Trandafirul din Saron


Numele Tău este ca o mireasmă revărsată de aceea, Te iubesc, Doamne!… Pe drept eşti iubit!

Sunt bolnavă de dragostea Preaiubitului meu, de dragostea Lui… Aud glasul Preaiubitului meu!

Iată- L că vine, sărind peste munţi, săltând pe dealuri… Iar glasul Lui duios şi dulce, Preaiubitul meu îmi spune: “ Nu stârni dragostea! Nu o trezi până nu vine ea!”… Glasul Lui e dulce şi Faţa Îi este plăcută!

El este Trandafirul din Saron, un crin din văi… El este ca un crin în mijlocul spinilor; ca un măr între copacii pădurii – aşa este Preaiubitul meu între tineri! – Eşti frumos de tot, Iubitule, şi n- ai nici un cusur… Mi- ai răpit inima numai cu o privire!

Mireasma Ta preţuieşte mai mult decât toate miroznele… Eşti Izvorul de ape vii ce curge din Liban…

Oh! Preaiubitul meu se deosebeşte de milioanele de tineri! El este alb şi rumen, deosebindu- se din zece mii… Capul Lui este o cunună de aur curat iar pletele Lui sunt ca nişte valuri, sunt negre cum e corbul… Ochii Lui!… Ochii Lui sunt ca nişte porumbei pe marginea izvoarelor, scăldaţi în lapte şi odihnindu- se în Faţa Lui … Obrajii Lui sunt ca nişte straturi de miresme, iar Mâinile Lui sunt nişte inele de aur ferecate cu pietre de crisolit, Trupul Lui este un chip de fildeş lustruit, acoperit cu pietre de safir… iar picioarele Lui sunt ca nişte stâlpi de marmură albă, aşezaţi pe nişte temelii de aur curat…

Înfăţişarea Lui  este ca Libanul, pare un tânăr ales ca cedrii… toată Fiinţa Lui este plină de farmec…

Aşa este Iubitul meu, aşa este Scumpul meu!…