Prizonierul din celula a treia- Gene Edwards


Gânduri printre rânduri

Personajul principal al cărții nu este nimeni altul decât Ioan Botezătorul.

Autorul surprinde cu atâta măiestrie istoria de viață a personajului nostru, care este întemnițat de Irod și își așteaptă sfârșitul.

Cartea de față este o consolare pentru toți aceia care trec prin circumstanțele vieții deloc plăcute și neînțelese.

Mare parte din viața sa, Ioan Botezătorul a petrecut- o în post și rugăciune, pregătindu- se pentru ceea ce urma să facă. În tot acest timp, el niciodată nu a atins vinul, părul i- a crescut fiind netăiat de la naștere. Petrecea zile și nopți în rugăciune neîntreruptă.

Să facem un exercițiu de imaginație. După moartea părinților, el alege să trăiască în pustiu. Soarele arde puternic. Compania lui sunt vântul șuierător, soarele dogoritor și nisipul tăios. În acest context și- a petrecut mare parte din viață.

Oare, câți suntem gata să renunțăm la confortul nostru în dorința de a- L căuta și cunoaște pe Domnul?

Dedicarea lui Ioan față de Dumnezeu este absolută. Viața îi era goală de orice altceva, în afară de chemarea lui. Chair dacă înfățișarea lui nu era una plăcută la privit, ele era convins că avea un mandat de împlinit.

” În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul și propovăduia în pustia Iudeii. El zicea: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice: „Iată glasul celui ce strigă în pustie: ‘Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.’” Ioan purta o haină de păr de cămilă și la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică.”
Matei 3:1‭-‬4 VDC

Toți îl ascultau. Mulți plângeau și cădeau cu toată convingerea în genunchi implorând iertarea nemeritată. Oameni din toate categoriile se întorceau la Dumnezeu și erau botezați în apele Iordanului.

Dumnezeu i- a dat autoritate și fără să se teamă, a mustrat pe față mai marii bisericii, spunându- le:

” Dar când a văzut pe mulţi din farisei și din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră. Și să nu credeţi că puteţi zice în voi înșivă: ‘Avem ca tată pe Avraam!’ Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. Iată că securea a și fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom care nu face rod bun va fi tăiat și aruncat în foc.”
Matei 3:7‭-‬10 VDC

Șoc!!! Liderii religioși s- au oprit înmărmuriți. Apoi, au plecat.

Apare în scenă verișorul lui, Domnul Isus, care este botezat de el.

” De îndată ce a fost botezat, Isus a ieșit din apă. Și, în clipa aceea, cerurile s-au deschis și a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel și venind peste El. Și din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”
Matei 3: 16,17

Ceea ce nu știa Ioan, era că zilele ușoare ale slujbei lui trecuseră. Urmau să vină cele mai grele zile din viața sa.

” Celula trei.” Aici a fost adus personajul nostru. Însă, chiar și în închisoare, Dumnezeu i- a dat favoare:

” Ascultați! În măsura în care celula aceea groaznică permite, faceți că acest om să se simtă confortabil; dați- i mâncare, apă și orice altceva are nevoie… “

( pg.41)

Femeile: arma secretă a lui Dumnezeu- Ed Silvoso


Gânduri printre rânduri

Este lesne de înțeles că rolul femeii în societate, dar mai ales în biserică, este unul care declanșează dezbateri aprinse. Rol care pune o prăpastie ce separă femeile de bărbați. Iar ideea ca femeia să vorbească în public provoacă polemică în anumite cercuri.

Femeile fac o treabă excelentă, astfel încât împărați fug complet derutați. Vezi exemplul Deborei cu Sisera, care a fost plină de curaj pentru a înfrunta inamicii.

Femeile sunt fascinante. Fie că este mamă, mătușă, bunică sau soție.
Crearea primei femei, Eva, a încununat cea mai intensă perioadă a creativității divine. Felul în care Dumnezeu a creat- o, ne revelează că femeile sunt dublu- rafinate și acest rafinament are legătură cu planul Său cu privire la femeile din zilele noastre.

” Un cuvânt spune Domnul, și femeile aducătoare de vești bune sunt o mare oștire.”
(Psalmul 68:11 VDC)

Dumnezeu continuă să restaureze femeile și bărbații, pentru ca împreună să facă tot ce El dorește să facă.

Dacă citim Geneza 3, vedem că femeia a avut un rol important încă de la creație.

Dacă bărbatul reprezintă cununa creației lui Dumnezeu, atunci femeile întruchipează nestematele de pe acea cunună.

O oștire de femei

Ele trebuie să descopere acest adevăr. Satan a folosit secole întregi umilința femeii și și- a țesut pânza de minciuni. La vremea potrivită, femeile care au stat în smerenie, vor fi înălțate, vor fi remarcate. Dumnezeu le va spune să se ridice și să lupte. Iar când ele se vor ridica, Dumnezeu le va folosi:
” Da, Dumnezeu va zdrobi capul vrajmașilor Lui, creștetul capului celor ce trăiesc în păcat.” ( Psalm 68: 21)

Psalmi 68 descrie apogeul revanșei promise de Dumnezeu în Grădină, iar elementul surpriză este cheia înspre biruință.

” Punctul culminant al revanșei care a început la Calvar urmează să aibă loc, când diavolul va avea capul zdrobit, iar femeile, printr- un rol cheie pe care îl va juca, vor puncta. Satana a muncit din greu pentru a le menține jos pe femei, oprimate și umilite. “ ( pg. 23)

Așadar, a sosit vremea ca femeile să conștientizeze că ele sunt ” arma perfectă a lui Dumnezeu. “

Scumpe doamne,

” Lăsați căldura plăcerii Lui să atingă orice frunză a copacului sufletului vostru care a fost înghețat de înghețul indiferenței și al neînțelegerii.

Ascultă glasul Duhului Sfânt care pătrunde în cele mai profunde părți ale ființei tale.”

Continuați să faceți totul “ în credință, dragoste și sfințenie.” ( 1 Timotei 2:15)

Ștergarul slujirii – Angela Țiprigan


Gânduri printre rânduri

“ Adevărata noblețe nu este a titlului, ci a inimii. “

Love de Vaga

Este o carte practică. Plină de sfaturi înțelepte.

Subiectul pe care se centrează această carte este slujirea.

În deschiderea acestei cărți, autoarea ne lansează o întrebare: Este oare slujirea un subiect de actualitate?

Dar, ce este slujirea?

Ca să înțelegem clar ce înseamnă aceasta, citim în Dicționarul Explicativ Român o definiție clară asupra acestui cuvânt: “ a sluji înseamnă a presta o muncă inferioară; a fi robul cuiva. “

Din punct de vedere biblic, slujirea înnobilează. Este un atribut divin. Este singura stare de umilință care înalță etc.

Și, cum putem sluji?

Nu prin fapte mari, ci prin fapte mărunte însoțite de dragoste.

Un exemplu de slujire în smerenie a fost Domnul Isus. “ „ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce.” ( Filipeni 2:7-8 VDC)

Ce exemplu frumos de urmat. Atunci când uităm de noi înșine, putem face lucruri cu impact veșnic. Ne așteaptă răsplătiri divine, pentru că am ales să slujim ascunși de ochii oamenilor, dar nu de cei ai lui Dumnezeu. Și Dumnezeu ne asigură de acest adevăr în Cuvântul Său: “ Da”, zice Duhul, „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” ( Apocalipsa 14:13 VDC)

Slujirea făcută cu bucurie aduce împlinire. Vindecă sufletul și duhul.

De ce ? Pentru că:

“ Orice lucrare făcută în ascuns, care este văzută doar de Dumnezeu, va avea prioritate în ziua răsplătirilor divine. În ziua finală nu vom fi întrebate câte titluri sau posesiuni am adunat, ci cât de mult am iubit și am slujit. Cele mai frumoase slujiri sunt făcute cu mâini necunoscute, iar cel mai bun slujitor trăiește în anonimat.” ( pg. 16)

Sunt atâtea moduri în care putem sluji. Sunt atâtea voci care strigă după ajutor în suferință, însă sunt puține urechi care să le audă. Sunt atâtea suflete frânte, însă cine să le mângâie?! Tu și cu mine.

“ Dumnezeu îngăduie ca inimile noastre să fie frânte pentru a putea pătrunde mai adânc în ele.”

“ Cel mai mare dar pe care îl poți oferi cuiva este speranța.”

Cea mai nobilă misiune, așa cum autoarea cărții susține în fiecare capitol ( și este adevărat!), este de a fi mesagera dragostei lui Isus și de a căuta modalități practice prin care să slujești.

Apleacă- te. Prinde- ți ștergarul slujirii acționând în dragoste. Slujește ! Iubește !

Onorată să cunosc un OM care cu adevărat pune în practică ceea ce vorbește… să slujim împreună pentru lărgirea Împărăției Sale !!!

Când Cerul invadează Pământul – Bill Johnson


Gânduri printre rânduri

Planul lui Dumnezeu nu a fost nici o clipă abandonat. El a fost desăvârșit odată pentru totdeauna prin învierea și înălțarea Domnului Isus, la cer. Am fost restaurați pe deplin. În urma acestui fapt, învățăm cum să aplicăm biruința obținută prin Cruce:

“ Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe satana sub picioarele voastre.”

( Iacov 1:21- 25)

În situațiile imposibile, primim putere de Sus. Tot ce are Tatăl este al nostru prin Fiul Său, Isus Hristos.

“ Întregul Lui tezaur de resurse, camerele Lui regale se află la dispoziția noastră pentru a realiza Marea Lui Trimitere.” ( pg.35)

Atunci când alegem tăcerea, îi ținem pe cei ce ar vrea să audă Adevărul departe de viața veșnică.

De cele mai multe ori, suntem ferm convinși de nevrednicia noastră, mai mult decât pe vrednicia Lui. Nu- i așa că prea mult ne focalizăm pe incapacitatea, neputința noastră și mai puțin pe ceea ce poate El să facă?!

Să nu uităm că El este același care a fost și în vremea lui Ghedeon care, fricos fiind, l- a numit viteaz. Prin Fiul Său, Tatăl ne numește și pe noi viteji.

Suntem noi disperați după cunoaștere? Adică, să descoperim lucrurile ascunse?!

Pentru a descoperi lucrurile ascunse, trebuie să avem o atitudine disperată. Pentru că:

“ Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraților stă în cercetarea lucrurilor.”

Aceasta este adevărata amprentă a unei inimi ce îi aparține Regelui.

Duhul Sfânt locuiește în duhul meu și acesta este locul întâlnirii cu Dumnezeu. Învățăm să fim călăuziți de Duhul Său.

Doamne, toarnă în noi mai mult din Tine.

El încă dă pietre la o parte – Max Lucado


Gânduri printre rânduri

“ Nu va frânge o trestie ruptă și nici nu va stinge un fitil care fumegă.”

Matei 12:20

Atât de fragilă este o trestie și putem vedea aceasta dacă o privim pe malul apei, pentru că ea acolo crește. Privește- o! Odinioară se înălța zveltă și viguroasă. Acum, este frântă, îndoită.

Ești tu o trestie frântă? Sunt eu o trestie frântă?

Și tu, și eu, cândva, stăteam drepți și viguroși, cu rădăcinile înfipte în solul siguranței, fără să ducem lipsă de apă, asemeni trestiei de altă dată. Dar, acum…. Ce s- a întâmplat? Am fost frânți în două.

Ce anume a determinat frângerea noastră- cuvintele aspre ale unui prieten, propriul eșec, rușinea, torentele nesfârșite de vinovăție etc?

O dată drepți și semeți, ne- am aplecat și ne- am ascuns sub papură.

Trestia frântă.

“ Se înălța semeață, plină de încredere,

Pe tulpina sa puternică.

Dar asta înainte de lovitura nemiloasă, de ploaia cea barbară.

Acum e frântă, îndoită. Vlăguită.

Tânjește după o mână blândă, s- o ridice, nu s- o rupă.

Visează o atingere fermă, s- o vindece, nu s- o rănească.

Tărie blândă.

Putere- ndurătoare.

Există oare- așa o mână?”

Autorul ne redă câteva exemple de trestii frânte din Scriptură. Un exemplu: femeia cu scurgere de sânge. De doisprezece ani suferea de această boală cronică. Toată averea și- o dăduse la medici, însă fără niciun rezultat. Întreaga sa viață era afectată din toate punctele de vedere. ( Citește despre aceasta în Marcu 5: 24- 34) Femeia era o trestie frântă. Avea o singură dorință arzătoare în inima ei: “ Dacă aș putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.” ( versetul 28) Doar să se atingă de El, atât. Și a găsit vindecare.

El încă dă pietrele la o parte.

Trebuie să lăsăm în urmă nenorocirile trecutului, cu tentaculele lui lungi, care ne trag înapoi, aducându- ne din nou pe podul durerii. Am fost victime ale trecutului. Există iertare.

“ Când trenul trece prin tunel și în jurul tău e beznă, ce faci, sari din tren? Sigur că nu. Stai în așteptare și ai încredere că cel ce conduce trenul te va scoate la lumină.”

Coreen ten Boom

Fitilul care fumegă.

“ Fibre țesute pentru o flamă

Flamă aprinsă pentru lumină,

Rafale de frig- răbufniri de căldură,

Candela- i încă învăluită în beznă;

Jarul se zbate cu- nverșunare

Luptă cu umbrele până descoperă

Flama arzând a puterii

Flăcări dansând în căldură.”

“… nu va stinge un fitil care fumegă.”

Matei 12:20b

Gândește- te la mucul unei lumânări. Îți amintești când ardeai de atâta credință? Cum revărsau lumina asupra cărării ce ți se așternea înainte?

A început să bată vântul… rece și aspru. Acest vânt te- a vlăguit. Ai rezistat un timp, însă suflul lui ți- a frânt plăpânda- ți flacără. Te- a azvârlit în întuneric.

Trestia frântă și fitilul care fumegă.

Trebuie să reținem că scopul acestor povestiri pe care autorul ni le relatează în cartea sa, nu este să ne facă să privim cu uimire în urmă, ci cu o încredere de nezguduit spre ce ne așteaptă. Dumnezeu care a vorbit în trecut, și astăzi o poate vorbi cu noi. Pătrunde în lumea mea. Pătrunde în lumea ta. El dorește să dea pietrele la o parte din viețile noastre – pietre mari și grele, de neclintit.

Elena – binecuvântări prin încercări, Harvey Yoder


Gânduri printre rânduri

Este o carte care nu vorbește doar despre biografia personajului principal, Elena.

Cartea de față nu este fantezie, imaginație sau exagerări, ci totul vibrează de un realism autentic, pentru că întâmplările personajelor sunt redate exact așa cum au fost trăite: bucurii, dureri, speranță și credință în Dumnezeu.

Această carte scoate în evidență lucrarea „ Făuritorului de caractere” în viața ei pentru a putea fi folosite în lucrări specifice, mult mai mărețe.

Vasile Goldiș spune:

Națiunile nu se înalță la mărire trainică prin sabie, nici prin grămădirea bunătăților pământești, nici prin strălucirea orbitoare a artelor frumoase; scara înălțării și a fericirii lor, scara sigură, neînșelătoare este CARACTERUL.”

Elena a lucrat ca inginer zootehnist la o fermă din apropierea Iașiului; caracter dârz, răbdător, echilibrat; în orice situație dorea să facă și să afle mai întâi voia Domnului; îi plăcea să ajute mai mult decât să fie ajutată.

Și cum bine știm, un caracter nu se formează imediat, ci trecând prin multe încercări:

” dacă un geniu se formează în bibliotecă pentru cărți, atunci un caracter se formează în vâltoarea vieții, prin lupte, greutăți și încercări.”

Vasile Goldiș

Elena a trebuit să cunoască greutățile regimului dur din orfelinat, închisoare etc., ca mai târziu să poată fi de ajutor altora. Puterea ei s- a născut din încercări și a fost nevoie ca ea însăși să ajungă la o relație personală cu El. Pe măsură ce creștea în credință, căuta noi modalități de a- L sluji pe Domnul ei. O putere lăuntrică începea să dea sens vieții ei.

Experiențele ne apropie de Dumnezeu. Și atâta timp cât rămânem în brațele Sale, nimic nu este imposibil.

Atitudinea în probleme, în necazuri nu ne dărâmă, ci ne propulsează în Sus.

Jucăria lui Satan sau capodopera lui Dumnezeu – Mihai Creța


Gânduri printre rânduri

Da! Ca Dumnezeu să ne vorbească, este nevoie să facem liniște în interiorul nostru.

Tăcere în noi. Tăcere în exterior. Atât !

L- am cunoscut pe Mihai, împreună cu frumoasa lui soție, Daniela, într- un mic oraș, într- o Fundație unde lucram ca psiho- pedagog. Vizita lor a fost însoțită de prezența lui Dumnezeu. M- au marcat inimile lor iubitoare și jertfitoare.

Mă bucur tare mult să îi “ revăd “ și să îi “ citesc” pe paginile acestei cărți.

Cartea de față ne prezintă eseuri scurte, fragmente din viața autorului. Lecții de viață din care putem extrage învățături.

Așa cum scrie în prefața cărții, Adrian Vele, autorul folosește “ imagini care ți se imprimă în minte.”

Pentru că Mihai reușește să scoată la lumină propriile experiențe plăcute sau mai puțin plăcute.

Conștientizează că viața lui fără Hristos ar fi nimic, o epavă a societății. Însă, cu EL este TOTUL. Este un prinț al Cerului“

Este un capitol în această carte pe care doresc cu tot dinadinsul să îl recomand acestei generații care se grăbește să cheme dragostea… “ AM GĂSIT- O ! M- AM ÎNDRĂGOSTIT ! Este capitolul în care autorul atinge acest subiect al îndrăgostirii și accentuează faptul că adevărata dragoste așteaptă. Este DRAGOSTEA LUI !! Și ne descrie atât de frumos și detaliat această dragoste.

Iar următorul capitol al acestei cărți îi este dedicat iubitei lui soții, Daniela, și Preaiubitului lor, al inimilor lor, Domnul lor, Isus Hristos. Un întreg capitol care cuprinde atâtea emoții și sentimente curate.

Dragilor,

Dumnezeu dorește să luăm deciziile care Îl onorează. El dorește să facă din noi operă de artă – lumea din jur să o admire.

“ Ce este viața? Este un pachet de alegeri… tu îți alegi veșnicia! O jucărie a lui Satan moștenitoare a iadului sau o Capodoperă în Mâna Artistului, Moștenitor al raiului? Ești responsabil ! Alege… jucărie sau capodoperă?”

Îmi place foarte mult cum se încheie prefața acestei cărți cu privire la ceea ce dorim să fim, și anume:

“ Poți alege să fii o marionetă în mâna păpușarului sau un vultur care zboară în înălțimi. Poți fi o jucărie în mâna lui Satan destinată iadului sau capodopera lui Dumnezeu pusă în raiul Lui.”

Vreau să menționez faptul că eu am scos în relief din această carte ce este frumos, plăcut, însă, dacă o veți citi ( și vă recomand să o faceți cei care o aveți), veți constata pe filele ei că autorul scoate în evidență realitatea pe care fiecare dintre noi o trăim, într- un fel sau altul.

Călătorie fără bagaje – Max Lucado


Gânduri printre rânduri

Tu poți călători fără bagaje?

Bagajele pe care le cărăm după noi nu sunt făcute din piele sau dintr- un material rezistent. Ele sunt făcute din poveri.

Și, care sunt aceste poveri pe care le târâm după noi, în fiecare zi?

Povara vinei. Un sac de nemulțumire față de cine ești sau ce ai. O geantă de oboseală, amărăciune. La toate acestea se mai poate adăuga și un rucsac de îngrijorare, un cufăr de teamă sau un geamantan de singurătate. Ești precum un hamal, care își târăște zilnic bagajele epuizante.

Ajungem să ne obișnuim cu ele, încât nu mai auzim vocea Lui când ne spune:

“ Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă.”

( Matei 11:28)

Pentru ca El să ne elibereze de aceste bagaje care ne încetinește călătoria, nu trebuie decât să Îi permitem să o facă.

Astăzi, El îmi cere mie și îți cere ție să lăsăm jos bagajele grele de peste umerii noștri. Care este bagajul tău pe care îl cari zilnic după tine?

Pentru că:

“ Să călătorești fără bagaje înseamnă să te eliberezi de poveri care n- au fost niciodată destinate să le porți.” ( pg.13)

Știai că bagajele pe care le purtăm ne pot afecta relațiile? Fiecare bagaj poartă înscrisă o etichetă. Și anume: mândrie, vină, dependență de orice fel, mânie, neîncredere etc. În fiecare zi tragem după noi câte un geamantan având îndesate tot felul de lucruri în el, ca: prejudecăți, dezamăgiri etc.

În cursa noastră nu trebuie să cărăm bagaje. Ne încetinește călătoria. Nu putem ridica poveștile celorlalți având mâinile ocupate cu propriile bagaje.

“ De dragul celor pe care îi iubești, călătorește fără bagaje. De dragul lui Dumnezeu pe care Îl slujești, călătorește fără bagaje. De dragul propriei tale bucurii, călătorește fără bagaje.” ( pg.15)

Lăsându- L pe Dumnezeu să ne ia bagajele, avem parte de o călătorie ușoară. Atunci când Îi permitem lui Dumnezeu să facă acest lucru, El ne promite, și fără nicio exagerare, în Cuvântul Său:

“ Aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi.”

( 1 Petru 5:7)

Rătăcit în Africa – Charlotte Maria Tucker


Gânduri printre rânduri

John Aspinall – fiul unui fermier neînsemnat, din orașul. Dorsetshire, Anglia, om cinstit și temător de Dumnezeu, care a trăit o viață fără reproș. Avea un fiu, David, și cinci fetițe.

Planurile pe care David și le făcea cu privire la viața lui nu erau în concordanță cu ale tatălui său. Își dorea să călătorească, să se bucure de viață. Chiar dacă era un băiat isteț, ager la minte, a ales să își croiască un drum în viață; calea proprie , a dorințelor. Inima îi era cuprinsă de dorințe proprii, lăsând în urma sa inimi iubitoare ale părinților și surorilor lui. David se iubea pe sine mai presus de orice și oricine.

Așadar, pleacă din casa părintească și ajunge în Londra, la unchiul său. Dar nici acolo nu este supus, considerând că acesta este prea strict cu el. Așa că, alege să plece și de acolo, apucând- o pe căi rele.

Asemeni fiului risipitor din Evanghelie ( Luca 15: 11-32), excepție nu a făcut nici David. Experimentând și gustând din ceea ce înseamnă viața trăită în neascultare, anturajul negativ din care făcea parte, chiar dacă rareori mustrarea îi împungea conștiința când își amintea de sfaturile primite din partea celor dragi, el continua să își trăiască viața așa cum îi plăcea.. Și asta până într- o zi, când părăsit atât de prieteni, cât și de noul lui stăpân căruia îi slujea, capitulează în fața Atotputernicului.

În pustie, singur, David experimentează puterea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Pus în fața atâtor pericole în care își putea pierde viața, conștientizează că Dumnezeu îi este scut și adăpost:

“ Dar cât de nepăsător eram în zilele în care mă complăceam în păcat! Vai, cum râdeam, ca un pagân, la ideea de pericol. Mă mâniam pe alții când mă avertizau, oricât de înțelept o făceau. Aproape că nici n- am crezut că exista diavolul, și m- am jucat cu numele distrugătorului sufletului meu prin vorbele mele. Nu m- am temut de leul care caută să devoreze… De ce am fost atât de ușuratic și nepăsător? Pentru că eram mort în păcat. Conștiința mea era moartă! “

David și- a recunoscut starea de păcat. De acum, el era cu totul alt om. Era o făptură nouă. Inima- i era metamorfozată. În pericol, el a conștientizat siguranța prețioasă în cuvintele Preaiubitului lui, amintindu- și atât de clar în aceste momente:

“ Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuși, niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. Și chiar perii din cap, toți vă sunt numărați. Deci, să nu vă temeți: voi sunteți mai de preț dcât multe vrăbii.” ( Luca 12:6,7)

Ca să învețe să aprecieze lucrurile pierdute prin neascultare, David a trebuit să treacă prin multă suferință. Mirajul lumii nu a putut să îi stâmpere setea sufletului. Doar dragostea Aceluia care a rostit “ cine crede în Mine nu va înseta niciodată”, i- a putut satisface această sete.

Cartea se poate citi : AICI

Răpiți de Mire și revenind cu Împăratul – edit. GBV


Gânduri printre rânduri

“ Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii. ( Romani 13: 12)

Domnul Isus este gata să revină pentru a- Și răpi Mireasa. Este o promisiune și o realitate a inimilor credincioșilor care Îl așteaptă să vină pe nori.

Ești tu pregătit pentru marele eveniment?

Chiar dacă Unicul Fiu al lui Dumnezeu a fost urât și respins, iar viața Sa pe pământ a sfârșit la Calvar, răstignit pe cruce, la revenirea Lui, orice față va radia de bucurie și orice inimă va exalta de sensibilitate. Ce moment solemn ! Ce clipă glorioasă va fi pentru cei ce- L cunosc!

Gândul care ar trebui să ne însoțească și care să ne umple inima să fie acesta: “ El va reveni!”

“ Nu este departe timpul în care “ Soarele dreptății” va răsări cu “ tămăduirea sub razele Lui.” ( pg.10)

Speranța imediată a celui credincios este reîntoarcerea Domnului Hristos ca “ Luceafărul strălucitor de dimineață”. ( Apocalipsa 22:16)

Gândindu- ne la El, inimile noastre să ardă de dorința de a- L revedea:

“ O, Doamne, când gândesc la Tine,

La harul Tău nemărginit,

Inima îmi arde, știind cât e de bine

Să- Ți văd, față în față, chipul Tău iubit.”

Care este secretul păcii și a bucuriei? Faptul că Îl cunoaștem, Îl iubim, ne încredem în El deși nu Îl vedem.

Dacă doriți să citiți cartea, click AICI .

Școala lui Hristos – T. Austin Sparks


Gânduri printre rânduri

“ Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine.” ( Matei 11:29)

Prin această școală va trece fiecare om care este născut din nou. Sub învățătura Duhului Sfânt suntem prelucrați cu mare precizie. Își pune degetul pe ceva din viețile noastre- exact pe acele lucruri care trebuie tratate și prelucrate.

Venind în această școală, marele nostru Învățător- Duhul Sfânt, ne arată ceea ce trebuie să învățăm.

Primul scop al Duhului Sfânt este de a ne familiariza cu educația noastră spirituală. Să ni- L descopere pe Hristos în noi și apoi să lucreze în noi făcându- ne asemeni Lui.

“ Pentru a- L învăța pe Hristos, trebuie mai întâi să- L vedem pe Hristos.”(pg.7)

Efectul lucrării Duhului Sfânt în noi este plinătatea lui Hristos. Suntem atrași mereu și mereu de această plinătate a Lui. Este dincolo de noi, cu mult dincolo de noi. Plinătatea Lui este semnul unei vieți trăite , conduse de Duhul Său.

Chiar de la început, Dumnezeu Îl aduce pe Hristos și apoi spune:

“ Acesta este Cel al cărui chip vreau să- l formez în tine.” ( pg. 9)

Să fii în Școala lui Hristos nu este ușor, pentru că omul nostru cel vechi moare greu, cedează cu mare greutate. Numai luminați și conștientizați de Duhul Sfânt putem afirma acest adevăr: “ nu mai sunt eu, ci Hristos.”

“ Nu ceea ce sunt eu, o, Doamne, ci ceea ce ești Tu, aceasta, numai aceasta poate fi adevărata odihnă a sufletului meu: Iubirea Ta, nu a mea; pacea Ta, nu a mea; odihna Ta, nu a mea; totul al Tău, nimic al meu; Tu Însuți!”

Eliberarea prin adevăr este prin cunoașterea Lui. Să cunoști adevărul, înseamnă să Îl cunoști pe El.

Dacă dorești să citești cartea, citește: AICI .

Zerbina – H. Deage


Gânduri printre rânduri

Această carte prezintă câteva exemple de persoane provenite din medii diferite – bogate sau sărace, fie că au studii sau nu, ele sunt conduse la viața veșnică prin Harul Divin, care au avut parte să cunoască bucuria màntuirii, prin credință.

Baronul Edward von Steinle– a trăit înconjurat de personalul său casnic: administratorul palatului, grădinari, valeți – pe o imensă pajiște și foarte bine întreținută.

Steinle este pictor. A studiat desenul, apoi pictura și foarte ușor trece de la una la alta după cum are dispoziție. Indiferent de anotimp, este impresionat de spectacolul naturii, “creionează” în lumina strălucitoare culorile pe care aceasta i le oferă.

Iubitor de natură, adulmecă cu nesaț miresmele primăverii. Absorbit de frumusețile pădurii, dintr- o dată, Steinle aude niște sunete din depărtare, un fel de cântec ritmat, nelămurit. Apropiindu- se tot mai mult de locul de unde răsună muzica, constată că aceasta este cântată de o șatră.

Pleacă pentru câteva zile la Dusseldorf. Aici primește comanda de a picta un tablou care să Îl înfățișeze pe Domnul Isus, pe cruce. Cunoștea vag subiectul ca să poată executa lucrarea. Așa că, alege să citească istorisirea în Biblie. Era prima dată când Steinle citea istorisirea Răstignirii, în Evanghelii.

“ Pe un fond de cer aproape plin de nori negri, denși, se contura o cruce de lemn de- abia tăiată. Trupul livid era suspendat de mâini, picioarele bătute în cuie, unul lângă altul, pe o proptea de lemn; obrazul era liniștit, părul lung, reținut de o coroană de spini. Era un tablou de o măreție rece. La piciorul crucii lui Isus stătea mama Lui…”

Steinle picta această agonie fără să participe cu inima. Nu era decât un subiect de comandă, nimic mai mult.

Zerbina– este una dintre copilele din șatră. Fără carte, dar o fire curioasă. O să omit detaliile, pentru că îmi doresc să le surprindeți voi. Însă, pe cât este de mică, pe atât de mare îi este curiozitatea .

Este invitată la palatul baronului Steinle pentru a o picta.Într- una din zile, vede tabloul cu răstignirea. Acesta declanșează în micuța – i inimioară o curiozitate de neimaginat. Dorește să afle cine este Omul de pe cruce, pentru că în inima ei, Îl numea: “ Omul pe cruce.”

“ – Domnule baron, cine este acest om?, a întrebat cu voce tremurătoare.

⁃ Isus, care se numește Hristos.

⁃ Ce I- au făcut?

⁃ Vezi bine, L- au răstignit.

⁃ Domnule baron, dacă nu vă supărați, acest Om era foarte rău, de L- au pedepsit cu un chin așa de mare?

⁃ Nu. Din contră, era ‘ minunat de bun’.

⁃ Atunci, a spus ea cu voce tremurată, oamenii care L- au răstignit sunt îngrozitori de răi! De ce au făcut așa? Erau geloși pe El?”

Și toate aceste întrebări pe care micuța Zerbina i le adresa, le asculta cu urechea distrasă.

De câte ori avea ocazia să meargă la palat, Zerbina profita de situație și îl asalta cu întrebări pe marele pictor, Steinle. Sătul și exasperat de întrebările ei, acesta îi spuse:

“ Ascultă, vreau să îți spun odată pentru totdeauna ceea ce ratele știut și să încetezi să mă întrebi: Dumnezeu este un Dumnezeu Unic. El este în cer, noi nu putem să- L vedem. El L- a trimis pe Fiul Său Isus pe pământ, ca și cum ar fi fost un om ca toți ceilalți, dar El era Însuși Dumnezeu.” ( pg. 37)

Baronul Steinle nu mai era grăbit să se despartă de fetiță, ci cu răbdare merse mai departe cu explicațiile:

“ Ascultă, Zerbina, noi suntem cu toții păcătoși. Dumnezeu a spus acest lucru și noi trebuie să credem. Înțelegi? Aceasta înseamnă că noi toți facem fapte mai mult sau mai puțin rele.

….

După moarte are loc judecata lui Dumnezeu, dar Dumnezeu este dragoste și El a dat pe Fiul Său Isus, care a fost pedepsit în locul nostru. Toți cei care cred în El vor merge în cer și vor fi Fericiți pentru eternitate.

⁃ Domnule baron, dvs. credeți?

⁃ …

⁃ Dumneavoastră, desigur, Îl iubiți mult, pentru că a suferit pentru dumneavoastră!”

Până la fetiță i- a fost marelui pictor. La aceasta nu se gândise până să poarte această discuție. După plecarea ei, s- a întors să privească tabloul. Acum îl privea cu alți ochi. Părea că Domnul Isus Se odihnea pe această cruce. Motivat de discuția purtată cu Zerbina, a luat Biblia din nou, a recitit detaliile descrise și abia atunci a realizat ce au însemnat pentru El batjocurile, scuipările, teribilele lovituri de bici. S- a apucat să citească și să recitească cele patru Evanghelii. De acum el chiar trăia răstignirea.

Conștientizând că această revelație i se datora micuței țigăncușe, Zerbina. Ea îi deschisese ochii; inima- i era copleșită de zbuciumul greu de suportat.

De acum, el era mișcat și în inimă, nu doar la nivelul intelectului. De acum, cu pensula lui mărturisea dragostea Mântuitorului său, mila Sa infinită, sacrificiul Său de bunăvoie.

Toată puterea talentului său unită cu adorația pentru Domnul preaiubit străluceau în acest nou tablou al răstignirii. Ochii privitorilor erau plini de lacrimi, pentru că în josul pânzei, Steinle a scris:

“ Iată ce am făcut Eu pentru tine. Tu ce ai făcut pentru Mine?”

Dragostea Lui este pentru toată lumea, indiferent de clasa socială. Sângele Lui a curs pentru toți. În Cartea Lui se găsește nu numai siguranța vieții eterne, dar și ajutorul pentru fiecare zi.

Dacă dorești să citești această carte, click AICI .

Vindecarea sufletului unei femei – Joyce Meyer


Gânduri printre rânduri

“ El tămăduiește pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile.” ( Psalm 147:3)

Poate fi vindecată o femeie care a fost rănită? Mai poate avea ea încredere? Îi pot fi vindecate inima și sufletul? Mai poate iubi din nou?

Răspunsul la aceste întrebări este: DA!

Autoarea cărții vorbește din perspectiva ei, din experiențele personale. Chiar ea fiind una dintre femeile abuzate sexual de către tatăl ei, abandonată de mamă, înșelată de primul soț. A fost rănită, singură, neiubită, neacceptată, neînțeleasă.

Vindecarea emoțională este domeniul pe care îl cunoaște atât de bine și, din punct de vedere biblic, dorește să împărtășească din experiența vindecării personale, vindecare primită prin Cuvântul lui Dumnezeu.

Există atâția oameni care umblă cu inimile rănite, biciuite, datorită suferințelor din trecut. Nu se gândesc că pot fi vindecați. Niciun lucru material nu împlinește sufletul, dacă el este rănit și sângerând. Drumul de la conștientizarea stării de om rănit până la vindecare, este o călătorie lungă. Însă, este un drum care duce la împlinire!

Dumnezeu dorește ca fiecare suflet să fie vindecat. Și sunt atâtea lucruri de care El dorește să ne vindece. Și anume: depresie, îndoială, nesiguranță, amărăciune, mânie, vină, frică etc. Eliberate de toate acestea, devenim femeile pe care El le- a creat să fim – minunate, extraordinare!

Nu uita:

Drumul spre vindecare emoțională ese anevoios, iar procesul este lung și dureros, pentru că se redeschid răni vechi. Sunt răni care încă au infecție și puroiază, au miros urât. Iar Golda Meir ne încurajează spunând:

“ Dați tot ce aveți mai bun, transformând micile scântei ale posibilității în flăcări ale reușitei.”

Suntem chemate să primim și să dăruim viața pe care doar El ne- o oferă.

În El era viața, și viața era lumina oamenilor.” ( Ioan 1:4)

Nu în lucrurile materiale ne găsim sursa vieții. Nu aceste lucruri care sunt epuizante ne dau bucurie, împlinire. Dimpotrivă, ne face să ne simțim triști, ne îndepărtează de Sursă. Nu este greșit să avem aceste lucruri, însă nu trebuie să facem din ele prioritatea vieții. În momentul în care alegem să schimbăm prioritățile, inimile noastre vor fi copleșite de viața adevărată prin Domnul nostru, Isus Hristos.

Dumnezeu ne- a creat; noi suntem opera Sa. Din cauza păcatului, am dus vieți distruse, dar, datorită Mântuirii oferită nouă de către Isus, ne- am născut din nou, sau am fost reînnoiți. Acum putem să o luăm de la capăt și să învățăm cum să facem totul așa cum trebuie. Dumnezeu a avut mereu un plan bun pentru oamenii Lui și așa va fi mereu. Acest plan le stă la dispoziție tuturor celor ce- l aleg și care vor învăța cum să- l implementeze.” ( pg.23)

Pe măsură ce studiem Cuvântul Său și creștem în relația cu El, schimbări majore se vor petrece în viața noastră și procesul de vindecare se produce mult mai repede. Rănile, traumele trecutului le vom percepe în mod diferit.

Fiind vindecate, putem fi de ajutor mai departe. Putem fi acei umeri pe care să se plângă și acele mâini care să șteargă lacrimile.

P. S. Dacă doriți ca numărul cărților din biblioteca dumneavoastră să crească, aceasta se poate comanda de AICI .

Empatia – consilierea biblică în biserică – Lena și Otto Rimas


Gânduri printre rânduri

“ De aceea, mângâiați- vă și întăriți- vă unii pe alții, cum și faceți în adevăr. ( 1 Tesaloniceni 5: 11)

Mai empatizăm noi astăzi unii cu ceilalți, ca și creștini?

Ca să definim un pic ce înseamnă “empatia”, mergem în DEX unde găsim scris: “identificare, prin trăire, cu alte persoane…” Sigur că DEX- ul ne oferă o varietate de sensuri ale cuvântului, însă eu am ales să mă raportez strict la persoană.

Pentru că acest lucru învățăm atunci când citim această carte. Ne învață modalitățile prin care să îi ajutăm pe cei ce trec prin probleme sau perioade de criză în viețile lor.

“ Într- o societate în care individul este orientat tot mai mult spre sine și mereu mai egoist există o nevoie din ce în ce mai acută ca fiecare om “ să fie văzut și să vadă, să fie recunoscut și să recunoască, să fie respectat și să respecte, să fie implicat și să se implice.”

Cartea se bazează pe principiile Cuvântului lui Dumnezeu. Este un îndrumător în consiliere. Iar pentru a consilia, este necesară o chemare specifică la aceasta. Dumnezeu Însuși se identifică cu fiecare om, Se face una cu el:

Ori de câte ori ați făcut unul dintre aceste lucruri unuia dintre aceștia foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le- ați făcut.” ( Matei 25: 40)

Scopul acestei cărți este să te ajute pe tine, drag cititor, să cunoști omul, să îți îmbogățești cunoștințele despre consiliere și, totodată, “ să ajuți la intensificarea eforturilor bisericii pentru această lucrare.”

“ Sarcina principală a consilierii este de a- l ajuta pe individ să- și identifice propriile resurse și să vadă el însuși soluțiile la problemele cu care se confruntă. Scopul consilierii este vindecarea omului ca întreg. Este vorba de a- l ajuta pe om să se refacă și să ajungă la o relație corectă cu Dumnezeu, cu sine însuși și cu ceilalți.”( pg.19)

Pentru ca o persoană să poată fi consiliată, este important ca ea să conștientizeze starea în care este și că dorește să fie ajutată; să își poată identifica sentimentele și să le exprime; să facă față atât crizelor, cât și conflictelor.

Dat fiind faptul că suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, datoria consilierilor este de a da valoarea cuvenită omului. Așadar, “ cine ofenseazăun om, Îl ofensează în același timp pe Creatorul său. De aceea, nu ne este permis să jignim pe nimeni.” ( pg.22)

Dacă vrei să fii un sfetnic bun, atunci trebuie să înveți să asculți.

Baraca – WM. Paul Young


Gânduri printre rânduri

“ Dintre noi unii trăiesc, alții mor;

Într- o zi Dumnezeu ne va spune de ce.

Deschide- ți inima și crești odată cu viața,

Ne- om întâlni din nou la sărbătoarea prietenilor. ( Bruce Cockburn)

Baraca” este o carte de excepție. Citind- o, ai sentimentul că te afli în prezența lui Dumnezeu. Nu este un roman ușor de citit. Cere multă concentrare, pentru că deschide ușa spre inima și natura lui Dumnezeu, spre cine este El.

Mackenzie – personajul principal al romanului, trece printr- o suferință agonizantă pierzându- și cel de- al treilea copil – micuța Missy.

În mijlocul acestei agonii, Mack Îl descoperă pe Dumnezeu în cel mai mic detaliu. În mijlocul acestei suferințe, se naște o frumoasă și nouă călătorie cu Dumnezeu.

Chiar dacă Mack făcea parte dintr- o familie creștină, el niciodată nu a gustat din dragostea tatălui său pământesc. Ba, dimpotrivă, a fost respins, decepționat, dezamăgit, trădat de cei dragi, dar și de el însuși.

Citește această carte cu ochii inimii. Lasă- te purtat pe valurile oceanului și insipiră adânc umplându- ți plămânii cu puritate. Nu ignora harul care te poate transforma.

Aruncă haina murdară a trecutului, îmbâcsită de religiozitate; amintirile vechi ale trecutului; traumele făcute de cei dragi.

…. gaura de ciot sunt rănile sufletești, durerea, preocuparea exclusivă pentru propria persoană, puterea duă care alergați și convingerea că ați fost abandonați, că sunteți lipsiți de orice importanță. Toate astea sunt minciuni.” ( pg. 114)

Dumnezeu dorește să ne abandonăm cu totul Lui, pentru că El este Dumnezeul milei și- a dragostei, în care găsim speranță și vindecare. El dorește să Îi cunoaștem inima, îndepărtând perdeaua care ne separă, de cele mai multe ori, de El.

“ Trebuie să renunți la dreptul de- a hotărî ce e bine și rău în termenii tăi. E o pilulă care se înghite greu; să alegi să trăiești numai în Mine. Pentru a face asta trebuie să Mă cunoști suficient de bine încât să te încrezi în Mine și să înveți să te odihnești în bunătatea Mea inerentă.” ( pg.123)

Pe fiecare filă a acestui roman, descoperi într- o altă lumină pe Tatăl, Fiul și pe Duhul Sfânt.

Acest roman este foarte bine scris și plin de suspans. Ajută pe oricine a trecut printr- o tragedie, să Îl poată percepe pe Dumnezeu așa cum este și să Îi înțeleagă planul; să fie copleșit de mireasma Lui.

Trecând prin suferință Îi poți simți prezența dragostei, acea dragoste caldă, primitoare, în văluitoare.

“ Împreună, tu și cu Mine, lucrăm la inima ta cu un scop. O inimă sălbatică, frumoasă, la care se lucrează din plin.

… Eu văd un tipar desăvârșit care se naște, se dezvoltă și prinde tot mai multă viață – un fractal viu.” ( pg.125)

Așa că, pe măsură ce Îl descoperim și creștem în relația cu El, tot ceea ce vom face va reflecta ceea ce suntem.

Când Dumnezeu S- a apropiat – Max Lucado


Gânduri printre rânduri

Dumnezeu te bate pe umăr și îți spune: “ Scuză- Mă, crezi că ai putea să petreci puțin timp în prezența Mea?! Îmi este dor de timpul petrecut împreună.”

Schimbarea aduce cu sine frică… Frica de a ieși din rutina zilnică, de a fi scos din confort, frica de necunoscut… Adeseori privim la ce este mai rău înainte de a privi la ce ne stă în față mai bun… Dumnezeu ne întrerupe viețile cu ceva ce nu am mai văzut, iar noi, în loc să Îl lăudăm pentru aceasta, lăsăm ca panica să ne anestezieze simțurile, rațiunea, interpretând problema ca fiind absența lui Dumnezeu. Însă, nu este așa! Isus, Domnul nostru, a intrat în lumea noastră, tocmai pentru ca noi să intrăm într- a Lui, devenind martori ai Măreției Sale.

Până nu ni se dă vedere, până nu credem în El, noi doar credem că Îl vedem, în realitate, văzând doar o formă neclară. Cei ce Îl văd, nu vor mai putea rămâne aceeași. Toma, Maria Magdalena, Ioan, cei doi ucenici în drum spre Emaus, nu au mai fost aceeași. Toți au fost martori ai Măreției Sale.

Vulturul înălțat al veșniciei !

Nobilul Amiral al Regatului !

Întreaga splendoare a cerului revelată în trup de om !

Dumnezeu S- a apropiat ! Măreția Sa a putut fi văzută !

Într- un tandem inimaginabil, trupul uman găzduiește Divinitatea.

Sfințenia și pământescul – îngemănate ! El era în totalitate divin și în totalitate om. Cuvântul S- a făcut trup! Regalitate pătată de sânge. Un Dumnezeu cu lacrimi. Un Creator cu inimă. Dumnezeu a devenit batjocura lumii ca să Își salveze copiii!

Mâinile Sale te vor elibera!

Ochii Săi vor vedea dreptatea !

Buzele Sale îți vor zâmbi!

Picioarele Sale te vor duce Acasă! Acolo te vei odihni în brațele Sale iubitoare de Tată!!!

Făclia și sabia – Rick Joyner


Gânduri printre rânduri

Călătoria autorului prin aceste experiențe profetice incluse în această carte, ne ajută și pe noi, cititorii, să înțelegem mesajul lui Dumnezeu transmis prin intermediul ei.

Așa cum specifică la începutul cărții, autorul este unul din oamenii chemați să împlinească mandatul pe care Dumnezeu i l- a dat. Toate mesajele cărții fac referire și vorbesc tuturor creștinilor; se aplică situațiilor cu care ne confruntăm fiecare dintre noi.

Galateni 1:15,16:

Dar, când Dumnezeu, care m- a pus deoparte din pântecele maicii mele și m- a chemat prin harul Său, a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său, ca Să- L vestesc..”

Dumnezeu ne cheamă pe fiecare la împlinirea mandatului Său. Dumnezeu dorește să ni se reveleze personal.

Tot ce nu construim pe El, se prăbușește!

Care sunt motivele pentru care creștinii nu își împlinesc chemarea ?

Datorită reticenței și sentimentelor cum că nu ar fi potriviți pentru această chemare. Sau, devenind prea ocupați, pierd această chemare, acest scop. Este imposibil să ne împlinim chemarea fără o întâlnire personală cu Dumnezeu.

Adevărul Lui este mai măreț decât orice minciună, iar Dragostea Lui este mai puternică decât moartea.

Este timpul în care Dumnezeu vrea să- Și manifeste slava în poporul Său și poate începe cu mine și cu tine:

Scoală-te, luminează- te! Căci lumina ta vine, și slava Domnului răsare peste tine. Căci iată, întunericul acoperă pământul și negură mare popoarele, dar peste tine răsare Domnul, și slava Lui se arată peste tine. Neamuri vor umbla în lumina ta și împărați în strălucirea razelor tale.” ( Isaia 60:1- 3)

Acesta este timpul în care slava lui Dumnezeu se revarsă peste poporul Său. Însă, Trupul lui Hristos trebuie să treacă printr- o metamorfoză. Viața adevărată, împreună cu Dumnezeu, este o experiență supranaturală.

Făclia, Cuvântul Său, este oferită tuturor mesagerilor Lui. Mulți vor fi atrași la El prin acest lucru. Iar celui ce o poartă, va avea o mare influență. Trebuie să umblăm zilnic în sfera pe care El ne- a dat- o, Menținând aprinsă lumina făcliei. Calea vieții duce întotdeauna la unitate și armonie – întâi cu Dumnezeu, apoi cu tot ce este al Lui.

Scopul meu și al tău este ca zilnic să umblăm tot mai aproape de El.

Făclia este prezența Lui în noi !!!

Sabia este o armă divină incredibil de puternică. Este Cuvântul Lui de răscumpărare, care nu poate fi distrusă. Ea va exista mereu, pentru că face parte din armura Sa. Nu folosi această sabie greșit. Cu această sabie, cei pe care îi binecuvântezi vor fi binecuvântați. Este cea mai frumoasă sabie. Cine va mânui această sabie, va prinde putere, pentru că al Său Cuvânt este viu, lucrează. Cei ce Îl cunosc primesc putere, înțelepciune, cunoaștere.

Pentru cei care doresc să citească această carte, ea poate fi citită : AICI . Fiți binecuvântați!

Chemarea – Rick Joyner


Gânduri printre rânduri

Această carte este rezultatul unei serii de experiențe profetice.

În zilele din urmă”, zice Dumnezeu, “voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voștri și fetele voastre vor proorocii, tinerii voștri vor avea vedenii, și bătrânii voștri vor visa visuri. Da, chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, și vor prooroci.” ( Faptele Apostolilor 2:17,18)

Aceste versete ne spun că în vremurile de pe urmă vor fi multe revelații profetice pe care copiii Lui le vor primi.

Știm că scopul profeției este de a încuraja, mustra, zidi ( “ a construi”) etc.

Atenție !

Profețiile nu trebuie să înlocuiască Scriptura. Este de o mare importanță să cunoaștem Sfânta Scriptură, căci în ea este puterea lui Dumnezeu. ( Matei 22: 29)

Deci, nu este de ajuns să cunosc Scriptura, ci și puterea Lui. Ea ne ajută în umblarea noastră zi de zi. Citind Scriptura, să ne rugăm pentru mai multă revelație, o mai bună înțelegere pentru o interpretare corectă și înțelepciune pentru a aplica corect tot ce Dumnezeu ne revelează.

Putem venii cu îndrăzneală înaintea Tronului Harului Său așa cum suntem, pentru orice nevoie.

Când poporul Meu Mă va cunoaște ca “ EU SUNT”, atunci îi voi trimite să mărturisească despre Mine.”

De câte ori nu am privit la eșecurile noastre și am sufocat victoriile?!

De câte ori nu am privit la nevrednicia noastră și nu am privit la dreptatea Lui?!

Dumnezeu ne folosește pentru ceea ce este El, și nu pentru ceea ce suntem noi. Ne- am uitat prea mult la noi înșine și mai puțin la El. Am uitat că în prezența Lui experimentăm Gloria Sa, pacea și bucuria Sa…

Ca El să ne folosească trebuie să ne disciplineze, pentru că buruienile – îngrijorările lumii- ne- au năpădit, ne- au înfășurat așa de lesne.

Puterea stă în Cuvânt! Nu există întuneric pe care Cuvântul Său să nu- l poată străpunge.

Care este chemarea mea și a ta?

Să rămân în Duhul Sfânt și să- L las pe El să mă folosească.

Pentru doritorii de carte, ea poate fi descărcată A I C I . Fiți binecuvântați!

Handicapul conştiinţei – de Ligia Seman


Gânduri printre rânduri

Romanul ” Handicapul conştiinței” nu este ficţiune. Personajele care au inspirat- o pe scriitoarea Ligia Seman sunt din realitate.

Sunt personaje pe care fiecare dintre noi le- am întâlnit în viaţa noastră şi ne întâlnim cu astfel de persoane la tot pasul. Însă, important este felul în care ne raportăm lor, care este atitudinea noastră faţă de aceştia când îi întâlnim.

De altfel, aşa cum afirmam aici ( click), citind romanul te identifici cu personajele romanului. Este un roman care transmite un mesaj profund, plin de încărcătură emoţională, plin de experienţe, de lupte interioare pe care ni le putem atribui chiar nouă înşine, pentru că, măcar o dată în viaţă, am trecut şi noi prin aceste stări ale personajelor.

Emanuel – venirea lui pe lume a însemnat foarte mult pentru părinţii lui, Ana şi Ionel Mihalcea. Acest copil mult aşteptat şi iubit de părinţi, era un copil ” perfect”. Emanuel era un copil ascultător, adorat de părinți.

Dumnezeu le dăruise un  copil sănătos, în ciuda deficienţelor părinţilor lui. Pentru Ana, naşterea băieţelului era un triumf. De ce? Vedea acest lucru ca o victorie, datorită asprimii destinului, care era nespus de vulnerabilă.

De la copilărie și vârsta adultă, Emanuel trece prin diferite stări și experiențe care îi marchează viitorul. De cele mai multe ori, suferința ne duce la poalele muntelui, unde Îl descoperim și vedem pe Dumnezeu așa cum este El. Încă din anii copilăriei, Emanuel Îl descoperise pe Cel ce S- a dovedit a fi prietenul său.

Emanuel – ” Dumnezeu este cu noi.”

Și așa cum îi era numele pe care acesta îl purta, Dumnezeu S- a dovedit a fi prezent în viața lui de mic, când Îl descoperise prin poveștile spuse de bunica lui, Maria.

Maria– cea cu inima atât de bună, care nu îi lua în seamă atitudinea răzvrătită a nurorii ei. Mereu gata să îi ia apărarea în fața oamenilor, scuzându- i pornirile: ” Neiubirea și necazurile, infirmitatea o fac să pară mai reținută, dar rea nu este.”

Și, cum Dumnezeu a promis că nu îl lasă singur, în viața lui apare o nouă prietenă, Adina. Adina era o proptea pentru micuțul Emanuel. Între ei s- a legat o prietenie care a durat toată viața, chiar dacă fiecare dintre ei își întemeiase propriile familii.

Dincolo de handicapul fizic, cel mai hâd este handicapul sufletesc, al conștiinței.

Pentru a citi mai multe articole scrise de către autoare, intrați AICI.

Dezvăluirea Noului Legământ – David Wilkerson


Gânduri printre rânduri

Planul lui Dumnezeu de eliberare din puterea păcatului a Bisericii zilelor din urmă.”

Autorul cărții surprinde atât de realistic și vizibil starea în care se află astăzi Trupul lui Hristos – Biserica Sa.

Este tragic cum mulți creștini sunt înșelați, înghițiți de acest păienjeniș al păcatelor. Sunt mulți care flirtează cu păcate ascunse și apoi, se pomenesc zbătându-se pentru propriul suflet. Mulți sunt înlănțuiți și stăpâniți de patimi: alcool, droguri, pornografie, fumat, amărăciune, mânie, lăcomie etc.

În Cuvântul Său, Noul Legământ are un rol esențial în viața creștinului. Pentru că El spune: “ Nu- Mi voi călca Legământul și nu voi schimba ce a ieșit de pe buzele Mele.” ( Psalmul 89: 34) Este de o importanță vitală ca Biserica Lui, astăzi, să înțeleagă Noul Legământ, acum când ne confruntăm cu vremuri cutremurătoare. Și tot în Scriptură citim cum că Satan își va vărsa urgia peste pământ. De ce??? Pentru că știe cât de scurtă îi este vremea.

Adevărul – Cuvântul Său, poate declanșa în noi puterea supranaturală a lui Dumnezeu, de a ieși “ mai mult decât biruitori” în aceste vremuri de pe urmă.

Dar iată legământul pe care – l voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în MINTEA lor și le voi SCRIE în INIMILE lor; Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi POPORUL MEU.” ( Evrei 8: 10) În acest verset vedem detaliate promisiunile veșnice ale Legământului lui Dumnezeu. Face referire la Israelul spiritual- adică, la cei ce sunt în Hristos.

Beneficiarii acestui Nou Legământ sunt toți aceia care și- au frânt duhul firesc și natura lor a fost schimbată, a căror inimă a fost curățită, iar acest lucru este posibil DOAR prin Sângele Domnului Isus.

Iudeu NU ESTE acela care se arată pe dinafară că este Iudeu; și tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne. Ci, Iudeu este acela care este Iudeu ÎNĂUNTRU, și tăiere împrejur este aceea a INIMII, în DUH, nu în slovă; un astfel de Iudeu își scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.” ( Romani 2: 28,29)

Cum putem fi eliberați de păcat?

Singuri nu putem. Când Duhul Sfânt ne conștientizează de păcat, prin Noul Legământ, El transformă viețile. Dar, ca această transformare să se producă, trebuie să îți dorești să fii eliberat.

Ce face păcatul?

Rușinează, ești prins în cursă, ai conștiința încărcată, este irezistibil și te îndrepți spre ruină. Te încătușează.

Ce dorește Dumnezeu?

Sfințenie, puritate, dreptate.

Alege binecuvântata eliberare.

Duhul Sfânt – marele DAR al Noului Legământ, trimis să facă în noi ceea ce nu putem face prin forțe proprii. Ne oferă o inimă nouă. ( Ieremia 24: 7)

Ascultă șoaptă Lui. Ascultă- I poruncile. Nu- ți închide inima total față de El. Abandonează- te total în Dumnezeu. Crede în promisiunile Lui. Crezi că va înfăptui ceea ce a promis cu privire la viața ta.

Calea frângerii – Ann Voskamp


Gânduri printre rânduri

Cartea “ Calea frângerii” este o revelație personală a autoarei, dar care ne regăsim și noi, cititorii.

Sunt cuvinte înflăcărate care se revarsă ca un torent din sufletul autoarei, Ann Voskamp, către noi. Te face să plângi, dar să și strigi către Dumnezeul dragostei, Dumnezeul Sfânt, Bun, Nobil și Vrednic de toată lauda. Fiecare cuvânt este revigorant sufletului.

În această carte, Ann se face vulnerabilă.

Nu există frângere care să nu fie vindecată de Domnul nostru, Isus Hristos. Chiar dacă întâmpinăm dezamăgiri, trădări sau frângeri, în urma lor, El ne oferă plinătatea Harului Său- suflă viață peste sufletele noastre.

Prin frângere, ne apropiem mai mult și mai mult de inima Lui. Dumnezeu este prezent în suferința noastră, ia parte la frângerea noastră. Sunt oameni din jurul nostru care trăiesc cu amnezie sufletească cronică.

Nu uita!!!

Nu fi unul din aceștia. Amintește- ți frângerile. Ele vor fi restaurate. Pentru că, așa cum spune Gabriel Garcia Marquez: “ în viață contează nu ce ți se întâmplă, ci mai degrabă ce îți amintești că ți s- a întâmplat.” Jertfa Lui ne reîntregește inima frântă și lovită. Când suntem singuri în frângerea noastră, Hristos, Domnul, ne îmbracă cu Harul Său.

Au fost momente când frânturile sau cioburile vieții, durerea, te- au ținut treaz/ ă în timpul nopții- nu uita că Dragostea Lui reverberează în sufletul tău frânt.

Când ești frânt, dăruiești altora din frângerea ta- empatizezi!

Nu timpul vindeca, ci Dumnezeu este Acela care vindecă inima ta frântă.

Să continui să iubești când ești rănit/ ă, trădat/ ă, dezamăgit/ ă, respins/ ă. Succesul dragostei constă în care ne schimbăm. Răsplata iubirii este bucuria dragostei însăși. Iubirea ne face frumoși, mai asemănători cu Frumosul Însuși. Să continui să dăruiești dragoste atunci când ești frânt/ ă, vulnerabil/ ă. Pentru că tu știi care este Sursa dragostei din care îți tragi seva. Dumnezeu este DRAGOSTE și ea ÎNVINGE !

Deoarece, “cioburile sparte ale inimii sunt nisipul din care vântul Lui sculptează o viață mai bună.” Iubind, simți cum reverberează bucuria în inima ta.

Zilele întunecate ale micuței Nelly- de Sarah Smith


Gânduri printre rânduri

Nelly, personajul principal al acestei cărți, o fetiță de nici opt ani care, la o vârstă atât de fragedă, experimentează tragedii și bucurii.

Nelly, micuță, fragilă, cu haine ponosite datorită sărăciei lucie în care trăiește, cu fața mică și slabă, dar frumoasă, exprimând un amestec de neliniște și fericire.

Nelly, cea mică și uscățivă, își făcuse un obicei din a- l aștepta pe tatăl ei să iasă din cârciuma care, pentru el, devenise a doua casă.

Soția lui îl aștepta acasă, grav bolnavă.

John Rodney, tatăl lui Nelly, înainte de a cădea în patima alcoolului, era bun la suflet, amabil, înțelept. Fusese cândva un bărbat înalt, bine făcut, viguros și drept ca lumânarea, cu un mers sigur și cu mâini sigure.

Acum, datorită adicției, felul în care arăta era diferit de omul de dinainte, era slab, cu ochii roșii și mâinile tremurânde. Pe omul de acum îl știa fiica sa, Nelly. Pentru el, fiica sa era tot ce mai reprezenta bun în inima lui. Era singurul copil rămas în viață, de aceea, dragostea părintească licărea în inima lui pentru ea.

Nelly, își iubea tatăl așa cum era, fără să îl compare cu omul despre care auzise povestindu- se, chiar din gura prietenei ei, Bessie. Sărutul pe care Nelly i- l dădea tatălui ei pe obrajii uscățivi, era fără niciun reproș la adresa acestuia. Îi purta o dragoste sinceră, inima ei inocentă, mică avea puterea de a- l ierta și de a continua să îl iubească.

Adicția, de orice fel ar fi, în primul rând îl afectează pe cel care este implicat, legat, apoi îi afectează pe cei din jur: familia – care suferă lipsuri, traume etc., prietenii, relațiile. Acest lucru i s- a întâmplat și personajului nostru, John. După decesul soției, influențat de pierderea ei, își promite lui însuși că nu va mai apuca pe calea aceasta greșită. Însă, această promisiune nu și- o poate ține prea mult timp. Dependența de alcool îl împinge din nou în prăpastie. De data aceasta, mai adânc. Și, ce ar putea oare să îl trezească la realitate pe John, dacă nu o altă tragedie. De data aceasta cu preaiubita lui fiică și unicul sprijin pe care îl mai avea pe acest pământ. Nelly, era unicul motiv pentru care el mai trăia.

Și, oricât o iubea pe fiica sa, nu putea renunța la dependența lui. Cea care trebuia să se ocupe de gospodărie nu era alta decât Nelly. Într- o seară, micuța și uscățiva fetiță, voia să pună pe aragaz o oală mare. Dintr- o dată, a fost cuprinsă de flăcări. Cine să o salveze pe biata fetiță? Tatăl nu putea, fiind imobilizat la pat, se uita neputincios cum propria-i fiică moare cuprinsă de flăcări. Ieșită în stradă, a reușit să fie transportată de urgență la spital unde a suferit cumplit.

Timpul a trecut. Rămas fără bani și casă, nu avea unde să se retragă. Avea o mamă în vârstă. Dar cum să se prezinte înaintea ei la felul cum arăta?! Așa că, alege să se retragă într- un azil de săraci. Singurul refugiu. Singura opțiune.

În acest azil, John, cu inima frântă și duhul zdrobit, ia decizia să trăiască de acum o nouă viață. Căința, mustrările de conștiință își făceau loc în mintea lui. Amintirile deveneau tot mai clare și vii, amare, care îi cuprindeau inima.

În sufletul lui începură să lumineze zorile unei noi dimineți, o nouă viață îi stătea în față. Umbrele trecutului dispăreau una câte una. John gândea limpede. El se putea bucura de noua viață oferită în dar, împreună cu mama, fiica și buna, și credincioasa prietenă, Bessie.

Deși păcatul îi fusese iertat, consecințele alegerilor din trecut îl urmau, îl însoțeau în această nouă viață, prin trupul slăbit și duhul mâhnit.

Dumnezeu îl scosese din Adâncul păcatului. Îl eliberase.

Citind Cuvântul Vieții, cu ochii slăbiți, fu încurajat de o ultimă promisiune pentru el:

Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.”

PhotoCredit: Perla Suferinței

Cine sunt când nu mă vede nimeni? – Alina Ilioi Mureșan


Gânduri printre rânduri

Cine sunt când nu mă vede nimeni? Această întrebare te determină sau, mai bine spus, te provoacă să îți faci o introspecție personală; să privești în interiorul tău și să îți răspunzi cât mai sincer: ție !

Și, ca să răspund la această întrebare atât de personală, aș dori să matrițez totuși un răspuns: sunt un OM diferit – dintotdeauna am fost diferită și acest lucru mi- a fost repetat de- a lungul vieții. Sunt un om cu dorințe și vise, care își dorește să fie integră înaintea lui Dumnezeu în primul rând și apoi, înaintea oamenilor.

Sunt zdrobită, frântă.. însă, prin frângerea mea, îmi doresc să eman în jurul meu mireasma Cerului.

Rănită? Foarte mult . Lovită din toate părțile. Chiar de unde nu mă așteptam.

Vindecată?! Poate că nu. Nu în totalitate. Este un proces lung și dureros. Nespus de dureros.

Urăsc falsitatea și ipocrizia. În relații îmi doresc sinceritate, iar măștile nu au ce căuta.

Lupt să rămân tare atunci când simt puternic gustul amar al dezamăgirilor.

Plâng împreună cu cei dragi; plâng când sunt dezamăgită; plâng cu cei ce plâng; plâng atunci când simt pumnalul răutății înfipt în spate.

Mă bucur de prezența oamenilor sinceri din viața mea; de prietenii de aproape sau de departe. Mă bucur și râd în prezența copiilor – realizez că sufletul meu încă este copil, chiar dacă “omul de afară” este matur.

Simt cum, în fiecare zi, mă sting ușor față de lucrurile efemere ale acestor vremi și cu pași mărunți mă îndrept spre Preaiubitul inimii mele… SIMT !!! Și îmi place gustul “nădejdii viitoare.”

Care este cel mai important lucru pe care l- ai învățat pe tot parcursul acestei călătorii ?

“- Că trebuie să mori față de omul cel vechi, pentru a putea regăsi omul nou. Adică… pe tine însuți. Iar procesul acesta nu este deloc ușor sau rapid. Și am mai învățat un lucru: dacă le permiți, oamenii ți- ar lua ultima fărâmă de fericire și fiecare bucățică de inimă. Din păcate, aleg să facă asta pentru că sunt nesătui.”

Toți suntem călători pe acest pământ. Durata călătoriei variază de la o persoană la alta: scurtă sau lungă. NUMAI Dumnezeu cunoaște. Haideți să trăim frumos pentru El pe acest pământ cât mai avem Har.

Este interesant modul cum autoarea, Alina Ilioi Mureșan, surprinde bucăți din realitate, frânturi din viata cititorului … te regăsești , pur si simplu!

Ca să răspunzi la această întrebare, trebuie să te cunoști foarte bine și să fii sincer/ ă cu tine însuți/ însăți. Nimeni, în afară de Dumnezeu, nu te cunoaște mai bine – decât tu și El!

Calea împlinirii – Ann Voskamp


Gânduri printre rânduri

Cartea de față este o colecție de șasezeci de meditații care îți pot schimba viața. O carte încurajatoare despre frângerea de zi cu zi.

Despre ce este vorba în această carte?

Este vorba despre a muri față de mândrie, față de eu- l tău, față de propriile- ți planuri. Este vorba despre cum să îți transformi viața și cum să înveți secretul plinătății lui Hristos. Este despre FRÂNGERE.

Frângerea prin care poți experimenta cea mai frumoasă apropiere de Dumnezeu. Acea frângere care te scoate din zona de confort.

Dacă nu te frângi, nu te poți îndrăgosti de Hristos și va fi imposibil să te adâncești în cunoașterea Lui.

Este acea frângere care te face să te

” îndrăgostești de mâinile Lui care dau formă inimii tale, …, care țin socoteala cicatricilor tale, care te mângâie cu har.”

Cum să trăiești frântă?

Hristos, Domnul, a intrat în haosul din inima mea și a ta. Coasta I- a fost străpunsă, iar rana Lui a fost dovada faptului că El întotdeauna este de partea celui în suferință, a celui rănit, a celui frânt, pentru că “ Luptătorii răniți câștigă.” De aceea: REZISTĂ, AȘTEAPTĂ, PRIVEȘTE ÎN SUS.

Hristos Și- a întins brațele spre mine: cea fără mască, cu cicatricile adânci, cu slăbiciunile mele și cu toată durerea de dincolo de ce se vede. Domnul nostru, Marele Vindecător, este Cel care vindecă inima zdrobită… El este Cel care înfiripă vindecarea în inima frântă, rănită.

꧁꧁꧁꧁꧁𒊹︎꧂꧂꧂꧂꧂

Zdrobirea mea este vindecată prin zdrobirea Lui.

Frumusețea mea este dată prin zdrobirea eu- lui meu, a firii mele pământești.

Harul Său îmi inundă fiecare cotlon al inimii mele zdrobite.

Frângerea, zdrobirea produce în inima mea durere. Nu este ușor să trec prin frângerea durerii, însă este necesară. De ce?

Pentru că, din cea mai profundă durere vine cea mai întărită convingere a prezenței și a dragostei Sale.

Precum ploile de primăvară care cad pe pământul uscat, tot așa Harul Său să plouă tăcut peste sufletul meu . Căci, Harul este un ocean în care ne scufundăm cu toții, iar în fiecare răsărit de soare, vedem “arsura pătimașă a inimii Lui.”

PhotoCredit: Perla Suferinței

Te iubesc pe nevăzute- Alina Ilioi


Gânduri printre rânduri

Dacă am cunoaște faptul că EL va fi al nostru, atunci am putea face ceva. Însă, nu este așa. Fiecare relație este unică și își urmează cursul fără a premedita lucrurile cum vor fi.

Începutul, oricare ar fi el, ni- l vom aminti întotdeauna. Este ceva care a marcat viața noastră. Începutul contribuie la zidirea relației.

Când ai certitudinea clară că EL este trimisul, că Dumnezeu ți l- a pregătit, nu mai încape nicio îndoială.

Cum să iubești pe cineva fără să îl vezi?

De obicei, noi, oamenii suntem atrași de ceea ce vedem cu ochii. Însă, atunci când Dumnezeu a hotărât ca EL să îți aparțină, pune în inima ta dorințe, rugi etc. Și, în momentul întâlnirii, unul cu celălalt, realizezi că este exact cum te- ai rugat. Ai experimentat vreodată acest sentiment?!

Chiar dacă EL era un om cu influență în societate, nu îl interesa decât persoana EI. Pe EA nu o interesa nici funcția pe care acesta o deținea, nici faima sau realizările lui.

La început a fost o relație care promitea. În EA, EL se vedea așa cum era, dar și ce putea deveni. Ce oglindire, nu- i așa?

Când iubești sincer vezi persoana iubită în fiecare lucru, gest. Pur și simplu, începi o aventură a inimii, pentru că adevărata dragoste acționează. Împreună au descoperit că dragostea este cel mai profund act al ființei umane. Iubind, ne descoperim pe noi înșine în cel mai frumos mod. Deoarece, dragostea curge prin venele noastre, ne cuprinde întreaga ființă.

Pentru EA, fiecare gest, fiecare cuvânt rostit însoțit de dragoste, din partea LUI, era dovada unei iubiri pure. Alături de EL, EA își vedea viitorul:

“- De ce vorbești de noi la viitor, de parcă acesta este singurul viitor care poate exista?

Pentru că așa este, tu nu înțelegi ? Nu vreau alt viitor! Nici nu- mi pot imagina altul!”

Când Dumnezeu unește două persoane, două suflete, nimic nu le poate sta împotrivă, pentru că “ funia împletită în trei nu se rupe.” ( C. C. 8:4b)

Dragilor,

Nu stârniți dragostea. Lăsați- o să vină ea. Lăsați- L pe Dumnezeu să vă scrie povestea de dragoste – una originală, nu una pervertită de vrăjmașul nostru. Dragostea adevărată vă schimbă, vă transformă.. nu mai poți fi aceeași/ același. Ea dărâmă orice zid gros care se interpune în relaționare unul față de celălalt.. descuie orice inimă ferecată.

Când Dumnezeu vă scrie povestea de dragoste, nu vezi altceva la cel de lângă tine decât Cerul – reflecția adevăratei iubiri ! Exact asta a dorit autoarea cărții, Alina Ilioi, să scoată in evidență.

Dumnezeu este Cel care tatuează pe inimile voastre dragostea Sa absolută.

Și chiar dacă EL sau EA nu vor fi ai noștri, totuși…

Este de neimaginat cum Dumbezeu ne susţii e și ne întăreşte în fiecare lucru. Privirea Lui plină de iubire ne urmăreşte oriunde. Atunci când simțim nevoia să ne ascundem, ne ascundem în Tine. Atunci când simțim nevoia să plângem, plângem în faţa tronului Tău. Atunci când râdem, o facem datorită Ție. Fiecare celulă, fiecare fir de păr şi fiecare părticică din corpul nostru a fost construit de Tine. Dacă se merită să ne dăm viaţa pentru cineva, pentru Tine să ne dorim să murim.

Te iubesc, Doamne, şi totuşi niciodată nu am să ajung să Te iubesc atât de mult cum o faci Tu…

Dragă Alina, din nou ai atins o coardă sensibilă. Cândva, am crezut și eu în iubire și am acordat credit acelei relații, însă până într- o zi când “el” a ales ca fiecare să își urmeze drumul separat prin viață. Acum sunt bine, Slavă Domnului !!

Nu știu de ce, dar de cum am luat cartea aceasta în mâini și am început să o lecturez, parcă am început să îmi citesc propria experiență de viață…. A fost o etapă a vieții, cumva “uitată”, dar amintită acum prin intermediul acestei cărți. Din nou, autoarea cărții, a reușit să mă descrie atât de bine.

Așa vei ști că l- ai întâlnit pe EL- Alina Ilioi Mureșan


Gânduri printre rânduri

Și, cum vei ști ca l- ai întâlnit pe EL ?!

Ana, personajul principal din această carte. Un personaj care trece prin multe experiențe în viață la o vârstă tânără: prin moartea iubitului, stări de autocompătimire, depresie, zbucium sufletesc. Stări pe care fiecare dintre noi le- am experimentat sau le experimentăm într- o oarecare măsură.

Depresia te duce în punctul în care nu mai ști cine ești, care îți este identitatea și care este scopul tău pe pământ.

Ana, în urma pierderii lui Eduard, cade într- o stare de depresie. Stări fizice care o afectează profund.

Ana. Pe cât părea de sigură pe ea însăși, matrițând un zâmbet pe chipu- i frumos și blând, în interior inima- i era zdrobită, spartă în mii de bucăți – inimă pe care nici măcar buna ei prietenă, Diana, nu o putea vedea. Sau, prietenul ei, Dan, care își dorea să o ceară în căsătorie.

După prima tragedie, cea în care îl pierde pe Eduard, urmează o altă tragedie – cea în care îl pierde pe Dan. El urmând a se căsători cu cea mai bună prietenă a ei, cu Diana.

Pentru Ana, urma din nou o altă luptă interioară, alt zbucium. Încă nu se vindecase o rană, că alta o urma. De data aceasta prin cei mai buni prieteni. Totul era un iad.

Copleșită de dezamăgire, de tristețe, durerea o doborâse din nou. Așa cum ea spunea: “durerea arde, durerea doboară, durerea scurge totul din tine, până când te lasă secătuit și fără vlagă. Ce mai contează un strop de suferință într- o mare de durere?”

A urmat o perioadă lungă cu multe frământări lăuntrice, multă zbatere de a supraviețui într- o lume în care ea nu își mai găsea locul, rostul. Și aceasta până într- o zi, când îl întâlnește pe EL.

Oare mai putea avea Ana încredere în cineva? Își mai putea deschide inima zăvorâtă, în fața cuiva? Mai putea ea face loc în inima ei și pentru altcineva? Avea Ana curajul de a păși într- o nouă aventură cu o altă persoană?

Da ! Pentru că întâlnirea cu EL nu era la întâmplare, ci era sincronizată de Sus. De Cel a cărui dragoste nu dezamăgește, nu produce acea durere sfâșietoare.

EL, ca unul care trecuse prin aceleași stări asemeni Anei, era hotărât să o ajute să iasă la suprafață adevărata Ana. Cea frumoasă, cea preaiubită, cea valoroasă.

EL, Alex, râvnitul burlac, dădea dovadă de multă răbdare, iubire, înțelegere și susținere. Era exact ce avea nevoie Ana.

Dacă înainte atât Ana, cât și Alex, erau nefericiți, răzvrătiți împotriva Divinității pentru că îngăduise să treacă prin atâtea tragedii, astăzi, au înțeles că toate lucrurile sunt posibile doar cu ajutorul lui Dumnezeu. Au primit iertarea lui Dumnezeu și au dat iertare, în mod deosebit Ana, iertându-și prietenii, Dan și Diana. Era liberă! De acum, alături de Alex, pășea într- o nouă experiență uitând trecutul cu toată durerea lui. Mână în mână, ea cu Alex, și amândoi împreună cu Dumnezeu- preaiubitul inimii lor !

De obicei, când iei o carte în mână, o citești tu pe ea. În schimb, această carte te citește ea pe tine. Surprinzător!!! De parcă autoarea cărții, Alina Ilioi, te- ar cunoaște și știe prin ce ai trecut. Te descrie în fiecare rând așternut, te regăsești pe fiecare pagină cu fiecare luptă interioară.

Mulțumesc, dragă Alina, că mi- ai permis să îți “citesc” sufletul și că m- ai “citit” tu atât de bine.

𝙳𝚎𝚙𝚛𝚎𝚜𝚒𝚊 𝚜𝚙𝚒𝚛𝚒𝚝𝚞𝚊𝚕𝚊̆ – 𝙳𝚛. 𝙼𝚊𝚛𝚝𝚢𝚗 𝙻𝚕𝚘𝚢𝚍- 𝙹𝚘𝚗𝚎𝚜


𝙶𝚊̂𝚗𝚍𝚞𝚛𝚒 𝚙𝚛𝚒𝚗𝚝𝚛𝚎 𝚛𝚊̂𝚗𝚍𝚞𝚛𝚒

Această carte te învață cum să Îl descoperi pe Dumnezeu și cum să umbli cu El. Are un mesaj puternic din Cuvântul lui Dumnezeu.

Creștinii nefericiți sunt o recomandare slabă a credinței.

Bucuria debordantă a primilor creștini a fost unul dintre cei mai puternici factori în răspândirea Evangheliei.

Depresia spirituală este o stare care a afectat poporul lui Dumnezeu încă de la început. Este descrisă și analizată în Vechiul Testament:

Pentru ce te mâhnești suflete și gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi lăuda; El este mântuirea mea și Dumnezeul meu.” ( Psalmul 42: 5)

Sunt descoperiri ale adevărului în termenii trăirii umane: fizic, psihic și spiritual. Ori de câte ori am citit din acești Psalmi, întotdeauna s- au dovedit a fi mângâiere și încurajare. Câteodată oscilăm între a fi fericiți, altădată deprimați.

De aceea, Psalmii au o valoare reală pentru noi. În acest verset observăm o nefericire, o tristețe a sufletului- starea în care se află Psalmistul și în care ne- am aflat și noi de atâtea ori.

Dumnezeu, în Harul Său, ne- a lăsat ilustrațiile, exemplele biblice pentru ca noi să putem vedea principii puse în practică. Scopul lor este de a fi eliberați de nefericire, neliniști, frământări, tensiuni. Mulți creștini trăiesc cea mai mare parte a vieții lor în această stare.

Astăzi, oamenii sunt interesați de rezultate, nu de a trăi după adevăr.

Este important să fim eliberați de starea în care ne găsim; să- L reprezentăm pe Dumnezeul Gloriei.

Dacă privim în versetul 5, din Psalmul 42, vedem că prezența Lui ajută întotdeauna. Iar în versetul 11, Psalmistul vorbește despre propria față și expresia ei. Cu alte cuvinte, celui ce este abătut, deprimat, nefericit, toate acestea i se citesc pe chip. Arată preocupat și îngrijorat.

Uitându- ne la Dumnezeu, expresia feței ni se schimbă.

Să nu uităm că stările actuale sunt temporare.