Fii binecuvântată, România !!!


“Ți s- a arătat omule ( România), ce este bine și ce alta cere Domnul de la tine, decât să faci dreptate, să iubești mila și să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” ( Mica 6:8)

Domnul să te binecuvânteze, România!
Domnul să binecuvânteze Biserica Sa. 🙏🏻

“ Smeriţi-vă în faţa Domnului, şi El vă va înălţa.” ( Iacov 4:10)

Iubesc țara în care Dumnezeu a hotărât să mă nasc. Iubesc oamenii din această minunată țară.

Iubesc frumosul acestei țări. Știm să fim și uniți atunci când este nevoie. În comparație cu alte popoare, a mai rămas în noi bunătate, empatie, dragoste față de semeni etc.

Dacă începem să ne smerim mai mult, atunci Dumnezeu va face lucruri mari cu fiecare dintre noi.

La muți ani, vouă!

Edi – 4 luni
Advertisement

Ezechia


„Iată ce a făcut Ezechia în tot Iuda. El a făcut ce este bine, ce este drept, ce este adevărat înaintea Domnului Dumnezeului său.

A lucrat cu toată inima și a izbutit în tot ce a făcut pentru Casa lui Dumnezeu, pentru lege și pentru porunci, ca să caute pe Dumnezeul său.”
‭‭

2 Cronici‬ ‭31‬:‭20‬-‭21‬ ‭VDC‬‬

Pe Ezechia îl putem defini ca un om al credinței.

A fost un rege bun și credincios.

A făcut destul de multe lucruri bune.

Credința lui Ezechia în Dumnezeul pe care- L căuta, nu stătea în sentimente, ci era un fapt împlinit în viața sa.

Credința lui exista în sufletul său prin Duhul Sfânt. Era o convingere născută în duhul său.

Așadar, Ezechia a fost un om al credinței autentice în Dumnezeu, iar aceasta i- a schimbat viața. Acum, el schimbă împărăția peste care domnește.

C: Perla Suferinței

O zi cu Sofia


Nu uita să vizionezi videoclipul pe care l- am creat, surprinzând câteva cadre din ziua petrecută împreună cu Sofia. 👇👇

Sofia, fetița prietenilor mei – 6 ani

Numele locului de joacă se numește “ Căsuța cu povești”.

Draga de ea!!

Plină de bucurie, de atâta inocență pe care doar un copil o poate avea, mi- a spus răspicat: “ Eli, ziua aceasta petrecută cu tine a fost plină de aventuri!”

Păi, cum să nu te facă să o iubești și să petreci timp de calitate cu astfel de copii?!

Nu se putea să lipsească ultimul popas la cofetărie. Să petrecem ca fetele. 😅🤗
În câteva zile va împlini 7 ani. M- a pus să îi promit că îi voi face o ședință foto. Abia aștept !

Cine e Dumnezeu?


Dumnezeu este _______.

La ce te-ai gândit imediat? Poate tu-L cunoști pe Dumnezeu drept ca un Tată iubitor. Sau poate tu l-ai experimentat pe Dumnezeu ca Vindecătorul și Cel ce-ți poartă de grijă. Sau poate, tu te gândești la Dumnezeu ca fiind distant, mânios și plin de judecată.

Indiferent de cum ai răspuns, viziunea ta despre Dumnezeu poartă o greutate incredibilă în viața ta. De fapt, pastorul și autorul cunoscut A.W. Tozer a scris: „Ceea ce ne vine în minte atunci când ne gândim la Dumnezeu este cel mai important lucru despre noi înșine.” 

Viziunea noastră despre Dumnezeu influențează modul în care ne uităm la noi înșine, la alții și la lumea din jurul nostru. De aceea e important să ne clădim fundația despre cine e Dumnezeu, bazată pe adevărul neschimbător al Cuvântului Său – și nu pe starea temporară a sentimentelor noastre. 

Poate că ai experimentat durere, pierdere sau dezamăgire ce te-a lăsat simțindându-te mânios pe Dumnezeu. Poate că ai întâlnit alți creștini care te-au făcut să te simți judecat și condamnat, așa că te gândești că și Dumnezeu e la fel. Poate că ai încercat să te rogi sau să te conectezi cu Dumnezeu, dar nu simți nimic, așa că acum crezi că El e distant, rece sau nepăsător. 

Acele experiențe și sentimente sunt valide, dar nu sunt o reprezentare adevărată a caracterului lui Dumnezeu. 

De fapt, să ne distorsioneze imaginea despre Dumnezeu, a fost una dintre tacticile vrăjmașului încă de la început. În Grădina perfectă Eden, Dumnezeu umbla cu Adam și Eva, oferindu-le doar o limită: Nu mânca din pomul cunoștinței binelui și răului. Dar dușmanul a intervenit, întrebând-o pe Eva dacă Dumnezeu chiar a zis că nu putea, și apoi a convins-o că Dumnezeu îi ascundea ceva de care ea avea cu adevărat nevoie. 

Ca și rezultat, ea a mâncat din fruct, și păcatul a intrat în lume, rupând relația noastră cu Dumnezeu. 

Totuși, prin toate acestea, caracterul lui Dumnezeu nu s-a schimbat niciodată. El a pregătit cu drag acoperăminte pentru Adam și Eva, ceea ce a prezis cel mai puternică dovadă de dragoste prin sacrificiul Său: l-a trimis pe Fiul Lui perfect, să trăiască o viață fără păcat și a murit în locul nostru ca să restaureze relația cu El. 

Uneori e tentant să ne gândim că Dumnezeul Vechiului Testament este doar plin de judecată, și că doar în Noul Testament vedem mila prin Isus. Dar în realitate, Dumnezeu a căutat întotdeauna oamenii păcătoși cu bunătatea Sa cu mult înainte ca ei să-L caute pe El. El a fost întodeauna credincios în împlinirea promisiunilor Sale. Și El a fost întotdeauna și drept și plin de milă, sfânt și plin de dragoste, atotputernic și neschimbător. 

Caracterul lui Dumnezeu e prea adânc, bogat și extraordinar ca să poate fi descris complet, dar vedem indicii de-a lungul Bibliei. 

Așa că, pe măsură ce te gândești la Dumnezeu, consideră modul în care îți formezi perspectiva asupra Lui. Este bazată pe adevărul Cuvântului Său sau pe durerea experiențelor tale trecute? 

Edi- 9 luni

Nu te teme de Goliat


Dumnezeu este cu tine.

Da, chiar acum în față îmi stă un Goliat, însă aleg să mă încred în El. Așa cum mi- a purtat de grijă, încă de când eram în pântecul mamei, tot așa îmi va purta de grijă și mai departe.

Îmi vine în minte David. Ce exemplu extraordinar a rămas de- a lungul secolelor. Chiar și astăzi.

David- un băiețandru. L- au adus dense câmp, unde era cu oile, și a fost uns, iar Duhul Domnului a rămas peste el începând chiar din acel moment ( 1 Samuel 13).

David s- a luptat cu Goliat. Datorită geloziei bolnăvicioase și stării lui nervoase, Saul – regele tulburat de un duh necurat, Duhul lui Dumnezeu a fost peste David. ( 1 Samuel 17- 29)

David nu s- a temut de Goliat, ci “ s- a întărit în Domnul, Dumnezeul lui. ( 1 Samuel 30: 4-6)

Ce exemplu minunat avem și în Domnul Isus, Cel care S- a identificat cu noi în totalitate și a rămas OM până la capăt.

Edi – 9 luni

Învierea lui Lazăr


“ Marta a zis lui Isus: ‘ Doamne, dacă ai fi fost aici, n- ar fi murit fratele meu !

Dar și acum, știu că orice vei cere de la Dumnezeu, Îți va da Dumnezeu !’

Ioan 11: 21,22

Chiar și atunci când pare că Dumnezeu a întârziat, este prea devreme ca să renunți.

Chiar și atunci când visul tău pare mort și îngropat, este prea devreme să pui punct.

În versetele de mai sus, extrag două grade ( ca să le spun așa) de credință pe care le face Marta, și anume:

1. “ Doamne, dacă ai fi fost aici, n- ar fi murit fratele meu.”

Credința de gradul I este o credință preventivă.

Asemeni rugăciunii Martei, rugăciunile de gradul întâi ia măsuri preventive. De exemplu: Îi cerem lui Dumnezeu să ne ferească de lucrurile rele. Ne rugăm să ne păzească în călătorie sau să ridice un zid protector în jurul nostru.

Nu este nimic greșit în asta, însă există o altă dimensiune, aș spune eu, a credinței.

2. Credința de gradul II este o credință a învierii.

Este o credință care crede că Dumnezeu poate inversa ireversibilul. Care crede că nu s- a sfârșit până când Dumnezeu SPUNE că s- a sfârșit.

Declarația de credință a Martie:

“ Dar și acum, știu că orice vei cere de la Dumnezeu, Îți va da Dumnezeu.”

Cum trecem de la credința de gradul I la credința de gradul II?

Este ușoară această trecere?

NU !!!

Momentele dificile sunt cele care ne învață să ne rugăm stăruitor.

Irina


Așa cum v- am obișnuit ( sau poate nu!), împreună cu niște prieteni, care sunt lideri în Vlad Țepeș, mergem de câteva ori pe săptămână în acest sat din județul Călărași și ne implicăm , în funcție de posibilități, în diferite proiecte pe care le demarăm.

Ne place să petrecem timp cu oamenii și să investim valorile biblice în viețile copiilor, dar și în viețile celor mai mari.

Astăzi am sărbătorit- o pe cea mai mică dintre copii. Pe Irinuca. Astăzi a împlinit 1 an de când Dumnezeu a hotărât să o trimită în mijlocul familiei.

Mai jos voi posta câteva cadre pe care le- am surprins cu pitica și prietenii ei.

La mulți ani, draga noastră. Ești bucurie pentru cei din jur. Ne rugăm ca brațele Domnului să te înconjoare de acum încolo.

Din Cetatea Robiei în Țara Libertății


Cuvântul Său – călătoria noastră spre eliberare.

Pe măsură ce experimentăm libertatea în Hristos, ne schimbăm radical. Iar, unul din cele mai groaznice coșmaruri este să asimilezi cunoștințele din Cuvântul Său, și la sfârșit, să ai mâinile îngreunate de cătușele robiei.

Această tragedie ar putea fi o realitate, dacă nu Îi permitem lui Dumnezeu să aibă acces la cele mai intime colțuri ale inimii.

„Și El zice:

„Croiți, croiți drum, pregătiți calea, luați orice piedică din calea poporului Meu!”

Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfânt: „Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie, dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite.”
‭‭‬‬

Isaia‬ ‭57‬:‭14‬-‭15‬ ‭VDC

Care este Ierihonul tău?


Pentru ce promisiune te rogi?

În jurul cărui vis se învârte viața ta?

Trasează cercuri de rugăciune în jurul identificării Ierihonului tău;

– pentru promisiunile pe care dorești ca Dumnezeu să le împlinească;

– pentru visurile pe care Dumnezeu dorește să le urmărești.

Aceasta este ținta.

Formulează promisiunile, minunile și visele pe care le- a pus Dumnezeu în inima ta.

Avem nevoie de MINUNI diferite în momentele diferite ale vieții.

Urmărim VISE diferite în diferite situații.

Ne rugăm pentru împlinirea unor promisiuni diferite în diferite situații .

Este o țintă mișcătoare.

Ține un jurnal de rugăciune.

Roagă- te !

Definește- ți VISUL !

Cere PROMISIUNEA !

Scrie- ți MINUNEA!

Bartimeu


Marcu 10: 46- 52

“ Ești prea gălăgios.”

“ Exagerezi. Ceri prea mult.”

“Nu meriți.” etc .

Avem tendința de a asculta de glasul înfrângerii și al negativității.

Domnul Isus nu ne ignoră în vreme de nevoie. El dorește să venim la El cu încredere, așa cum a fost orbul Bartimeu, care a înțeles acest adevăr și care ne- a lăsat un puternic exemplu. Știm cu toții povestea lui.

Haideți să facem un exercițiu de imaginație.

Bartimeu :

– așezat pe marginea străzii, cerșea;

– datorită deficienței de vedere, el nu putea să facă nimic;

– când a auzit că Isus trecea pe acolo, a început să strige și să ceară vindecare;

– mulțimea îi spunea să tacă, însă el striga și mai tare.

Da. Bartimeu era gălăgios. Era exagerat. Nevoile lui trebuia să fie auzite.

Domnul Isus nu îl ignora. I- a ascultat nevoia și l- a vindecat.

De ce?

Pentru că Bartimeu a știut la Cine strigă după ajutor.

„ El a auzit că trece Isus din Nazaret și a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” Mulți îl certau să tacă, dar el și mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!” Isus S-a oprit și a zis: „Chemați-l!” Au chemat pe orb și i-au zis: „Îndrăznește, scoală-te, căci te cheamă.” Orbul și-a aruncat haina, a sărit și a venit la Isus.”
‭‭

Marcu‬ ‭10‬:‭47‬-‭50‬ ‭VDC‬‬

Concluzie:

Asemeni lui Bartimeu, strigă mai tare. Nu le permite celor din jur să te reducă la tăcere. Continuă să cauți până vei găsi. Continuă să strigi până vei fi auzit. Lasă- ți vocea auzită.

Arhivă personală

Încununezi… La mulți ani!


Încununezi anul cu bunătățile Tale
și pașii Tăi varsă belșugul.”

Psalm 65:11

Doamne, mă rog ca anul în care am intrat să fie unul însoțit de această promisiune. Așa cum ai făcut- o în toți acești ani.

Mă rog ca bunătatea Ta să îmi copleșească inima pentru a da mai departe.

Mă rog ca dragostea Ta să îmi umple inima pentru a- i îmbrățișa pe cei în nevoie.

Mă rog ca Înțelepciunea Ta să îmi fie veșnic călăuză în drumul meu spre Cer.

Mă rog ca binecuvântarea Ta să fie peste mâinile mele. Tot ce ating să devină o imagine a Ta.

Mă rog ca binecuvântarea Ta să îmi binecuvânteze picioarele. Oriunde pașii mei vor călca, să aducă pacea Ta.

Mă rog ca ochii mei să privească doar spre Tine. Ținta mea, înaintea ochilor, să fie Cerul Tău.

Mă rog, Tată, ca gura mea să rostească cuvinte de viață, de mângâiere…

Mă rog să împlinești în viața mea tot ce nu am cerut și știi că am nevoie.

Mulțumesc, Doamne, pentru încă un an de viață!

O cerere neobișnuită în căsătorie


Ana Judson a rămas în istoria bisericii creștine ca fiind o misionară specială și dedicată. Este considerată cea mai influentă femeie misionară din istoria Americii. Decizia ei de a se căsători cu Adoniram Judson a făcut-o ca, împreună cu soțul ei, să fie printre primele familii de misionari trimise de America în alte părți ale lumii.

Azi, la timpul devoțional, vă las scrisoarea pe care Adoniram a scris-o tatălui ei ca să îi ceară acordul pentru căsătoria lor:

„Acum trebuie să vă întreb dacă puteți consimți să vă despărțiți de fiica voastră la începutul primăverii viitoare, pentru a nu o mai vedea pe această lume; dacă puteți consimți la plecarea ei și supunerea ei la greutățile și suferințele vieții misionare; dacă puteți consimți la expunerea ei la pericolele oceanului, la influența fatală a climei de sud a Indiei; la orice fel de nevoi și necazuri; la degradare, insultă, persecuție și poate o moarte violentă.

Puteți să consimțiți la toate acestea de dragul Celui care a părăsit casa Lui cerească și a murit pentru ea și pentru dumneavoastră; de dragul sufletelor care pier, nemuritoare; de dragul Sionului și al slavei lui Dumnezeu? Puteți să consimțiți la toate acestea în speranța de a o întâlni curând pe fiica dumneavoastră în lumea slavei, încoronată cu cununa neprihănirii, strălucind în aclamațiile de laudă pe care le va aduce Mântuitorului ei prin gurile păgânilor mântuiți, prin slujba ei, din eternele vaiete și disperare?”

Tatăl ei a consimțit.

Au plecat spre India în anul 1812. Împiedicați să lucreze în India, soții Judson au navigat în Birmania (Myanmar). Ann a făcut o muncă de evanghelizare, a adoptat fete orfane și a educat copii. În 1824 a izbucnit războiul între britanici și birmani, iar Adoniram Judson a fost arestat împreună cu alți străini. Ann i-a salvat viața făcând lobby pe lângă oficialii guvernamentali, aducându-i mâncare în închisoare și făcând presiuni pentru libertatea lui în următorii doi ani. După victoria britanică și eliberarea lui Adoniram, ea a murit epuizată de persecuții și de responsabilitățile familiale și misionare care au copleșit-o în timpul în care el a fost închis. Ultimele ei cuvinte au fost în birmană, limba pe care a învățat-o pentru a sluji cu dragoste și pasiune oamenilor de acolo.

Fiica lor a murit și ea după 6 luni de la moartea mamei…

Puteți compara acel creștinism cu ce trăim noi astăzi?

Ah, toamnă!


Prin bogăția și frumusețea ei, acest superb anotimp ne suprinde atât de des… atmosfera parcă devine ușor melancolică, nu- i așa?

Mai rece pe zi ce trece.

Culorile copacilor alcătuiesc adevărate tablouri ale naturii.

Prin îngălbenirea frunzelor, toamna trezește în mine nostalgii.

Așa cum natura îmbrățișează acest anotimp, așa și noi parcă devenim mai toleranți și înțelepți în fața schimbărilor din viețile noastre.

Atâta grație ne oferă acest anotimp.

Atâta frumusețe în care natura explodează în mii de culori.

Ah, toamnă!

Culorile- ți sunt atât de frumoase. Un superb mozaic din toate.

Stau pe o bancă liniștită cu vedere spre copacii în schimbare. Atâta “aur” mi se revelează înaintea ochilor.

Iubesc toamna!!!

“ Ce frumos înaintează în vârstă frunzele. Ce pline de lumină și culoare sunt ultimele lor zile.”

John Burroughs

La revedere, “ tata”!


“ Scumpă este înaintea Domnului
moartea celor iubiți de El.”

Psalm 116:15

Ai fost un om extraordinar.

Ai fost un luptător.

În cele mai crunte dureri ai ales să nu Îl iei pe Dumnezeu la întrebări. Ai acceptat această necruțătoare boală fără nici o cârtire.

Ai fost un om care accepta ușor lecțiile de viață pe care Dumnezeu ți le- a dat.

Ai fost și vei rămâne un exemplu de bunătate, generozitate, ospitalitate. Și aici sunt multe de spus.

Ai fost omul pe care Dumnezeu l- a ales ca să pot oferi iertare. Să mă eliberez de neiertarea tatălui meu biologic.

Te lăudai cu mine înaintea oamenilor și cu chipul senin și luminat de bunătate le spuneai ce “ fiică” ți- a oferit Dumnezeu.

Ai fost omul cel mai empatic pe care l- am întâlnit in calea mea.

Vei rămâne în amintirea noastră și în inimile noastre.

“ Și nădejdea noastră pentru voi este neclintită, pentru că știm că, dacă aveți parte de suferințe, aveți parte și de mângâiere.”

2 Corinteni 1: 7

Frumusețea caracterului


Un fond de ten.

Un rimel.

Un creion tuș.

Un ruj.

Toate acestea nu sunt decât niște extensii ale frumuseții fizice.

Toate acestea pot ascunde orice defect fizic pe care îl ai. Și le camuflează bine, nu- i așa?

Însă, ce fain este că defecțiunile sau vulnerabilitățile tale nu le poți ascunde sub niciun fel de adaus.

Rănile, dezamăgirile, tristețile, durerile… nimic nu le poate ascunde. Dimpotrivă!!! Ele sunt punți de legatură între tine și oamenii pe care îi întâlnești în drumul tău fie că sunt pentru o perioadă scurtă de timp, fie că sunt pentru toată viața.

Ce fain este atunci când ți se spune cât de frumoasă ești, nu- i așa? Nouă, fetelor, ne place să fim complimentate. Dar oamenii nu frumusețea exterioară o văd. Ei nu văd ceea le izbește ochiul, însă ei văd dincolo de asta. Văd Frumusețea interioară pe care mulți nu o mai au. Au pierdut- o!

Știți cum este cu Frumusețea asta interioară?

Ea se formează din dureri profunde ale inimii, din multitudinile de încercări, din luptele câștigate pe genunchi, dintr- o dorință arzătoare de a semăna tot mai mult cu Cel ce este numit în Scripturi “ cel mai frumos dintre omeni”…

Frumusețea aceasta te îndeamnă să iei ștergarul slujirii, să te pleci în fața celui în durere, și să slujești. Vezi exemplul Fiului lui Dumnezeu.

Știai că Frumusețea are parfum? Să îți dau un exemplu. Stăteam de vorbă cu cineva. Dintr- o dată am simțit un puternic miros de parfum. Cunosc foarte bine acea persoană. Nu prea folosește parfum. Nu are nevoie. Foarte rar se parfumează. Am întrebat- o cu ce parfum s- a dat. În momentul acela nu se dăduse cu nimic. Caracterul ei însoțit de prezența lui Dumnezeu făcea ca locul acela să miroase a parfum. Și nu oricare. Unul special.

Frumusețea caracterului tău sa fie de un miros cum oamenii nu l- au mai întâlnit.

De meditat !


Câți oameni ți-au alinat durerile și câți ți-au înțeles slăbiciunile și rătăcirile omenești, fără să te judece?

Câți au alergat grăbiți spre tine să îți aducă ceva atunci când aveai lipsuri? Câți dintre ei ți-au șters lacrimile?

Câți ți-au adus fericirea la ușă? Câți dintre ei ar renunța acum la confortul lor și la pacea sufleteasca, pentru tine?

Dacă mâine, lumea-ntreagă s-ar întoarce împotriva ta, câți s-ar lupta cu ea pentru tine?

Dacă mâine s-ar spune minciuni despre tine, câți dintre ei ți-ar lua apărarea și câți le-ar asculta curioși?

Câți dintre ei te cunosc cu-adevărat?

Articol preluat de pe facebook

Sursa: Facebook

Libertate ori Moarte- de Ioan Muntean


Gânduri printre rânduri

Este drept, nu am apucat foarte mult timp din această neagră și dureroasă perioadă a comunismului. Însă, înaintea ochilor mi se derulează frânturi din această experiență pe care am avut- o copil fiind. Vă spun sincer: este destul cât îmi amintesc și cât am trăit.

Pentru cei care au trecut prin perioada comunistă, înțeleg și retrăiesc acele momente sumbre ale trecutului, în România.

Este imposibil ca în inimile cititorilor să nu fie stârnite amintiri dureroase, traumatizante din toate punctele de vedere. Mai ales a acelora care au gustat pe pielea lor.

Ani de zile trăind în sărăcie, muncind pe brânci, iar rafturile magazinelor goale. Pe deasupra tuturor, mai era și presiunea Securității care apăsau pe umerii poporului român.

“ Pe tot cuprinsul României, școlile confesionale, liceele private, seminariile teologice și mănăstirile au fost închise, iar majoritatea călugărilor și călugărițelor au sfârșit în închisori. Iadul părea, într- adevăr, să fi venit pe pământ. Creștinii au avut de suferit multe torturi pentru credința lor. Au fost bătuți cu sălbăticie și înfometați.”

PG. 47

La mulți ani, Emi !


Îmi doresc și mă rog ca destinul tău să fie unul măreț. Să fie unul atipic. Să te ia prin surprindere.

Îmi doresc și mă rog pentru tine, dragul meu, ca dragostea lui Dumnezeu să se reverse în inima ta ca un torent, să inunde viețile celor din jurul tău, cu multă dragoste.

Îmi doresc și mă rog pentru tine ca Întelepciunea care vine de Sus , curată, să se reverse peste inima și viața ta. Să iei decizii înțelepțe pentru viața ta.

Îmi doresc și mă rog pentru tine, dragule , ca ascultarea de Dumnezeu, în primul rând, și apoi de părinții tăi, să îți fie călăuză.

Ai grijă de inima ta, dragule. Fii înțelept. Fii cap și nu coadă. Ferește- ți inima de mândrie. Păstrează- o curată.

Ne- ai fost dat 7 ani și ne rugăm să prindem cât mai mulți împreună.

La mulți ani împreună cu Cel care te- a creat.

Mamaia, Constanța


Câteva poze de ieri seară… Concediu în prelungire.

De astă dată, sunt în concediu împreună cu prietenii mei și cu zece mămici ucrainiene și copiii acestora.

Condiții de cazare peste așteptările noastre. Vremea este și ea bună. Ele fac plajă, iar eu citesc. 😅🙂

Ascunzișuri luminate – de Nicolae Leka


Gânduri printre rânduri

“ Căci nu este nimic ascuns, care nu va fi descoperit, și nimic tăinuit , care nu va ieși la lumină.”

Marcu 4: 22

Autorul Nicolae Leka se face vulnerabil în fața cititorilor săi expunându-și experiența vieții pe paginile cărții , determinându- ne astfel să medităm la cât de binecuvântați și bogați suntem având in jurul nostru părinții.

Încă din primele zile de naștere a fost dat la orfelinat. Nu a fost dorit de către bunicii datorită faptului că imaginea lor de magnați le va fi știrbită, aflându-se de nepotul născut “din flori”.

Bunica din partea mamei biologice i- a hotărârea mai întâi să îl ucidă încurajându- și fiica să facă avort. Văzând încăpățânarea fiicei sale de a – i da naștere, aceasta se hotărăște să îl lase abandonat pe o bancă, într- un parc.

… Și, așa cum ți – am spus că o să facem, trebuie să îi luăm zilele!… O să scapi și tu în felul acesta de tensiunea în care am trăit cu toții până acum.”

…. “ Mamă, te rog, nu- mi lua copilul! Te implor în genunchi să nu te atingi de viața lui!”

…. “ Bunica ta nu a vrut să cedeze, ci mereu repeta :

“- Ce- am hotărât, aceea trebuie făcut!”

“- Nu te las să îi iei zilele! O să- l punem pe o bancă în parc și o să- l lăsăm acolo.”

pg. 95

Cu inima frântă de durere, l- au lăsat pe bancă în voia sorții. Însă, Dumnezeu chiar poartă de grijă celor pe care îi iubește. Așa s- a întâmplat și cu bebelușul Nicu. Urmărite fiind de către rudele mamei și luând parte la toată scena despărțirii de Nicu, se hotărăsc să îl ia acasă, dar nu pentru mult timp de teama de a nu fi văzuți de către vecini, cu un bebeluș. Astfel, personajul principal ajunge în orfelinat.

Copilul acesta este de fapt nepotul meu! El s- a născut în casa mea, iar mama lui este fata cumnatei mele. Fiindcă mama copilului a fost necăsătorită , la scurt timp după nașterea lui l- au abandonat pe o bancă într- un parc. Nu m- a răbdat însă inima să- l las acolo: l- am adus aici.”

pg. 98

Anii au trecut. Între timp, au apărut în viața lui persoane care s- au dat drept părinții biologici. Însă, viața lui Nicu în casa acestora, a fost un calvar. Era bătut, muncit, înfometat. Nu erau tocmai un exemplu bun. Nu era iubit deloc de aceștia. Doar profitau de pe urma câștigului lui.

Deși trecutul i- a fost unul dureros, traumatizant, Nicu a știut la Cine să strige. Iar rugăciunile i- au fost ascultate, chiar dacă viața lui a fost plină de urcușuri și coborâșuri. Dumnezeu a fost Acela care i- a dat putere de a- i ierta pe cei care nu l- au dorit. A înțeles că pentru a putea fi liber deplin, trebuie să ierte și să îi elibereze din temnița neiertării pe aceia care i- au făcut cel mai mare rău. Dumnezeu îngăduise să rămână în viață cu un scop. Destul plânsese în perioada copilăriei, adolescenței și tinereții lui. Acum sosise timpul să se bucure.

Conștient fiind de harul pe care Dumnezeu i l- a oferit, Nicu avea de acum propria lui familie. Căci, fiecare vale prin care a trecut, a fost cu scopul să îl formeze pentru viitorul și planul pe care Dumnezeu îl avea cu viața sa.

În momentul de față, Nicu locuiește în Statele Unite împreună cu familia sa.

Jurnal de călătorie – Bulgaria


Ziua III

Ziua aceasta am început – o cu o ușoară leneveală în pat datorită faptului că am avut o noapte “albă”, din nou.

M- am ridicat din pat și m- am echipat în zece minute. Mai ceva ca la armată, m- am mișcat.

Surpriza plăcută din această gri zi, a fost vizita fostului păstor al bisericii din care fac parte. Au trecut ani de când nu ne- am mai văzut. A fost o surpriză binecuvântată care a produs multă bucurie in inimile celor care îl cunosc mult mai bine decât îl cunosc eu.

Apoi,

În ciuda vremii schimbătoare ( ba nor, ba soare), am ieșit în oraș pentru a cumpăra câteva suveniruri pentru cei dragi. Și pentru mine mi- am cumpărat un parfum( nu se poate să plec altfel 😅 ). Și apoi, am fost în parcul de distracții.

Jurnal de călătorie – Bulgaria


Ziua II

Această nouă zi de concediu am început- o destul de bine față de cea de ieri. Deși durerea de cap a fost prezentă, pe deasupra m- am ales și cu o durere de coloană, dar aceste lucruri nu m- au împiedicat să mă bucur de ziua care îmi stătea înainte.

Așa că, mi- am luat inima în dinți și am pornit la drum. Am stat puțin timp pe plajă, apoi am pornit în recunoașterea orașului. Chiar dacă nu cunosc orașul, acest lucru nu m- a împiedicat sa îl explorez. Deși m- am cam “ rătăcit” un pic, limba engleză m- a ajutat să mă reîntorc la hotelul unde sunt cazată. Și a fost bine că în toată această experiență nu am fost singură. 🙂😉

Mai jos voi scrie câteva gânduri pe care sper să vă încurajeze.

Dacă treci printr-o perioadă grea, sau rezultatul unei cereri nu e cel așteptat, ori poate nu mai auzi glasul lui Dumnezeu de ceva timp, și pare că nu dorește să îți răspundă, e posibil ca toate acestea să dărâme așteptările noastre cu privire la modul de lucru al lui Dumnezeu.

Dar Dumnezeu lucrează neîncetat în viețile noastre, răspunde întotdeauna la rugăciuni – chiar dacă nu în momentul sau modul în care noi vrem.

El este puternic implicat în viața noastră. Noi avem nevoie să ne re-definim așteptările cu privire la cum lucrează Dumnezeu.

Jurnal de călătorie – Bulgaria


Ziua I

După câteva ore de așteptat bac- ul și apoi să plece; după un drum lung pe drumurile de țară, cu ajutorul lui Dumnezeu, în sfârșit am ajuns la destinație.

În Albena.

Sunt aici împreună cu echipa cu care lucrez, pentru un concediu de 4 zile.

Fiind prima zi, cu o durere cruntă de cap, cred că mă voi bucura de imaginile din jurul hotelului unde suntem cazați.

La mulți ani, Mari !


Dragul nostru,

Cu fiecare an care trece ne amintim cât de binecuvântați suntem cu tine.

Încă un an de har pe care Dumnezeu ni l- a oferit să- l petrecem împreună cu tine.

Chiar dacă a fost un an plin de provocări, lupte, dificil din toate punctele de vedere atât pentru tine, cât și pentru noi, prin pierderea bunicii tale ( a trecut deja o săptămână), ai dat dovadă de mult curaj, multă putere și multă dragoste.

Îți mulțumim că ești sensibil la nevoile celor din jurul tău și că empatizezi atât de ușor într- o lume în care nu mai există atâta dragoste față de semeni.

Ne rugăm ca Dumnezeu să îți binecuvânteze viața cu sănătate și multă înțelepciune în luarea celor mai corecte decizii.

Te iubim și apreciem Frumusețea inimii tale.

La mulți ani!

De 30 de ani ne bucurăm de tine. 🥰🤗
Click pe video pentru a se mări