Posted in Uncategorized

Vreau cu adevarat sa ma schimb


… Doamne, ajuta-ma !

Daca si tu dorești sa te schimbi, iti recomand aceasta carte!

Bineînțeles, Biblia este cartea transformatoare!!

Advertisements
Posted in Uncategorized

Pentru ca e toamna, din nou !!


E toamna târzie. Frunzele au căpătat nuanțe de galben -maroniu… rupte din copac, acoperă pământul jilav asemuindu-l cu un covor colorat. Grupuri de oameni șiroiesc prin pădurile apropiate orașului, încercând a evita băltoacele si noroiul pasind pe frunzele deja veștejite si pe vreascurile căzute la pământ, făcând un drum… parca special pentru ei!!! Bieții de ei!!! Datorită ploii abundente, erau uzi pana la piele, iar pantalonii plini de noroi pana la genunchi…

Rucsacurile ce le purtau in spate, erau si ele ude ceea ce făcea sa îngreuneze sarcina lor. 

~~~~~~~~~~~~~~~~||~

Draga călătorule,

Poate esti obosit de atâta drum pe care l-ai străbătut… De asemeni, poate ai fost flamand… Sau circumstanțele dificile prin care treci, te-au doborât… Ba, ți se pare ca vremea in loc sa se liniștească, se întețește tot mai mult si drumurile devin impracticabile. 

Întreaga natura este mohorâtă si întunecata de parca cerul este acoperit cu giulgiul mortii. 
Nu uita: oricât de mare este valul , tu esti ancorat intr-o Stânca puternica pe care nimeni nu o poate dobori… Nu lasa ca vocile interioare sa iti fure pacea, bucuria pe care le găsești doar in El.. Cel care umple orice gol al inimii tale! 

Lasă ca fata ta sa lumineze de bucuria interioară … Descotorosește-te de hainele ude si de încălțămintea murdara si plină de noroi… Nu lasa ca vocea ta sa trădeze vreo urma de cârtire sau nemulțumire!!! 

Da, este adevarat! In viata noastra vor fi mereu rafale de ploaie, insa important este sa știm cum vom acționa atunci, cum ne vom raporta la fiecare rafala in parte!!!

Așadar, nu lasa ca ploaia, frigul sau noroiul sa te retina in ceea ce trebuie sa faci pentru El. Ocupa-te de bolnavii poporului, de oamenii nenorociți, de cei bolnavi nu doar in trup, ci si in suflet. Da o mâna de ajutor acolo unde este nevoia cea mai mare, nu pierde nici o ocazie de a vorbi despre Domnul si dragostea Lui fata de oameni.
~~~~~~~

Cum ne-am trait zilele aici pe pământ, asa vom trai si in eternitate . Moartea ne separa de sufletul de trup, dar nu ne eliberează de păcatele noastre si nici nu ne scapă de consecințele unei vieți păcătoase- adică, pedeapsa veșnica ! 

Posted in Uncategorized

Doar vocea Lui


Când o lacrimă mi se prelinge pe obraz, o Voce minunată îmi alină sufletul; 
Cand o zi îmi pare mult prea lungă şi grea, o Voce caldă, dulce şi plăcută face ca totul să fie îmi uşor… 

Este Vocea care mă îndeamnă să pot urca pe drumul greu! 

Este Vocea Ta inconfundabilă pe care nu o pot uita!!!

Posted in Uncategorized

Cea mai iubita dintre pământeni 


Da, sunt iubita de Tine deși nu o merit!…

 Si imi arați iubirea-Ti prin răsăritul si apusul soarelui, prin norii pufoși si albi ca zăpada, prin adierea vântului, prin sunetul cristalin al ploii, prin sunetul valului care lovește stavilopozii, prin mirosul proaspăt al parfumului Tau resimțit doar de mine….
Ma iubești deși nu merit!!!!

Posted in Uncategorized

Frumusetea din El


Frumusetea nu se vede numai in infatisarea exterioara… nu se limiteaza doar la felul in care arati, ci frumusetea sta in felul in care ii accepti pe ceilalti pentru ceea ce sunt. 

Ea, frumusetea, vine din exterior, indiferent ce ar putea spune imaginea din oglinda.

Frumusetea esti Tu, Cel care priveste dincolo de defectele mele si imi implinesti toate nevoile.

Privind in oglinda Cuvantului Tau, vad imaginea pe care Tu o conturezi. Este felul in care Tu ma vezi !

 

Elly White DIGITAL CAMERA

Posted in Uncategorized

Libia – Turcia va prelua aeroportul din Benghazi


Premierul turc, Recep Tayyip Erdogan, a anuntat ca Turcia este pregatita sa actioneze ca mediator pentru a se ajunge la un armistitiu in Libia. 

Erdogan a avertizat ca un conflict de lunga durata risca sa transforme tara intr-un “al doilea Irak” sau “alt Afganistan“, cu efecte devastatoare pentru Libia si statele NATO implicate in interventia militara.

Intr-un interviu acordat publicatiei britanice The Guardian, Erdogan a mai spus ca Turcia este pregatita sa preia portul si aeroportul din Benghazi, aflat sub controlul rebelilor, pentru a facilita intrarea in Libia a ajutoarelor umanitare, in cadrul operatiunilor NATO.

Erdogan a dezvaluit ca se desfasoara negocieri cu liderul libian Moammar Gaddafi si Consiliul National de Tranzitie. Gaddafi trebuie sa “ofere incredere fortelor NATO acum” pe teren, daca e sa existe un progres catre un armistitiu pe care liderul libian si-l doreste si “un sfarsit al varsarii de sange din Libia”.

Comentariile lui Erdogan vin in conditiile in care liderii NATO se intalnesc la Bruxelles pentru a finaliza detaliile preluarii, de catre alianta, inclusiv Turcia, a zonei de excludere aeriana, marti, dar si a controversatelor atacuri aeriene impotriva trupelor lui Gaddafi.

Desi are legitimitatea conferita de rezolutia ONU, credibilitatea si legalitatea interventiei occidentale in Libia incepe sa fie contestata de tot mai multe voci. In conditiile in care “Primavara Araba” nu se limiteaza la Libia, ci matura mai multe tari din Nordul Africii si Orientul Mijlociu, tot mai multi se intreaba de ce Vestul a intervenit militar in Libia, insa priveste fara reactie cum in alte state regimurile dictatoriale omoara protestatarii.

Unul dintre motivele care au stat la baza deciziei de impunere a zonei de excludere aeriana in Libia a fost teama ca, daca liderul de la Tripoli, Moammar Gaddafi, reuseste sa zdrobeasca revolta populara si ramane la putere, ar trimite un mesaj puternic altor dictatori arabi. Mai multi tirani ar descoperi astfel ca, daca folosesc suficienta putere militara, vor reusi sa ramana la putere.

Culmea este, spun observatorii revoltelor din lumea araba, ca tocmai dupa ce Vestul si-a trimis in zona avioanele si vasele de lupta, dupa rezolutia ONU, regimurile confruntate cu proteste prodemocratie s-au simtit suficient de amenintate pentru a reprima miscarile democratice.

In Yemen, 52 de protestatari au fost impuscati de lunetisti ai guvernului lui Ali Abdullah Saleh, un presedinte sustinut si inarmat de SUA. Presedintele Obama a “condamnat puternic” atacurile si i-a cerut lui Saleh sa “le permita demonstrantilor sa manifesteze pasnic”. Nu s-a vorbit despre nicio inghetare a conturilor sau a calatoriilor in strainatate, nicio diminuare a ajutorului militar si umanitar american ce intra in Yemen in numele luptei impotriva terorismului.

Bahrainul, alta tara zguduita de ample revolte populare la adresa Guvernului, nu a primit decat o mustrare verbala din partea SUA, care au stationata aici Flota a cincea. Nici macar cand 1.500 de soldati straini au intrat in Bahrain pentru a inabusi in sange protestele, soldate, de la inceputul lor, cu zeci de morti si raniti, secretarul american de Stat, Hillary Clinton, n-a gasit altceva de spus decat ca “securitatea nu poate rezolva provocarile la care este supus Bahrainul. Violenta nu este raspunsul, ci un proces politic”.

Siria este o alta tara unde regimul dictatorial a zdrobit cu brutalitate revoltele. Fortele de ordine au tras in protestatari, facand zeci, poate chiar sute de victime. UE a declansat o analiza asupra situatiei, insa o sursa din cadrul diplomatiei europene arata ca Uniunea Europeana nu va actiona, ci doar va indemna la retinere in confruntarile cu civilii. Potrivit diplomatilor europeni, regimul de la Damasc are posibilitatea de a face reforme inainte ca diversele grupuri sa se uneasca si sa realizeze un protest masiv in Capitala, care sa-l alunge pe Bashir al-Assad.

Unele voci spun ca aceste tari beneficiaza de tratament preferential din cauza rezervelor de petrol, a pozitiei lor strategice sau din cauza faptului ca SUA au tot interesul sa fie prezente in Orientul Mijlociu si zona Golfului Persic.

Singurul lider occidental mai vocal, dar care are si el motive sa fie asa, este presedintele francezNicolas Sarkozy. Acesta a fost primul care a insistat pentru impunerea zonei de excludere aeriana in Libia si cel care a militat pentru interventie. In urma cu cateva zile, Sarkozy a avertizat liderii arabi ca risca o interventie de tipul celei din Libia daca depasesc o anumita linie a violente impotriva propriului popor.

Presedintele a vorbit in fata jurnalistilor, la summit-ul UE de la Bruxelles, despre rezolutia 1973 a Consiliului de Securitate al ONU, care creeaza un precedent legal si politic pentru “responsabilitatea de a proteja”.

Referindu-se la protestele inabusite in sange din Siria, Sarkozy a explicat: “Fiecare conducator ar trebui sa inteleaga ca reactia comunitatii internationale si a Europei va fi, din acest moment, aceeasi de fiecare data: vom fi de partea protestatarilor pasnici care nu trebuie reprimati prin violenta”.

“In orice democratie pot exista demonstratii care devin violente. Insa nicio democratie nu poate accepta ca armata sa traga cu munitie de razboi in protestatari. Aceasta este pozitia Frantei si nu se schimba indiferent despre ce tara este vorba”.

Sarkozy a facut insa o diferenta intre EgiptTunisia si chiar si Yemen, unde zeci de persoane au murit, insa unde fortele armate au inceput sa dezerteze, si Libia, unde tancurile si avioanele lui Moammar Gaddafi au lansat un razboi impotriva rebelilor.

Sarkozy a sugerat ca Coasta de Fildes, unde fortele presedintelui Laurent Gbago au deschis foc de artilerie intr-o piata, este urmatoarea tara pasibila de interventie, dupa un vot ONU.

La randul sau, secretarul general ONU, Ban Ki-moon, este autorul unei colectii de declaratii impaciuitoare la adresa unor regimuri brutale. Daca interventia fortei aeriene a coalitiei in Libia a fost eficienta, pentru ca a “descurajat agresiunile campaniei militare a autoritatilor libiene si a putut sa apere civilii din Benghazi si alte zone”, in alte tari s-a limitat sa recomande “retinere”.

“In vreme ce am condamnat toti liderii din regiunile unde multi oameni au fost ucisi, le-am cerut retinere maxima si precautie pentru a proteja vietile omenesti. Insa in cazul Libiei, el a ucis atat de multi oameni cu artilerie grea”, a spus Ban Ki-moon.

Posted in Uncategorized

Sound the Bugle – Bryan Adams


Sound the bugle now play it just for me
As the seasons change remember
how I used to be..

Now I can’t go on I
can’t even start
I’ve got nothing left just am empty heart..

I am soldier wounded so I
must give up the fight
There’s nothing more for me
lead me away or leave me lying here

Sound the bugle now tell them I don’t care
There’s not a road
I know that leads to anywhere
Without a light I feel that I will

stumble in the dark
Lay right down decide not to go on
Then from on high somewhere in the distance
There’s a voice that calls
remember who you are

If you lose your self
your courage soon will follow
So be strong tonight
remember who you are..

Yeah, you are soldier now
fighting in the battle
to be free once more
Yeah, that’s worth fighting more!


Posted in Uncategorized

Goodbye – Celine Dion


Mamma

You gave life to me

Turned a baby into a lady

Mamma

All you had to offer

Was the promise of a lifetime of love

Now I know

There is no other

Love like a mother’s love for her child

And I know

A love so complete

Someday must leave

Must say goodbye

Goodbye’s the saddest word I’ll ever hear

Goodbye’s the last time I will hold you near

Someday you’ll say that word and I will cry

It’ll break my heart to hear you say goodbye

Mamma

You gave love to me

Turned a young one into a woman

Mamma

All I ever needed

Was a guarantee of you loving me

‘Cause I know

There is no other

Love like a mother’s love for her child

And it hurts so

That something so strong

Someday will be gone, must say goodbye

Goodbye’s the saddest word I’ll ever hear

Goodbye’s the last time I will hold you near

Someday you’ll say that word and I will cry

It’ll break my heart to hear you say goodbye

But the love you gave me will always live

You’ll always be there every time I fall

You are to me the greatest love of all

You take my weakness and you make me strong

And I will always love you ’til forever comes

And when you need me

I’ll be there for you always

I’ll be there your whole life through

I’ll be there this I promise you, Mamma

Mamma, I’ll be

I’ll be your beacon through the darkest nights

I’ll be the wings that guide your broken flight

I’ll be your shelter through the raging storm

And I will love you ’till forever comes

Goodbye’s the saddest word I’ll ever hear

Goodbye’s the last time I will hold you near

Someday you’ll say that word and I will cry

It’ll break my heart to hear you say goodbye

‘Till we meet again…

Until then…

Goodbye

Posted in Uncategorized

“Daniel în groapa cu lei” – de Naty Panaite


Cea mai bună predică poate veni de la oricine…nu contează vârsta, când Dumnezeu vrea să îţi vorbească se poate folosi chiar şi de un copil. Iar acest copil, Naty, este unul fenomenal..:)

Merită să vizionezi acest videoclip..Cine ştie? Poate Dumnezeu vrea să îţi vorbească prin el.

Fiţi mult binecuvântaţi şi iubiţi de Tata!

Posted in Uncategorized

Cine a fost Mustafa Kemal Ataturk?


Mustafa Kemal Atatürk (* 12 martie 1881, Selânik – azi SalonicGrecia -, † 10 noiembrie 1938Istanbul) a fost un soldat şi politician turc, născut în Macedonia, fondatorul şi primul preşedinte al Republicii Turcia, fiul lui Ali Riza (Efendi) şi Zübeyde (Hanim).

Inceputul carierei sale

Mustafa a studiat la şcoala secundară militară din Selânik, unde şi-a primit porecla “Kemal” (perfecţiune) de la profesorul lui de matematică drept semn al inteligenţei sale academice. Apoi a studiat la academia militară din Monastir (azi Bitola) din 1895, absolvind ca locotenent în 1904 şi apoi a fost trimis în Damasc. Curând s-a alăturat unei societăţi secrete de ofiţeri reformişti numită “Vatan” (patria), devenind un inamic activ al regimului otoman. După ce a fost trimis înapoi la Selânik în 1907 s-a alăturat Comitetului pentru Uniune şi Progres (“Junii Turci“).

Junii Turci au preluat puterea de la sultanul Abdul Hamid al II-lea în 1908, iar Kemal a devenit o figură militară importantă. În 1911 a plecat în Libiapentru a lua parte la apărarea împotriva invaziei italiene. La prima parte a Războaielor Balcanice, Kemal nu a putut lua parte, fiind încă în Libia, în schimb în 1913 s-a întors laConstantinopol şi a fost numit comandantul apărării otomane în zona Gallipoli pe coasta Traciei. În 1914 a fost numit ataşat militar în Sofia, în parte pentru a-l îndepărta din capitală, drept urmare a unor intrigi politice.

Comandant de razboi

Când Imperiul Otoman a intrat în război de partea Germaniei, Kemal a fost trimis la Rodosto (azi Tekirdag), pe Marea Marmara. Zona de comandă includea din nou zona Gallipoli, şi a fost comandantul care a respins debarcările Antantei de la Gallipoli în aprilie 1915, devenind erou naţional şi acordându-i-se titlul de „Paşa” (comandant).

Între 19171918 Kemal Paşa a fost trimis pe frontul din Caucaz, luptându-se acolo cu un anumit succes cu forţele ruseşti, apoi în Hedjaz, undeRevolta Arabă împotriva dominaţiei otomane era în progres. Între timp el a devenit din ce în ce mai critic la adresa incompetenţei guvernului sultanului în gestionarea mersului războiului, şi la adresa dominaţiei germane în Europa. Şi-a dat demisia dar a acceptat în final să comande armata a 7-a din Palestina şi Siria.

În octombrie 1918 otomanii au capitulat în faţa forţelor Antantei, iar Kemal a devenit un conducător al partidului care favoriza politica apărării acelor zone ale Imperiului unde se vorbea limba turcă, şi în acelaşi timp opta pentru retragerea din toate teritoriile ne-turce.

Antanta n-a aşteptat încheierea unui tratat de pace pentru a începe să ocupe zone ale Imperiului. Grecii au ocupat Smyrna (Izmir), iar italieniiau ocupat provizoriu Antalya în mai 1919, în acord cu Tratatul de la Sèvres (care nu a fost ratificat de parlamentul otoman deşi a fost semnat de către sultan).

Conducator nationalist

Guvernul l-a trimis pe Kemal în Anatolia de est să reprime o demonstraţie ce mai târziu s-a dovedit a fi inexistentă. Totuşi Kemal a profitat de ocazie pentru a părăsi capitala.

Istoria modernă a Turciei se zice că ar fi început pe 10 mai 1919, când Kemal a ajuns în Anatolia. Abandonând misiunea de a “restaura ordinea”, el a fondat o mişcare naţionalistă turcă cu baza la Ankara. În aprilie 1920 un parlament provizoriu din Ankara i-a oferit titlul de preşedinte al Adunării Naţionale. Acelaşi parlament a respins Tratatul de la Sèvres. Kemal a declanşat un război patriotic pentru a alunga forţele militare englezefrancezeitalienearmene şi greceşti din Turcia. Englezii, francezii şi italienii au recunoscut regimul său şi s-au retras. Trupele elene , călăuzite de “Ideea cea mare” a recuperării teritoriilor locuite de greci, a Ioniei antice şi a Constantinopolului, au avansat însă prea adânc în inima Anatoliei înspre Ankara, dar au fost înfrânte de Ismet Inönü şi Kemal la Sakarya (august 1921) şi Dumlupinar (august1922). În 1923 Tratatul de la Lausanne a fost ratificat de guvernul lui Kemal.

Presedintia lui Kemal

Republica Turcia a fost fondată pe 29 octombrie 1923 şi Kemal a fost ales primul preşedinte al ţării. În practică a fost un dictator moderat, deşi a impus multe reforme cu caracter democratic. Prestigiul lui a fost atât de mare în majoritatea anilor 1920 încât în vremea sa a existat foarte puţină opoziţie faţă de guvern. Deşi a admirat unele aspecte ale politicii Uniunii Sovietice şi Italiei Fasciste, el nu era nici comunist, nici fascist: proprietatea privată a fost protejată şi încurajată iar inamicii politici nu au suferit de obicei de pedepse mai grele decât exilul în provincie.

Reforme

Kemal avea un program încorporat în deviza partidului său (Partidul Republican al Poporului), constând în “şase stele”: republicanism, naţionalism, secularism, populism, etatism şi revoluţie. Baza programului său era planul de secularizare şi modernizare a Turciei.

Califatul a fost abolit în martie 1924, şcolile religioase au fost desfiinţate în acelaşi timp şi legea musulmană (Sharía) a fost desfiinţată, fiind înlocuită de codul civil elveţian, codul penal italian şi codul comercial german.

Egalitatea femeilor a fost încurajată după căsătoria lui Mustafa Kemal cu o femeie educată în Vest, Latife Hanim, în 1923 (au divorţat în 1925) şi a început legalizarea ei prin adoptarea unor legi. În decembrie 1934 femeilor li s-a dat voie să voteze pentru membri din parlament şi să deţină locuri în parlament.

 

Atatürk introducând noul alfabet turcesc în Kayseri

Kemal a văzut fezul (pălăria otomană) ca un simbol al feudalismului şi a interzis-o.

Cea mai revoluţionară reformă a fost înlocuirea alfabetului arab, cu care limba turcă fusese scrisă de secole, cu alfabetul latin, în 1928.

În 1934 o lege i-a forţat pe turci să-şi adopte nume de familie în stil vestic. Adunarea i-a dat lui Kemal titlul de “Atatürk”, însemnând “tatăl turcilor”.

Principiile politice ale lui Atatürk, aşa numitul “Kemalism”, au fost proclamate în 1931 ca ideologia oficială a regimului. Înainte de aceasta , în1930 a încurajat crearea Partidului Republican Liberal ca partid de opoziţie, sub conducerea vechiului său camarad Ali Fethi Okyar Bey, pas considerat de el ca fiind în folosul democraţiei, însă atitudinile reacţionare ale noilor membri ai acestuia au dus până la urmă la desfiinţarea noului partid.

La 09:05 dimineaţa, pe 10 noiembrie 1938, Mustafa Kemal Atatürk a murit în Palatul Dolmabahçe din Istanbul de ciroză a ficatului.

Posted in Uncategorized

Republica Turcia


Republica Turcia (limba turcăTürkiye)Ltspkr.pngTürkiye Cumhuriyeti , este o ţară întinsă pe două continente. 97% din suprafaţa ţării se află în Asia (Anatolia) şi 3% Europa (peninsula Balcanică). Turcia are graniţe cu opt ţări: Grecia şi Bulgaria la nord-vest;GeorgiaArmenia şi Azerbaidjan la nord-est; Iran (Persia) la est; şi Irak şi Siria la sud. Turcia este o republică democraticălaică,constituţională al cărei sistem politic a fost stabilit în 1923. Turcia este un stat membru al ONUNATOOSCEOECDOIC şiConsiliul Europei. În octombrie 2005 Uniunea Europeană a deschis negocierile de aderare cu Ankara.

Strâmtoarea Bosfor care separă Asia de sud-vest de Europa de sud-est se află în Turcia. Anatolia e situată între Marea Neagră la nord şi Marea Mediterană la sud, cu Marea Egee şi Marea Marmara la vest. Unii geografi consideră Turcia ca o parte a Europei datorită anumitor caracteristici culturale, politice şi istorice. Datorită poziţiei sale geografice între Europa şi Asia şi între trei mări, Turcia a fost o răscruce istorică, patria şi câmpul de luptă a mai multor mari civilizaţii şi un centru de comerţ.

Turcia ,cunoscută oficial ca Republica turcă, este o ţară Euroasiatică situată în vestul Asiei şi estul Traciei, amplasată în SE Europei. Turcia este mărginită de 8 ţări: Bulgaria la NV, Grecia la V, Georgia la NE, Armenia, Azerbaijan şi Iran la E; şi Irak şi Siria la SE. Marea Mediteraneană şi Cipru sunt la S, Marea Egee la V, şi Marea Neagră este la N. Marea Marmara, Bosfor şi Dardanele (care împreună formeză strâmtori turceşti) delimitează graniţa între Tracia E şi Anatolia; separă de asemenea Europa şi Asia.

Turcii au început migrând în locul numit acum Turcia în sec. XI. Procesul a fost accelerat de victoria cu Seljuk peste Imperiul Bizantin la Bătălia de la Manzikert. Mai multe stereotipuri mici şi Seljuk Sultanate a Rum a exclus Anatolia până la invazia Imperiului Mongol. Începând cu sec. XIII; steriotipul otoman a unit Anatolia şi a creat un imperiu ca cuprinde mai mult Europa SE, Asia V şi Africa N. După ce Imperiul Otoman s-a prăbuşit în urma acestei înfrângeri în Primul Război Mondial; părţi din el au fost ocupate de aliaţii victorioşi. Un cadru a tinerilor ofiţeri militari, conduşi de Mustafa Kemal Atatürk, a organizat o rezistenţă de succes pentru aliaţi; în 1923 ei vor stabili Republica modernă Turcia cu Atatürk ca prim preşedinte.

Aşezarea Turciei la intersecţia Europei cu Asia o face o ţară de o importanţă geostrategică importantă. Etnic turcii formează majoritatea populaţiei cu o minoritate importantă de Kurzi. Religia predominantă in Turcia este Islamul, şi limba oficială a ţării este turca.

Turcia este o republică democrată, seculară, unitară, constituţională, cu o moştenire cultural şi istorică veche. Turcia a devenit tot mai mult integrată prin apartenenţa vestică în organizaţii ca Consiliul Europei, NATO, OECD, OSCE şi economiile majore G-20. Turcia a început negocierile complete cu UE în 2005, a fost un membru asociat al Comunităţii Economice Europeene încă din anul 1963 şi au atins acordul uniunii vamale în 1995. Turcia de asemenea a promovat relaţiile culturale, politice, economice şi industriale cu lumea de Est, particular cu Orientul Mijlociu şi cu statele turcice ale Asiei Centrale, prin apartenenţa în organizaţii ca Islamic Conference and Economic Cooperation Organization. Având în vedere locaţia strategică, economia mare şi armata, Turcia este clasificată ca o putere regională de oamenii de ştiinţă politici şi economişti mondiali.

Etimologie

Numele Turciei, Türkiye în limba turcă, poate fi împărţită în 2 componente: Türk, care înseamnă „puternic” sau „măreţ” în turca veche şi de obicei semnificând locuitorii Turciei sau un membru al turcilor sau oameni turci, mai târziu formează „Tukin”, un nume dat de chinezi oamenilor care locuiesc în Munţilor Altay din Asia Centrală mai devreme de 177 î.Hr.E; şi sufixul abstract –iye (derivat din sufixul arab –iyya), dar de asemenea asociat cu sufixul Medieval Latin –ia în Turchia.

Prima referinţă folosită de termenul „Turk” sau „Turuk” ca un antonim continuat în inscripţiile Orkhon a lui Gokturks din Asia Centrală (sec. 8 CE). Cuvântul englezesc „Turkey” derivă de la Latinul Medeval Turchia (c. 1369).

Istoria- Antichitate

Peninsula Anatolia, care cuprinde majoritatea Turciei moderne, este una din regiunile cele mai vechi locuite din lume. Cele mai vechi colonizări neolitice ca Catalhoyuk, Cayonu, Nevali Cori, Hacilar, Gobekli Tepe şi Mersin sunt considerate a fi printre cele mai timpurii colonizări umane din lume. Colonizarea Troiei a început în Neolitic şi continuă în Epoca de Fier. În timpul istoriei, anatolienii vorbeau limba indo-europeană, semitică şi kartveliană, ca şi multe alte limbi de afiliere necunoscute. De fapt, a dat Antichităţii limba hitită, indo-europeană şi luviană, câţiva savanţi au propus Anatolia ca centru ipotetic din care limba indo-europeană a pornit.

Primul imperiu important în teritoriu a fost cel hitit, din sec. XVIII–XIII î.Hr.. Asirienii au colonizat părţi a SE Turciei înainte de 1950 î.Hr. până în 612 î.Hr., când imperiul Asirian a fost cucerit de dinastia caldeean în Babilon. Urmând colapsul hitiţilor, frigienii, un popor indo-european, au realizat ascendenţa până ce regatul lor a fost distrus de cimerieni în sec. VII î.Hr.. Cei mai puternici succesori ai Frigiei au fost Lidia, Caria şi Licia. Lidienii şi Licienii vorbesc limbile indo-europene, dar ambele limbi au dobândit elemente non-indo-europene înainte de perioadele hitită şi elenistică.

Începutul anului 1200 î.Hr., coasta Anatoliei a fost colonizată de grecii eolieni şi ionieni. Numeroase oraşe importante au fost fondate de aceşti colonişti, ca Miletus, Ephesus, Smyrna (Izmirul modern) şi Byzantium (mai târziu Constantinopol şi Istanbul). Anatolia a fost cucerită de Imperiul Achaemenid Persian în timpul sec. 5 şi 6 î.Hr. şi mai târziu a căzut în timpul lui Alexandru cel Mare în 334 î.Hr.. Anatolia a fost ulterior împărţită într-un număr mic de regate, toate au cedat Republicii Romane de la mijlocul sec. I î.Hr.. În 324, împăratul roman Constantin I alege Byzantium să fie noua capitală a Imperiului Roman, redenumindu-l Roma Nouă (mai târziu Constantinopol şi Istanbul). După căderea Imperiului Roman de Apus devine capitală Imperiul Bizantin (Imperiul Roman de Răsărit).

Imperiul Otoman (în limba turcă otomană: دولتِ عَليه عُثمانيه, Devlet-i Aliye-i Osmaniye, “Sublimul Stat Otoman”, limba turcă modernă: Osmanlı Devleti ori Osmanlı Imparatorluğu) a fost o supraputere imperială, care şi-a manifestat dominaţia în zona mediteraneană şi care a existat din 1299 până în 1922. În momentul de maximă putere în secolul al XVI-lea, Imperiul Otoman stăpânea Anatolia, Orientul Mijlociu, părţi din Africa de Nord, Balcanii şi Caucazul, adică o suprafaţă de circa 19.9 milioane de km². Multe dintre provinciile sau regiunile asupra căreia îşi exercita suveranitatea erau doar sub controlul indirect al guvernului central. El a întruchipat, cât timp a existat, califatul, adică statul musulman universal condus de succesorii Profetului. Instituţia califatului a devenit din primele secole de existenţă o chestiune pur simbolică, puterea migrând spre alte sfere de putere din interiorul lumii islamice, însă el a reprezentat şi mai reprezintă încă în mentalul colectiv al maselor musulmane un reper idealizat important, de aceea meritând a menţiona şi titlul de calif al sultanilor otomani. Imperiul Otoman, de-a lungul celor şase secole de istorie a fost o punte de legătură între culturile estului şi vestului.

Imperiul a fost fondat de tribul turcilor oghuzi în vestul Anatoliei şi a fost condus de dinastia Osmali. Primul sultan a fost Osman I. În 1453, după ce turcii au cucerit Constantinopolul (oraşul Istanbul din zilele noastre), fosta capitală a Imperiului Bizantin a devenit a treia capitală a Imperiului Otoman. Între secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, Imperiul Otoman a fost una dintre cele mai puternice entităţi politice şi statale ale lumii, ţările europene simţindu-se ameninţate neîncetat de înaintarea continuă a acestuia prin Balcani şi spre sudul Uniunii polono-lituaniene.

În momentul de maximă întindere, imperiul stăpânea multe dintre cele mai importante ţinuturi ale antichităţii clasice, inclusivOlimpul homeric, Europa lui ZeusBosforul lui Io, templul Dianei din Efes, sarcofagul lui Alexandru cel Marefluviul NilMuntele Predicii şi dealul Golgotei.

Dispariţia Imperiului Otoman a fost o consecinţă a victoriei Antantei în primul război mondial, când forţele Aliaţilor, în rândurile cărora se aflau şi arabii, i-au înfrânt în cele din urmă pe turci în Orientul Mijlociu. La sfârşitul primului război mondial, guvernul turc s-a dovedit absolut neputincios, iar imperiul a fost împărţit între puterile învingătoare. În numai câţiva ani au fost proclamate noi state. Unul dintre aceste state noi a fost Republica Turcia. Membrii dinastiei otomane au fost alungaţi de pe pământurile Anatoliei, unde străluciţii lor strămoşi creaseră unul dintre cele mai mari imperii ale lumii. După 76 de ani, în 1999, Parlamentul de la Ankara a acordat cetăţenia turcă membrilor familiei foştilor sultani. Imperiul otoman ar fi dispărut cu mult timp înaintea acestui moment tardiv, care punea capăt existenţei „omului bolnav al Europei”, (probabil el s-ar fi prăbuşit pe la finele veacului al XVIII-lea), dacă puterile occidentale nu l-ar fi menţinut în viaţă în mod artificial, cu scopul de a exista o forţă de contrapondere pentru Rusia, aflată pe atunci într-o puternică efervescenţă expansionistă înspre sudul graniţelor sale, pe toată lungimea frontierei ei deja intercontinentală. Dar statele occidentale şi-au folosit influenţa şi abilităţile diplomatice pentru a reduce pierderile otomane în faţa ţarilor ruşi – şi au luptat chiar alături de turci contra ruşilor ortodocşi, pentru a nu le permite acestora câştigarea unei dominaţii în toată Europa, aşa cum recunoaşte cât se poate de franc istoricul occidental Bernard Lewis. Asta deşi ruşii, ca şi popoarele balcanice şi central-europene, au fost secole la rând fie stavilă contra otomanilor, fie supuşi ai acestora, dar cel mai adesea ambele – aşa cum arată chiar istoria naţională a românilor [necesită citare] , timp în care Occidentul şi-a putut consolida civilizaţia; atunci când finalmente roata istoriei s-a întors, iar statele creştine estice, majoritar ortodoxe, au putut să capete superioritate militară în faţa invadatorului şi stăpânului musulman, occidentalii au găsit util să modereze acest proces de revendicare a independenţei, prestigiului şi teritoriilor tradiţionale ale popoarelor creştinismului oriental.

Impartirea administrativa

Turcia este împărţită în 81 de provincii (iller în limba turcă; singular il). Fiecare provincie este împărţită în subprovincii (ilçeler; singular ilçe), existînd 623 de districte. Provincia poartă de obicei acelaşi nume cu capitala acesteia, considerată subprovincia centrală; excepţiile sunt Hatay (capitală: Antakya), Kocaeli (capitală: İzmit) şi Sakarya (capitală: Adapazarı). Cele mai mari provincii sunt: İstanbul 11 milioane de locuitori, Ankara 4 milioane, İzmir 3,5 milioane, Bursa 2,1 milioane, Provincia Konya 2,2 milioane, Provincia Adana 1,8 milioane.

Cel mai mare oraş şi capitala pre-republicană Istanbul este inima financiară, economică şi culturală a ţării. O estimare de 75,5% din populaţia Turciei trăieşte în centrele urbane. Dintre toate, 19 provincii cu populaţii care depăşesc 1 mil locuitori şi 20 provincii au populaţie între 1 mil şi 500 mii locuitori, doar 2 provincii au populaţii mai mici de 100 mii.

Orasele Turciei sunt:

Capitala Turciei este oraşul Ankara, dar capitala istorică İstanbul rămâne centrul financiar, economic şi cultural al ţării. Alte oraşe importante sunt İzmirBursaAdanaTrabzonMalatya,GaziantepErzurumKayseriİzmit (Kocaeli)KonyaMersinEskişehirDiyarbakırAntalya şi Samsun. Aproximativ 68% din populaţia Turciei locuieşte în centre urbane.[1] Turcia are 82 oraşe:

Adana, Adiyaman, Afyon, Agri, Aksaray, Amasya, Ankara, Antalya, Ardahan, Artvin, Aydin, Balikesir, Bartin, Batman, Bayburt, Bilecik, Bingöl, Bitlis, Bolu, Burdur, Bursa (Brusa), Canakkale, Cankiri, Corum, Denizli, Diyarbakir, Duzce, Edirne, Elazig, Erzincan, Erzurum, Eskisehir, Gaziantep, Giresun, Gümüshane, Hakkari, Hatay, Igdir, Isparta, Icel, Istanbul, Izmir, Karabuk, Karaman, Kars, Kastamonu, Kayseri, Kirikkale, Kirklareli, Kirsehir, Kilis, Kahramanmaras, Kocaeli (Izmit), Könya, Kutahya, Malatya, Manisa, Mardin, Mugla, Mus, Nevsehir, Nigde, Ordu, Osmaniye, Rize, Sakarya, Samsun, Siirt, Sinop, Sivas, Sanliurfa, Sirnak, Tekirdag, Tokat, Trabzon, Tunceli, Usak, Van, Yalova, Yozgat, Zonguldak.

Geografia

Turcia este o ţară transcontinentală Euroasiatică. Turcia Asiatică (conţine în mare parte Anatolia) care include 97% din ţară, este separată de turcii europeni din Bosfor, Marea Marmara şi Dardanele (care împreună formează o verigă de ape între Marea Neagră şi Marea Mediteraneană). Turcia Europeană cuprinde 3% din ţară. Teritoriul Turciei este mai mult de 1,600 km lungime şi 800 km lăţime, cu o formă aproximativ rectangulară. Arealul Turciei, inclusiv lacuri, ocupă 783,562 km pătraţi, din care 755,688 km pătraţi sunt în Asia SV şi 263,764 km pătraţi în Europa. Turcia este a 37 ţară dintre cele mai mari din lume. Ţara este încercuită de ape pe 3 părţi: Marea Egee la V, Marea Neagră N şi Marea Mediteraneană la S. De asemenea Turcia conţine Marea Marmara în NV.

Partea europeană a Turciei, Tracia de E, formează frontiera Turciei cu Grecia şi Bulgaria. Partea asiatică a ţării, Anatolia, se compune dintr-un platou central înalt cu câmpii de coastă înguste; între Koroglu şi muntele Pontic se întinde la N şi Muntele Taurus la S. Turcia E are mai multe peisaje montane şi râuri ca Eufrat, Tigru şi Aras, şi conţine lacul Van şi muntele Ararat, punctul cel mai înalt al Turciei este de 5.165m.

Clima

Turcia este împărţită în 7 regiuni: Marmara, Egeea, Marea Neagră, Anatolia Centrală, Anatolia E, Anatolia SE şi Mediteraneana. Terenul accidental al Anatoliei N de-a lungul Mării Negre seamănă cu o centură lungă şi îngustă. Această regiune cuprinde aproximativ o şesime di teritoriul total al Turciei. Ca o tendinţă generală, interiorul platoului anatolian devine tot mai mult accidental care avansează spre E.

Peisajele variate ale Turciei sunt produsul unor mişcări complexe ale lumii care au modelat regiunea şi încă se manifestă în cutremurele destul de frecvente şi ocazional erupţii vulcanice. În 1999 un cutremur mare.

Zonele de coastă a Turciei care mărginesc Marea Egee şi Marea Mediteraneană au o climă temperat mediteraneeană, cu călduri, veri uscate şi care se răcesc uşor, ierni umede. Zonele de coastă a Turciei care mărginesc Marea Neagră au climă temperat oceanică cu călduri, veri umede,ierni umede. Coasta Mării Negre a Turciei primeşte cea mai mare cantitate de precipitaţii şi este singura regiune a Turciei care multe precipitaţii tot anul. În partea de E a coastei mediile sunt de 2,500 mm/an.

Zonele de coastă a Turciei mărginind Marea Marmara inclusiv Istanbulul care conectează Marea Egee şi Marea Neagră au climă de tranziţie între clima temperat mediteraneeană şi cea temperat oceanică caldă, veri moderat de uscate şi reci, ierni uscate. Zăoada este la zonele de coastă a Mării Marmara şi Marea Neagră aproape în fiecare iarnă, dar de obicei nu mai mult de câteva zile. Zăpada pe de altă parte este rară în zonele de coastă a Mării Egee şi foarte rară în zonele de coastă a Mării Mediteraneene.

Condiţiile pot fi mult mai dure, mai aride în interior. Munţii închişi de coastă împiedică influenţele mediteraneene de la căile de extindere, dând platoului central anatolian a interiorului Turciei climă continentală cu sezoane contrastante.

Iernile pe platou sunt severe. Temperaturi de la -30 °C la -40 °C pot fi în Anatolia estică, şi zăpada poate sta pe sol cel puţin 120 zile pe an. În vest, temperaturi medii de iarnă sub 1 °C. Verile sunt fierbinţi şi uscate, cu temp. generale mai mari de 30 °C ziua. Precipitaţiile medii anuale de cca 400 mm, cu sume anuale determinate de elevaţii. Cele mai uscate regiuni sunt câmpia Konya şi câmpia Malatya, unde precipitaţiile frecvente anuale sunt mai mici de 300 mm. Poate fi în general cea mai umedă deoarece iulie şi august sunt cele mai uscate.

Clima Turciei este temperat-maritimă pe litoralul Mării Negre şi subtropicală pe litoralul Mării Mediterane. În ianuarie, temperaturile medii sunt de 5 °C în nord, la Samsun, -4 °C în podişul Anatoliei la Kayseri şi 11 °C în sud, la Antalya. Precipitaţiile sunt reduse în sud şi centru (în jur de 400 mm/an) şi bogate în nord-vest, pe litoralul Mării Negre (1.600 mm/an).

Demografia

Populaţia Turciei a fost de 72,5 mil cu o rată de creştere de 1,45%/an, bazată pe recesământul din 2009. Densitatea medie a populaţiei este de 92 pers/km pătrat. Proporţia reşedinţei în zonele urbane este de 75,5%. Oamenii în grupa de vârstă 15-64 ani constituie 67% din totalul populaţiei, grupei de vârstă între 0-14 ani îi corespunde 26% din populaţie, în timp ce grupei de vârstă de 65 şi peste 65 ani îi corespunde 7% din totalul populaţiei.

Speranţa de viaţă la bărbaţi este de 71,1 ani şi la femei 75,3 ani, cu o medie globală de 73,2 ani pentru întreaga populaţie.

Educaţia este obligatorie şi gratuită pentru 6-15 ani. Rata de alfabetizare este de 96% pentru bărbaţi, 80,4% pentru femei, cu o medie globală de 88,1%. Cifrele mici la femei de datorează în principal obiciurilor tradiţionale a arabilor şi kurzilor care locuiesc în provinciile de SE ale ţării. Articolul 66 din Constituţia turcă defineşte „un turc” ca „oricine care este obligat de statul turc prin legături cetăţeneşti”, prin urmare folosirea legală a cuvântului „turc”ca cetăţean al Turciei este diferit de definiţia etnică. Totuşi, majoritatea populaţiei turcă este de etnie turcă.

Alte grupuri etnice majoritare (porţiuni mari care au fost extensiv turcizate încă din perioadele Seljuk şi Otomană) include Abkhazians, Adjarians, Albani, Arabi, Asirieni, Bosnieci, Circassians, Hamshenis, Kurzi, Laz, Pomaks, Roma, Zazas şi 3 minorităţi recunoscute oficial( prin tratatul de la Lausanne), Armeni, Greci şi Evrei. Semnat în 30 ianuarie 1923 acordul bilateral a schimbării de populaţiei dintre Grecia şi Turcia a avut efect în 1920, cu mutarea a aproape 1,5 milioane de greci din Turcia. Şi cca 500 mii de turci au venit din Grecia. Minorităţile din vestul Europei includ Levantines care au fost prezenţi în ţară (în particular Istanbul şi Izmir) încă din perioada medievală.

Kurzii, un grup etnic distinct, concentrat mai ales în SE ţării, sunt cea mai mare etnie non-turcă, estimată la aproape 18% din populaţie potrivit CIA-ului. Alte minorităţi decât cele 3 minorităţi oficial recunoscute nu au privilegii speciale, în timp ce termenul „minoritate” rămâne un subiect sensibil în Turcia. Date exacte ale repartiţiei etnice a populaţiei nu este disponibilă pentru că cifrele recesământului turc nu includ statistici de etnie.

Religie

Turcia este un stat secular, fără o religie oficială de stat; Constituţia Turciei militează pentru libertatea religiei şi a conştiinţei. Aproximativ 99% din populaţie e înregistrată, însă, ca fiind musulmană, majoritatea fiind sunniţi; cu toate acestea, un sondaj realizat în 2007 a constatat că aproximativ 3% dintre adulţi îşi definesc relaţiile cu religia ca fiind „fără convingere religioasă” sau că „nu cred în obligaţiile religioase”. Majoritatea musulmanilor sunt sunniţi (85-90%) iar o largă minoritate sunt alevi (10-15%), o comunitate în cadrul Twelver Shi’a Islamului, comunitate ce numără 7–11 milioane de persoane. În ţară sunt şi câţiva practicanţi ai sufi. Cea mai înaltă autoritate religioasă islamică este Preşedinţia Cultelor (în turcăDiyanet İşleri Başkanlığı) care interpretează şcoala de drept Hanafi şi este responsabilă pentru reglementarea funcţionării celor 75.000 de moschei ale ţării, a angajaţilor locali şi a imamilor provinciali. Un sondaj realizat la nivel naţional în 2007 a arătat că 96,8% din cetăţenii turci au o religie, în timp ce 3,2% sunt nereligioşi şi atei.

În Turcia, trăiesc aproape 100.000de minorităţi. Ţara are aproximativ 64.000 de creştini, majoritatea fiind armeni apostolici, asirieni, ortodocşi greci şi aproximativ 26.000 de evrei, în principal sefarzi. Conform raportului din 2002, dat de Centrul de Cercetare Pew, 65% dintre turci cred că religia este foarte importantă, în timp ce un sondaj din 2005 dat de Eurobarometru arată faptul că 95% dintre turci cred în existenţa lui Dumnezeu.

O Biserică Ortodoxă a avut sediul la Istanbul încă din secolul al IV-lea d.Hr. Cu toate acestea, statul turc nu recunoaşte statutul ecumenic al Patriarhului Bartolomeu I, episcopul primar între egali în ierarhia tradiţională a creştinismului ortodox şi obligă Biserica să opereze sub restricţii semnificative. Un număr dintre proprietăţile şi şcolile Bisericii, cum ar fi orfelinatul Büyükada si Şcoala teologică din Halki, au fost expropriate sau închise.

Limba

Turca este unica limbă oficială în toată Turcia. Cifrele de încredere pentru repartiţia lingvistică a populaţiei nu sunt disponibile pe motive similare citatelor de mai sus. Cu toate acestea radiodifuzorul public TRT difuzează programe în limba locală şi dialecte araba, bosniacă, cercheză şi kurdă câteva ore pe săptămână.

Canalele TV în limba kurdă, TRT6, au fost deschise la începutul anului 2009.

Posted in Uncategorized

Ulcerul stomacal…


Insomnia, munca noaptea, distractiile nocturne, servirea mesei seara tarziu provoaca ulcer la stomac deoarece stratul protector al mucoasei stomacului se reface doar noaptea, in timpul somnului. l8d263lq57pju
Pentru inceput din meniul bolnavului se exclud supele cu carne sau cu peste. Ciorbele se prepara numai pe apa (vasul de ciorba se fierbe prin intermediul altui vas cu apa, la bain marie), dar se poate fierbe separat 50 g de carne, apoi se toaca si se adauga in mancare. Este indicat a se consuma mai des preparate din fulgi de ovaz, deoarece ajuta la vindecarea ulcerului. Dupa vindecare, nu se recomanda consumarea rosiilor timp de un an.
Pe tulpinile copacilor de mesteacan, apar uneori ciuperci lemnoase “Inonotus obliguus”, care au calitati terapeutice deosebite. Un borcan de 31 se umple, in raport de 1/5 parti, cu bucatele mici de ciuperci si in raport de 4/5 parti, cu apa fiarta (putin calduta). Se lasa timp de 4-6 ore la macerat, intr-un loc cald (langa un calorifer fierbinte). Bucatelele de ciuperci se scot din apa, se dau prin masina de tocat carne si se introduc in aceeasi apa. Se tine amestecul inca 24 ore, intr-un loc cald, dupa care se stoarce bine prin tifon. Se beau cate 100 ml, de trei ori pe zi, la 30 minute dupa masa, timp de 2-3 luni. Concomitent se imbunatateste functionarea sistemului nervos si a rinichilor. Ciuperca de mesteacan se foloseste si in tratarea diferitelor tipuri de cancer.
In vindecarea ulcerului se folosesc simugurii de mesteacan. intr-o sticla se pun muguri de mesteacan, pana la jumatate, apoi se adauga rachiu sau tuica pana se umple sticla si se lasa bine inchisa la macerat timp de 10 zile. Daca vechimea ulcerului nu este mare, se bea cate o lingurita dimineata pe nemancate, cu 30 minute inainte de masa. Daca boala este evoluata, se bea de trei ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa.
Se sparg 15 nuci, li se scoate membrana (peretii despartitori) si se fierb in doua pahare de apa, pana ramane numai un pahar de apa (prin fierbere si evaporare cantitatea de apa se reduce la jumatate). Lichidul obtinut se imparte in trei doze si se bea de trei ori pe zi, cu 30-40 minute inainte de masa, pana la vindecarea ulcerului.
Daca durerile de stomac apar dimineata dupa trezire, se recomanda sa mancati inainte de a va culca, un mar mare sau un pahar de lapte batut. Dimineata este bine sa beti un pahar de apa minerala, sau un pahar de apa in care s-a dizolvat o lingurita de miere de albine, sau un pahar de lapte batut inainte de masa este bine sa mancati 2-3 linguri de salata preparata din legume crude (morcov, varza, castraveti) rase. Durerile dispar peste o saptamana. in loc de mere se mananca zilnic, pe nemancate 1-2 banane coapte timp de trei saptamani.
Bananele se folosesc si ca un antinevralgic, atunci cand bolnavul simte o durere acuta in stomac, ficat sau pancreas. Se mananca doua banane foarte coapte. Banana verde nu are efect antinevralgic.
Ulcerul stomacal si duodenal se mai trateaza si cu miere de albine. Dimineata pe nemancate se bea un pahar de apa la temperatura camerei, peste 20 minute se mananca o lingura de miere de albine si, de asemenea peste inca 20 minute o lingura de unt. Peste jumatate de ora se poate lua masa. in primele zile se poate simti durere, se elimina sange si mucus. Pentru vindecare se consuma 2 kg miere de albine.
10 oua proaspete de casa, se spala bine si se pun intregi intr-un borcan de 3 litri. 20 lamai mijlocii sau 15 mari se curata si se taie marunt, se pun in borcan; se pune borcanul in frigider timp de 11 zile, acoperit cu un capac cu gauri. Dupa 11 zile se da amestecul prin sita , se adauga 0,5 litri coniac. Se pastreaza in frigider. Se bea cu 5 minute inainte de masa, de 3 ori pe zi, cate 1 lingura.
Nu numai ulcerul, dar si gastrita si alte afectiuni ale stomacului se vindeca cu radacina de iarba mare. O lingura cu varf de radacina de iarba mare rasa pe razatoare, marunt, se macereaza in 0,5 litri vodca, timp de sapte zile la intuneric. Se bea cate o lingura cu 20-30 minute inainte de masa; nu se bea apa dupa consumarea leacului. O cura de Tratament dureaza pana la consumarea unui litru de macerat. Tratamentul nu se intrerupe chiar daca bolnavul se simte bine, altfel exista riscul ca peste 12-15 luni, boala sa apara din nou.
In caz de ulcer se iau 40g radacina de tataneasa rasa si se macereaza intr-un litru de apa clocotita. Dupa racire se bea cate o lingurita, de trei ori pe zi inainte de masa.
Ragaiala (pirozis) dispare, daca mestecati periodic cate o frunza de Kalanchoe, sau mancati dupa masa la 10-15 minute o bucatica de drojdie proaspata. Zilnic se consuma cu acelasi scop o lingurita faina de hrisca, care se prepara din boabe de hrisca prin macinare cu rasnita de cafea. Functionarea stomacului se regleaza si prin consumarea zilnica a pilafului de hrisca.
Sunt cazuri, cand ulcerul stomacal a fost vindecat cu ajutorul alcoolului dublu rafinat. Dimineata pe nemancate se beau 50 ml de alcool, dar cu 15 minute inainte de a bea alcoolul se mananca o bucatica de unt, ca sa nu arda mucoasa stomacului. Peste 15 minute se bea un ou crud, iar peste inca 15 minute se poate lua dejunul. Tratamentul dureaza, pana cand bolnavul ajunge sa bea 0,5 litri de alcool (10 dimineti). – Se mananca zilnic, pe nemancate 1-2 banane coapte timp de trei saptamani.
Cei care au dureri in tractul gastro-intestinal, pot folosi un leac foarte gustos “dulceata din nuci verzi”, care se adauga in ceai sau in lapte, in loc de zahar, cate doua linguri la fiecare pahar de bautura.
La dereglarea stomacului se bea 1 lingura de amidon la 100 g apa fiarta; exceptie in caz de dizenterie si holera.
Contra diareei: 1 lingurita de carbune activ, medicinal, se amesteca cu 100 g vin rosusau rachiu si se bea. Repetati a doua zi daca este necesar.
Diaree: Se iau 3-4 catei de usturoi, se taie marunt si se adauga intr-un pahar de iaurt, mai adaugati un varf de cutit de acid citric, sarati putin si consumati-1.
Contra dizenteriei: intr-un pahar cu bere se pune 1 lingura de ulei de ricin si se bea repede. Se repeta procedura de inca 2 ori la un interval de 2 ore. Pe bolnav il va purga, apoi el va adormi. in dimineata urmatoare se va trezi sanatos.
Pancreatita: toamna faceti 34 cure de Tratament cu suc de cartofi. Dimineata si seara cu 2 ore inainte de masa beti 150-200 g, iar peste 5 minute 1 pahar de iaurt. Beti 15 zile, apoi faceti o pauza de 10-12 zile.
Daca aveti dureri la stomac, luati frunze verzi de podbal, puneti-le timp de 1/2 ora in apa sarata. Apoi uscati-le si taiati-le la salata de varza sau rosii. Dupa 1 saptamana durerile trec.
La diaree ajuta foarte bine coaja de rodii. Se ia o bucatica in gura si se suge pana cand nu va mai ramane nimic din ea, sau se iau 5 g coaja uscata, facuta praf, si se fierbe intr-un pahar de apa pana cand apa va scadea la jumatate. Se raceste si se strecoara. Se bea inainte de masa cu 30 minute. Copiilor li se administreaza cate 1 lingurita, adultilor cate 1 lingura.
Ulcerul duodenal provoaca uneori dureri puternice, stomacale sau intestinale. Pentru calmarea durerilor se beau 20-30 picaturi de tinctura de valeriana (odolean).
Durerile stomacale pot fi provocate de procesul inflamator din colecist. Pentru eliminarea durerilor, timp de o luna dimineata pe nemancate se bea un pahar de lapte fierbinte si se mananca doua
lingurite de miere de albine. Prima masa poate fi luata peste patru ore. Tratamentul nu se intrerupe daca durerile dispar, dar se recomanda o pauza de 2-3 zile.
Daca durerile de stomac apar mai rar, in fiecare dimineata se va bea un pahar de apa fiarta,putin incalzita, iar in timpul zilei se va bea de 3-4 ori, ceai din galbenele si pojarnita.
Zilnic in timpul iernii, se recomanda consumarea sucului de varza murata si salata din varza murata.
Pentru bolnavii cu gastrita cronica se recomanda, un amestec din lOOg miere de albine, 100 ml suc de Kalanchoe si 100 ml vodca. Se lasa la macerat sase saptamani; periodic se agita. Se bea cate o lingura dimineata pe nemancate pana cand se termina leacul. Nu uitati dupa vindecare sa pastrati, totusi, regimul alimentar, adica cat mai putina mancare grasa, tutun si alcool.
Daca durerile stomacale sunt provocate de gastrita sau ulcer duodenal, inainte de culcare puneti la capatul patului, pe scaun sau pe raft un pahar cu 150 ml apa. Dimineata, imediat dupa trezire apa se bea cu inghitituri mici. Peste 20 minute se mananca o lingura de miere de albine, peste urmatoarele 20 minute se mananca o lingura de unt, timp de 34 saptamani.
In caz de ulcer stomacal se bea in loc de ceaiuri si sucuri, apa in care au fost fierti cartofi curatati de coaja. Apa se sareaza putin si se bea cate 0,5 litri pe zi. Batranii foloseau pentru vindecare, numai suc de cartofi, sau suc de cartofi amestecat 1 la 1 (parti egale) cu suc de varza plus un albus de ou si miere de albine. Dar atunci nu existau gandaci de Colorado si cartofii nu se stropeau de 3-4 ori pe vara. Daca doriti sa folositi Tratamentul cu suc de cartofi, cautati legumele curate (cultivate ecologic – fara Tratamente cu substante toxice), sau renuntati la reteta propusa, ca sa nu va intoxicati organismul.
Tot de la bunicutele noastre s-a pastrat metoda populara de tratare a ulcerului stomacal, 10 spice coapte (ajunse la maturitate) de patlagina, se fierb in 300-350 ml apa astfel ca sa obtineti un ceai concentrat (apa devine un pic vascoasa). Se lasa acoperit pana se raceste. Se bea cate 1/3 pahar (copiilor li se da cate o lingura) de trei ori pe zi cu 20 minute inainte de masa. Daca durerea este puternica, se bea de 4-5 ori pe zi.
Daca stomacul bolnav reactioneaza cu voma la unele produse alimentare, preparati otinctura din coaja de lamaie uscata, rasnita sau tocata prin masina de tocat carne. 3-4 linguri de pulbere astfel obtinuta se macereaza intr-o sticla de culoare inchisa in 400 ml alcool la 60o timp de trei saptamani, intr-un loc cald; se agita periodic. Se strecoara prin vata sau 3 straturi de tifon, se bea cate o lingura de trei ori pe zi cu 15 minute inainte de masa. Daca nu aveti tinctura, puteti s-o inlocuiti cu otet de mere. O lingura de otet de mere se amesteca cu 0,5 litri de apa fiarta si racita, si se bea cate 1/2 pahar pana cand dispare senzatia de greata. – Pentru cei care sufera de probleme stomacale trebuie permanent sa aiba la dispozitie un amestec din 0,5 kg miere de albine, 0,5 kg ulei de floarea soarelui presat la rece (mai bine de masline) si sucul de Ia 2-3 lamai. Sucul poate fi inlocuit cu 1/2 (jumatate) pahar otet de mere. Componentele se amesteca foarte bine cu o lingura de lemn si se pastreaza la rece bine acoperite. inainte de administrare se amesteca inca o data. Se bea cate o lingura de trei ori pe zi cu 20-30 minute inainte de masa. Durerile dispar, in majoritatea cazurilor peste 4-5 zile, dar o cura de Tratament dureaza 1,5 luni. Este bine sa incepeti Tratamentul inainte de aparitia durerilor; puteti face o cura de profilaxie (preventiv) primavara devreme si toamna tarziu.
Daca durerile sunt provocate de ulcer stomacal, dimineata dupa trezire se bea un pahar de apa de izvor, peste 20 minute se consuma o lingura de miere de albine, dar fara apa sau orice alta bautura. Peste 3-4 minute se bea o lingura de ulei. Dupa 10 zile de astfel de administrare se face o pauza de 5 zile, dupa care cura se repeta.
Rezultate bune in vindecarea ulcerului stomacal si duodenal sunt date de consumarea urmatorului amestec: 0,5 litri de miere de albine, 0,5 litri ulei de masline si 1/2 (jumatate) pahar suc de aloe (aloea trebuie sa aiba mai mult de trei ani); componentele se toarna intr-o cratita mica si se acopera cu un capac. intr-o alta cratita, mai mare, la fund se asterne un servetel impaturit in patru sau un strat de paie si se umple cu apa fierbinte pana la 1/3 (o treime). Cratita mica se aseaza in cratita mare si se lasa la fiert pe un foc mic timp de trei ore. in cratita mare periodic se adauga apa fierbinte. Dupa racire amestecul se strecoara prin tifon, se toarna in sticle si se pastreaza la rece. Se bea cate o lingura de 3-4 ori pe zi cu 15-20 minute inainte de masa, timp de sase saptamani.
Este foarte indicata administrarea rasinei de pin proaspete, incepand cu o bucatica mica cat un bob de orez. Peste o saptamana cantitatea se dubleaza, in a treia saptamana se mareste cantitatea pana la jumatate de lingurita. Tratamentul dureaza sase saptamani.
Ajuta mult la tratarea ulcerelor si amestecul din parti egale de suc de aloe, morcov, varza, sfecla rosie, ridiche neagra (de toamna), miere de albine de mai si vin rosu tare (Kagor, Cabernet). Amestecul se tine timp de sase ore in cuptor intr-o cratita emailata bine
inchisa si la un foc foarte slab. Dupa racire se toarna in sticle de culoare inchisa si se pastreaza la racoare, se bea cate 50 ml de trei ori pe zi cu 30 minute inainte de masa.
Stramosii nostri vindecau ulcerele stomacale si duodenale cu plante obisnuite, 3 linguri defrunze uscate si 2 linguri de radacini de urzica, 2 linguri de patlagina, 2 linguri frunze de nuc, 1 lingura de fructe de ienupar, 1 litru de vin rosu tare, se lasa la macerat timp de doua saptamani, agitand periodic. Peste doua saptamani se adauga 5 linguri de miere de albine, amestecul se pune pe foc si se fierbe timp de 30 minute la foc mic. Dupa racire se strecoara si se consuma cate 1 lingura de 3-4 ori pe zi inainte de masa.
Tot de la batrani s-a pastrat metoda de Tratament cu muguri de mesteacan, 4 linguri de muguri de mesteacan se macereaza in 0,5 litri de tuica timp de trei saptamani intr-un loc cald si la intuneric. Zilnic se agita de cateva ori. Se strecoara prin vata sau 3-4 straturi de tifon si se bea cate 20-30 picaturi cu o lingura de lapte de 3A ori pe zi cu 20 minute inainte de masa.
In cazul in care apare senzatie de durere in tractul digestiv, desi nu exista ulceratii nici in stomac, nici in intestine, se prepara tinctura din nuci verzi. Nucile se spala bine, se usuca si se taie marunt sau se toaca prin masina de tocat carne. Se umple cu ele 2/3 dintr-un borcan, se toarna deasupra alcool sau tuica care sa acopere cu doua degete mai sus nucile. Borcanul se expune la soare timp de trei saptamani. Se strecoara prin 2-3 straturi de tifon, se stoarce bine lichidul si se pastreaza intr-o sticla inchisa. Se beau cate 1,5-2 lingurite inainte de masa.
Daca bolnavul foloseste leacuri pe baza de alcool pentru vindecarea tractului (sistemului) digestiv, neaparat trebuie neutralizat efectul negativ al alcoolului. in scopul acesta se folosestefiertura de ovaz. Un pahar de ovaz nedecorticat se spala cu apa rece, se toarna peste el 1,5 litri apa si se lasa pentru 8-10 ore. Se pune pe foc si se fierbe la foc mic 25-30 minute. Dupa racire se strecoara si se bea cate 150-200 ml la 2-3 minute dupa administrarea preparatelor cu alcool. Daca nu se gaseste ovaz, puteti prepara aceeasi fiertura din fulgi de ovaz. Pentru imbunatatirea gustului si a asimilarii adaugati in fiertura si o lingura de miere de albine. Fiertura este de un mare folos si in cazuri de pancreatita, hepatita cronica si boala Parkinson.
– in cazuri de boli cronice ca ulcerul, gastrita, zilnic, timp de o luna se consuma cate 8 (opt) grame de propolis, care trebuie mestecat mult timp inainte de a fi inghitit.
Daca in stomac apar polipi, medicii propun bolnavilor o interventie chirurgicala. Fitoterapeutii propun, in acest caz Tratament cu rostopasca; peste o lingura de planta uscata (se poate impreuna cu radacini) se adauga un pahar de apa clocotita si se infuzeaza in tatfhos timp de 15-20 minute. Se raceste, se strecoara si se bea in prima saptamana de trei ori pe zi cate o lingura cu 30 minute inainte de masa, a doua saptamana doza se dubleaza si se beau cate doua linguri, de trei ori pe zi cu 30 minute inainte de masa, iar in a treia saptamana cate trei linguri de trei ori pe zi cu 30 minute inainte de masa. in continuare se beau cate trei linguri de trei ori pe zi cu 30 minute inainte de masa pana la rezolvarea situatiei. –  Rezultate bune in vindecarea stomacului puteti sa obtineti folosind tinctura de sofora japoneza, 50 g de seminte se toaca si se lasa la macerat in 350-450 ml alcool timp de 7 (sapte) zile. Se bea dimineata pe nemancate 1 ml de tinctura, dizolvat in 150 ml apa.
Daca durerile sunt provocate de inflamatia cronica a pancreasului, preparati un amestec dinradacina de brusture, iarba mare, troscot, pelin, coada calului, flori de galbenele, musetel, imortela, frunze de dentita. Toate plantele se maruntesc in rasnita de cafea sau in masina de tocat carne si se amesteca foarte bine. intr-un termos se pun doua linguri cu varf de amestec din plante peste care se toarna 250 ml apa clocotita si se infuzeaza timp de 20-25 minute. Dupa racire se strecoara prin tifon, se scurge bine si se adauga apa fiarta pana se ajunge la 25 ml. Se bea cate 75 ml cu 30 minute inainte de masa de trei ori pe zi timp de osaptamana. Dupa o pauza de sapte zile, curele se repeta. Zilnic se prepara infuzie proaspata.
– inca o reteta pentru ulcer stomacal. La ora sapte dimineata se bea o lingurita de alcool dublu rafinat fara apa, peste 10 minute o lingura de ulei de masline. Peste 30 minute se consuma 3/4 pahar terci de gris subtire ca smantana (grisul se fierbe cu apa, fara sare sau zahar). Peste doua ore bolnavul poate lua prima masa, evitand mancaruri prajite si piparate. Cura dureaza trei saptamani, apoi o saptamana se face pauza, dupa care cura se repeta.
O alta reteta pentru vindecarea ulcerului: se bat bine 2 oua crude, 2 linguri de ulei si 2 linguri de zahar pudra. Se consuma cu 30 minute inainte de masa timp de o luna.
Daca ulcerul provoaca hemoragie gastrica, se scoate (dezgroapa) din pamant radacina de pir tarator, se curata bine cu periuta, se spala si se taie marunt. Radacina proaspata, in proportie de o lingura de radacina la 250 ml apa, se infuzeaza o ora; daca radacina este uscata se fierbe 2-3 minute inainte de infuzare. Se bea dupa strecurare, calda de trei ori pe zi inainte de masa timp de doua saptamani.
0,5 Kg morcov si miez de nuca se trece prin masina de tocat. Se topeste 0,5 Kg unt si imediat se amesteca cu morcovul si nucile tocate. Dupa racire in masa (compozitia) obtinuta se incorporeaza si 0,5 Kg miere de albine. Se consuma cate o lingura din amestec de trei ori pe zi cu 30 minute inainte de masa. La inceputul curei uneori apar dureri suportabile, legate de curatarea suprafetelor interioare ale tractului digestiv si de cicatrizarea ranilor.
Se amesteca bine coada calului cu pelin in cantitati egale. 1 lingurita cu varf din amestec se fierbe cu 200 ml de apa, 3 minute, se acopera, se lasa sa se raceasca, se strecoara si se imparte in doua parti, pentru ca sa fie luate una dimineata si cealalta parte seara.
1 planta de vetrice, bine spalata, se taie marunt, se toarna peste ea 250 ml apa clocotita si se lasa in termos sau intr-un vas acoperit si invelit intr-o tesatura mai groasa (sau perna) 2 ore. Beti cate 2 linguri cu 30 minute inainte de masa.
Se amesteca in cantitati egale flori de tei, musetel si seminte de fenicul. 1 lingura de amestec cu 1 pahar de apa clocotita se infuzeaza 30 minute, se strecoara, se imparte in 3 doze, care se iau cu 30 minute inainte de mesele principale.
– 2 lingurite de muguri de mesteacan, pelin si coada soricelului se fierb in 500 ml apa timp de 15 minute. Se beau cate 100 ml de 4 ori pe zi sau cate 200 ml de 2 ori pe zi.
– Se amesteca bine 100 g matase de porumb, 75 g galbenele, 100 g imortele. Seara se pun in termos 2 linguri din amestecul de plante peste care se toarna 2 pahare de apa clocotita. Dimineata se strecoara si se beau cate 100 ml de 4 ori pe zi cu 30 minute inainte de mese.
Daca aveti ulcer, in orice zona a tractului digestiv, puteti folosi urmatoarea reteta. Dimineata dizolvati 1 ml de sofora in 150-200 ml apa distilata si beti aceasta cantitate zilnic, timp de 4 saptamani.
Se scot membranele din 1 kg de nuci, se macina, se amesteca cu 1/2 litru alcool de consum, se lasa timp de 20 zile la intuneric. Cu 30 minute inainte de masa luati 1 lingura de tinctura, dar sa nu mai beti absolut nimic pana la masa.
In caz de gastrita se prepara sirop din petale de maces, care se spala cu apa rece, se usuca si se amesteca cu un pahar de zahar pudra. Se freaca amestecul foarte bine pana cand zaharul se topeste. Se pastreaza intr-un borcan sterilizat, in frigider. inainte de culcare se bea o lingura de suc de ceapa cu o lingura de apa, apoi un ceai verde sau de galbenele cu o lingurita de sirop din petale de maces, timp de 10 zile.

Posted in Uncategorized

Visam sa fim sanatosi si …totusi…!


In caz de pielonefrita cronica, rinichii se curata cu fasole. Un pahar de fasole inmuiata se fierbe intr-un litru de apa, timp de doua ore pe foc slab. Oala se acopera pentru ca apa sa nu se evapore. Apa se strecoara, fasolea se toaca si se mananca fara sare si ulei, doar cu apa in care s-a fiert. Nu se mananca altceva. Se beau si ceaiuri din plante, care se folosesc la tratarea rinichilor. Dieta (curatarea rinichilor) dureaza sapte zile.
Daca aveti dureri insuportabile, luati o pastila de penicilina sau streptomicina si o pastila de ampicilina. Dupa calmarea durerilor se infuzeaza 30g coada caluluiintr-un pahar de apa clocotita. Dupa racire se strecoara, se stoarce bine si se bea cate 1/3 pahar de trei ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa. Se bea nu mai mult de cinci zile. i7s3918im14rcn
Urmatoarea etapa dupa coada calului: o lingura de ovaz nedecorticat, pisat, se fierbe 15 minute in 25 ml lapte, apoi se toarna in termos si se lasa 45 de minute. Se consuma astfel: in prima zi 1/2 pahar, a doua zi un pahar, zilele trei, patru, cinci, etc. se adauga cate un pahar zilnic, pana cand cantitatea laptelui o sa ajunga la un litru. Apoi cantitatea laptelui scade zilnic cu cate un pahar dupa aceeasi schema, pana se ajunge la 1/2 pahar. Tratamentul se repeta de 3-4 ori.
Procesul inflamator se trateaza cucrengute de visin, care se culeg primavara cand mugurii abia incep sa creasca. Se taie varfurile crengutelor (lungimea de 8-9 cm), se spala, se usuca; daca ati cules mai multe crengute, ca sa le folositi pana la sfarsitul anului se impacheteaza. intr-un vas cu 2 litri apa rece se introduc 8 -10 crengute de visin; se pune pe foc si se fierbe 10 minute, apoi se mai tine lichidul in termos sau invelit intr-o plapuma groasa inca 30 minute. Se bea cate un pahar, indulcit cu miere de albine de 4-5 ori pe zi, timp de 10 zile. Dupa o pauza de 10 zile se repeta de 3-4 ori Tratamentul. Crengutele se folosesc de 2-3 ori.
In loc de apa, pentru baut se foloseste ceai din matase de porumb si muguri de mesteacan. La 1 litru apa rece se pun cate 3 lingurite din fiecare planta si se fierbe 10 minute; se lasa acoperit sa se raceasca.
Daca durerile sunt provocate de glomerulonefrita, 1 lingura de cimbru cu 1 litru de apa rece se pune pe foc, se aduce pana la fierbere si se lasa invelit bine timp de 24 ore. Se strecoara prin vata sau tifon si se bea cate 100 ml de trei ori pe zi timp de 20 de zile. Ceaiul din cimbru:
_ regleaza si functionarea pancreasului.
Uneori durerile apar daca in rinichi se gasesc pietricele sau nisip. Pentru eliminarea lor se bea fara dozare (cu cat mai mult cu atat mai bine) ceai din 3 fructe de maces, 4-5 flori de galbenele, 2-3 linguri de matase de porumb, 1 lingurita de troscot si 1 lingurita de imortela. Plantele se fierb intr-un litru de apa timp de doua minute, acoperit si se lasa la macerat timp de 10 ore intr-un recipient inchis si invelit bine (sau in termos).
Pentru a dizolva pietrele la rinichi se iau 15 pipote de gaina, se scoate pielita interioara (de culoare galbena); aceasta se spala bine si se usuca in cuptor, se face apoi din ea un praf si se pastreaza intr-un borcan de sticla bine inchis. Se administreaza timp de 2 luni dimineata pe nemancate cate 1/2 lingurita, dupa care se bea apa. Peste 2-3 luni se repeta procedura. Acest praf are efect curativ si contra dizenteriei. Pentru dizenterie se va administra de 2-3 ori pe zi.
Pentru eliminarea pietrelor, se iau tulpini de mazare (fara radacini), inainte de inflorire. Se taie marunt; peste 2 linguri de tulpini se adauga 1,5 pahare cu apa fierbinte, se lasa timp de 30 minute si se strecoara. Se beau cate 2 linguri inainte de fiecare masa timp de 1 luna.
Pentru a scoate pietrele de la rinichi se bea de 3-4 ori pe zi amestec din suc de morcov, castraveti si sfecla (cate 1/2 pahar), plus sucul unei lamai. Dupa cateva saptamani nisipul si pietrele dispar. De asemenea, se poate amesteca suc de ridiche neagra cu miere in proportie 1:1; se bea cate 1 lingurita de 3 ori pe zi inainte de masa.
Daca aveti pietre la vezica biliara luati un pahar de zer proaspat, incalziti-1 dar nu-1 fierbeti. Adaugati 1 lingurita de miere. Beti de 3 ori pe zi cu 20-30 minute inainte de masa.
In cazul in care rinichii se lasa in jos, apar dureri in zona lombara. Atunci, in afara de exercitii speciale, se bea in cantitati nelimitate ceai dintr-un litru de apa, o lingurita de seminte de marar, un buchetel de musetel (5-6 plante), 1 lingurita seminte de in si 4 flori (inflorescente) de salcam alb. Plantele se fierb acoperite timp de un minut si se lasa acoperite pana la racire.
Nisipul din rinichi si bila, in spitalul din Kremlin (pentru conducatorii statului Sovietic) se inlatura cu un amestec din 300 ml suc de lamaie, 300 ml glicerina (din farmacie) si 600 ml apa distilata. Se bea cate o lingura cu 30 minute inainte de masa. inainte de a fi consumat lichidul se agita. Folosind metoda aceasta imbunatatiti si starea articulatiilor mici, deoarece se curata si ele de saruri.
Radacinile de maces se folosesc pentru eliminarea pietrelor formate cu mult timp in urma (vechi). 8 linguri de radacini taiate marunt se fierb intr-un litru de apa pe foc mic timp de 15 minute. Vasul se ia de pe foc, se inveleste intr-un prosop gros si se lasa asa 2 ore. Se strecoara si se bea cate 0,5 (jumatate) pahar de patru ori pe zi timp de 40 zile. Dupa o pauza de 30 zile cura se repeta. –  Pentru divizarea (sfarmarea) pietrelor batranii mai foloseau si seminte de morcov, care se rasnesc si se consuma de trei ori pe zi cu 30 minute inainte de masa (se iau pe varful cutitului) timp de 1-2 luni. Semintele se folosesc si sub forma de ceai; 3 linguri de seminte se infuzeaza in termos cu trei pahare de apa clocotita timp de 12 ore. Se bea cald cate 1/2 pahar de 6 ori pe zi inainte de masa si intre mese.
Coji de pepene verde (fara stratul tare din exterior, acesta se inlatura) se dau pe razatoare, se amesteca cu zahar sau miere de albine si se pastreaza in frigider, in sticle de culoare inchisa. Cate o lingura de suc se bea impreuna cu ceai in timpul mesei. Reteta poate fi folosita in cazul pietrelor din bila.
Despre puterile de vindecare ale brusturelui stie probabil toata lumea. in tratarea pietrelor se folosesc frunzele vezi sau uscate; 60 g de frunze se infuzeaza in termos cu 600 ml apa clocotita timp de patru ore. Se beau cate 200 ml de trei ori pe zi inainte de masa. Reteta propusa se foloseste si in cazurile de ulcer stomacal, ulcer duodenal, pietre la ficat.
– 2 linguri radacina de pir (chir) tarator taiat marunt se lasa timp de opt ore (sau peste noapte) in 500 ml apa rece de izvor. Se bea cate un pahar de trei ori pe zi intre mese.
–  Pentru eliminarea nisipului se foloseste o metoda radicala: 10 lamai se spala bine cu apa fierbinte si se dau prin masina de tocat Se amesteca cu 2 litri de apa fiarta si racita, plus 2 linguri de glicerina si se lasa 30 minute intr-un loc cald. Se strecoara si se bea cate un pahar la fiecare 10 minute; tot amestecul trebuie baut in maxim doua ore. Dupa ce toata cantitatea s-a baut, pe rinichi se aplica o perna electrica fierbinte sau cateva sticle umplute cu apa fierbinte. in timp ce incepe eliminarea nisipului, uneori apar si dureri; de aceea se recomanda ca bolnavul sa stea intr-o cada cu apa fierbinte sau sa ia pastile NoSpa.

Semintele de urzica se consuma o data pe zi, cate 3 grame de seminte, de preferinta rasnite; se tin in gura 2-3 minute, apoi se inghit, in lipsa semintelor se folosesc flori de urzica. intr-o sticla se pun pana la 1/3 flori de urzica peste care se toarna tuica pana se umple sticla. Se lasa la macerat 10 zile inchisa bine si la intuneric. Se bea cate o lingura cu 150 ml apa de trei ori pe zi dupa masa.
Scaiul este o buruiana de care nu se bucura lumea. Dar nu degeaba a aparut el in gradina Domnului. Este folosit in diferite afectiuni, mai ales pentru pietre la rinichi. 0 lingura de planta se pune intr-un pahar de apa fierbinte si se fierbe timp de un minut, apoi se infuzeaza 12 ore. Se bea cate o jumatate de pahar, de doua ori pe zi inainte de masa, timp de doua saptamani.
O metoda mai puternica pentru eliminarea pietrelor. Se amesteca bine cate o lingurita de radacina de patrunjel, radacina de papadie, maces, porumbar, flori de morcov salbatic, galbenele, urzica si paie de secara, toate maruntite cat mai bine. Se toarna peste ele patru pahare cu apa si se fierb timp de 10 minute; se lasa acoperite pana la racire, apoi se strecoara. Se bea cate o jumatate de pahar cu 30 minute inainte de masa.
Daca durerile renale sunt provocate de un chist al rinichiului, sau polichistoza, incercati sa va tratati cu ajutorul plantelor, care au putere de dizolvare a chistului.
Frunze tinere de brusture se spala, se usuca si se trec prin masina de tocat. Sucul se stoarce prin 2-3 straturi de tifon si se pastreaza intr-o sticla bine inchisa in frigider. Se bea strict dupa urmatoarea schema, timp de o luna. Prima si a doua zi se bea cate 1 lingurita de doua ori pe zi, a treia si a patra zi cate 1 lingurita de trei ori pe zi, in continuare cate 1 lingura de trei ori pe zi luata intre mese. Daca timp de o luna problema se rezolva doar partial, se repeta Tratamentul inca o data.
Radacina de iarba mare se spala bine cu apa rece si se rade sau se toaca marunt; se amesteca bine 30 g radacina cu 2 linguri de zahar si 1 lingura de drojdie. Se toarna peste amestecul obtinut 3 litri apa calda si se lasa doua zile intr-un loc cald. Se bea cate 0,5 pahar de trei ori pe zi inainte de masa, pana se termina lichidul. Dupa o pauza de 20 zile cura se repeta.
Nuci verzi tocate se amesteca cu o cantitate egala de zahar sau miere de albine si se lasa bine inchise intr-un loc fara lumina timp de o luna. Sucul obtinut se bea de trei ori pe zi inainte de masa.
Un pumn flori de galbenele cu 700 ml alcool dublu rafinat se Iasa la macerat doua saptamani intr-un borcan invelit in tesatura de culoare neagra si la caldura (langa soba sau calorifer). Borcanul se agita zilnic. Alcoolul se strecoara prin tifon si florile se storc bine. Se bea cate o lingura cu 50 ml apa de trei ori pe zi cu 30 minute inainte de masa.
Pentru curatarea rinichilor se folosesc seminte de in. Un pahar de apa cu o lingurita de seminte se fierbe cinci minute pe un foc mic. Dupa racire se bea cate jumatate de pahar la fiecare doua ore timp de doua zile. inainte de consumare, fiertura se dilueaza cu apa fiarta. – Pentru vindecarea pielonefritei se amesteca 10 linguri de miere de albine cu 5 linguri seminte de telina pisate. Amestecul se incalzeste pe aburi (bai marin) timp de 20 minute. Copii beau cate o lingurita cu 30 minute inainte de masa timp de o saptamana, iar adultii timp de o luna. Daca boala a capatat forma cronica, Tratamentul va dura mai mult timp.
In tratarea pielonefritei se mai folosesc si aplicatii cu argila amestecata cu otet de mere.Argila unsa pe o bucata de tesatura mai groasa se aplica pe regiunea rinichilor si se tine timp de sase ore, sapte zile la rand. in acelasi timp se tine o dieta alimentara, painea se inlocuieste cu mamaliga, se bea ceai din matase de porumb si din seminte de bostan.