Povestea mea

Îţi mai aminteşti, Doamne?… Când Te- am simţit în inima mea pentru prima dată, nu eram decât un copil care nu ştia ce vrea de la viaţă şi, nu ştiam să iubesc cu adevărat o persoană… nu ştiam că împreună cu Tine voi descoperi misterele acestei lumi…

Am început printr- o singură conversaţie şi de atunci, ne- a legat o prietenie destul de strânsă, zic eu!…

Apoi, când am mai crescut, ne- am întâlnit la biserică… TU, bucuros că mă revezi, iar eu… ruşinoasă şi nu ştiam cum să mai încep o conversaţie… Încă de la început am crezut în prietenia noastră şi ştiam că nimic nu mi se va mai întâmpla… Zilele zburau, parcă!… Orele!!.. Orele treceau la fel de repede şi gândul meu a început să zboare la Tine…

Oare, chiar începeam să simt ceva pentru Tine?… Mi se părea a fi doar o simplă atracţie?… Şi aceste întrebări începusem să mi le pun în fiecare zi şi în fiecare noapte… Apoi, am constatat că vremea trecea şi eram din ce în ce mai apropiaţi, ne înţelegeam de minune şi totul cu Tine era extraordinar…

Venise timpul şcolii şi începusem să ne întâlnim tot mai des, doar ca să stăm de vorbă… Eu, să vorbesc cu Tine, să îmi plâng durerea, să Îţi destăinui cele mai ascunse secrete ale inimii mele, iar TU… din înaltul Cerului mă priveai cu dragoste şi îmi zâmbeai fericit pentru că şi astăzi am avut timpul nostru de conversaţie…

Într- o seară, din vremea aceea, Te- am sunat, spunându- Ţi: Alo, Tata?!… Eşti Acolo?!, iar Tu nu ai ezitat să apari… Frumosule ce eşti!!… Parcă anume, m- ai aşteptat să Te chem!!… Şi atunci, în seara aceea, Ţi- am spus pentru prima dată: Te iubesc, Tată! Iartă- mă, Tată! Atunci, inima Ta a început să bată cu putere şi, mai Ţii minte ce ai făcut?!… M- ai luat pe braţele Tale!… Şi pentru prima dată am simţit că Cineva mă iubeşte şi că Acel Cineva nu era nimeni altul decât TU!… Da!… Tu erai!… Iar răspunsul Tău plin de o dragoste neimaginabilă, a fost: ” Te iubesc, fiica Mea! Pentru Tine sunt gata să înfrunt orice şi pe oricine! Ai mare preţ în Ochii Mei!… De aceea, L- am trimis pe Fiul Meu, pe pământ, să te răscumpere cu Sângele- I preţios! Am făcut toate acestea pentru că te iubesc!… Da!… Te iubesc!”…

Timplul a trecut şi noi eram tot mai fericiţi … ne înţelegeam perfect!

Astăzi, pot declara că sunt fericită alături de Tine şi că, în fiecare zi mă faci să mă îndrăgostesc de Tine!!

******

Dese sunt momentele care mă fac să mă întreb care este scopul meu în această viaţă..
De multe ori, când îmi pun aceste întrebări, mă simt goală, pustiită şi memoria nu reactualizează decât evenimentele negative care mi s-au întâmplat.. Cu cât mă întreb mai mult, cu atât realizez cât de puţin mă cunosc.. Cu cât sap mai adânc pentru a primi răspunsuri, cu atât mă adâncesc şi mai mult într- o stare de agonie.. În acele momente simt că îmi pierd identitatea şi parcă nu mai sunt eu…
Atunci când trec prin astfel de momente şi îmi spun că nu mai pot, mă gândesc imediat la câteva lucruri vitale şi îmi spun că:
¤ viaţa este cel mai frumos cadou pe care mi l- a dat Dumnezeu;
¤ toate lucrurile câte mi s- au întamplat până în prezent ( pozitive şi negative) au avut scopul de a mă învăţa câte o lecţie de viaţă;
¤ dacă sunt ceea ce sunt astăzi nu este meritul meu, ci al lui Dumnezeu;
¤ scopul vieţii mele pe pământ este cel care mi l- a oferit Dumnezeu, şi anume: acela de a- L onora cu tot ce El mi- a dat ( daruri native şi spirituale) ;
¤ secretul unei vieţi frumoase constă într- o gândire sub controlul absolut al lui Dumnezeu;
¤ oamenii fericiţi sunt cei care ştiu ce vor şi care se luptă neîncetat pentru ceea ce îşi doresc;
¤ fiecare zâmbet oferit cu dragoste poate însenina ziua cuiva;
¤ viaţa este frumoasă în fiecare secundă, minut, oră, zi şi că nu se merită să o irosesc;
¤ încrederea trebuie să mi- o pun NUMAI în El, care nu dezamăgeşte NICIODATĂ;
¤ toată recunoştinţa i se atribuie lui Dumnezeu – Prietenului meu iubit!!

Concluzie?!

Mereu am de învăţat din fiecare lucru pe care îl întâlnesc în calea mea însă depinde atitudinea cu care îl întâmpin..

Advertisement