Mâine s- ar putea să nu mai fie


Charlie Chaplin a trăit 88 de ani.

Ne-a lăsat 4 declarații:

1. Nimic nu este pentru totdeauna în această lume, chiar și problemele noastre.

2. Iubesc să mă plimb prin ploaie pentru că nimeni nu-mi vede lacrimile.

3. Cea mai pierdută zi din viață este ziua în care nu râdem.

4. Șase dintre cei mai buni doctori din lume:
1. Soare
2. Odihnă
3. Exercițiu
4. Dietă
5. Respectul de sine
6. Prieteni.

Păstrează-le în toate etapele vieții tale și bucură-te de o viață sănătoasă.
Dacă vezi luna, vei vedea frumusețea lui Dumnezeu.
Dacă vezi soarele, vei vedea puterea lui Dumnezeu.
Dacă vezi o oglindă, vei vedea cea mai bună creație a lui Dumnezeu.

Deci, crede-mă!

Toți suntem turiști. Dumnezeu este agentul nostru de turism care ne-a definit deja rutele, rezervările și direcțiile.

Încrede-te în El și bucură- te.

Viața este doar o călătorie! Așa că, trăiește ziua de azi!

Mâine s-ar putea să nu mai fie.

Atenție la cuvinte !!


“ Nu te grăbi să deschizi gura
și să nu- ți rostească INIMA cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu;

căci Dumnezeu este în cer și tu
pe pământ, de aceea
să nu spui vorbe multe.

Nu lăsa GURA TA să te bage în păcat
și nu zice înaintea trimisului lui Dumnezeu:
“ M- am pripit!”

Pentru ce să Se mânie Dumnezeu din pricina CUVINTELOR TALE și să

NIMICEASCĂ lucrarea mâinilor Sale?

Concluzie :

Este o deșertăciune în Mulțimea vorbelor, de aceea :
TEME- TE DE DUMNEZEU !”
Eclesiastul 5: 2,6,7

PhotoCredit: Perla Suferinței

Cine sunt când nu mă vede nimeni? – Alina Ilioi Mureșan


Gânduri printre rânduri

Cine sunt când nu mă vede nimeni? Această întrebare te determină sau, mai bine spus, te provoacă să îți faci o introspecție personală; să privești în interiorul tău și să îți răspunzi cât mai sincer: ție !

Și, ca să răspund la această întrebare atât de personală, aș dori să matrițez totuși un răspuns: sunt un OM diferit – dintotdeauna am fost diferită și acest lucru mi- a fost repetat de- a lungul vieții. Sunt un om cu dorințe și vise, care își dorește să fie integră înaintea lui Dumnezeu în primul rând și apoi, înaintea oamenilor.

Sunt zdrobită, frântă.. însă, prin frângerea mea, îmi doresc să eman în jurul meu mireasma Cerului.

Rănită? Foarte mult . Lovită din toate părțile. Chiar de unde nu mă așteptam.

Vindecată?! Poate că nu. Nu în totalitate. Este un proces lung și dureros. Nespus de dureros.

Urăsc falsitatea și ipocrizia. În relații îmi doresc sinceritate, iar măștile nu au ce căuta.

Lupt să rămân tare atunci când simt puternic gustul amar al dezamăgirilor.

Plâng împreună cu cei dragi; plâng când sunt dezamăgită; plâng cu cei ce plâng; plâng atunci când simt pumnalul răutății înfipt în spate.

Mă bucur de prezența oamenilor sinceri din viața mea; de prietenii de aproape sau de departe. Mă bucur și râd în prezența copiilor – realizez că sufletul meu încă este copil, chiar dacă “omul de afară” este matur.

Simt cum, în fiecare zi, mă sting ușor față de lucrurile efemere ale acestor vremi și cu pași mărunți mă îndrept spre Preaiubitul inimii mele… SIMT !!! Și îmi place gustul “nădejdii viitoare.”

Care este cel mai important lucru pe care l- ai învățat pe tot parcursul acestei călătorii ?

“- Că trebuie să mori față de omul cel vechi, pentru a putea regăsi omul nou. Adică… pe tine însuți. Iar procesul acesta nu este deloc ușor sau rapid. Și am mai învățat un lucru: dacă le permiți, oamenii ți- ar lua ultima fărâmă de fericire și fiecare bucățică de inimă. Din păcate, aleg să facă asta pentru că sunt nesătui.”

Toți suntem călători pe acest pământ. Durata călătoriei variază de la o persoană la alta: scurtă sau lungă. NUMAI Dumnezeu cunoaște. Haideți să trăim frumos pentru El pe acest pământ cât mai avem Har.

Este interesant modul cum autoarea, Alina Ilioi Mureșan, surprinde bucăți din realitate, frânturi din viata cititorului … te regăsești , pur si simplu!

Ca să răspunzi la această întrebare, trebuie să te cunoști foarte bine și să fii sincer/ ă cu tine însuți/ însăți. Nimeni, în afară de Dumnezeu, nu te cunoaște mai bine – decât tu și El!

Lasă- te purtată…


Înțelegi tu limba valurilor?

Valurile din viața ta: frici, durere, pierdere, stres – toate acestea vin ca valurile. Chiar dacă simți că te îneci, toate acestea te fac să te prăbușești sau simți că valurile vieții au control asupra ta, nu uita să te lași condusă de Apa Vie, Domnul Isus.

Când ești lovită de vreun val care încearcă să te zdrobească, acesta te transformă, te modelează după Chipul Său, ești refăcută prin acest minunat reflux al Dragostei Sale.

Scufundă- te în această Dragoste .

Deschide- ți larg brațele și lasă- te purtată pe această “ pernă a mării” – în pacea profundă a lui Dumnezeu.

Iov 36: 30

Iată, El Își întinde lumina în jurul Lui și acoperă adâncimile mării.”

PhotoCredit: Perla Suferinței

Calea împlinirii – Ann Voskamp


Gânduri printre rânduri

Cartea de față este o colecție de șasezeci de meditații care îți pot schimba viața. O carte încurajatoare despre frângerea de zi cu zi.

Despre ce este vorba în această carte?

Este vorba despre a muri față de mândrie, față de eu- l tău, față de propriile- ți planuri. Este vorba despre cum să îți transformi viața și cum să înveți secretul plinătății lui Hristos. Este despre FRÂNGERE.

Frângerea prin care poți experimenta cea mai frumoasă apropiere de Dumnezeu. Acea frângere care te scoate din zona de confort.

Dacă nu te frângi, nu te poți îndrăgosti de Hristos și va fi imposibil să te adâncești în cunoașterea Lui.

Este acea frângere care te face să te “ îndrăgostești de mâinile Lui care dau formă inimii tale, …, care țin socoteala cicatricilor tale, care te mângâie cu har.”

Cum să trăiești frântă?

Hristos, Domnul, a intrat în haosul din inima mea și a ta. Coasta I- a fost străpunsă, iar rana Lui a fost dovada faptului că El întotdeauna este de partea celui în suferință, a celui rănit, a celui frânt, pentru că “ Luptătorii răniți câștigă.” De aceea: REZISTĂ, AȘTEAPTĂ, PRIVEȘTE ÎN SUS.

Hristos Și- a întins brațele spre mine: cea fără mască, cu cicatricile adânci, cu slăbiciunile mele și cu toată durerea de dincolo de ce se vede. Domnul nostru, Marele Vindecător, este Cel care vindecă inima zdrobită… El este Cel care înfiripă vindecarea în inima frântă, rănită.

꧁꧁꧁꧁꧁𒊹︎꧂꧂꧂꧂꧂

Zdrobirea mea este vindecată prin zdrobirea Lui.

Frumusețea mea este dată prin zdrobirea eu- lui meu, a firii mele pământești.

Harul Său îmi inundă fiecare cotlon al inimii mele zdrobite.

Frângerea, zdrobirea produce în inima mea durere. Nu este ușor să trec prin frângerea durerii, însă este necesară. De ce?

Pentru că, din cea mai profundă durere vine cea mai întărită convingere a prezenței și a dragostei Sale.

Precum ploile de primăvară care cad pe pământul uscat, tot așa Harul Său să plouă tăcut peste sufletul meu . Căci, Harul este un ocean în care ne scufundăm cu toții, iar în fiecare răsărit de soare, vedem “arsura pătimașă a inimii Lui.”

PhotoCredit: Perla Suferinței

Dumnezeu este cu noi


IOV 34

11. “ El dă omului după faptele lui,

răsplătește fiecăruia

după căile lui.

21. Căci Dumnezeu vede

purtarea TUTUROR,

PRIVEȘTE pașii fiecăruia.

29. Dacă dă El pace,

cine poate s- o tulbure?

Dacă Își ascunde El Fața,

cine poate să- L vadă?

35:12. Să tot strige ei atunci,

căci Dumnezeu nu răspunde,

din pricina MÂNDRIEI

celor răi.

14. Măcar că zici că nu- L vezi,

totuși, pricina ta este

înaintea Lui :

așteaptă- L ! “

PhotoCredit : Perla Suferinței

Te iubesc pe nevăzute- Alina Ilioi


Gânduri printre rânduri

Dacă am cunoaște faptul că EL va fi al nostru, atunci am putea face ceva. Însă, nu este așa. Fiecare relație este unică și își urmează cursul fără a premedita lucrurile cum vor fi.

Începutul, oricare ar fi el, ni- l vom aminti întotdeauna. Este ceva care a marcat viața noastră. Începutul contribuie la zidirea relației.

Când ai certitudinea clară că EL este trimisul, că Dumnezeu ți l- a pregătit, nu mai încape nicio îndoială.

Cum să iubești pe cineva fără să îl vezi?

De obicei, noi, oamenii suntem atrași de ceea ce vedem cu ochii. Însă, atunci când Dumnezeu a hotărât ca EL să îți aparțină, pune în inima ta dorințe, rugi etc. Și, în momentul întâlnirii, unul cu celălalt, realizezi că este exact cum te- ai rugat. Ai experimentat vreodată acest sentiment?!

Chiar dacă EL era un om cu influență în societate, nu îl interesa decât persoana EI. Pe EA nu o interesa nici funcția pe care acesta o deținea, nici faima sau realizările lui.

La început a fost o relație care promitea. În EA, EL se vedea așa cum era, dar și ce putea deveni. Ce oglindire, nu- i așa?

Când iubești sincer vezi persoana iubită în fiecare lucru, gest. Pur și simplu, începi o aventură a inimii, pentru că adevărata dragoste acționează. Împreună au descoperit că dragostea este cel mai profund act al ființei umane. Iubind, ne descoperim pe noi înșine în cel mai frumos mod. Deoarece, dragostea curge prin venele noastre, ne cuprinde întreaga ființă.

Pentru EA, fiecare gest, fiecare cuvânt rostit însoțit de dragoste, din partea LUI, era dovada unei iubiri pure. Alături de EL, EA își vedea viitorul:

“- De ce vorbești de noi la viitor, de parcă acesta este singurul viitor care poate exista?

Pentru că așa este, tu nu înțelegi ? Nu vreau alt viitor! Nici nu- mi pot imagina altul!”

Când Dumnezeu unește două persoane, două suflete, nimic nu le poate sta împotrivă, pentru că “ funia împletită în trei nu se rupe.” ( C. C. 8:4b)

Dragilor,

Nu stârniți dragostea. Lăsați- o să vină ea. Lăsați- L pe Dumnezeu să vă scrie povestea de dragoste – una originală, nu una pervertită de vrăjmașul nostru. Dragostea adevărată vă schimbă, vă transformă.. nu mai poți fi aceeași/ același. Ea dărâmă orice zid gros care se interpune în relaționare unul față de celălalt.. descuie orice inimă ferecată.

Când Dumnezeu vă scrie povestea de dragoste, nu vezi altceva la cel de lângă tine decât Cerul – reflecția adevăratei iubiri ! Exact asta a dorit autoarea cărții, Alina Ilioi, să scoată in evidență.

Dumnezeu este Cel care tatuează pe inimile voastre dragostea Sa absolută.

Și chiar dacă EL sau EA nu vor fi ai noștri, totuși…

Este de neimaginat cum Dumbezeu ne susţii e și ne întăreşte în fiecare lucru. Privirea Lui plină de iubire ne urmăreşte oriunde. Atunci când simțim nevoia să ne ascundem, ne ascundem în Tine. Atunci când simțim nevoia să plângem, plângem în faţa tronului Tău. Atunci când râdem, o facem datorită Ție. Fiecare celulă, fiecare fir de păr şi fiecare părticică din corpul nostru a fost construit de Tine. Dacă se merită să ne dăm viaţa pentru cineva, pentru Tine să ne dorim să murim.

Te iubesc, Doamne, şi totuşi niciodată nu am să ajung să Te iubesc atât de mult cum o faci Tu…

Dragă Alina, din nou ai atins o coardă sensibilă. Cândva, am crezut și eu în iubire și am acordat credit acelei relații, însă până într- o zi când “el” a ales ca fiecare să își urmeze drumul separat prin viață. Acum sunt bine, Slavă Domnului !!

Nu știu de ce, dar de cum am luat cartea aceasta în mâini și am început să o lecturez, parcă am început să îmi citesc propria experiență de viață…. A fost o etapă a vieții, cumva “uitată”, dar amintită acum prin intermediul acestei cărți. Din nou, autoarea cărții, a reușit să mă descrie atât de bine.

Așa vei ști că l- ai întâlnit pe EL- Alina Ilioi Mureșan


Gânduri printre rânduri

Și, cum vei ști ca l- ai întâlnit pe EL ?!

Ana, personajul principal din această carte. Un personaj care trece prin multe experiențe în viață la o vârstă tânără: prin moartea iubitului, stări de autocompătimire, depresie, zbucium sufletesc. Stări pe care fiecare dintre noi le- am experimentat sau le experimentăm într- o oarecare măsură.

Depresia te duce în punctul în care nu mai ști cine ești, care îți este identitatea și care este scopul tău pe pământ.

Ana, în urma pierderii lui Eduard, cade într- o stare de depresie. Stări fizice care o afectează profund.

Ana. Pe cât părea de sigură pe ea însăși, matrițând un zâmbet pe chipu- i frumos și blând, în interior inima- i era zdrobită, spartă în mii de bucăți – inimă pe care nici măcar buna ei prietenă, Diana, nu o putea vedea. Sau, prietenul ei, Dan, care își dorea să o ceară în căsătorie.

După prima tragedie, cea în care îl pierde pe Eduard, urmează o altă tragedie – cea în care îl pierde pe Dan. El urmând a se căsători cu cea mai bună prietenă a ei, cu Diana.

Pentru Ana, urma din nou o altă luptă interioară, alt zbucium. Încă nu se vindecase o rană, că alta o urma. De data aceasta prin cei mai buni prieteni. Totul era un iad.

Copleșită de dezamăgire, de tristețe, durerea o doborâse din nou. Așa cum ea spunea: “durerea arde, durerea doboară, durerea scurge totul din tine, până când te lasă secătuit și fără vlagă. Ce mai contează un strop de suferință într- o mare de durere?”

A urmat o perioadă lungă cu multe frământări lăuntrice, multă zbatere de a supraviețui într- o lume în care ea nu își mai găsea locul, rostul. Și aceasta până într- o zi, când îl întâlnește pe EL.

Oare mai putea avea Ana încredere în cineva? Își mai putea deschide inima zăvorâtă, în fața cuiva? Mai putea ea face loc în inima ei și pentru altcineva? Avea Ana curajul de a păși într- o nouă aventură cu o altă persoană?

Da ! Pentru că întâlnirea cu EL nu era la întâmplare, ci era sincronizată de Sus. De Cel a cărui dragoste nu dezamăgește, nu produce acea durere sfâșietoare.

EL, ca unul care trecuse prin aceleași stări asemeni Anei, era hotărât să o ajute să iasă la suprafață adevărata Ana. Cea frumoasă, cea preaiubită, cea valoroasă.

EL, Alex, râvnitul burlac, dădea dovadă de multă răbdare, iubire, înțelegere și susținere. Era exact ce avea nevoie Ana.

Dacă înainte atât Ana, cât și Alex, erau nefericiți, răzvrătiți împotriva Divinității pentru că îngăduise să treacă prin atâtea tragedii, astăzi, au înțeles că toate lucrurile sunt posibile doar cu ajutorul lui Dumnezeu. Au primit iertarea lui Dumnezeu și au dat iertare, în mod deosebit Ana, iertându-și prietenii, Dan și Diana. Era liberă! De acum, alături de Alex, pășea într- o nouă experiență uitând trecutul cu toată durerea lui. Mână în mână, ea cu Alex, și amândoi împreună cu Dumnezeu- preaiubitul inimii lor !

De obicei, când iei o carte în mână, o citești tu pe ea. În schimb, această carte te citește ea pe tine. Surprinzător!!! De parcă autoarea cărții, Alina Ilioi, te- ar cunoaște și știe prin ce ai trecut. Te descrie în fiecare rând așternut, te regăsești pe fiecare pagină cu fiecare luptă interioară.

Mulțumesc, dragă Alina, că mi- ai permis să îți “citesc” sufletul și că m- ai “citit” tu atât de bine.

𝙳𝚎𝚙𝚛𝚎𝚜𝚒𝚊 𝚜𝚙𝚒𝚛𝚒𝚝𝚞𝚊𝚕𝚊̆ – 𝙳𝚛. 𝙼𝚊𝚛𝚝𝚢𝚗 𝙻𝚕𝚘𝚢𝚍- 𝙹𝚘𝚗𝚎𝚜


𝙶𝚊̂𝚗𝚍𝚞𝚛𝚒 𝚙𝚛𝚒𝚗𝚝𝚛𝚎 𝚛𝚊̂𝚗𝚍𝚞𝚛𝚒

Această carte te învață cum să Îl descoperi pe Dumnezeu și cum să umbli cu El. Are un mesaj puternic din Cuvântul lui Dumnezeu.

Creștinii nefericiți sunt o recomandare slabă a credinței.

Bucuria debordantă a primilor creștini a fost unul dintre cei mai puternici factori în răspândirea Evangheliei.

Depresia spirituală este o stare care a afectat poporul lui Dumnezeu încă de la început. Este descrisă și analizată în Vechiul Testament: “ Pentru ce te mâhnești suflete și gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi lăuda; El este mântuirea mea și Dumnezeul meu.” ( Psalmul 42: 5)

Sunt descoperiri ale adevărului în termenii trăirii umane: fizic, psihic și spiritual. Ori de câte ori am citit din acești Psalmi, întotdeauna s- au dovedit a fi mângâiere și încurajare. Câteodată oscilăm între a fi fericiți, altădată deprimați.

De aceea, Psalmii au o valoare reală pentru noi. În acest verset observăm o nefericire, o tristețe a sufletului- starea în care se află Psalmistul și în care ne- am aflat și noi de atâtea ori.

Dumnezeu, în Harul Său, ne- a lăsat ilustrațiile, exemplele biblice pentru ca noi să putem vedea principii puse în practică. Scopul lor este de a fi eliberați de nefericire, neliniști, frământări, tensiuni. Mulți creștini trăiesc cea mai mare parte a vieții lor în această stare.

Astăzi, oamenii sunt interesați de rezultate, nu de a trăi după adevăr.

Este important să fim eliberați de starea în care ne găsim; să- L reprezentăm pe Dumnezeul Gloriei.

Dacă privim în versetul 5, din Psalmul 42, vedem că prezența Lui ajută întotdeauna. Iar în versetul 11, Psalmistul vorbește despre propria față și expresia ei. Cu alte cuvinte, celui ce este abătut, deprimat, nefericit, toate acestea i se citesc pe chip. Arată preocupat și îngrijorat.

Uitându- ne la Dumnezeu, expresia feței ni se schimbă.

Să nu uităm că stările actuale sunt temporare.

Vulnerabilitate


Când trăiești în vulnerabilitate, cunoști atingerea dragostei Sale.

Ai fost creată să crești fragilă și suficient de curajoasă.

Te frângi!

Nu fii dură!

Nu fii precum o piatră, dură. De ce? Pentru că ele nu au viață.

Frumusețea ta stă în fragilitatea ta, în vulnerabilitatea ta. Pentru că, tu stai pe Stâncă și de acolo poți experimenta splendoarea.

Fiind vulnerabilă, crești!

Fii frântă, fii vulnerabilă și dăruiește- te, tu, cea preaiubită!

Pentru că frângerea ta are miros de Cer!

Rugăciunea străjerului- Dutch Sheets


Gânduri printre rânduri

Cartea scriitorului Dutch Sheets, ”Rugăciunea străjerului”, este una practică, în care suntem provocați să ne retragem în odăița noastră, în locul preferat, să mijlocim, să luptăm, să stăm în alertă, să veghem la ceea ce suntem chemați să facem ca străjeri ai Lui-  să anticipăm victoria pe care o vom avea împreună cu Dumnezeu.

Fiecare dintre noi are de îndeplinit un mandat. Unii dintre noi suntem chemați să fim străjeri, santinele care să lupte folosind puterea rugăciunii mijlocind pentru familii, biserică etc. Dumnezeu ne echipează pentru această luptă prin studierea Cuvântului Său.

Rugăciunea în viața creștinului ar trebui să devină un stil de viață atât în viața personală, cât și în cadrul bisericii din care face parte. Doar prin puterea Duhului Sfânt putem face aceasta.

Să mijlocim ca Dumnezeu să ridice generația tânără și așa cum scrie în Ezechiel 37, ” oasele uscate” să aștepte suflarea Duhului Sfânt.

img_0150Străjerul colaborează cu Dumnezeu.

Străjerul este în alertă, veghează tot timpul așa cum vedem scris în Efeseni 6: 18 – ”Faceți în toată vremea, PRIN DUHUL, tot felul de rugăciuni și cereri. Vegheați la aceasta cu toată stăruința și rugăciune pentru toți sfinții.”

Se caută străjeri !!!

Vrei să fii tu unul dintre ei?

Un străjer nu își mai aparține lui însuși, ci se abandonează cu totul lui Dumnezeu, răspunzând chemării de a sta perseverent în rugăciune. Ungerea Duhului Sfânt este cea care îl abilitează pe străjer. El trebuie să umble în integritate.

Duhul Sfânt îl împuternicește pe străjer și este important să aibă discernământ spiritual pentru a confrunta duhurile. În timpul părtășiei cu Domnul, primim îndemnuri, avertizări și instrucțiuni prețioase, prin Duhul Sfânt. Ne aplecăm urechea la ceea ce El ne transmite.

Adevărații străjeri sunt adesea avertizați de Duhul Sfânt, când sunt trimiși lupii să devoreze turma (Biserica).

Corrie ten Boom spunea: ” Cel care nu- și cunoaște dușmanul este într- adevăr un soldat nepregătit.” Așadar, cheia victoriei noastre ca străjeri în lupta spirituală este de a ne identifica dușmanii. Deci, să nu mai trăim în frică, ci în alertă și  vigilență.

Haideți să ne alergăm cursa pe genunchi.

Psalmul 34: 15, 17: 

” Ochii  Domnului sunt peste cei fără prihană şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor.

Când strigă cei fără prihană, Domnul aude şi-i scapă din toate necazurile lor.”

Maleahi 3: 16 :

” Atunci, şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta şi a ascultat şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui pentru cei ce se tem de Domnul şi cinstesc Numele Lui.”

HAR


Am avut har când S- a aplecat să- mi spele rănile- mi murdare și urât mirositoare.. am experimentat vindecarea.

Am avut har chiar și atunci când am greșit și am simțit că totul în jur se năruie.

Am avut har când în miez de noapte, în taină, m- a asigurat că totul va fi bine.

Am avut har când rușinea mi- a devenit cel mai aprig și înverșunat dușman, agresor.

Harul Lui mi- a fost scut!

Harul Lui mi- a fost alifie, medicamentul inimii mele rănite !

Rănile Lui le- a vindecat pe ale mele ! ( Isaia 53)

Chemarea Stăpânului – Atena d’ Souza


Gânduri printre rânduri

În această carte putem descoperi puterea transformatoare a lui Dumnezeu în viețile celor care Îl caută pe El în lumea aceasta. Sunt puternice mărturii ale unor misionari care au experimentat  și gustat din Frumusețea Sa.

Dumnezeu mi- a făcut această onoare de a o cunoaște pe cea despre care această carte vorbește, Safia. Și pentru aceasta Îi sunt recunoscătoare.

Istoria călătoriei făcute de la Islam la Isus Hristos, cu mare impact.

În spatele convertirii prin Duhul Sfânt, stătea puternica dorință  de căutare, de îndemnare la a citi Biblia, iar odată ajunși la relatarea poveștii captivante despre viața Domnului Isus, mândria le era frântă, inima zbuciumată, căutând alinare la

047f0bd5-2ae3-4813-8508-083beb3d965c
Click pe imagine ca să vezi mesajul din partea Safiei pentru mine.

Prințul păcii.

Safia Mirza – profesoară în cadrul Colegiului, ” Sfânta Ana”; o predicatoare plină de putere atât în limba engleză, cât și în limba urdu.

Ilyas Mirza, soțul Safiei, manager bancar. A renunțat la slujbă pentru a- L sluji pe Domnul. Îi place să vorbească o urdu corectă, cu accent specific zonei, Lucknow sau Delhi.

Dovadă că Duhul Sfânt lucrează, în casa lor funcționează o mică biserică, ” Casa luminii”,  din Hyderabad, India.

Dumnezeu li S- a descoperit prin multe semne și minuni, făcând- o într- un mod personal. Dovada incontestabilă a existenței și a iubirii Sale nu putea fi ignorată, astfel că ” ei nu au mai putut face altceva decât să se așeze pe ei înșiși ca jertfe vii pe altarul predării și slujirii.” Copleșiți de harul și bunătatea Lui,  au fost atrași de puterea Lui, asigurându- le veșnicia prin iertarea de păcate, prin Sângele Mântuitorului.

Safia , numele ei semnifică ” cea pură și înțeleaptă”.  Copilăria era simplă și lipsită de complicații. A fost binecuvântată cu ”o memorie prodigioasă” , adică era uluitoare. La vârsta de nouă ani termină de citit Coranul în limba arabă, din scoarță- n scoarță, acesta fiind un bun prilej de sărbătoare pentru ]ntreaga ei familie.

După absolvire, cu drepturi depline, devine profesoară la o vârstă destul de fragedă.

La vârsta de 25 ani, se căsătorește cu renumitul burlac, înalt, vesel și chipeș, Ilyas. Satisfacția era atât pe plan profesional, cât și pe plan familial. Însă, în plină ascensiune pe scara succesului, pe neașteptate, se produce schimbarea despre care vorbeam la început.

Întotdeauna, când Dumnezeu dorește să schimbe viața cuiva, o face în modul Său unic. În cazul Safiei, intervenția lui Dumnezeu a fost făcută prin noua sa colegă, Madhubala, care emana în jurul ei iubirea și compasiunea Domnului Hristos. Madhubala  nu a subestimat puterea rugăciunii, mijlocind pentru colegii ei. ” A fost nevoie de o singură femeie ascultătoare, care L- a căutat pe Dumnezeu, cu o povară pe care El Însuși i- a pus- o pe inimă, pentru a schimba atmosfera de la locul ei de muncă și destinul veșnic al colegei ei.” (pag. 20)  Așadar, când Dumnezeu ne privește, ne include pe toți într- o singură categorie: TOȚI SUNTEM PĂCĂTOȘI !

Cu toții credem despre noi înșine că suntem drepți, avem o părere personală la superlativ. Dar, nu este așa ! Când citești Cuvântul Său și vezi că te scanează de sus până jos, îți vezi cu adevărat păcătoșenia, asemeni Safiei. Începi să simți cum te copleșește o vinovăție nefamiliară cu privire la păcatele tale.

Prezența divină tangibilă care- și pune amprenta blândă peste întreaga ființă, acum se manifesta și în viața Safiei. Copleșită de prezența lui Dumnezeu, fiecare celulă a corpului se pune în mișcare, într- o adorare profundă, întreaga ființă radiază la atingerea acestei Prezențe.

Prezentă fiind la o seară de rugăciune, prima de altfel din viața ei, Safia Îl experimentează pe Dumnezeu într- un mod personal. Plângând și cuprinsă de remușcări, Safia  capitulează în fața Crucii transformatoare, implorându- L pe Dumnezeu să- i ierte păcatele. Viața Safiei a fost inundată în raze de o lumină uluitoare. De acum, mergea mână în mână cu Dumnezeu pe noul drum, în noua aventură, pentru că El avea planuri mărețe cu viața ei. De acum, El Îi vorbea direct prin Cuvânt și parcă Îi auzea glasul. Ceea ce încă nu știa Safia, era că Dumnezeu în mod tainic lucra la inima soțului ei, Ilyas.

În ciuda opresiunii din partea familiei și a rudelor, el a continuat să o susțină în decizia pe care ea o luase.

Exact după zece ani de la convertirea Safiei, Domnul  îl atrăsese și pe soțul ei la El, predându- și viața în mâinile Domnului, făcându- L un căutător al Adevărului, iar împreună, bucurându- se în Domnul. L- au văzut pe Dumnezeu lucrând în inimile celor care ascultau Cuvântul Său, în mica lor sufragerie pusă la dispoziția Lui. Înaintea lui Dumnezeu atât femeile, cât și bărbații au un mare preț – inestimabil !

Draga mea,

Dragul meu,

Când Îl descoperi pe Dumnezeu, scopul vieții tale capătă sens, semnificație. El dorește să fim străjerii prin care să Își transmită mesajele, să ducem la bun sfârșit mandatul pe care îl avem. Dumnezeu se folosește de vase slabe care să slujească în cadrul Împărăției Sale. Dorește o inimă curată și ascultătoare, nimic mai mult.

Dacă până acum Adevărul a fost ascuns de ochii tăi, mă rog ca Duhul Sfânt să ți- i deschidă și Lumina Lui să strălucească în întunericul vieții tale, aducând lumină ochilor inimii tale.

Izvorul din pustiu – Roda Volintiru


Gânduri printre rânduri 

De ce  “Izvorul din pustiu”?

Pentru că, indiferent dacă recunoaştem sau nu, fiecare dintre noi am trecut măcar o dată în viaţă prin pustiu. Chiar şi eu ! Am trecut de foarte multe ori prin pustiu şi tot de atâtea ori nu înţelegeam de ce a trebuit să trec prin astfel de experienţe, sezoane ale vieţii.

Cartea Rodicăi este exact ceea ce trebuie acum ( pe lângă Scriptură), în plină  img_0096frământare, când oamenii sunt confuzi şi nu ştiu ce să înţeleagă, sunt plini de teamă, planuri dărâmate sau pierderi ale celor dragi – plecaţi parcă prea devreme din lumea aceasta, dar nu noi hotărâm cine pleacă sau rămâne, ci Dumnezeu care are TOATE lucrurile în control.

A fost un timp în care şi eu am trecut prin pustiu şi în care luptam să supravieţuiesc, însă o făceam singură, cu propriile- mi puteri. Uitasem să strig după ajutor la Persoana potrivită, încercând să mă agăţ, cumva, de oameni crezând că ei îmi vor da forţa necesară de care aveam atâta nevoie. Şi, Doamne, cât am putut să greşesc !!!

Prin cartea Rodicăi, “Izvorul din pustiu”, atingând foarte multe pasaje scripturale din care ne tragem seva, Dumnezeu mi-a vorbit prin luptele pe care dumneaei le purta în cămăruţa sa, chiar imediat după pierderea fiului preaiubit, Paul.

Motivul pentru care această carte a fost scrisă sub călăuzirea absolută a Duhului Sfânt, a fost acela de  a fi o încurajare pentru toti aceia care au trecut şi care nu s-au vindecat, sau care trec prin durerea pierderii celor dragi.

După atâtea lupte şi dureri nespuse oamenilor, însă nu uitate de Dumnezeu, Rodica a înţeles că ” pustiul îşi are izvoarele lui…, şi că este important şi nevoie  ” să avem lumina Cuvântului Său, ca să ne lumineze” pentru a le vedea şi pentru a ne adăpa din aceste izvoare nesecate.

Ce  înţelegem când trecem prin pustiu ?

Aflăm că “ planul lui Dumnezeu este întotdeauna BUN… “, chiar şi atunci când trecem prin încercări. În pustiu, Dumnezeu ni se revelează la un alt nivel, mai înalt.  Observăm că ne focalizăm pe promisiunile Lui; ni se descoperă caracterul Său, dragostea Sa..

În pustiu, nu mai suntem singuri, ci împreună cu Dumnezeu, el se ” transformă într- un loc plin de izvoare. Prin puterea Duhului Sfânt suntem învioraţi” şi atunci, pustiul vieţii noastre se preschimbă într- o oază a binecuvântărilor spre ceilalţi.

Frumuseţea pustiului este că scoate din noi ce este mai frumos. Este modul lui Dumnezeu de a ne transforma inimile după a Sa, asemenea frumuseţii perlelor care capătă acea strălucire în urma şlefuirii prin care trec. Ce revelaţii extraordinare primim din partea Lui în pustiu !!!

De cele mai multe ori, trecând prin pustiu, alegem să fim dezamăgiţi, întristaţi, cârtitori, nemulţumiţi uitând, de fapt, cât de aproape este Izvorul.

Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.” ( Psalmul 36: 9)

Cuvântul Său în noi, în promisiunile Sale, dezvoltă răbdarea şi încrederea, atunci când trecem prin pustiu. Suferinţa şi eşecurile sunt cei mai buni învăţători prin care putem creşte armonios, ni se deschid ochii şi astfel nu mai putem cădea uşor în deznădejde şi frustrare.

În pustiu, Dumnezeu mistuie TOT ce nu este plăcut Lui, orice  pleavă din inima noastră. Durerea ta astăzi, poate fi o mare binecuvântare mâine pentru alţii exact în domeniul în care tu ai suferit sau ai eşuat. Te- ai gândit la acest lucru?

El lucrează cu tine la timpul potrivit şi hotărât de El. Vine vremea când din suferinţele tale, El va preface totul în binecuvântare. Vei fi precum o ploaie de primăvară peste sufletele rănite şi descurajate.

Opreşte-te de a- L mai întreba pe Dumnezeu: ” De ce?” 

Întrebarea corectă pe care eu, personal, am adresat- o, în timpul pustiului meu,  a fost aceasta: “ Ce vrei, Doamne, să învăţ din acest pustiu?” 

 

Draga mea,

Dragul meu,

Şi tu eşti o perlă în Mâna marelui Maestru care o şlefuieşte pentru a ajunge la adevărata ei valoare, prin dureri, încercări etc.

Îţi este îngăduit să treci prin pustiu, ca să creşti la “statura plinătăţii lui Hristos” şi nu se poate altfel decât trecând pe aici, prin vale, prin pustiu.

Am o veste bună pentru tine, cel care citeşti: nu eşti singur care trece prin pustiu. Dacă ne uităm în Sfânta Scriptură, vedem că toţi marii oameni de care Dumnezeu s- a folosit, a trebuit mai întâi să treacă prin pustiu, prin vale -exemplu: Moise, Iosif etc.  Să reţinem acest adevăr: ” unde este luptă, va fi şi victorie, iar planul lui Dumnezeu se va împlini.” Aşadar, ridicaţi- vă, luptaţi, Domnul are mari lucrări pentru noi. Din orice încercare grea, El va scoate binecuvântări măreţe.

Probabil vă întrebaţi de ce am postat această pagină cu autogrraful Rodicăi. Pentru mine are o mare însemnătate. Aşa cum am menţionat mai sus, am trecut printr- o img_0095perioadă dificilă în viaţa mea, printr- un deşert arid, din care nu mai vedeam nimic la Orizont, însă, într- o zi, călăuzită de Dumnezeu, Rodi mi- a trimis un mesaj. A fost scurt, dar foarte profund în care m- a asigurat de susţinerea ei în rugăciune şi consiliere. Nu vă daţi seama cât bine a putut să îmi facă acel mesaj.

Iar acest mesaj de aici, mi- a mângâiat sufletul rănit şi obosit de atâta luptă.

De ce?

Pentru că acolo unde este unitate, Duhul Sfânt se odihneşte peste noi şi putem realiza lucrări măreţe împreună cu Dumnezeu, pentru înaintarea Împărăţiei Lui. Suntem chemaţi să ne ridicăm şi să strălucim arătând iubirea Lui, fiind înrădăcinaţi în dragostea Sa şi în Cuvântul viu.

Nu pierde ocazia de a- ţi pune darurile în slujba Lui. Să aducem rod bogat pentru Împărăţia Sa, intrând în destinul pe care l-a pregătit pentru fiecare dintre noi.

Este timpul ca perla din tine să strălucească pentru lume şi pentru Împăratul nostru, Domnul nostru, Isus Hristos. Pustiul tău să se transfome în izvoare dătătoare de viaţă.

Unii și alții


Unii oameni Îl urmează pe Hristos doar la înviere. La purtarea crucii mai puțin.

N-au nevoie de greutăți în plus și așa viața are ea ganterele ei. Așa că aleg să bea și să mănânce. Cum spune Biblia, să mâncăm și să bem că mâine nu se știe. Acesta e principiul multora.


Problema e cu mâine. Mâine s-ar putea să nu mai fii și învierea aceasta să fie ultima. Și ce faci la adevărata înviere? Unii își fac planuri cum să se adreseze lui Dumnezeu în ziua cea mare.

Alții vor să Îl tragă la răspundere pentru neîmplinirile lor. Totuși socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din sala de judecată cerească. Atunci vor tăcea, chiar și cei care au ceva probleme cu hipotalamusul și nu îl pot controla, chiar și cei deștepți și specialiști la replici! Tăcerea va fi mormântală.


A venit timpul urărilor și peste tot auzim cunoscutele felicitări cu sărbători fericite. Care sărbători? Care fericite? Ce sărbătorim, românilor? Mielul, ouăle, iepurii, mesele îmbelșugate? Oare clipa aduce fericirea? Superficialul, banii?


E dureros să devastezi magazinele și să îți distrugi sufletul cu furculița. E dureros să sărbătorești și să nu știi ce.
Și mai dureros e harul, lăsat undeva într-un mormânt.


Hristos a înviat și pentru cei ce cred și pentru ceilalți care nu cred. Dar pentru cei ce nu cred a înviat degeaba.

De A. Fintoiu

PhotoCredit: Perla Suferinței

Răscumpărați prin Sângele Lui


1 Petru 1:3,4,18,19

“ Binecuvântat să fie Dumnezeu,

Tatăl Domnului nostru

Isus Hristos,

care, după îndurarea Sa cea mare,

ne- a născut din nou prin

ÎNVIEREA lui Isus Hristos din morți

la o nădejde VIE,

și la o moștenire nestricăcioasă și neîntinată, și care nu se poate VEȘTEJI, păstrată în ceruri pentru voi.

Căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost RĂSCUMPĂRAȚI din felul deșert de viețuire pe care- l moșteniserăți de la părinții voștri,

ci cu SÂNGELE SCUMP al lui HRISTOS, MIELUL fără cusur și fără prhană.”

HRISTOS A ÎNVIAT !

Să nu uităm importanța acestei sărbători: “ El a purtat păcatele noastre în trupul Său, PE LEMN, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, SĂ TRĂIM pentru neprihănire – prin RĂNILE LUI ați fost VINDECAȚI. “ (1 Petru 2:24)

PhotoCredit:
https://images.app.goo.gl/mB3eD8WvU1D7AvuF7

Locul răstignirii


Să nu uităm că rostul acestei dovezi de dragoste, până la răstignire, este să ridice de pe pământ pe toți aceia careÎl iubesc pe Dumnezeu, să- i ducă acolo unde le- a pregătit câte un loc..

Parcă- i văd pe soldați cum, cu o cruzime sălbatică, sfâșie hainele de pe trupul Domnului Isus, care pe spatele Lui rănile încă mai sângerează în urma loviturilor, luat fără pic de milă și așezat pe lemnul dur al Crucii… Și- I întind mâinile cât pot de tare pe cruce- bat piroanele- I în palme- tăioase și ascuțite!

Parcă aud loviturile de ciocan care zguduie întreg văzduhul – și totuși, de pe buzele Lui nu Îi scapă niciun sunet de DURERE, niciun SUSPIN, niciun GEAMĂT…

Abia după ce Crucea a fost înălțată, Domnul Isus Și- a deschis gura – doar pentru a rosti : “ Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M- ai părăsit?” ( Marcu 15:33)

Deodată, un amurg ușor se lăsase peste tot- lumina dispăru ! Întunericul crescu imediat – râsetele și batjocurile încetară.

La Golgota, Domnul Isus, Mântuitorul, a unit Cerul și pământul prin Cruce !!!

Photo: Pinterest

Drumul Crucii


Bătut cu nuiele !

Batjocorit de ostașii dregătorului și de trecători !

Aproape mort!

La fiecare pas – gata Să se împiedice și Să cadă datorită greutății, cu haina- I sfârtecată, pe umeri; cu picioarele- I goale – în urma Sa rămâneau dâre de sânge pe drumul spre Golgota – locul unde urma să fie răstignit..

Cununa de spini care Îi înțepa capul și din ale cărui răni curgeau șiroaie de sânge..

Sub povara Crucii, căzuse de multe ori pe care, ca orice osândit la moarte, trebuia să Și- o poarte Singur.

Furia poporului creștea, mulțimea se îmbulzea Să- L lovească, scuipat.. Însă, pe buzele Lui nu tresăreai nici un strigăt al durerii, nici un suspin…

Photo de pe internet

Grădina Ghetsimani


Atunci Isus a venit cu ei într- un loc îngrădit, numit Ghetsimani și a zis ucenicilor: “ Ședeți aici până Mă voi duce acolo să Mă rog.” ( Matei 26: 36)

Puteai vedea un bărbat îmbrăcat într- un veșmânt lung, cu mâinile împreunate, statură zveltă, puțin aplecată, cu fața tristă- într- o atitudine din care arăta supunere și așteptare.

“ Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine.” ( v.38)

În spatele Lui erau ucenicii, dormind. (v.40)

Era El, Domnul nostru, Salvatorul lumii – Isus Hristos!

Stăpânul vieții și a morții.

Vândut și trădat de unul din ucenicii Săi; legat și părăsit de toți ucenicii, fără să rostească vreun cuvânt de apărare, El suferea cu adevărat…

El Își continua drumul spre condamnare !!!

Photo de pe internet

Scrisoare de la vecinul meu din iad


Mi-ai fost vecin și cumsecade,
Nu ne-am certat, nu ne-am urât.
Mi-ai fost prieten, chiar și frate
De ce n-ai spus că sunt pierdut?

N-aveai încredere în mine
Și nici în alți vecini la fel.
Știai de Dumnezeu prea bine
De ce n-ai spus nimic de El?

Vecine bun, vecine dragă,
O vorbă de mi-ai fi spus…
Ce fericit aș fi în slavă
Și cum ți-aș mulțumi nespus!

Când te chemam la băutură
Spuneai ca ești prea ocupat.
De ce n-ai spus atunci în față
Că ce făceam era păcat?

Dar vai, ai stat pe această stradă
Și mă știai că-s păcătos.
Știai că n-aveam mântuire
Și din pedeapsă nu m-ai scos

Dacă veneam târziu acasă,
Dădeai din cap când mă vedeai.
Puteam să strig, să cânt, să urlu
Tu tot nimica nu ziceai…

Și mă gândeam: vecin ca tine
În toată lumea nu găsești :
E bun, simpatic, nu mă ceartă
Cu așa vecin să tot trăiești…

Ai vrut să fiu doar cumsecade,
Doar respectos și bun vecin.
Dar tu mergeai pe cale dreaptă,
Iar eu pe drum plin de venin…

Nimic acum nu mai pot face,
Primesc pedeapsa mea în iad,
Dar nu uita că sunt aicea
Fiindcă tu m-ai lăsat să cad.

Spune la toți acum să știe
Că ești salvat și mântuit.
Să nu faci ce mi-ai făcut mie
S-ascunzi că ești un pocăit.

De Costache Ioanid

Photo de pe internet

Intrarea triumfală a Domnului Isus în Ierusalim


Ioan 12: 12- 19

Mulțimea venea dinspre răsărit.

Un bărbat mergea călare pe un măgăruș, în mijlocul câtorva mai aleși dintre ei- cu mare bucurie strigau și săltau în jurul Lui:

Osana ! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel.” ( v. 13a)

Omul, la care privim, era îmbrăcat într- un veșmânt alb.

Avea capul gol, avea o privire blândă…

Nu privea nici la stânga, nici la dreapta..

Nimic din tot entuziasmul zgomotos al poporului nu Îl încânta.

Strigătele lor nu Îl mișcau deloc. Însă, pe chip I se putea citi o mare tristețe.

În urma Lui, cât puteai cuprinde cu ochiul, se vedea un nesfârșit convoi de oameni.

Nu era nevoie ca cineva să spună Cine era Această Persoană, călare.

Era minunatul nazarinean, Domnul Isus!!

Photo de pe internet

Autoizolare 14


Ce au toţi creştinii în comun?

Cei ce se încred în Domnul îşi vor reînnoi puterile. ( Psalmul 84: 7)

Credincioşii –  au trecut prin cuptorul aprins.. ( Isaia 48: 10); au fost în groapa cu lei.. ( Daniel 6: 16).

Nu au renunţat !

Nu au dat înapoi !

Au renunţat la tot- la căile lor proprii ! ( Luca 14: 33)

Cei ce se încred în El se vor înălţa precum vulturii. ( Isaia 40: 31)

Vor alerga şi nu vor obosi; nu se vor prăbuşi. ( Isaia 40: 31c)

Nu renunţa !

Nu da înapoi !

Nădăjduieşte în Domnul ! ( Psalmul 27: 14)

Nu uita, că în pustiu înveţi multe lecţii !

Urmăreşte video de mai jos!

Autoizolare 13


Defrişarea grădinii noastre – inima

Haideţi să facem un exerciţiu de imaginaţie şi, totodată, de cercetare personală a inimilor noastre.

La ţară, într- un sătuc, împreună cu prietena mea, T., a trebuit să îngrijim de o mică grădină în care urma să semănăm diverse. Dar, ca să putem semăna, mai întâi trebuia curăţată. Şi, cum stăteam eu aşa şi priveam la toate buruienile din grădină, dintr- o dată, am început să îmi cercetez inima şi să fac o paralelă între grădina care trebuia curăţată şi ” grădina mea” – inima mea. 😉 Vă spun şi vouă ce am înţeles eu atunci şi m- a pus pe gânduri.

Să ne imaginăm că inima noastră este precum o grădină în care găseşti tot felul de:

  • bălării – activităţi şi treburi cotidiene, de rutină, care nu sunt tocmai necesare în viaţa noastră şi se strâng în jurul nostru. Unele dintre ele, au rădăcini foarte lungi;
  • tufe încâlcite – care reprezintă obiceiuri greşite, relaţiile toxice din viaţa noastră, stări ale inimii necontrolate ( ură, mândrie, invidie etc);
  • am dat şi peste nişte cioturi putrezite sau frunze mucegăite care au aveau un miros usturător, insuportabil al trecutului murdar, păcate nemărturisite care stau ascunse;
  • mai erau acolo şi nişte buşteni care, aş putea să spun că reprezintă diferitele probleme cu care ne confruntăm;
  • puieţii nedoriţi care, la prima vedere, par nesemnificativi, poate lipsiţi de importanţă, însă, toţi aceştia dacă nu îi tăiem la timp, ne pot creea probleme;
  • vi s- a întâmplat să daţi şi peste mucegai ? Din punct de vedere spiritual, mucegaiul reprezintă o inimă cu atitudine negativă, spirit critic, nemulţumită, răzvrătită etc, şi în urma lui lasă acea umezeală nesănătoasă – urât mirositoare. Toate aceste atitudini ale inimii nu fac altceva decât să diminueze pacea, bucuria autentică din Dumnezeu..

Analizând toate acestea în viaţa mea, mi- am dat seama că sunt o mare piedică în deuvoltarea mea – în creşterea a ceea ce înseamnă frumos, valoros, pus în mine de Dumnezeu. Ascund şi reprim adevărata frumuseţe. Împiedică să am o relaţie profundă cu Tatăl meu, cu adevăratul Grădinar, care doreşte să defrişeze fiecare buruiană sau ciot, din viaţa, inima mea…

Acum, făcându- mă vulnerabilă prin tot ce am scris, cu sinceritate vă spun că – defrişarea, tăierea şi curăţarea este o muncă grea şi dureroasă. Însă, Îi permit Grădinarului meu să ia inima mea în Mâna Sa, să cureţe tot ce este în ea, ca să iasă la suprafaţă frumuseţea ascunsă.

unnamed

Autoizolare 11


Este vremea să creștem spiritual

Este vremea să începem să moştenim ceea ce Tatăl nostru ne-a încredinţat, căci suntem moştenitori împreună cu Hristos. (Iacov 2:5; Efeseni 1:11)

Este vremea să intrăm în Autoritatea pe care Tatăl ne-a dat-o. ( Marcu 16:17,18 Luca 10:19)

Este vremea să locuim în locurile cereşti în Hristos Isus (Efeseni 2:6) şi de acolo să poruncim căpeteniilor şi puterilor demonice să plece din familiile noastre, bisericile noastre, ţara noastră.

Căci Dumnezeu a pus în noi comori, valori, calităţi, abilităţi divine, daruri cereşti. Este timpul să le folosim spre slava şi gloria SA.

Este vremea de a sparge carapacea lumii, păcatului, a religiei, necredinţei, a formei, a obiceiurilor aşa zis evlavioase, ca să iasă la iveală adevărata identitate pe care o avem în Christos Domnul. Domnul ISUS vrea să locuiască-n noi în toată plinătatea SA, a dragostei Sale -AGAPE.

CA SĂ FIM O INFLUENŢĂ PENTRU CEI DIN JUR,

UN MAGNET CARE ATRAGE SPRE EL,

O SARE CARE PROVOACĂ SETE DUPĂ EL,

O LUMINĂ CARE ÎMPRĂŞTIE ÎNTUNERICUL,

EL VREA SĂ FIM:

MÂNGÂIERE PENTRU CEL ÎNTRISTAT,

PACE PENTRU CEL ÎNGRIJORAT,

VINDECARE PENTRU CEL BOLNAV,

BUCURIE PENTRU CEL CE PLÂNGE,

SPERANŢĂ PENTRU CEL DISPERAT,

PÂINE PENTRU CEL FLĂMÂND,

APĂ PENTRU CEL ÎNSETAT,

BELŞUG PENTRU CEL LIPSIT,

TĂRIE PENTRU CEL SLĂBIT,

O EPISTOLĂ VIE.

Autoizolare 10


Reflecția Cerului în tine

Cum?

Efeseni 4: 17- 32

𑁍 îmbrăcați- vă cu “ omul cel nou”;

𑁍 înnoindu- vă în atitudinea minții (v. 23);

𑁍 omul cel nou creat după Chipul lui Dumnezeu ( v.24). Cum? – în dreptate; sfințenie, care vine din Adevăr;

𑁍 să nu ne mâniem, astfel păcătuind și dând ocazie diavolului ( v.26,27);

𑁍 să lucreze cu mâna lui pentru existență în mod cinstit și, la nevoie, să ajute și pe alții (v.28);

𑁍 nici un cuvânt stricat, murdar, să nu iasă pe gură, ci cuvinte care să fie folositoare pentru zidire (v. 29);

𑁍 omul nou nu mai trăiește ca mai înainte în:

– amăraciune;

– mânie, furie;

– țipete, blasfemie;

– orice răutate.

𑁍 Dimpotrivă:

– plin de compasiune;

– bun fața de cei din jur;

– iertător.

Concluzie:

Domnul Isus trece plin de har peste greșelile noastre. Condiția este să nu mai greșim. În loc să ne acuze, El merge direct la țintă, atingându- ne cu dragostea Sa vindecătoare.

Căci rodul luminii stă în orice bunătate, în neprihănire și în adevăr. “ ( Efeseni 5:9)

Autoizolare 9


Ridică un altar al laudei

Psalmul 19

Privește cerul,

Privește atent stelele;

Ascultă mesajul naturii care vorbește deapre Dumnezeu.

Soarele,

Luna,

Stelele,

Picurii de ploaie,

Adierea vântului,

Toate acestea vorbesc despre Cine sunt Eu !

Laudă- Mă și vestește- Mă !

De ce să Mă lauzi?

Pentru că tu ai experimentat iubirea și stii ce este Iubirea !