-mi. În privat, te rog. Vreau să îl rezolvăm de lemne pe iarna asta. Nu știu cu cine trebuie să vorbesc, așa că iar mă bazez pe tine, dacă ai vreo idee. Eu sunt cu cuvintele și cu inima bună, tu poate ești mai practic și mai organizat decât mine. Hai că putem face echipă. Și până una-alta, uită-te la nenea Ștefan și mulțumește-i lui Dumnezeu pentru tot ce ai. Și îi poți da și lui din ce ai. Chiar și o felicitare, să știe că nu e singur, că sunt oameni care atunci când se gândesc la el zic sincer „Doamne-ajută”. Când mai trec pe la el îi transmit și din partea ta că-l saluți și că-l îmbrățișezi, bine?

 

Posted in De' ale mele!!!

  AMINTIRI ÎN TOAMNĂ…


                                    lui Simi

AdinaAm crezut că voi muri printre ruine… Printre cadavre sfâșiate de vulturi flămânzi… În ochiuri de apă îmi priveam fața schingiuită de amărăciune. Comete cădeau din cer prevestind sfârșitul. Nu aveam o direcție, mă târam fără sens… în nimic. Aș fi vrut să zbor, să ies din trupul agonizant și să mă ridic spre cer (auzisem eu ceva despre Cer cu “C” mare). Nu rețin exact când ai apărut prima dată în calea mea. Să fi fost într-un octombrie? Așa cred. Mureau frunzele galbene sub picioarele noastre. Îți amintești? Asteptam cartea miraculoasă pe care nu reușeai să o scoți din geantă fiindcă erai cu ochii la mine. Pe sufletul meu. Da, erai focalizat pe sufletul meu. Nici măcar nu te-ai uitat la trupul meu fremătând de păcat și gânduri de țărână… Nici măcar nu ai văzut cât de modern știam să mă îmbrac și cât de ispititoare sunt cu ochii creionați în stil egiptean… Cum ai putut să mă vezi, dincolo de masca mea de actriță pe care o purtam toată ziua și toată noaptea? Să vezi cine eram și că tânjeam să fiu liberă… muream mințindu-mă că sunt împlinită. Simțeam un dor de ceva în mine, ceva ce mă făcea să caut… Nici nu știu când a apărut exact acest dor în sufletul meu (poate atunci când m-ai văzut prima oara, în tren, ți-a plăcut râsul meu de femeie alintată și ai început să te rogi pentru mine în tăcere). În sfârșit, mi-ai dat cartea și cu un zâmbet aproape inocent mi-ai spus că putem discuta pe marginea ei, oricând doream. Erai, ca să zic așa, la dispoziția mea de capricioasă fandosită!…

Ceva s-a întâmplat în mine când am citit cartea ta. A mai urmat una: de căpătâi, pe care mi-ai dăruit-o la fel de stângaci și cu aceeași privire de ochi de cer. Pe aceasta din urmă nu am mai lăsat-o din mână. În ea am găsit ce căutam, ea mi-a spus totul despre mine și despre Cineva care nu mă lasă singură niciodată, fiindcă mă iubește atât de mult încât L-a dat pe Fiul Său să moară pe cruce pentru mine. Îngrozitor de dureros, de sfâșietor dar și de încurajator! “Adică, am valoare”, m-am trezit murmurând   într-o cameră rece, închiriată cu bani puțini de studentă. “Sunt iubită! Este o iubire veșnică. Rezistă de mii de ani. Este dăruită tuturor”. Mă simțeam luminată, ca și când niște raze puternice au venit să locuiască în mine, să mă inunde, efectiv, cu blândețe și duioșie. Am pus mâna pe telefon și te-am sunat întrebându-te ce să însemne asta, ce se întâmplă. “Sunt exagerat de sensibilă”, îmi amintesc că ți-am spus. “Plâng. Îți vine să crezi?  da, plâng citind cartea aceasta. E o carte scrisă exact pentru mine. Biblia… ”

Știu că atunci s-a născut în mine o mare sete de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Aveam îndrăzneala să Îi vorbesc direct, ca unuia care mă cunoaște și de care nu puteam să mă ascund. Și îi spuneam în rugăciune: “Doamne, descoperă-mi tot mai mult din Tine!”.  Îmi făcea bine prezența Lui în viața mea și de multe ori, eram avida să Îi vorbesc și să Îl simt cum îmi șterge lacrima zglobie care se rostogolea pe obraz ca pe un tobogan. Eram studentă la Teatru. Și gloria trăgea de mine cât putea de mult. Nu îi plăcea că încep sa îi fug, fluidă, printre degete. Au trecut anii… E din nou toamnă. Octombrie. Frunzele galbene mor sub pașii nostri ce urcă în Cer. În cerul plin de Domnul pe care acum Îl cunosc, fiindcă o părticică din El este chiar în sufletul meu, pulsează în ființa mea aprinzând atâtea stele interioare…

Adina Sas-Simoniak – Chicago, Illinois

Posted in De' ale mele!!!

… micuţa mea prietenă!


Când o vezi, nu ai cum să nu o îndrăgeşti. Andreea este numele prietenei mele şi este plină de originalitate. Azi dimineaţă, împreună cu buna mea prietenă, mi- a pregătit o surpriză de ziua mea… ingeniozitatea unui copil, de cele mai multe ori, te lasă fără cuvinte aşa cum tocmai am experimentat! Mulţumesc pentru tot, mica mea prietenă!

Iar pe covor, cu propria-i mânuţă, mi- a urat cel mai frumos ” La Mulţi Ani!”

IMG_20151021_094809

Posted in De' ale mele!!!

… singurătate !


Aş vrea să pot atinge această adâncime – această rădăcină interioară a singurătăţii (pustietăţii) şi să găsesc adevărata pace… mi- e sufletul închis! Problemele m- au depăşit, în loc să le depăşesc eu pe ele…

Când sunt la pământ, Tu, Doamne, mă ridici! Câteodată, mă simt căzută la pământ, gândindu- mă la ceea ce am greşit (unde anume am greşit) şi mă întreb de ce sunt atât de des supusă testelor vieţii… Am nevoie să- mi aminteşti, Dumnezeule, că Tu ai o perspectivă înaltă cu viaţa mea şi că ai motive speciale pentru procesul meu de transformare..

În ceaţa densă, vreau să- Ţi văd perspectiva asupra vieţii mele !

Ajută- mă să am spiritul de luptătoare ca a lui Iosif. Duhul Tău să fie peste mine oriunde piciorul meu calcă, să fiu umilă şi cu un duh ascultător… să fiu favorizată de Tine – să fiu o persoană frumoasă nu doar la chip, ci şi la suflet, să eman frumuseţea Ta în jurul meu !

Tocmai mi- am amintit de Iosif… cel care a fost în închisoare! El a arătat compasiune pentru ceilalţi doi prizonieri menţionaţi în Scriptură: pitarul şi paharnicul lui Faraon. Pentru cei doi, Iosif le- a interpretat visele după înţelepciunea de Sus. Însă, doar paharnicul a fost graţiat şi repus în poziţia sa. Din păcate, pitarul a avut un final nefericit – spânzurarea!

Într- un final, Iosif ajunge să se afişeze înaintea lui Faraon tot prin tâlmăcirea (interpretarea) unui vis. De data aceasta, a lui Faraon. Până să ajungă înaintea lui Faraon, el a rămas răbdător. A aşteptat să vină timpul Domnului şi a decis să nu se îndoiască de puterea lui Dumnezeu şi, în cele din urmă, a fost binecuvântat.

***********************************************************************************************************************************************************

La fel de greu este şi cu noi –  viaţa devine tot mai grea, însă ne amintim că Dumnezeu este la curent cu ce se întâmplă  în viaţa noastră şi cu nevoile noastre.

Când ne simţim prea mici  şi purtaţi de colo- colo,  să ne amintim de profunzimea iubirii Lui şi de purtarea de grijă. Relaţia noastră cu El, trecând prin greutăţi  de tot felul, devine tot mai strânsă –  este consolidată !

El are un plan pentru fiecare dintre noi şi crede în noi.  Treaba noastră este să căutăm confortul din căuşul palmelor Lui şi să fim răbdători !

femeie-in-singuratate_b76622eec2dc8a

Posted in De' ale mele!!!

Unde este iubire, greşelile nu se mai văd


Într-o seară, când soțul unei femei vine de la muncă, găseşte soția şi fata la bucătărie. După ce a făcut un duş, se aşează la masă.Soția, ca de obicei, îi pune ceva de mâncare într-o farfurie. Dar, de data asta, ia pus două turte arse.
Soțul, fără a schița vreun gest, ia ceva unt şi gem, pune pe turte şi le mănâncă. Înainte de culcare, fetița lor se duce la tatăl ei şi-l întreabă: ” Tati, dar cum se face că ai mâncat turtele alea arse fără să reproşezi nimic lui mami?”
Tatăl o ia pe brațe, şi cu o voce calmă răspunde:”  Mami, la fel ca şi mine, a lucrat mult astăzi, şi probabil, din cauza oboselii, nu a mai realizat faptul că turtele se ard.” Fetița a rămas pe gânduri, dar şi-a luat noapte bună de la tatăl ei şi s-a retras în camera ei pentru somn.
În urmă, tatăl se duce la soție şi-i mulțumeşte frumos pentru cina din seara aceea. Mirată ea ( pentru că asta a fost prima dată când i se întâmplase aşa ceva), îl întreabă: ” Dar, chiar ți-a plăcut?”
El, fără ezitare, îi spune:” ORICE LUCRU FĂCUT DE TINE, VINE DIN IUBIRE, IAR EU APRECIEZ TOTUL LA ADEVĂRATA VALOARE. IAR DACĂ, CÂTEODATĂ, MAI GREŞEŞTI CEVA, E TIMPUL MEU SĂ ARĂT CĂ ŞI EU TE IUBESC LA FEL DE MULT.”


MORALA: ACOLO UNDE E IUBIRE, GREŞELILE NU SE MAI VĂD, PENTRU CĂ DRAGOSTEA FACE TOATE LUCRURILE PERFECTE, CHIAR ŞI PE ACELEA CE PAR A FII IMPERFECTE.

12105953_952569208139991_3933046339637504828_n

Posted in De' ale mele!!!

Sezoanele vietii si Numele lui Dumnezeu: Retrospectiva a Conferintei Nationale a Femeilor – Mamaia 2015


Cu ajutorul lui Dumnezeu, anul acesta – 2015, am celebrat a unsprezecea editie a vizunii si lucrarii cu femeile din Romania la care au participat aproximativ 600 de femei din denominatiuni diferite. Cele aproape 600 de participante au venit din toate zonele tarii, dar si din strainatate, si anume femei din Ucraina, un grup compact de romance stabilite de mai multi ani in Roma si Milano, femei din Republica Moldova, Spania, Germania, Austria, Statele Unite, Canada. Participantele au fost cazate la hotelul ,,Siret” si hotelul ,,Palas”, la parterul caruia intr-o sala spatioasa si frumos amenajata s-a derulat programul dens al conferintei (sesiuni de mesaje, seminare pe tematici specifice, marturii, inchinare prin cantare si, in fiecare seara, adevarate batalii ale rugaciunii). Sesiunile s-au desfasurat dupa-amiaza, astfel ca fiecare participanta s-a putut bucura de mare si de baile de soare in orele diminetii in cadrul minunat al plajei.

Aceasta viziune a inceput in anul 2004 cu tabere de femei la care participau aproximativ treizeci de femei intr-o serie de trei zile. Organizam doua serii de cate treizeci de femei pe saptamana trei ani la rand. Pe langa sesiunile de invatatura, am introdus gupele mici de partasie si timpul alocat consilierii. O masura importanta in lucrarea lui Dumnezeu de trezire spirituala a familiilor, a bisericii, a natiunii – incepe cu „vindecarea fiicei poporului Meu”. Multe femei au primit in cadrul acestor tabere vindecarea interioara si, apoi, au transmis vindecarea si restaurarea in vietile familiilor lor si in vietile altor femei. De asemenea, in cadrul acestor tabere, multe femei L-au primit pe Isus Hristos ca Mantuitor personal.

In anul 2006, participand la Conferinta de Foc, sustinuta de evanghelistul Reinhard Bonnke, desfasurata la Timisoara, Duhul lui Dumnezeu ne-a vorbit mie si sotului meu despre o largire a hotarelor lucrarii adresate femeilor si implicit familiilor din Romania. Am primit viziunea conferintelor nationale de femei deoarece renumitul evanghelist, Bonnke, vorbea nu doar despre importanta calitatii, ci si despre dorinta lui Dumnezeu de a largi hotarele Imparatiei Lui prin cantitate.

Incepand cu anul 2007, aceasta lucrare cu femeile s-a extins la nivel national. O contributie deosebit de esentiala in largirea acestei lucrari il are si parteneriatul cu Televiziunea Alfa Omega TV, prin intermediul careia mii de alte femei din Romania si diaspora pot viziona conferinta. S-au dovedit deosebit de eficiente si in conferintele nationale structura si viziunea pe care o probaseram in tabere, adica: timpul de lauda si inchinare in unitate, sesiuni de invatatura, grupe de studiu biblic, seminare, atelierele de rugaciune, timp de relationare si consiliere. Intre anii 2007 si 2010 – a fost un timp in care ne-am ocupat special de vindecarea ranilor si eliberare. Numarul femeilor participante a crescut in fiecare an. Incepand cu anul 2011, titlurile conferintelor: „Fii o solutie, nu o victima a imprejurarilor” , „Schimbata, nu doar atinsa de Dumnezeu”, „Destine marete si razboiul spiritual”, „ Indragostirea datatoare de viata – Cantarea Cantarilor” – dezvaluiau un nou nivel pentru femeile din Romania – de la victima la a fi o parte a solutiei lui Dumnezeu pentru lumea din jur: familie, biserica, societate.

Conferinta din acest an, 2015, a avut loc in perioada 22-27 iunie si a fost un real apogeu al conferintelor nationale de femei din Romania. O adevarata ostire de femei, intr-o unitate coplesitoare, adunate in jurul temei „Sezoanele vietii si Numele lui Dumnezeu” – am urcat pe Muntele prezentei Lui, uimindu-ne de frumusetea Lui si de frumusetea pusa de El in fiecare dintre noi. ,,Dar aceia din popor, cari vor cunoaste pe Dumnezeul lor, vor ramane tari si vor face mari ispravi.“ (Daniel 11:32). Manifestarea slavei lui Dumnezeu printre noi, atingerea telului – ,,schimbata nu doar atinsa de Dumnezeu” , experimentarea unui val nou de trezire spirituala in contextul Conferintei Mamaia 2015 – se datoreaza in mare parte faptului ca la aceasta conferinta am introdus seminare care au constat in studiul direct pe Scriptura.

Impreuna cu noi a participat o echipa din Republica Moldova: Viorica Albu, familia Buzila Alexandru si Ina, familia Sili Nicolae si Svetlana, instruita la Precept Ministries, cu ajutorul carora am studiat caracterul lui Dumnezeu revelat prin Numele Lui. Fiecare participanta a primit favorul divin de a intra in posesia cartii : ,,Doamne, vreau sa Te cunosc” de Kay Arthur – un studiu biblic profund despre Numele lui Dumnezeu. Fundamentul in trezirile spirituale este cunoasterea si aprofundarea Scripturii si apoi rugaciunile bazate pe Cuvantul lui Dumnezeu revelat. Am fost deosebit de placut surprinsa sa constat cat de interesate sunt femeile de studiul Numelor lui Dumnezeu pe baza Scripturii, deoarece salile seminarelor au fost arhipline.

Vorbitoarele la sesiunile in plen la aceasta conferinta au fost femei cu experienta in slujirea prin darul invataturii, avand chemarea si ungerea lui Dumnezeu pentru aceasta lucrare: Mirela Petan, coordonatoarea Retelei de Rugaciune pentru Romania (www.prayernet.ro), moderator al emisiunii de la Alfa Omega TV. ,,Puterea rugaciunii” , Rodica Baciu, realizatoarea emisiunii ,,Pentru noi, femeile” de la Credo TV., Tatiana Petric – implicata in slujirea femeilor la conferinte si in grupe de studiu biblic, Dr. Rodica Malos, Rodica Volintiru si Ligia Seman.

In mod cu totul special, doresc sa-mi exprim recunostinta inaintea lui Dumnezeu pentru darul Lui pentru aceasta generatie de femei care este Elena Nini, fara ajutorul si dedicarea careia – aceasta conferinta nu ar fi fost posibila. Slujirea ei este deosebit de pretioasa in ochii lui Dumnezeu si pentru noi, toate. Ii multumesc lui Dumnezeu si pentru colaboratoarele mele: Elena Patrascu, Tabita Pirvu si Summer Macsim pentru tot efortul depus in tot ce inseamna mass-media conferintei.

Sesiunea fiecarei vorbitoare a avut un puternic impact spiritual. Ungerea Duhului a fost speciala peste fiecare slujitoare. Revarsarea ungerii s-a datorat in mare parte rugaciunilor femeilor cu o dedicare aparte in slujba de mijlocire. Aceste pretioase femei, chemate de Dumnezeu in lucrarea de mijlocire, au fost alaturi de mine si de echipa de slujire cu mult timp inainte de conferinta prin rugaciune si incurajare. Totodata, ele au venit cu cateva zile mai devreme la conferinta, rugaciunile lor impreunapregatind un cer deschis unde accesul la Tronul harului lui Dumnezeu este mult mai usor. Adunarea laolalta a femeilor din Romania este o parte expresiei spirituale a unitatii Duhului, a madularelor Trupului lui Hristos, cadrul de manifestare a binecuvantarilor Psalmului 133: ,,Iata, ce placut si ce dulce este sa locuiasca fratii impreuna! Este ca untdelemnul de pret, care, turnat pe capul lui, se coboara pe barba, pe barba lui Aaron, se coboara pe marginea vesmintelor lui.Este ca roua Hermonului care se coboara pe muntii Sionului, caci acolo da Domnul binecuvantarea, viata, pentru vesnicie.“ ( Click pe ACEST LINK PENTRU A CITI TOT ARTICOLUL )

IMG_9275

Posted in De' ale mele!!!

DRAMA UNUI FIU APROAPE DE CER


(Matei 21:28-32)

1.Beneficiază de avantajele de a avea un Tată:

a) beneficiază de îngrijire, hrană, protecţie, beneficiază avantajele pe care mulţi copii nu le au,

b) beneficiază de creşterea într-un context cu o educaţie bună. Nu  creşte pe străzi pentru  a primi o creştere fără bune maniere.Trăind într-o familie, primeşte o educaţie familială.

Este un har să te naşti şi să creşti într-o familie creştină, pentru a primi o educaţie bună şi nu într-o familie în care să te formezi cu o creştere defectoasă.

2. Cunoaşte voia Tatălui cu privire la viaţa lui. Ştie clar ceea ce vrea Tatăl ca el să facă.

Nu este în necunoştinţă de voia Tatălui.

3.Este de acord cu voia Tatălui. Înţelege voia Tatălui, ştie că este necesar ca el s-o facă şi este de acord cu ea. Este persoana care este de acord cu predicile, care spune cel mai tare ,,Amin!” din biserică.

4.I se adresează Tatălui cu cuvinte înălţătoare. Îi spune ,,Doamne! ”. El nu are un vocabular vulgar la adresa Tatălui, ci I se adresează cu un vocabular foarte frumos. Persoane care spun cuvinte foarte frumoase despre Tatăl prin cântări, poezii, predici, rugăciuni, etc.

5.Face promisiuni care-L încântă pe Tatăl. Promite că face ceea ce are Tatăl pe inimă, persoane care fac promisiuni foarte frumoase Tatălui, prin vorbele lor, cântări, rugăciuni, etc.

6.Are intenţii şi planuri frumoase cu privire la voia Tatălui. Prezintă intenţiile şi planurile lui care sunt foarte frumoase cu privire la voia Tatălui.

Drama acestui fiu atât de aproape de cer :

1.Să parcurgi drumul până la cer, să fii atât de aproape de cer, dar să nu intri în el.

Să nu înţelegi că tot ceea ce contează în faţa Tatălui e ASCULTAREA , altceva nu mai conteaza deloc, dacă lipseşte ascultarea.

Să nu înţelegi că tot ceea ce a avut acest fiu ( avantajele unui Tată,cunoaşterea voii Tatălui,aprobarea voii Tatălui,cuvintele înălţătoare la adresa Tatălui,promisiunile care-L încântă pe Tatăl şi bunele intenţii şi planuri cu  privire la voia Tatălui), nu are nicio valoare dacă nu sunt însuşite de oameni care-L ascultă pe Tatăl.

Marcu 12:28-34 – să fii priceput, să înţelegi voia lui Dumnezeu înseamnă să fi  aproape de cer, dar nu să intri. Înseamnă să parcurgi drumul până la cer, dar să rămâi afară.

2.Să ştii că voia lui Dumnezeu merge înainte, chiar dacă tu o ignori, şi acest lucru să te motiveze să nu te implici în ea. Să ştii că dacă nu te implici tu, oricum lucrarea Domnului merge înainte, şi atunci n-are rost să te implici. Este o dramă pentru un om să ştie că a fost invitat să se implice în voia Tatălui, că are această posibilitate şi totuşi să zică : ,, lucrarea Domnului mege şi fără mine; n-are rost să ma implic eu.”

3.Tatăl să decidă să ma înlocuiască cu alţii, pentru că eu ignor voia Sa. Dacă eu nu vreau să lucrez, Dumnezeu transformă alte vieţi, le prelucrează inima şi ele vor lucra ceea ce n-am vrut eu să fac. Primul fiu este unul încăpăţânat, cu atitudini neplăcute, dar ceva s-a întâmplat cu inima lui, încât i-a părut rău pentru comportamentul lui de până acum , şi a decis să meargă sa-L asculte pe Tatăl. Dacă eu, care cunosc voia Tatălui, mă opun să lucrez, Tatăl va modela alte inimi, care mai înainte au fost împietrite, şi ele vor face voia Sa.

4.Să rămân cu atitudini care sunt aproape de cer, dar să nu intru în cer, pentru că am ales neascultarea.

Cea mai mare dramă a unui fiu aflat aproape de cer , este să fie aproape de cer dar să nu intre în cer.

Articol scris de: Silviu Luncan

credinta

Sursă photo: DE AICI

Posted in De' ale mele!!!

Mereu aproape de mine


Păi, dacă El este Păstorul meu, este preocupat să îmi meargă totul bine; pentru că mă iubeşte, Îi pasă de binele meu, îmi poartă de grijă, mă ocroteşte, mă călăuzeşte, şi mă iubeşte exact ca un păstor care îşi iubeşte propriile oi…

Are grijă să nu îmi lipsească nimic şi, chiar dacă trec prin vremuri de strâmtorare, eu mă încred în ajutorul Său… Îmi este Sfătuitor şi Ajutor… Mă odihnesc încrezătoare în prezenţa Sa şi simt purtarea Sa de grijă faţă de mine… Cuvântul Său este pentru  mine acele ” păşuni verzi” care îmi îmbogăţeşte viaţa..

Când sunt descurajată, ” îmi inviorează sufletul”, mi- l regenerează şi înnoieşte prin puterea şi harul Său… Mă sfătuieşte prin Duhul Său pe cărările dorite de El… De ce? Pentru că El este cu mine în vremuri de primejdie, de dificultate şi atunci nu mă tem de nici un  rău… TU eşti alături de mine în fiecare situaţie…

images