Tu ești..


Frumoasă:

” Orice lucru El îl face frumos la vremea lui. A pus în inima lor chiar și gândul veșniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.” ( Eclesiastul 3:11)

Victorioasă:

“Pot totul în Hristos, care mă întărește.”
( Filipeni 4:13)

Puternică:

” Totuși în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” ( Romani 8:37 )

Minunată :

” Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!”
( Psalmul 139:14 )

Capabilă:

” Isus S-a uitat ţintă la ei și le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu, pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu.”
( Marcu 10:27 )

Aleasă:

” Noi știm, frați iubiți de Dumnezeu, despre alegerea voastră.” ( Sau, că El v- a ales!)
( 1 Tesaloniceni 1:4 NTR )

Niciodată singură:

“… și învățându‑i să păzească tot ce v‑am poruncit! Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului!“
( Matei 28:20 NTR )

Întotdeauna iubită:

“…. Isus știa că I‑a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl. Și fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i‑a iubit până la sfârșit.” ( Ioan 13:1 NTR)

PhotoCredit: Perla Suferinței

Ochii văd


Ochii văd vinovăţia. Credinţa vede zapisul şters cu sânge la Cruce.


Ochii văd moartea în coşciuge. Credinţa vede dimineaţa învierii!


Dacă te uiţi pe stradă vezi trecători. Credinţa vede veşnicia.


Dacă te uiţi atent în biserică vezi oameni, patimi, greşeli. Credinţa însă vede potenţiali îngeri!


( N. Geantă)

PhotoCredit: Perla Suferinței

Ce moștenire lași în urma ta?


” Bine, rob bun și credincios.” 

Matei 25:22

Nu tu poți alege anul, ziua, ora, în care să te naști în lumea aceasta. Și  nici momentul   în care părăsești această viață,  însă poți alege să lași o moștenire în urma ta.
Să îl luăm exemplu pe Mozart.

La vârsta de 5 ani a scris un concert complex pentru clavecin.


Înainte de a împlini 10 ani a publicat mai multe sonate pentru vioară și cânta cele mai frumoase bucăți din operele lui Handel și Bach din memorie.


La scurt timp după ce a împlinit 12 ani a compus și a dirijat prima sa operă.
A primit titlul onorific de prim- violonist al Orchestrei Simfonice din Salzburg și câțiva ani a devenit mândria orașului.


Când a murit, la vârsta de 35 de ani, scrisese 48 de simfonii, 47 de arii, duete și cvartete cu acompaniament orchestral și peste 12 opere.
În total, a scris 600 de compoziții originale.
Și cu toate acestea, Mozart a trăit cea mai mare parte a vieții în sărăcie și a murit în obscuritate.


Văduva sa, bolnavă și ea, a privit cu indiferență moartea lui. Câțiva prieteni s- au prezentat la biserică la înmormântare,  dar din pricina unei furtuni nu au însoțit sicriul până la locul de îngropăciune.
De aceea, mormântul lui a devenit imposibil de identificat.
Locul său de odihnă nu este marcat de niciun altar.


Prin  ce a rămas Mozart în memoria noastră?
Care este moștenirea lui?


Nu viața pe care a dus- o, ci muzica pe care a dăruit- o lumii și care ne înfrumusețează și azi viața.
Dacă nu te preocupă altceva în viață decât propriile interese, când vei pleca de pe pământ nu ți se va simți lipsa.
Găsește o cauză mai presus de tine și dedică- te ei.


Nu lăsa în urma ta doar un testament  – o expresie a ultimelor tale dorințe- ci o moștenire care să împlinească dorințele lui Dumnezeu.

Apus de soare în Vlad Țepeș, Călărași
Covasna, România

Pune- mi lacrimile în burduful Tău


6 luni fără tine – mama 😔😔

” Tu numeri pașii vieții mele de pribeag;

pune- mi lacrimile în burduful Tău:

nu sunt ele scrise în cartea Ta?”

Psalm 56:8

Sunt lacrimi vărsate:

– de o mamă pentru copiii ei;

– de un tată care își conduce fiica la altar;

– de un tânăr care se luptă cu o boală necruțătoare;

– de o soție care pătează hârtiile de divorț;

– de copiii care își plâng părinții plecați prea devreme de printre ei etc

– sunt lacrimi vărsate în rugăciune.

Știai că lacrimile tale ( și ale mele!) au o valoare inestimabilă în ochii lui Dumnezeu?!

Cuvântul Său ne promite că El va șterge orice lacrimă.

” El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi.

Nu va mai fi nici tânguire, nici țipat, nici durere; pentru că lucrurile dintâi au trecut.”

Apocalipsa 21: 4

Deși au trecut 6 luni de când Domnul a luat- o Acasă pe mama, Știu și cred că nici o lacrimă nu se pierde înaintea Tatălui meu. El le strânge pe toate. Dumnezeu pecetluiește fiecare lacrimă în burduful Său.

Sunt asigurată de promisiunea Lui !!!

Disprețuită, dar nu părăsită- Mirela Cîmpean


Gânduri printre rânduri

Însuși titlul acestei cărți ne demonstrează purtarea de grijă și protecția lui Dumnezeu în circumstanțele vieții prin care trecem fie ele bune sau rele.
Dincolo de alegerile pe care le luăm în viețile noastre, Dumnezeu rămâne neschimbat.  Și acest lucru îl vedem dovedit în cartea de față, unde stă scris negru pe alb.

Chiar dacă suntem disprețuiți de oameni,  asemeni autoarei, Dumnezeu nu ne părăsește. Niciodată! Din acest motiv, autoarea alege să se vulnerabilizeze în fața cititorilor- pentru a fi o încurajare pentru cei/ cele care trec prin circumstanțe asemănătoare.

Am luat din”  greșeală ” această carte în mână. Pe lângă Biblie, îmi doream să mai citesc și altceva… Sinceră  să fiu, m- a atras titlul cărții. De numele autoarei auzisem tangențial.  Dar,  în momentul în care am început să citesc fiecare rând și apoi, fiecare pagină, pur și simplu, nu am mai putut să o las din mână.  Și afirm aceasta fără nici o exagerare. Rar mi se întâmplă să îmi pice în mână o carte pe care să o devorez de- a dreptul. În perioadele mele de insomnie,  abia așteptam să vină momentul pentru a continua lecturarea ei, să descopăr ceea ce urma să facă Dumnezeu în viața Mirelei.

Dumnezeu este minunat. Nepătruns în bunătate. Necuprinzător în dragoste.

Mirela – în urma unor alegeri pe care le- a luat de- a lungul vieții, cunoaște dragostea și mila lui Dumnezeu.  Ne oferă o bucățică din inima ei, din experiențele personale cu Dumnezeu și modul prin care El I s- a revelat. De cele mai multe ori, experiențele dureroase ne apropie de inima Tatălui nostru.

Această dragoste o determină să își spună poveste vieții ei și a umblării personale cu Dumnezeu.  Alegerile luate i- au determinat pe cei din jur să arunce cu pietre peste inima ei deja frântă, rănită, biciuită de atâtea remușcări și lupte.
Dincolo de întrebările și frământările sufletești, gândurile Mirelei erau îndreptate spre Creatorul ei. Era într-o permanentă legătură cu Dumnezeu.  Inima striga după ajutor.

” Caută- L pe Creator și împacă- te cu El. Ai nevoie de Dumnezeu și de iertarea Lui. Nu poți să mai continui așa, departe de fața Sa.”

(pg.133)

Chiar dacă ea alesese să Îi întoarcă spatele lui Dumnezeu,  El a așteptat – o cu bunătate și, încetul cu încetul, ajunsese să se predea în mâna Sa cu tot ce avea ea.

Încă o dată vedem că Dumnezeu răspunde rugăciunilor sincere, indiferent de locul în care te rogi. Și, oricât am fugi departe de El, suntem atrași cu funia dragostei Sale.

” Căci El nici nu disprețuiește, nici nu urăște necazurile celui nenorocit și nu-Și ascunde Fața de el, ci îl ascultă când strigă către El.”

(Ps 22:24)

Da, respinsă și disprețuită de oameni – așa era Mirela. Însă, ochii lui Dumnezeu erau îndreptați asupra ei. Ea nu era părăsită. Dumnezeu avea un plan măreț cu viața ei.

Dacă înainte să citesc această carte nu o cunoaștem pe autoare, de acum înainte inima mea va rezona cu a dumneaei, pentru că, prin intermediul acestei cărți, mi- a permis să cunosc un crâmpeie din inima Lui.

Frumusețe în loc de cenușă


” Dumnezeu nu îi cheamă pe cei calificați; Dumnezeu îi califică pe cei chemați.”

” Puterea rugăciunii este uneori puterea de a merge mai departe. Ea nu schimbă întotdeauna circumstanțele, însă îți dă tăria de a trece prin ele. Când te rogi până la capăt, povara este ridicată de pe umerii tăi și pusă pe umerii Celui ce a purtat crucea Calvarului.”

Citate extrase din cartea ” “Făuritorul de cercuri”, al lui Mark Batterson

Făuritorul de cercuri – de Mark Batterson


~ Trasând cercuri de rugăciune în jurul visurilor și temerilor tale ~

Gânduri printre rânduri

În cartea de față, autorul Mark Batterson, ne împărtășește lecții puternice despre cum să ne rugăm într- un mod nou, experimentând trasarea cercurilor de rugăciune în jurul viselor noaste, a problemelor cu care ne confruntăm, dar cel mai important este cum să trasăm cercuri de rugăciune în jurul promisiunilor Sale.

Promisiunile lui Dumnezeu nu au data expirării, ci ele sunt veșnice.

Dumnezeu onorează rugăciunile îndrăznețe. Cu cât avem mai multă credință , cu atât vor fi mai concrete rugăciunile, iar Dumnezeu Își va primi slava.

rugăciunile nuanțate Îi oferă lui Dumnezeu ocazia de a descoperi noi aspecte ale suveranității Sale. ”

pg. 27

În rugăciune, prezența Sa este copleșitoare, rupe orice legătură și dărâmă orice zid. Ascultă glasul cererii tale și intervine acolo unde este nevoie. Slava lui Dumnezeu coboară din cer ca stropii de rouă.

În rugăciune Dumnezeu face făuritori de cercuri, iar făuritorii de cercuri au o încăpățânare sfântă. 🙂

Făuritorii de cercuri sunt făuritori de istorie.”

pg. 35

Rugăciunea schimbă firul etern al narațiunii. Există înălțimi mai mari și adâncimi mai profunde în rugăciune. Dumnezeu dorește să ne ducă acolo, în locuri în care nu am mai fost niciodată.

Dacă și tu dorești ca Dumnezeu sa facă ceva nou în viata ta, atunci trebuie să te oprești din a mai face aceleași lucruri vechi. Este nevoie de mult sacrificiu, de renunțare, doar dacă dorești sa atingi acele înălțimi și sa cunoști acele adâncimi. Vor fi multe riscuri, însă vei realiza ca n- ai riscat nimic.

Fă sacrificii.

Asumă- ți riscuri.

Nu pune niciodată virgulă unde Dumnezeu pune punct și nu pune niciodată punct unde pune Dumnezeu virgulă. “

pg. 98

O, nu uita !


O, nu uita că vorba ta-i ca scânteia,
dar fapta ta e focul uriaș!
Doar pilda ta- i va ridica pe aceea ce vrei să- i vezi mai fericiți urmaşi!

Doar pilda ta , de muncă și-n frânare
și de credința-n scopul cel slăvit,
Dă gândului vorbit și scris valoare și rod
măreț în cel ce l-au primit!

Cuvântul tău, piatră sau pâine?
Ce vei găsi pe unde l-ai lăsat,
de vei mai trece pe acolo mâine?
O rană sau un suflet săturat??

Cuvintele de pâine sunt o hrană
de te-hrăneşti cu ele te- întărești,
Și creşti în Har , când sățioasa mână
În fiecare zi o prețuiești!

Ia și pe alții ca să-ți fie aproape
să frângă Pâinea Unicei Porunci,
Departe- o vei găsi apoi pe ape
de locu-n care acuma o arunci!!

De Cristina Casoni

PhotoCredit: Perla Suferinței

Dați -mi o haină


Aud un glas de înger
Străfulgerând pământul
Încă puțină vreme și Domnul va veni.
Sufletul mi l-am privit îngrozit
Întrebându-mă:
” În ce veșmânt pe Domnul voi primi ? …”

Strigând
Am prins s-alerg pe drumurile lumii:
” Dați-mi o haină !”

Și meșterii omenirii
Ieșiră la porți cu haine mulțime,
Dar fiecare veșmânt ce mi se-ntinde
E-o falsă splendoare
Ce-ascunde o zdreanță.

Și îngerul vestind venirea lui Iisus
L-aud tot mai aproape
Doar câțiva pași mai are Domnul
Pan’ la mine.
Zăresc printre lacrimi de nevrednicie
Minunea zilei Lui de lumină,
Iar haina ce-o port
E încă din ce în ce mai murdară :
” Dati-mi o haină !

Să m-ascund în suflet
Și să mi-o țes acolo,
Dar sufletul îmi e pustiu
Și-o haină cu care să- L întâmpin
Pe Domnul
Încă nu am, încă nu știu …
Prietenii-au fugit
Vrăjmașii râd de mine,
Dar tot mai strig și tot mai plâng
Și tot mai sper.”

Când … iată îngerul,
Același înger îmi arată
O cale către Cruce și-mi zice:
” Este acolo un veșmânt,

Veșmântul lui Iisus
Ce n-a fost rupt
Ostașul roman îngrozit a fugit
Și a lăsat acolo veșmântul Lui
Întreg
Căzut la sorți .”
Ostașul roman …
Dar cine-i ostașul roman ? …
Nu-s oare eu ? …

Și-alerg sângerând
Cum trebuia s-alerg la răstignirea Lui
Și iată-mă ajuns lângă Cruce,
Dar e veșmântul Lui,
Al Celui ce vine,
E cel de care eu L-am dezbrăcat
Iisus mi l-a lăsat aici la Cruce
Și l-a luat pe-al meu,
E prea nemeritat
Și iată Crucea mă privește …
Și dacă nu … unde să plec …
Și unde să m-ascund ? …

Dar îngerul im3i spune iar:
” Orice veșmânt pătat
Este spălat în sângele lui Iisus
Pe Cruce vărsat .”
În sângele Celui ce vine
Și dezbrăcându-mi haina cea murdară
M-a îmbrăcat cu haina jertfei Sale
Și lângă Cruce stau
Și plâng de bucurie
Și îngerul l-aud din nou
Strigând în cele patru zări :
“Încă puțină vreme
Și Domnul va să vie !”

Iar eu
În genunchi mă ridic
Spre lacrima lumii
Strigând bucuria salvării :
” Dacă mai este cineva ce caută o haină
Pentru marea întâlnire cu Domnul
Ce vine …
Să urce la Cruce ,
Aici veșmântul jertfei Sale
Așteaptă pe oricine.”

Autor : Benone Burtescu

Copilul Meu,


Elly, te- am iubit înainte de a te naște.

Te- am țesut în pântecele mamei tale și am știut care vor fi primele și ultimele Tale cuvinte. Am știut fiecare problemă pe care tu, Elly, o ve înfrunta.

Am suferit de fiecare dată alături de tine. Chiar și în cazul celor pe care nu le- ai înfruntat împreună cu Mine.

Am avut un plan cu viața ta dinainte de a te naște. Planul nu s- a schimbat, Elly, indiferent ce s- a întâmplat și ce ai făcut.

Vezi tu, Elly,

Eu știam deja totul despre tine, înainte de a te întocmi. Nu aș permite niciodată vreun lucru rău în viața ta, pe care să nu- l pot folosi pentru eternitate, Elly.

Îmi dai voie?

Adevărul tău nu este complet, dacă nu îl vezi contextul adevărului Meu.

Povestea ta, Elly, va rămâne pentru totdeauna incompletă… până când nu Mă vei lăsa pe Mine să fac cu durerea ta ceea ce numai Eu pot. Lasă- Mă să desăvârșesc durerea ta.

Îți rămân,

Același Tată Credincios!

26.10.2021 – Parcul Dumbrava- Călărași
23.10.2021 – Nuntă – Onești, Bacău

La mulți ani mie !


S- a mai scurs încă un an din viața mea, un capitol din cartea vieții mele..
Un capitol în care am experimentat atâtea bucurii, cât și multă tristețe datorită pierderii mamei.. Era prima care mă suna să îmi ureze toate cele bune și să mă binecuvânteze.. Acum nu mai este aici,cu mine. Este Acolo, Sus.

A fost un capitol în care Dumnezeu mi- a dat ocazia să întâlnesc oameni minunați care să-și lase amprenta peste inima mea,  dar am cunoscut și oameni care m- au criticat și care nu au crezut în mine( pentru că nu au vazut ce valoarea pusa de Hristos în mine ) – criticile lor m- au determinat să privesc în Sus și niciodată în jos, chiar dacă a trebuit să plătesc un preț …


Am văzut tot mai clar cum Dumnezeu m- a înălțat precum vulturii; am văzut cum în fiecare dimineață, dragostea Lui reflectată în razele soarelui ( El este Luceafărul de dimineață ! ) îmi mângâia obrajii brăzdați de atâtea lacrimi; am simtit șoapta blândă și suavă a Duhului Sfânt care mereu mă încuraja să merg mai departe, chiar dacă drumul către Cer este atât de alunecos…

Mâna Lui a fost mereu asupra mea; brațele Lui au fost mereu deschise pentru a- mi da acea îmbrățișare după care mereu tânjeam să o primesc ( și am primit- o prim oamenii minunați din jurul meu), rugându-L : ” Sa nu imi mai dai drumul din stransoarea bratelor Tale!”

Atunci și acum

Detoxifierea sufletului – scapă de reziduurile distructive – Dr. R. Heard


Gânduri printre rânduri

” Ni- i nașterea doar somn, doar o uitare,

Iar sufletul – al vieții astru-

S- a stins altunde, și apare

Din hău albastru…

Venim, pășind pe nori de slavă,

De la Dumnezeu, căminul nostru…”

( William Wordsworth, ” Odă semnelor nemuririi” )

Să nu uităm că Satan este dușmanul sufletului nostru. În fiecare zi, sufletele noastre sunt țintele atacurilor lor. El ne otrăvește mintea cu gânduri toxice care nu fac altceva decât să producă emoții toxice, iar acestea, în cele din urmă, duc la relații toxice.

Ce este frumos la Dumnezeu este faptul că nu ne- a lăsat singuri, nu ne- a lăsat sufletul fără apărare și speranță, ci, El ne oferă antidotul specific fiecărei toxine pe care o întâlnim în călătoria noastră pe acest pământ. Îmbărbătează- te !

Oh, cât de mult îmi doresc ca inima mea să fie goală de supărare, pesimism, neîncredere sau de orice altceva .. Cheia detoxifierii este capacitatea de a recunoaște semnalele toxicității.

” El ne-a înviat împreună și ne-a pus să ședem împreună în locurile cerești, în Hristos Isus, ca să se arate în veacurile viitoare nemărginita bogăție a harului Său, în bunătatea Lui față de noi în Hristos Isus. “

( Efeseni 2:6- 7)

Știm că tot ce face Dumnezeu este motivat de dragostea Sa pentru noi. O dragoste incomparabilă și necondiționată.

” Înviat împreună cu Hristos “, ne arată harul și bunătatea lui Dumnezeu. Nu este vorba despre mine și tine, ci despre El. Cea mai mare dovadă a bunătății Lui nu este ceea ce spunem, ci trăirea unei vieți binecuvântate.

Cea mai mare nevoie a noastră este detoxifierea sufletului. Pentru că, de starea sufletului depinde felul în care ne trăim viața.

” Dacă sufletul tău este infectat di cauza unor gânduri, emoții, cuvinte, relații sau chiar a unei religii otrăvitoare, nu vei experimenta niciodată cu adevărat viața pe care Dumnezeu ți- a pregătit- o.”

( pag. 13)

Așa cum spune apostolul Pavel, este importantă ” înnoirea minții noastre”, pentru a reflecta voia bună și perfectă a lui Dumnezeu pentru noi.

Rolul toxinei este de a distruge. Toxina este ca o săgeată otrăvitoare îndreptată spre o țintă precisă – inima mea și a ta. De aceea suntem încurajați ca în fiecare zi să ne protejăm inima cu scutul credinței, să le ținem lipite de corp. Fiecare țintă a vrăjmașului ne epuizează sufletele. Toxinele sufletului lucrează pe ascuns pentru a- ți distruge destinul înainte să pășești cu adevărat în el.

” Pe deasupra tuturor acestora, luați scutul credinței, cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău.”

( Efeseni 6:16)

Cuvântul lui Dumnezeu conține antidotul potrivit pentru fiecare toxină care contaminează sufletul.

Draga mea, dragul meu, tu, cel/ cea care citești aceste gânduri, dacă și tu te identifici cu aceste rânduri, haideți împreună cu mine să identificăm toxinele din inima noastră. Acele toxine care ne transformă imaginea de sine, care ne împiedică să funcționăm bine și să împlinim scopul lui Dumnezeu pentru viețile noastre. Pentru că, identitatea noastră nu este determinată de câți bani avem , de diplomele noastre, de statutul social, de educație sau faimă. Identitatea noastră a fost stabilită de Dumnezeu.

Singura grădină…


” Da, m-am vaccinat fluierând și o să fac și boosterul.
Pentru că singura grădină în care dau cu sapa e conștiința mea.
Pentru că primul om care m-a luat în brațe, chiar înaintea Mamei, a fost un medic.
Pentru că băiatul meu, căruia i-am făcut băiță până la un an, ceva mai citit ca mine și lucrând în cercetare, mă mângâie pe frunte, într-o inversare zăpăcitoare de roluri, și-mi spune că e în regulă să mă vaccinez.
Pentru că am făcut-o deja, de jumătate de an, și tot păcătos am rămas, tot leneș, tot cu găurile alea-n aripile botezului; nici mai bun și nici mai rău.
Pentru că nu cred că povestea asta e altceva decât o chestiune medicală, iar eu nu sunt medic. Eu sunt preotul Domnului, cel mai răpciugos dintre ei. Eu sunt dovada cu puls și colesterol că Dumnezeu e iubire și că iubirea Lui lucrează ca o dăltiță-ntr-un bloc de marmură de Kavala. Cioc-cioc…așa lucrează Dumnezeu.

Când m-am vaccinat, au căzut zece mii de-a dreapta mea, ca-n psaltire. Cum?
Mai spui că ești creștin? Că ești preot? Vândutule. Iudă.
Le-am primit pe toate cu resemnare. Numărul prietenilor de pe Facebook a intrat la apă, nu mult, dar a intrat. Am oftat și-am plecat mai departe. Pentru că singura grădină în care dau cu sapa e conștiința mea. Dau cu sapa să-i placă Domnului când se plimbă pe-acolo, cu mâinile la spate, gândindu-se la o nouă galaxie, la o nouă peșteră sau o nouă specie de nifarguși. Acolo, în cetatea dreptății mele, El e stăpân. De aia dau cu sapa. Să-i placă să peripatetizeze pe cărările inimii mele.

Un număr de oameni mi-au spus ”sunt dezamăgit, dar continui să te iubesc!”
Nu-i nimic că ne dezamăgesc oamenii, nu-i nimic. Să nu ne amăgească dezamăgirea. Că mai deasupra dezamăgirii e iubirea, și știu exact cum funcționează asta.
De câte ori nu mi-am dezamăgit Mama și ea m-a primit în brațele ei, întreg, ca atunci când m-am născut?
Mă străfulgeră uneori o amintire, veneam din armată, în permisie, era ajun de Crăciun și-n trenul acela era mai ger decât afară, doar cei bătrâni își mai amintesc vremurile acelea, ușile trenurilor erau troienite de ghețuri în cel mai propriu mod; mi-era frig, dârdâiam în mantaua kaki, mi-am scos picioarele din bocancii uzați și-am început să-mi masez degetele, și Mama mi-a luat dintr-odată picioarele, s-a desfăcut la piept și mi-a ascuns picioarele la sânul ei, îmbrățișându-le cu brațele; icoană vie într-un vagon de clasa a III-a, cu bănci de lemn, ca-n filmele lui Tarkovski. Așa e Dumnezeu cu noi; nu ne va dezamăgi, oricât de înghețate ne-ar fi picioarele, mâinile, nasul și urechile. Inimile să nu ne înghețe, inimile! Că o inimă de gheață nici Domnul n-o mai poate salva, te-ai dus pe copca neantului, că iubirea e mai mult decât dreptatea.

În vremuri grele ies din om rădăcinile. Îi ies prin ochi, prin vorbe, prin faptele lui. Alea care nu pot fi ascunse. Nu pot fi ascunse. Că veni vorba de armată, nușdece-mi amintesc tot mai des de perioada aceea, răbdam o foame crâncenă, două chestii-mi doream în armată, să mănânc până nu mai pot și să dorm până mă satur, și-un ungur din Oradea, student la metalurgie, trecea printre mese privind ceva în palmă, și se oprește în dreptul meu și-mi dă un cățel de usturoi, uite Crin, ajută contra răcelii, am două bucăți, le facem jumi-juma. Și în clipa aceea a avut loc o epidanie în cantina jegoasă a unității militare, Dumnezeu s-a întrupat într-un cățel de usturoi, că nu doar cuminecătură e Domnul, ci și îmbrățișare, lacrimă, compasiune, legatul șiretului unui bătrân pe stradă, o înghețată dată unui nevoiaș, o cârjă unui șchiop și-o aspirină unui febril, de toate poate fi Domnul. Și ziceam, că iar m-am pierdut în vorbe, ziceam că în vremurile grele ies din om rădăcinile.
Și mă-ncearcă un gând, auziți, dacă virusul ăsta nu-i nici de la lilieci, nici din laboratoarele chinezești, dacă virusul ăsta e examenul iubirii la care tocmai participăm? Că prea ne-am împărțit în vaccinați și nevaccinați, și prea cu poftă ne dăm șuturile dreptății-n dinți, unii altora! Că la ce-i folosește omului lumea toată, cu dreptatea lui cu tot, când l-a scos din inima sa pe fratele său nevaccinat/vaccinat, alb/negru, prost/deștept, împărat/soldat, sărac/bogat?

Nu încetați să faceți din iubire acoperiș deasupra fratelui vostru, că cine a pierdut iubirea l-a pierdut pe Dumnezeu că Dumnezeu este iubire și abia pe urmă se numără dreptatea și paturile libere din ATI!
Hristos în mijlocul nostru!”

Sursa textului: Facebook

Părintele Crin-Triandafil Theodorescu

O piatră de aducere aminte


Spunea Eclesiastul în cartea sa că :

Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui… “ ( Ecleziastic 7:8 VDC)

Este HAR! Până aici Domnul m- a ajutat.

În sfârșit, după atâtea luni, cu ajutorul Domnului am reușit să finalizez și acest capitol. Un capitol foarte greu și imposibil de trecut, din punctul meu de vedere.

A fost un examen foarte greu, plin de provocări. Dar, bine că s- a terminat cu bine.

Vă mulțumesc pentru aprecieri și susținere.

Sămănătorul a ieșit să semene…


” El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde și le-a zis:

„Iată, semănătorul a ieșit să semene. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum și au venit păsările și au mâncat-o.

O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc. Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit și, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.

O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut și au înecat-o.

O altă parte a căzut în pământ bun și a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul, șaizeci și altul, treizeci. Cine are urechi de auzit să audă.”


Matei 13:3‭-‬9 VDC

Dar, ce înseamnă această pildă?

“Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie și nu-l înţelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui.

Aceasta este sămânţa căzută lângă drum. Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul și-l primește îndată cu bucurie, dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; și, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.

Sămânţa căzută între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt și ajunge neroditor.

Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul și-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul, șaizeci, altul, treizeci.”


Matei 13:19‭-‬23 VDC

Tuberoză

Ferește- te de răutate..


” Șase lucruri urăște Domnul și chiar șapte Îi sunt urâte:

• ochii trufași,

•limba mincinoasă,

•mâinile care varsă sânge nevinovat,

• inima care urzește planuri nelegiuite,

• picioarele care aleargă repede la rău,

• martorul mincinos, care spune minciuni,

•și cel ce stârnește certuri între fraţi.”


Proverbele 6:16‭-‬19 VDC

Ține- mă!


Atunci când sufletul îmi este abătut sau obosit, nu știu să mă rog. Parcă nu am putere. Îmi este vlăguit.

Însă, îmi doresc să trăiesc o viață care să Te onoreze.

Tu mă vezi chiar și atunci când nu mai pot înainta. Ști ce va urma. Tu mă vezi și mă cunoști.

Ține- mă aproape veșnic de Tine.

Căci, Tu îmi cunoști inima. Îmi înțelegi fiecare dorință.

CONFERINȚA NAȚIONALĂ A FEMEILOR DIN ROMÂNIA – MAMAIA


28 IUNIE – 2 IULIE 2021 DOAMNE, ATINGE-NE DIN NOU! Între 28 iunie – 2 iulie 2021, s-a desfășurat la Mamaia, în cadrul de vis al Complexului Mediteraneean, Conferința Națională a Femeilor din România. Participantele, în număr de aproape 350, au venit din toate mai multe orașe ale țării: Timișoara, Iași, București, Deva, Hunedoara, Reșița […]

CONFERINȚA NAȚIONALĂ A FEMEILOR DIN ROMÂNIA – MAMAIA

Draga mea, nu uita:


Ești fermecătoare.
Ești inteligentă.
Ești pricepută.


Viața ta nu este una a izolării, ci este una care poartă amprenta relațiilor.
Chiar dacă ești urâtă de satan. Nu uita că tu ești iubită de Însuși Creatorul tău, Dumnezeu.


Laurel Thatcher Ulrich spune:

” Femeile bine- crescute făuresc rareori istoria.”

Este timpul să te ridici, să luminezi și să făurești istorie.

Tamar


Geneza 38

Tamar, înseamnă „palmier, curmal”.

Această femeie care a cunoscut de două ori văduvia s- a îmbrăcat ca o prostituată. S- a culcat cu socrul ei, de asemeni văduv:

” Au trecut multe zile și fata lui Șua, nevasta lui Iuda, a murit. După ce au trecut zilele de jale, Iuda s-a suit la Timna, la cei ce-i tundeau oile, el și prietenul său Hira, Adulamitul.”
( Geneza 38:12 VDC)

În vremea aceea era obiceiul ca atunci când un bărbat murea fără să aibă copii, fratele lui trebuia să se căsătorească cu femeia rămasă văduvă pentru a avea urmaşi. Onan refuză acest lucru şi este pedepsit cu moartea. Iuda mai avea un ultim fiu şi nu voia ca şi acesta să moară. De aceea el o îndeamnă pe Tamar să plece la casa ei până când acest fiu va creşte suficient ca să-i devină bărbat.

Tamar înţelege că Iuda nu i-l va mai da pe Şela ca soţ şi pune la cale un plan.

Atunci, Iuda a zis nurorii sale Tamar: „Rămâi văduvă în casa tatălui tău până va crește fiul meu Șela.” Zicea așa ca să nu moară și Șela ca fraţii lui. Tamar s-a dus și a locuit în casa tatălui ei.”
(Geneza 38:11 VDC)

Şela era cel de al treilea fiu al lui Iuda. În momentul în care Tamar înţelege care sunt planurile lui Iuda, îşi scoate hainele de văduvă şi se îmbracă asemenea unei prostituate.

” Atunci, ea și-a lepădat hainele de văduvă, s-a acoperit cu o maramă, s-a îmbrăcat în alte haine și a șezut jos la intrarea în Enaim, pe drumul care duce la Timna, căci vedea că Șela se făcuse mare, și ea nu-i fusese dată de nevastă.”
( Geneza 38:14 VDC)

Tamar avea planul ei şi foloseşte slăbiciunile lui Iuda. 
Acum, păcatul lui Iuda este groaznic. Nu este numai un păcat al curviei, dar mai este şi incestul aici. Iuda păcătuise cu nora lui. 

” Iuda le-a cunoscut și a zis: „Ea este mai puţin vinovată decât mine, fiindcă n-am dat-o de nevastă fiului meu Șela.” Și nu s-a mai împreunat cu ea de atunci.”
( Geneza 38:26 VDC)

Înțelegem din acest text un lucru, și anume: chiar dacă purtarea Tamarei ne șochează, din text tragem concluzia că nu Dumnezeu i- a spus să procedeze în acest fel, ci EA a ales să acționeze așa.

Este momentul în care ea intră în genealogia Domnului nostru, Isus Hristos. 

Încrederea în Dumnezeu chiar și când viața aduce suferință- de Jerry Bridges


Gânduri printre rânduri

De-a lungul vieții, cu toții trecem prin diverse necazuri, în diferite moduri. Și tocmai prin aceste necazuri, Dumnezeu dorește să avem încredere în El, chiar dacă este un proces anevoios. Și care nu se va termina.

El dorește să învățăm că este Stăpân peste orice situație.

Suntem bombardați cu tot felul de gânduri, întrebări etc. Căci, dacă nu am pune întrebări, atunci nu vom putea primi răspunsuri, nu- i așa?

El știe dinainte prin ce experiențe vom trece, ce încercări avem de trecut sau prin ce vale ajungem… El știe TOTUL și nimic nu îl ia prin surprindere. Pe noi, în schimb, da, ne ia pe nepregătite.

Timpul meu și al tău sunt în Mâinile Lui. Iar fiecare suflare a noastră, este un dar pe care l- am primit din partea Lui. Fiecare zi, cu provocările ei, pe care o trăim este hotărâtă de El.

” Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuși, nici una din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până și perii din cap, toți vă sunt numărați . Deci să nu va temeți, voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii.

Matei 10: 29- 31

În aceste versete vedem exercitată Suveranitatea Domnului Isus, atunci când trecem prin evenimente. Suferința noastră are sens și rost în planul veșnic al lui Dumnezeu. El permite în viața noastră numai ceea ce este spre slava Sa și spre binele nostru.

El îngăduie să cunoaștem durerea trecând prin ea. Durerea este reală. Suferim. Însă, în mijlocul suferinței trebuie să credem că Dumnezeu este Stăpân pe situație.

” Suveranitatea lui Dumnezeu este singura stâncă invincibilă de care trebuie să se agațe inima umană în suferință. Împrejurările vieții noastre nu sunt defel întâmplătoare: poate că sunt lucrarea răului, dar răul acela este ținut bine în mâna cea tare a Dumnezeului nostru suveran. “

Margaret Clarkson

De reținut este faptul că Dumnezeu orchestrează în mod suveran toate evenimentele din viața noastră pentru un și mai mare bine pentru noi, copiii Lui. Și nu se confirmă aceasta în cartea Romani 8: 28 :

” De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume, spre binele celor ce sunt chemați după planul Său. “

Dumnezeu nu este doar suveran, ci este și desăvârșit în dragoste și infinit în înțelepciune.

Dumnezeu are un plan pentru tine. Pentru mine. Nimeni nu poate zădărnicii acest plan, chiar dacă vedem viața marcată de un șir de evenimente și întâmplări neprevăzute. Putem avea încredere în El, pentru că este vrednic de încredere.

Lupta cu…


Lupta cu anxietatea… cu depresia… Cine ar fi crezut că m- ar afecta atât de tare pierderea mamei?! Noaptea a devenit zi, iar ziua …. își urmează cursul ei.
De ce mi- a fost teamă, pierderea ei, aceea am experimentat și încă prea devreme. Niciodată nu am fost pregătită pentru acest moment, chiar dacă Dumnezeu mi- a transmis semnale… mintea mea refuza complet această experiență venită parcă prea devreme.

Au trecut deja patru luni de când mama nu mai este pe pământ, însă ea va rămâne VIE în inimile noastre ( a copiilor și nepoților și a tuturor celor care au cunoscut- o). Încă primim mesaje legate de plecarea ei. Pentru mulți este o mare surpriză.

Sunt convinsă că nu sunt singura care a trecut sau care trece prin această experiență.


Învăț să am încredere în Dumnezeu în această perioadă dificilă, chiar dacă procesul este lent și dificil.

Învăț să am încredere în suveranitatea lui Dumnezeu.

Învăț să cred că El este Stăpân peste orice situație.

Dumnezeu se află la cârma vieții și stiu că El folosește toate aceste împrejurări pentru binele meu.

Dacă simți imboldul Duhului Sfânt în inimă ca să mă încurajezi, nu ezita. Am nevoie!

” Omul se naște ca să sufere, după cum scânteia se naște să zboare.” ( Iov 5:7)

Prizonierul din celula a treia- Gene Edwards


Gânduri printre rânduri

Personajul principal al cărții nu este nimeni altul decât Ioan Botezătorul.

Autorul surprinde cu atâta măiestrie istoria de viață a personajului nostru, care este întemnițat de Irod și își așteaptă sfârșitul.

Cartea de față este o consolare pentru toți aceia care trec prin circumstanțele vieții deloc plăcute și neînțelese.

Mare parte din viața sa, Ioan Botezătorul a petrecut- o în post și rugăciune, pregătindu- se pentru ceea ce urma să facă. În tot acest timp, el niciodată nu a atins vinul, părul i- a crescut fiind netăiat de la naștere. Petrecea zile și nopți în rugăciune neîntreruptă.

Să facem un exercițiu de imaginație. După moartea părinților, el alege să trăiască în pustiu. Soarele arde puternic. Compania lui sunt vântul șuierător, soarele dogoritor și nisipul tăios. În acest context și- a petrecut mare parte din viață.

Oare, câți suntem gata să renunțăm la confortul nostru în dorința de a- L căuta și cunoaște pe Domnul?

Dedicarea lui Ioan față de Dumnezeu este absolută. Viața îi era goală de orice altceva, în afară de chemarea lui. Chair dacă înfățișarea lui nu era una plăcută la privit, ele era convins că avea un mandat de împlinit.

” În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul și propovăduia în pustia Iudeii. El zicea: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice: „Iată glasul celui ce strigă în pustie: ‘Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.’” Ioan purta o haină de păr de cămilă și la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică.”
Matei 3:1‭-‬4 VDC

Toți îl ascultau. Mulți plângeau și cădeau cu toată convingerea în genunchi implorând iertarea nemeritată. Oameni din toate categoriile se întorceau la Dumnezeu și erau botezați în apele Iordanului.

Dumnezeu i- a dat autoritate și fără să se teamă, a mustrat pe față mai marii bisericii, spunându- le:

” Dar când a văzut pe mulţi din farisei și din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră. Și să nu credeţi că puteţi zice în voi înșivă: ‘Avem ca tată pe Avraam!’ Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. Iată că securea a și fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom care nu face rod bun va fi tăiat și aruncat în foc.”
Matei 3:7‭-‬10 VDC

Șoc!!! Liderii religioși s- au oprit înmărmuriți. Apoi, au plecat.

Apare în scenă verișorul lui, Domnul Isus, care este botezat de el.

” De îndată ce a fost botezat, Isus a ieșit din apă. Și, în clipa aceea, cerurile s-au deschis și a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel și venind peste El. Și din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”
Matei 3: 16,17

Ceea ce nu știa Ioan, era că zilele ușoare ale slujbei lui trecuseră. Urmau să vină cele mai grele zile din viața sa.

” Celula trei.” Aici a fost adus personajul nostru. Însă, chiar și în închisoare, Dumnezeu i- a dat favoare:

” Ascultați! În măsura în care celula aceea groaznică permite, faceți că acest om să se simtă confortabil; dați- i mâncare, apă și orice altceva are nevoie… “

( pg.41)

Debora – Judecători 4


Numele ei înseamnă ” albină “. Este profetesă, judecător în Israel.

Avem aici o mamă în Israel, Debora, care este descrisă şi ca proorociţă, şi ca judecătoare.

Din câte se pot observa, Debora pare a fi o femeie remarcabilă.

Debora a fost pregătită de Dumnezeu pentru a judeca peste Israel. Ea l-a chemat pe generalul armatei, Barac. Acesta nu își împlinea de datoria şi iată că ea îl trimite să lupte cu duşmanul Israelului pentru ca poporul să poată fi eliberat din robie.

Barac trebuie să fi fost unul din cei mai fricoşi generali ai tuturor timpurilor. În loc să fie pe câmpul de luptă, conducându-şi cu vitejie oştirea, îl găsim ascunzându-se după fusta unei femei.


Barac nu vrea să meargă la luptă dacă Denotă nu va merge împreună cu el, convins fiind că va fi biruitor în luptă dacă aceasta va merge cu el. Și aici vedem intervenția lui Dumnezeu – aceea de a Se folosi de o femeie în vremea aceea!


Ce lecții învățăm din viața Deborei?

Debora îi promite lui Barac că va merge cu el, dar că eroina acestei lupte va fi ea. ( Judecători 4: 8,9)

Debora a fost o femeie directă care, aşa cum putem vedea, dorea să-şi vadă poporul eliberat de sub jugul duşmanilor săi.

Barac şi-a adunat oştirea şi toţi s-au pregătit pentru a porni împotriva duşmanului. Dumnezeu le dă biruinţa.
( Judecători 4:10)

Debora mărturiseşte că ea este o mamă în Israel, ceea ce înseamnă că avea o inimă de mamă. Ea nu dorea să-şi asume rolul de conducător, însă nu era nici un bărbat potrivit care să preia această sarcină în acel moment. Debora îşi dorea ceva mai bun pentru copiii ei, pentru că ceea ce vedea în jurul ei o nemulţumea profund.

Faptul că a ajuns să preia conducerea în Israel a fost alegerea lui Dumnezeu. ( Judecători 5:7) Ea a ajuns judecător în Israel şi a luat conducerea într-o vreme în care poporul Îl respingea pe Dumnezeu.

Femeile: arma secretă a lui Dumnezeu- Ed Silvoso


Gânduri printre rânduri

Este lesne de înțeles că rolul femeii în societate, dar mai ales în biserică, este unul care declanșează dezbateri aprinse. Rol care pune o prăpastie ce separă femeile de bărbați. Iar ideea ca femeia să vorbească în public provoacă polemică în anumite cercuri.

Femeile fac o treabă excelentă, astfel încât împărați fug complet derutați. Vezi exemplul Deborei cu Sisera, care a fost plină de curaj pentru a înfrunta inamicii.

Femeile sunt fascinante. Fie că este mamă, mătușă, bunică sau soție.
Crearea primei femei, Eva, a încununat cea mai intensă perioadă a creativității divine. Felul în care Dumnezeu a creat- o, ne revelează că femeile sunt dublu- rafinate și acest rafinament are legătură cu planul Său cu privire la femeile din zilele noastre.

” Un cuvânt spune Domnul, și femeile aducătoare de vești bune sunt o mare oștire.”
(Psalmul 68:11 VDC)

Dumnezeu continuă să restaureze femeile și bărbații, pentru ca împreună să facă tot ce El dorește să facă.

Dacă citim Geneza 3, vedem că femeia a avut un rol important încă de la creație.

Dacă bărbatul reprezintă cununa creației lui Dumnezeu, atunci femeile întruchipează nestematele de pe acea cunună.

O oștire de femei

Ele trebuie să descopere acest adevăr. Satan a folosit secole întregi umilința femeii și și- a țesut pânza de minciuni. La vremea potrivită, femeile care au stat în smerenie, vor fi înălțate, vor fi remarcate. Dumnezeu le va spune să se ridice și să lupte. Iar când ele se vor ridica, Dumnezeu le va folosi:
” Da, Dumnezeu va zdrobi capul vrajmașilor Lui, creștetul capului celor ce trăiesc în păcat.” ( Psalm 68: 21)

Psalmi 68 descrie apogeul revanșei promise de Dumnezeu în Grădină, iar elementul surpriză este cheia înspre biruință.

” Punctul culminant al revanșei care a început la Calvar urmează să aibă loc, când diavolul va avea capul zdrobit, iar femeile, printr- un rol cheie pe care îl va juca, vor puncta. Satana a muncit din greu pentru a le menține jos pe femei, oprimate și umilite. “ ( pg. 23)

Așadar, a sosit vremea ca femeile să conștientizeze că ele sunt ” arma perfectă a lui Dumnezeu. “

Scumpe doamne,

” Lăsați căldura plăcerii Lui să atingă orice frunză a copacului sufletului vostru care a fost înghețat de înghețul indiferenței și al neînțelegerii.

Ascultă glasul Duhului Sfânt care pătrunde în cele mai profunde părți ale ființei tale.”

Continuați să faceți totul “ în credință, dragoste și sfințenie.” ( 1 Timotei 2:15)

Cu Dumnezeu chiar și în foc


Suferința mai degrabă ne purifică decât să ne distrugă, pentru că Dumnezeu însuși pășește cu noi în foc.”  
Timothy Keller

” Domnul Însuși va merge înaintea ta, El Însuși va fi cu tine, nu te va părăsi și nu te va lăsa; nu te teme și nu te înspăimânta!”
Deuteronomul 31:8 VDC