Posted in De' ale mele!!!

Cele 7 batalii de pe Golgota


Să cânte strunele-ncordate!
Fanfarele să sune greu!
Din piepturile-nflăcărate
a fiilor lui Dumnezeu.

Să crească imnuri ne-ntrerupte,
o slavă fără de hotar
a celor şapte grele lupte
ce-au frânt Infernul pe Calvar!

I. Lanţurile

Era o zi scăldată-n soare.
Pe deal, prin pietre şi butuci,
între ostaşi cu coif şi zale,
treceau trei oameni sub trei cruci.

Trei osândiţi, spre trei morminte.
Dar fiecare c-un destin.
Şi sângele curgea fierbinte,
cel omenesc şi cel divin.

În urma lor venea norodul.
Şi colbul se urca în vânt.
Dar într-o vale, voievodul
ce cotropise-acest pământ,

Satan, cu ţipete stridente
chema oştirile din larg,
din cele şapte continente,
din nori ce în furtuni se sparg!

Veneau toţi demonii grămadă.
Urlau şi clănţăneau din dinţi.
De-ar fi putut un om să-i vadă,
pe loc şi-ar fi ieşit din minţi.

Şi-acolo într-o vale-adâncă,
într-o spărtură de vulcan,
se înălţă pe-un colţ de stâncă
temutul comandant Satan.

“Destul!” urlă de sus năprasnic.
“Mişei! Făpturi de rând! Fricoşi!
Un om… vă pare-atât de groaznic?
Doar nu-s o mie de Cristoşi!

Întind a beznelor aripă
şi-n numele ce-l port ordon:
Porniţi năvalnic! Şi într-o clipă,
din locul morţii, fără zvon,

aduceţi lanţurile toate
ce-i leagă în Şeol pe sfinţi,
poveri de-nfrângeri şi păcate,
cătuşe de nesăbuiţi.

Şi-apoi în zbor, cu mine-n frunte,
deasupra crucii lui Isus,
din toate vom clădi un munte
sub care va cădea răpus!”

În vremea asta în tăcere,
sub bice de ostaşi semeţi,
Isus urca din răsputere,
sub cruce, prin ciulini răzleţi.

Îl urmăreau cei mulţi cu freamăt,
văzându-L tot mai copleşit.
Apoi… deodată… făr-un geamăt,
Isus cel sfânt… S-a prăbuşit.

Porni un vaiet în mulţime.
Isus… Isus… era înfrânt…
Chiar îngerii din înălţime
priveau cu spaimă spre pământ.

Dar, iată, muntele de lanţuri,
ciudatul munte nevăzut,
acum… s-a prăbuşit prin şanţuri
şi-n pulbere s-a prefăcut!…

Satan, parcă simţind că piere,
la gură ghearele şi-a dus.
Căci nu ştiuse ce putere
era în jertfa lui Isus!…

“Vai, unde-s lanţurile, unde?”
strigă, venind de jos, un sol.
“Stăpâne, ce-ai făcut? Răspunde!
Sunt liberi morţii din Şeol!…”

“Mărire!” Cântă-n slavă bolta!
Vrăjmaşul geme sub călcâi!

Fu prima luptă pe Golgota
şi biruinţa cea dintâi.

II. În ascuns

Între sclipiri de-oţel severe,
urca Isus, cu umeri grei,
privind mâhnit cu ce durere
Îl tânguiau bărbaţi, femei.

“O, fiicelor, de ce vă strângeţi
plângând de mila Celui Drept?
Mai bine pentru voi să plângeţi
şi pentru pruncii de la piept.

Căci dacă azi copacul verde
e frânt sub fierul ne-ndurat,
cu cât mai hotărât va pierde
osânda grea pe cel uscat?”

Dar vorbele pe vânt zburară.
Şi lacrimile iar s-au strâns.
Trudiţii paşi din nou urcară
între batjocură şi plâns.

Pilat, Irod, Ierusalimul,
soborul sfintei cârmuiri,
vai, nimeni nu vedea sublimul
dumnezeieştii dăruiri.

Cei mari erau orbiţi de-ambiţii;
cei mici de Lege-mpovăraţi.
Un impostor vedeau slăviţii;
o victimă, cei întristaţi.

Isus putea să strige: “Eli,
arată-Mă din nepătruns!”
Şi-n locul “omului durerii”,
în locul Mielului străpuns,

cei din sobor şi cei din gloată,
privind acelaşi trist tablou,
ar fi văzut în El deodată
pe cel mai ´nalt, mai sfânt erou!

Dar nu, Isus purta o haină
de victimă şi impostor.
Ce om ar fi păstrat în taină
atâta slavă şi-atât dor?

*

Era a doua bătălie.
Isus, nemuritoarea Stea,
trecea în sfânta-I măreţie
ce nimeni, nimeni n-o vedea.

III. Dezbrăcarea

Pe culme se citi sentinţa.
Isus, desăvârşitul Miel,
primea în pace suferinţa.
Şi un ostaş, venind spre El,

I-a zis: “Dezbracă-Te şi-aruncă!”
Şi-a tresărit uşor Isus.
“Dezbracă-Te … Ce grea poruncă!
Dar nu-i din lume. E de sus…

Ţi-au pus o mantie pe umăr.
Şi toţi Învăţător Îţi zic.
Aruncă mantia-n ţărână.
Ca să fii totul, fii nimic!

Eşti luptător şi Ţi se cere
să-Ţi fie mijlocul încins.
Tu scoate-Ţi brâul în tăcere
şi, ca să-nvingi, să fii învins!

Eşti Preot. Iadu-Ţi ştie frica.
Şi ai o jertfă de-mplinit.
Dezbracă-n linişte tunica
şi fii Tu Însuţi cel jertfit.

Însă… cămaşa necusută…
lucrată dintr-un singur fir…
cu-atâtea bucurii ţesută,
cu stropi de lacrimi şi de mir,

cămaşa tainică de Mire
cea nelucrată din bucăţi,
simbolul de neprihănire
şi semnul sfintei unităţi,

ce greu cămaşa se desprinde
şi de pe sângele-nchegat
dar şi din gândul ce-o cuprinde
şi-ntârzie înduioşat…

Isus simţi venind deodată
ecoul unui vechi tumult.
Şi auzi-n urechi o şoaptă:
“Opreşte-Te! Ai dat prea mult!”

Vrăjmaşul Îi loveşte pieptul
cu forţa magicului glas.
“Cămaşa n-o dai! Căci ai dreptul!
E tot ce-n lume Ţi-a rămas!”

“Nu-i tot… ” Şi-n clipa de răscruce,
pornind cu pas domol şi rar,
Isus se aşeză pe cruce
să dea şi cel din urmă dar…

Pământ! Din tot întinsul zării
priveşte-acum pe Salvator!
Căci bătălia dezbrăcării
s-a dat ca pildă tuturor.

IV. Patru cuie

Isus, culcat pe lemn în soare,
privea de jos spre cerul sfânt,
c-un gest de largă apărare
a unui vinovat pământ…

Stătea cu faţa neclintită
şi aştepta, ca pe-un liman,
întâia floare înflorită
sub lovitura de ciocan.

Stătea cu mâinile întoarse,
cu mâinile ce până ieri
ştergeau pe-atâtea feţe arse,
atâtea lacrimi şi dureri;

cu mâinile ce-odinioară
au dăruit şi văz şi grai
şi binecuvântări lăsară
pe chipuri mici, cu păr bălai.

Şi-acum spre mâinile ce-aşteaptă
răsplata trudei lor, pe drept,
doi negri pumni zvâcnind se-ndreaptă
spre marea luptă piept la piept.

Satan, în ultima secundă,
purtând cunună de catran,
încearcă groaza să-şi ascundă
sub măreţia de titan.

Întinde mantia deodată
ca nor de fum într-un crater.
Şi-ncepe atunci cea mai ciudată
din câte lupte-au fost sub cer.

Auzi… boc!… boc! ciocanul sună.
Ţâşneşte cel dintâi izvor…
Dar cade strania cunună
a negrului cotropitor.

Şi bate iar… boc! boc!… ciocanul.
Cad stropii roşii pe pământ…
Dar geme biruit duşmanul.
Şi sceptrul său în colb s-a frânt.

Boc!… Boc!… ciocanul iarăşi cade.
Isus plăteşte greu tribut.
Dar moartea unghiile-şi roade
şi muşcă-n ţărnă Belzebut.

Boc!… Boc!… Deşi sub vârf de coarne,
Isus a-nvins! Căci a iubit!
Vrăjmaşul a lovit în carne,
iar El în Duh l-a ţintuit!

Şi, iată patru mari izvoare,
ce-au curs din viaţa lui Isus,
spre zarea soarelui răsare.
Spre nor, spre sud şi spre apus.

sunt patru fluvii de tărie,
de dragoste, de cer, de har!

A fost a patra bătălie
şi biruinţă pe Calvar.

V. Doctorii

Acum Isus în răni atârnă.
(Ce rod va duce-n cer cu El?)
Sunt răstigniţi pe-aceeaşi bârnă
o viperă şi-un tainic Miel.

Şi totuşi lupta iar se-ncinge.
Să-nduri tot chinul lumii-aceşti
dar cum să poţi privi şi-nvinge
sarcasmul celor ce-i iubeşti?

“Hei, Tu, profet al învierii…”
vorbeşte-un doctor cu ochi duri,
purtând panglici şi filacterii
cu lungi versete din Scripturi.

“n-ai spus Tu că ridici un Templu?
că-i faci a treia zi şi porţi?
Ei, haide, dă-ne un exemplu,
salvează-Ţi trupul dintre morţi!”

“Nu eşti Ben-David?” spune altul,
“eternul Fiu venit din cer?
De asta vii din tot înaltul
să mori pierdut într-un ungher?”

“Nu eşti Mesia din vecie?”
rânjeşte unul din tâlhari.
“Nu scoli Tu morţii din sicrie?
N-ai vrea cu mine să dispari?…”

“Prea mult!” Satan din nou încearcă.
“Nu vezi că suferi în zadar?
Nu-i nimenea să mai întoarcă
pe-aceşti dulăi cu gând murdar!

Mai bine să arunci văpaie
să arzi norod după norod.
Îţi curge sângele şuvoaie
şi nu se-arată nici un rod!”

Isus, spre zarea depărtată,
şopti cu gândul peste veac:
“O, iartă tuturora, Tată,
că ei nu ştiu acum ce fac!…”

Şi-atunci, cu buza tremurândă,
cel´lalt tâlhar porni cuvânt:
“Hei, tu, tovarăş de osândă,
ce-ai râs de Solul Celui Sfânt…

ce-am fost noi doi? Un iad fierbinte.
Dar El, Isus, e nepătat!
O, Doamne, să-Ţi aduci aminte
de mine când vei fi-mpărat…”

Era întâiul rod! Mărire!
Isus acum, cu blându-I grai,
Se-ntoarce plâns de fericire:
“Tu… azi… vei fi cu Mine-n Rai…”

Voi, fraţi, când râsul şi minciuna
vă umplu sufletul de-amar,
să vă-amintiţi întotdeauna
de doctorii de pe Calvar!

VI. “Eli!… Eli!…”

Deodată… c-un fior… mulţimea
şi-a-ntors privirile spre cer.
Un nor umbrise înălţimea?
Un fum călătorea stingher?

Ba nu. Dar pe întreaga zare
o neagră taină se urzi,
o stranie întunecare,
un miez de noapte-n plină zi.

O umbră ceru-ntreg cuprinse
ca un potop de lilieci.
Şi-ndată soarele se stinse
şi dispăru ca pentru veci.

În întunericul de smoală
porni un vânt fremătător.
Era o noapte ireală
ca un sfârşit al tuturor.

Zadarnic gloata de pe culme
îşi aţintea privirea sus,
căci nu erau alţi ochi pe lume
să vadă ce vedea Isus…

Mai mulţi decât nisipul mării,
mai repezi ca un uragan,
punând un scut asupra zării
din mii de ciucuri de catran,

gigantice oştiri de duhuri,
în focul luptei cel mai greu,
se-ngrămădiseră-n văzduhuri
între Isus şi Dumnezeu.

“Eşti vinovat!” striga oştirea.
“Da. Vina tuturor căzu.
Dar Tu, purtând nelegiuirea,
de toate vinovat eşti Tu!

Asupra Ta e-acum minciuna
şi ura ce-a domnit mereu.
Eşti vinovat pe totdeauna
şi despărţit de Dumnezeu!

Mândria, cugetul făţarnic,
pe toate-asupra Ta le-ai luat.
Zadarnic Te mai rogi! Zadarnic!
Eşti vinovat! Eşti vinovat!…”

“Eli! Eli!…” se-aude-n bezne.
“Eli! Lama Sabactani!…
Străpuns în mâini, străpuns în glezne
şi fără Tine cât voi fi?

Eu nu mai sunt decât un vierme
privit cu silă şi strivit.
Dar cum să uit că-n slăvi eterne
Tu M-ai născut şi M-ai iubit?

Ci Eu, Adam al înnoirii,
Te chem şi strig împovărat:
De toată vina omenirii,
Părinte, da, sunt vinovat!”

O rază şi-a adus cuvântul
asupra umilitei frunţi.
Se zguduie acum pământul.
Se sfarmă stâncile în munţi!

S-a despicat catapeteasma
şi locul tainic s-a deschis!
Şi-alungă demonii fantasma.
Şi şterge bezna ca un vis.

Din nou se luminează bolta.
Vibrează soarele-n etern!

A şasea luptă pe Golgota
a smuls zăvorul către cer!

VII. Ultimul vrăjmaş

Acum e cea din urmă luptă.
Tăcere. Într-un duh solemn,
priviţi pe cruce faţa suptă
şi sângele-nchegat pe lemn.

Puterea cărnii e sfârşită.
Dar dragostea şi mila, nu!…
Învinsă-i vipera cumplită
şi oastea-n gol i se pierdu.

Dar… ultimul vrăjmaş veghează.
Pe cal cu pieptul pe oblânc,
împrăştiind fiori de groază,
se-nalţă moartea din adânc.

Cu coasa-n mâini ca o balanţă,
pe nevăzutele-i poteci,
purtând o ultimă speranţă
de-a-nvinge dragostea pe veci,

se-apropie din zări… se-arată…
cu ochi adânci, cu chipul pal…
Se-opreşte o clipă. Şi deodată
înfige pintenii în cal.

Oţelul spintecă văzduhul.
Dar Fiul strigă-n zări: “Ava!”
Ţărâna piară. Însă Duhul
se-ncredinţează-n mâna Ta!”

Se pleacă fruntea, se destinde.
Un astru lunecă-n apus…
Iar de pe cruce se desprinde,
mai sclipitor, un alt Isus!

Pe fruntea Lui acum El poartă,
în locul rănilor de spini,
ca preţ al dragostei ce iartă,
cununa veşnicei lumini!

E Domnul Domnilor! Mărire!
E Împărat peste-mpăraţi!
A-nfrânt duşmanul prin iubire!
E-ntâiul frate între fraţi!

Îl vei vedea din zări, Marie,
în trup slăvit de Duh şi Har.

A fost a şaptea bătălie
şi cea din urmă pe Calvar.

*

Să cânte strunele-ncordate!
Trompetele să sune plin!
Isus, Mântuitor şi frate,
e Soarele etern! Amin.

Costache Ioanid

Advertisements
Posted in De' ale mele!!!

Primăvara binecuvântata!


A revenit viata in natura

Dupa o iarna grea si viscolita,

Miresmele vazduhul il umplura

C-am depasit a frigului ispita.

Au rasarit in cranguri ghioceii

Iar coltul ierbii a-nverzit zavoiul,

Printre mioare se zbenguie mieii

Si toate-acestea sa bucure omul.

Au napadit tractoarele in campuri

Pamantul reavan e insamantat,

Se-aduna si se ard uscate vreascuri

E timpul dezrobirii din pacat.

Au revenit in stoluri calatorii

Vrabiile se intrec in ciripit,

Sa cante sarbatoarea Invierii,

Concert Celui ce moarte-a biruit.

Nelu Rosu

PhotoCredit: Perla Suferintei

Locatie: Calarasi

Posted in De' ale mele!!!

Nu te socoti singur intelept


               
Proverbe 3- 7
Cel mai mare sculptor al lumii, Constantin Brâncuşi, a cărui operă Pasărea Măiastră sa vândut la casa de licitaţii din New York cu 20 de milioane de dolari, cel mai mare preţ din istoria casei de licitaţii, ştiţi ce a spus dânsul despre această operă după executarea la prima prezentare  în admiraţia tuturor?
            „Domnilor, pasărea era acolo ca într-o colivie. Ce merit am eu că am eliberat-o lăsând-o să zboare? E a exista deja, Unul singur este creator, şi numai Dumnezeu merită onoarea şi aplauzele dvs.”.

Sursa: http://meditatii-crestine.blogspot.com/2012/02/nu-te-socoti-singur-intelept-proverbe-3.html?m=1

Posted in De' ale mele!!!

Infloreste acolo unde esti


20180506_1231162046327356.jpg“ Dumnezeu te-a creat ca să înflorești și să progresezi neîncetat.

Te-a proiectat din punct de vedere spiritual pentru abundență emoțională și spirituală în fiecare anotimp al vieții tale. Planul Său nu a fost niciodată ca tu să te zbârcești din punct de vedere emoțional și să fii zdrobit(ă) de mânie, depresie și îngrijorări.

Dumnezeu știa că toți aveam să experimentăm furtuni vicioase și poluare culturală, dar în geniul Său creator a pregătit o cale pentru ca noi să rămânem legați la Viță atunci când au loc schimbările capricioase ale vremurilor. Voia Lui Dumnezeu pentru tine este să prosperi în toate domeniile vieții, inclusiv cel emoțional!

„A înflori” este un cuvânt evreiesc bogat în semnificații și utilizare. Întotdeauna se referă la ceva sau cineva care crește în ciuda nedoritelor obstacole și limite. „Înfloritor” este un cuvânt ce ilustrează o plantă destinată să crească abundent indiferent de climă sau secetă.

Psalmistul declară că „omul neprihănit va înflori precum palmierul”. Dacă Biblia folosește cuvântul „neprihănit” pentru a descrie o persoană, înseamnă că aceasta este anume aleasă pentru a se conecta cu Dumnezeu. Prin urmare, vei prospera direct proporțional cu legătura ta cu Dumnezeu! Dacă alegi să te încălzești zilnic la adăpostul prezenței Sale și să-ți petreci timp în Cuvântul Lui Dumnezeu și în rugăciune, viața ta va fi o imagine distinsă a creșterii care provine din conectarea ta la neprihănirea Lui.

Mulți creștini sunt conectați mai mult la durerea trecutului în loc să fie conectați zilnic la adevărul prezenței Lui Dumnezeu. Din punct de vedere emoțional, chiar contează dacă citești sau nu Biblia zilnic. Din punct de vedere emoțional, chiar contează dacă te închini sau nu, în ciuda dezamăgirii. Din punct de vedere emoțional, chiar contează dacă te rogi pentru cei care au fost aspri față de tine.

Când alegi corect, Dumnezeu va facilita creșterea! Vei începe să crești în ciuda obstacolelor și limitelor, atât spiritual cât și emoțional, pentru că primești viață din Dumnezeu. Roada Duhului te va transforma miraculos într-o persoană care are caracterul și personalitatea Lui Dumnezeu.

Trebuie să lucrezi în tandem cu Dumnezeu până răspunsurile tale emoționale la climatul din jurul tău sunt rezultate ale legăturii tale profunde și bogate cu El.”

„Cel drept va înflori ca palmierul, va crește ca un cedru în Liban. Cei sădiți în casa DOMNULUI vor înflori în curțile Dumnezeului nostru. Ei vor aduce rod și la bătrânețe; vor fi grași și înfloritori; Ca să arate că DOMNUL este integru; el este stânca mea și nu este nedreptate în el.”

Psalmii 92:12-15 BTF2015

https://www.bible.com/903/psa.92.12-15.btf2015

PhotoCredit: Perla Suferintei

 

Posted in De' ale mele!!!

Ascultă cu atenție


Aceia care cred că mersul la biserică sau practicarea unui ritual îi va aduce mai aproape de Dumnezeu vor avea parte de o mare supriză. Pentru că inima ta se poate împietri cel mai ușor în biserică. Așa cum am mai spus, același soare care topește ceara întărește lutul.

Când Cuvântul Domnului este propovăduit, unii oameni sunt cercetați, alții sunt schimbați, iar alții sunt împietriți, pentru că nu au intenția de a-l crede. Expunerea continuă la Cuvântul lui Dumnezeu poate să producă mai mult rău decât bine. Și în locul în care ar trebui să fie trasformați, vor deveni mai răi decât au fost.

Ce spun este că unii oamenii nu ar trebui să mai meargă la biserică? Da… Dacă nu vor să implementeze în viața lor ceea ce ascultă. Putem vedea minuni și să auzim adevărul propăvăduit, însă dacă nu avem dorința de a aplica în viața noastră, atunci inimile noastre se pot împietri.

Cineva care trăiește o viață duplicitară ca Iuda Iscarioteanul va avea inima din ce în ce mai insensibilă. Iuda a umblat și vorbit cu Isus timp de trei ani și jumătate. El a fost ales de Domnul. L-a auzit pe Hristos oferind cele mai bune învățături. A auzit predica de pe Muntele Măslinilor cu urechile sale. L-a văzut pe Lazăr înviind din morți. Iuda a văzut orbi căpătându-și vederea. Surzi cărora li s-a redat auzul. A văzut minune după minune, cu toate acestea inima lui s-a împietrit din ce în ce mai mult.

Chiar dacă Isus cunoștea lucrurile care se vor întâmpla, Iuda, cu propria sa voință, în mod deliberat L-a trădat, amintindu-ne că preștiința lui Dumnezeu nu schimbă responsabilitatea omului.

Deci răspunsul nu este a înceta mersul la biserică; ci să te duci cu dorința de a-L cunoaște pe Dumnezeu.

Posted in De' ale mele!!!

Continua sa inaintezi


Când auzim cuvântul „alunecare,” ne gândim la cineva care a abandonat total credința sa și i-a întors spatele lui Dumnezeu. Cu siguranță o persoană care procedează în felul acesta poate fi numită căzută. Dar aș tinde să cred că pot exista unele persoane care alunecă fără a fi conștiente de lucrul acesta.

Nimeni nu își programează căderea. Căderea are loc subtil, și adesea se întâmplă treptat. De fapt, poate fi atât de finuță încât nici măcar să nu știi că ea se produce. Biblia avertizează în legătură cu aceasta și ne spune că unul dintre semnele care vor fi în vremurile de pe urmă este că oamenii se vor lepăda de credință (vezi 1 Timotei 4:1).

Dumnezeu ne spune că dacă am alunecat, trebuie să ne întoarcem la El (vezi Ieremia 3:22). Iar Isus a zis bisericii din Efes, „Adu-ți aminte de unde ai căzut, pocăiește-te și întoarce-te la faptele tale dintâi” (Apocalipsa 2:5).

Ești într-o stare căzută? Ești în procesul de a aluneca? Mergi înainte către Isus, sau dai înapoi? Progresezi sau regresezi? În momentul în care umblarea ta cu Isus devine neutră, te vei găsi mergând către direcția greșită.

Am citit un semn care se afla la capătul unei piste pe care scria, „Continuă să mergi. Dacă te vei opri, vei fi în primejdie și vei fi un pericol pentru cei care zboară.” Aceeași avertizare poate fi aplicată vieții creștine: continuă să înaintezi. Dacă te vei opri, ești în primejdie și un pericol pentru ceilalți.
Deci, nu te culca pe lauri. Nu trăi în trecut. Noi trebuie să fim mereu în creștere ca și urmași ai lui Isus.

Propoziție de rezumat: Trebuie să fim în continuă creștere ca și urmași ai lui Hristos.

Locatie photo: Calarasi, CL

Posted in De' ale mele!!!

Duhule Sfant, umple- ma cu puterea Ta !


” Vei fi acea persoană pe care Dumnezeu te-a creat să fii, doar atunci când vei primi acea putere pe care Dumnezeu a creat-o ca tu să o ai. Eu pot fi o persoană din cale-afară de emoțională astfel că tot ceea ce pot face eu pe cont propriu este să mă gândesc la mine și la felul în care mă simt. Tu nu ai fost creat(ă) pentru a-ți exprima emoțiile într-un mod necontrolat; tu ai fost creat(ă) să aduci rod, pentru fapte bune, pentru Împărăția lui Dumnezeu și pentru putere!

Sunt două pasaje din Scriptură pe care le vei citi astăzi și care îți vor schimba viața și te vor pregăti pentru destinul tău emoțional. „Voi veți primi o putere” este poate cel mai interesant pasaj din Noul Testament. Tu vei primi o putere! Nu este necesar să te târăști prin viață cu propriile tale puteri! Nu trebuie să te mulțumești cu resturi emoționale și cu bagajul ereditar! Nu vei reuși să-ți impui autoritatea asupra isteriei tale emoționale până nu vei primi puterea Duhului Sfânt.

„… Și Îmi veți fi martori,” este a doua promisiune răscolitoare din acest binecunoscut verset. Primirea puterii Duhului Sfânt te ajută să devii ceea ce te-a creat Dumnezeu să fii! Ai nevoie de puterea Lui Dumnezeu pentru a deveni un martor al naturii Sale în acest moment al istoriei. Vei primi o putere și vei fi!

Nu vei fi niciodată tot ceea ce Dumnezeu a intenționat să fii până nu vei primi puterea Sa. Isus a știut că nu putem să trăim o viață împlinită pe acest Pământ fără puterea Duhului Sfânt, așa că El ne-a oferit exact acea putere. Pentru că sunt o femeie atât de disperată, mă regăsesc rugându-mă această rugăciune de mai multe ori zilnic:

Duhule Sfânt, umple-mă cu puterea Ta! Vreau tot ceea ce tu ai pentru mine, vreau darurile tale și vreau roadele tale. Vreau puterea Ta astăzi mai mult decât orice altceva. Dacă Tu vrei ca eu astăzi să mă rog pentru minuni și vindecări, așa voi face, mă angajez la asta! Vreau tot ceea ce ai pentru mine. Vreau răbdare și autocontrol pe lângă pace și bucurie și dragoste. O să primesc fiecare fărâmă de putere pe care vrei Tu să mi-o arunci în cale. “

Posted in De' ale mele!!!

Când te pocăiești


Dacă ai fost un om aplaudat de toți, sunt șanse mari se devii un om batjocorit de mulți.
Când te pocăiești, dacă erai obișnuit să dai înapoi când erai lovit, va trebui să întorci și celălalt obraz.

Când te pocăiești, vei câștiga modelare gratuită a inimii prin suferință și durere, și s-ar putea ca holurile unui spital să devine mai familiare decât cele de la Mall.
Când te pocăiești, dacă înainte erai prieten doar cu cei sus puși, de acum mai buni prieteni îți vor fi săracii și oropsiții care pun preț în viață nu pe ceea ce ai ci pe ceea ce ești.

Când te pocăiești, principiul în viață nu va mai fi “Trăiește clipa”, ci “Pregătește-te să te întâlnești cu Dumnezeul tău”.
Când te pocăiești, nu vei mai alege în viață ce îi place firii pământești, ci prioritare vor fi alegerile pentru “omul duhovnicesc”.

Când te pocăiești, nu vei mai avea timp liber, ci vei fi mereu ocupat să lucrezi pentru Cel care a murit în locul tău.
Când te pocăiești, te așteaptă o cruce ce trebuie să o porți în fiecare zi, și de obicei ea vine “la pachet” cu trădarea, batjocura și respingerea.

Când te pocăiești, ca să treci de la un nivel spiritual la altul, nu ți se va mări salariul, ci rația de probleme.
Când te pocăiești vei avea nevoie de șervețele mai multe. Întăi pentru lacrimile de căință și în timp pentru cele de dor după Mirele nostru.

Când te pocăiești începi să te uiți spre CER și vei înțelege că NU merită să te pocăiești doar pentru viața asta. Dar dacă te interesează veșnicia cu Dumnezeu,merita.

by Cristi Boariu

PhotoCredit: Perla Suferintei

Locatie: Murfatlar, Constanta

Posted in De' ale mele!!!

Nu mi-e frică…


Nu mi-e frică de furtună în viață, mi-e frică să nu mă îndepărtez de Isus în vremea bună…

Nu mi-e frică de spital în viață. Mi-e frică de zilele când sunt sănătos…

Nu mi-e frică de sărăcie. Mi-e frică de momentele când am bani în portmoneu și pun 1 leu la colectă…

Nu mi-e frică de examene. Mi-e frică să nu lipsesc de la cursuri…

Nu mi-e frică când se strică mașina și nu mai pot merge cu ea. Mi-e frică de momentele când merge bine și nu are direcția bună…

Nu mi-e frică în avion, când cei mai mulți spun rugăciunea la decolare și aterizare. Mi-e frică să nu ajung să mă rog doar atunci…

Nu mi-e frică de ziua când voi închide ochii. Mi-e frică azi, de ziua în care țin ochii deschiși, să nu cumva să mă uit unde nu trebuie…

Nu mi-e frică de lup în viață. Mi-e frică să nu cumva să mă îndepărtez de Pastorul Cel Bun.

Nu de mizeria de pe covor mi-e cel mai frică. Mi-e frică de mizeria din inimă care poate fi ascunsă ușor sub preșul fățărniciei.

Nu mi-e frică că pierd ceva material. Mi-e frică sa nu pierd lacrimile la rugăciune.

Nu mi-e frică că nu mă cunosc oamenii mari. Mi-e frică să nu-mi zică El în ziua judecății că nu mă cunoaște.

Nu mi-e frică că nu mă vizitează prietenii. Mi-e frică să nu treacă Isus pe lângă casa mea…

Matei 8:26 “El le-a zis: „De ce vă este frică, puţin credincioşilor?” Apoi S-a sculat, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut o linişte mare.”

Caută-L pe Isus când vremea e bună ca să fie cu tine în corabie. Și atunci, când vremea se va schimba, va avea cine să se ridice în picioare lângă tine și să te păzească.

Iar când El e în corabie, El știe în care port trebuie să ancorezi.
Lasă-l la cârmă.

By Cristian Boariu

Posted in De' ale mele!!!

Dumnezeu lupta pentru noi


“Avem cu adevărat un dușman care se războiește permanent cu noi fiindcă el nu vrea ca noi să trăim viața pe care Dumnezeu a plănuit-o pentru noi.

Diavolul încearcă neîncetat să te jefuiască de viața trăită din abundență.

Multe din armele existente în arsenalul vrăjmașului sunt reacții emoționale pentru că el nu se poate atinge de spiritul nostru și astfel, planul său deformat este să comunice cu sufletul tău.

Dușmanul va încerca să ne păcălească pe fiecare din noi că merităm să umblăm în neiertare sau că nimeni nu ne înțelege suferința. Când suntem de acord cu minciuna lui, obiceiurile noastre emoționale vor imita mai degrabă alegerile diavolului decât abundența Lui Dumnezeu.

Unul din modurile evidente prin care Satan încearcă să nege creștinilor abilitatea de a trăi o viață abundentă este să-i convingă că sunt îndreptățiți să aibă sentimente negative.

Diavolul se bucură când agreezi cu el că ești îndreptățit(ă) să te îngrijorezi, să manifești neiertare sau să arăți mânie și își freacă bucuros mâinile alea mici și urâte când te amăgește să-ți reverși furia asupra urâțeniei umane.

Dumnezeu vrea să fii ca El însuși, nu vrea ca tu să fii de acord cu diavolul. Dumnezeu te iubește suficient încât să te disciplineze până când vei admite că nici tu nici diavolul nu știți mai bine decât El!

Nimănui nu-i place disciplinarea, fie că are 8 ani sau 88 de ani. Oricine își dorește să fie folosit de Dumnezeu într-un mod semnificativ, înțelege premisa divină în a fi nevoit să-și învingă reacțiile firești la problemele vieții.

Firea ta, cunoscută și sub forma sentimentelor umane, se opune spiritului și Duhului lui Dumnezeu din tine dacă nu ai învățat nu numai să o disciplinezi dar să o și răstignești.

Dacă dorința ta cea mai arzătoare este să fii o imagine distinsă a roadelor Duhului și a caracterului Lui Dumnezeu, prețul pe care trebuie să-l plătești este să-ți răstignești firea și să-ți disciplinezi sentimentele.

Dacă poți coopera cu Dumnezeu în această strădanie, te vei afla în poziția de a fi disponibil să împlinești planul important al Lui Dumnezeu în acest moment al istoriei.”

Posted in De' ale mele!!!

Îmbracă-te cu haina laudei!


Estera fusese un copil orfan crescut de unchiul ei celibatar, Mardoheu. Când regele Ahașveroș s-a hotărât că dorește o nouă soție, slujitorii acestuia au organizat cel mai mare concurs de frumusețe din toată istoria.
Estera a câștigat acest concurs de frumusețe și a mai câștigat și favoarea tuturor din palat.
Atunci când unchiul ei, Mardoheu a refuzat să i se închine lui Haman, unul dintre sfetnicii de frunte ai împăratului, acesta a decis nu doar să-l omoare pe Mardoheu ci Haman a primit permisiunea împăratului de a măcelări întreg poporul evreu. Atunci când Mardoheu a aflat despre acest plan ticălos, și-a rupt hainele, s-a îmbrăcat în sac și cenușă și a ieși afară în mijlocul orașului și s-a văitat în gura mare și amarnic.
Din păcate, exemplul de răspuns al lui Mardoheu la circumstanțele sale teribile poate că este asemănător cu cel pe care îl ai tu la evenimentele din viața ta. Când nu-ți merg treburile cum vrei tu, urmezi exemplul lui Mardoheu: îți pui hainele de jale și apoi te vaiți și te plângi așa de tare și cu atâta patimă că te aude tot orașul!
Dacă tu alegi copilărește și egoist să umbli prin viață îmbrăcat(ă) în sac și cenușă, prin asta îți vei nega relația ta intimă cu Regele tuturor regilor! Oh… tu ești tot creștin(ă) și vei petrece eternitatea cu Isus și totuși, preocuparea ta pentru durere va sta în calea dulceții părtășiei dragi cu El aici, pe planeta pământ.
Noi credem greșit că dacă strigăm suficient de tare când suntem în durere, vom primi prin asta o audiență la Dumnezeu. Dimpotrivă, cheia prezenței Sale se află în mulțumire!
Atunci când împărăteasa Estera a auzit de spectacolul demn de milă pe care Mardoheu îl dădea în fața porților împăratului, ea a trimis acestuia îmbrăcăminte nouă, dar acesta a refuzat să o poarte. Duhul Sfânt ți-a dăruit o nouă haină pe care să o porți, dar adesea noi refuzăm să purtăm haina cea nouă a laudei și alegem să defilăm prin viață îmbrăcați cu haina durerii. Regele regilor știe că în prezența Sa ai parte de o viață victorioasă și că ușa este larg deschisă ca tu să intri. Din păcate, tu nu poți să intri în curțile palatului Său atâta timp cât ești îmbrăcat cu dezamăgirea din circumstanțele tale.
Îmbracă-te cu haina laudei! Decât să zgribulești în haina durerii emoționale… ridică-ți mâinile în aer și cântă în prezența Sa!Estera fusese un copil orfan crescut de unchiul ei celibatar, Mardoheu. Când regele Ahașveroș s-a hotărât că dorește o nouă soție, slujitorii acestuia au organizat cel mai mare concurs de frumusețe din toată istoria.
Estera a câștigat acest concurs de frumusețe și a mai câștigat și favoarea tuturor din palat.
Atunci când unchiul ei, Mardoheu a refuzat să i se închine lui Haman, unul dintre sfetnicii de frunte ai împăratului, acesta a decis nu doar să-l omoare pe Mardoheu ci Haman a primit permisiunea împăratului de a măcelări întreg poporul evreu. Atunci când Mardoheu a aflat despre acest plan ticălos, și-a rupt hainele, s-a îmbrăcat în sac și cenușă și a ieși afară în mijlocul orașului și s-a văitat în gura mare și amarnic.
Din păcate, exemplul de răspuns al lui Mardoheu la circumstanțele sale teribile poate că este asemănător cu cel pe care îl ai tu la evenimentele din viața ta. Când nu-ți merg treburile cum vrei tu, urmezi exemplul lui Mardoheu: îți pui hainele de jale și apoi te vaiți și te plângi așa de tare și cu atâta patimă că te aude tot orașul!
Dacă tu alegi copilărește și egoist să umbli prin viață îmbrăcat(ă) în sac și cenușă, prin asta îți vei nega relația ta intimă cu Regele tuturor regilor! Oh… tu ești tot creștin(ă) și vei petrece eternitatea cu Isus și totuși, preocuparea ta pentru durere va sta în calea dulceții părtășiei dragi cu El aici, pe planeta pământ.
Noi credem greșit că dacă strigăm suficient de tare când suntem în durere, vom primi prin asta o audiență la Dumnezeu. Dimpotrivă, cheia prezenței Sale se află în mulțumire!
Atunci când împărăteasa Estera a auzit de spectacolul demn de milă pe care Mardoheu îl dădea în fața porților împăratului, ea a trimis acestuia îmbrăcăminte nouă, dar acesta a refuzat să o poarte. Duhul Sfânt ți-a dăruit o nouă haină pe care să o porți, dar adesea noi refuzăm să purtăm haina cea nouă a laudei și alegem să defilăm prin viață îmbrăcați cu haina durerii. Regele regilor știe că în prezența Sa ai parte de o viață victorioasă și că ușa este larg deschisă ca tu să intri. Din păcate, tu nu poți să intri în curțile palatului Său atâta timp cât ești îmbrăcat cu dezamăgirea din circumstanțele tale.
Îmbracă-te cu haina laudei! Decât să zgribulești în haina durerii emoționale… ridică-ți mâinile în aer și cântă în prezența Sa!

” Slujnicele Esterei și famenii ei au venit și i-au spus lucrul acesta. Și împărăteasa a rămas îngrozită. A trimis haine lui Mardoheu ca să-l îmbrace și să ia sacul de pe el, dar el nu le-a primit.” (Estera 4:4 VDC)

Posted in De' ale mele!!!

Citeste Biblia


Dacă dorința ta este să îți dezvolți un duh puternic, atunci va trebui să îl hrănești sănătos și cu o dietă încărcată de vitamine.

Trebuie să citești zilnic Biblia pentru a-ți întări mușchii și rezistența duhului tău.

Noi citim Biblia în primul rând nu pentru informare ci pentru transformarea noastră, iar puterea miraculoasă care se găsește în Cuvânt este o vitamină care îți instalează sănătate în duhul tău în fiecare zi din viața ta.
Atât de mulți oameni folosesc scuze că să motiveze de ce nu sunt în stare să citească Biblia în fiecare zi.

Cea mai des întâlnită scuză este: „Nu o înțeleg. Pentru mine nu sunt decât cuvinte goale pe o pagină”.

Dă-mi voie să te încurajez astăzi dacă ai această scuză: continuă să citești! Dumnezeu se va întâlni cu tine în Cuvânt indiferent dacă mintea ta va pricepe sau nu Adevărul veșnic cuprins în Cuvânt. Chiar dacă mintea ta nu-l „digeră”… duhul tău se adapă din el!
Alegerea ta de a-ți hrăni duhul cu hrană sănătoasă îl va ține tare și robust chiar și atunci când sufletul scapă de sub control.

Citirea regulată a Bibliei este principalul obicei pe care trebuie să ți-l impui în mod spiritual pentru a putea fi o persoană sănătoasă și echilibrată emoțional.

Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale și voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate! (Psalmul 119:27 VDC)

Posted in De' ale mele!!!

Bârfa…


Tăcerea e de aur.

Vorba lungă sărăcia omului. Sunt atâtea fraze care descriu pericolul de a nu avea control asupra gurii și a lucrurilor pe care le spui.

Bârfa nu face excepție.

Bârfa este unul din acele lucruri așa de ușor de justificat mai ales când am fost jigniți.

Iată două principii de bază pentru bârfă:

1.Acei care bârfesc cu tine vor bârfi și despre tine.

2.Și, dacă tu nu ești o parte a soluției, atunci nu ar trebui să vorbești.

Este Dumnezeu chiar atât de preocupat de bârfă?

Chiar îi pasă lui Dumnezeu ce spunem?

Privește în Cuvântul lui Dumnezeu și învață cum să-ți folosești cuvintele.”

“Omul neastâmpărat stârnește certuri și pârâtorul dezbină pe cei mai buni prieteni.” Proverbele 16:28

“Când nu mai sunt lemne, focul se stinge; și când nu mai este niciun clevetitor, cearta se potolește.” Proverbele 26:20

Posted in De' ale mele!!!

O putere nepăzită


„Mândria merge înaintea pieirii, și trufia merge înaintea căderii.” (Proverbe 16:18)
Niciodată să nu spui: „Nu aș face niciodată…”, pentru că de fapt, ești capabil să faci acel lucru și chiar mai mult.
Primul pas care l-a condus pe Petru la negarea lui Dumnezeu a fost încrederea de sine. El i-a spus lui Isus: „Chiar dacă toți ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.” (Matei 26:33). Ceea ce l-a făcut pe Petru să spună asta a fost revelația faptului că Iuda iscarioteanul a fost un trădător. Petru spunea de fapt: „Uite, nu știu despre Iacov și Ioan, așa zișii Fii ai Tunetului și nu sunt sigur în legătură cu Matei și ceilalți. Dar vreau să Îți spun asta: nu te voi lăsa niciodată.” Aceasta a fost mândrie, iar în Proverbe 16:18 citim: „Mândria merge înaintea pieirii, și trufia merge înaintea căderii.” (Proverbe 16:18)
Am putea spune: „Nu aș eșua niciodată în acest domeniu.” Dar să fim atenți. Chiar acesta ar putea fi domeniul în care ne-am putea prăbuși.
Ai putea spune: „O, nu aș face niciodată asta. Nici într-un milion de ani nu aș comite o asemenea greșeală. Sunt foarte priceput în acest domeniu. Știi, poate sunt puțin mai slab aici, dar în acest loc nu aș cădea niciodată.” Chiar? Nu știi cât de păcătoasă este inima ta de fapt? Nu știi că toți avem o înclinație spre a face lucrul greșit? Precum cântarea „Vino, izvor” spune:
Cât de mult îi sunt dator
Harului copleșitor.
Obstacol bunătatea Ta să fie
Inimii-mi duse-n pribegie,
Simt, o, Doamne, cum s-a rătăcit
De la Domnul meu iubit.
Ia-o s-o pecetluiești
Pentru palatele cerești.

Nu uita: o putere nepăzită este o slăbiciune dublată.

PhotoCredit: Perla Suferintei

Locatie: Constanta, Mamaia – hotel Siret

Posted in De' ale mele!!!

DOAR Dumnezeu are putere de a vindeca


” Există o celebră zicală cu care chiar și creștinii se consolează în vremuri de apăsare și necaz: „Timpul vindecă toate rănile.”

Îți spun doar atât: NU SUNT DE ACORD! Timpul nu are putere vindecătoare în el însuși. Doar Dumnezeu are putere vindecătoare!

Cunosc femei care sunt și azi la fel de pline de amărăciune și mânioase cum au fost în urmă cu zece ani. Timpul nu a vindecat sufletele lor. Cunosc femei care se îndeletnicesc cu reproșul mai vârtos decât o făceau acum 30 de ani. Timpul nu le-a vindecat pe aceste femei gâlcevitoare și neroditoare.

Doar Isus are putere să vindece și dacă ai inima zdrobită și tânjești după mângâiere, atunci trebuie să te adăpostești în prezența Sa – acolo unde minunile se întâmplă nu din cauza timpului, ci datorită Lui. Permiți tu ca această intimitate benefică, pe care El o oferă în special celor cu inima zdrobită, să vindece azi inima ta?

Nimeni, în afară de Dumnezeu, nu poate restaura o inimă zdrobită. Cuvintele altora te vor încuraja și pot aduce vindecare într-o oarecare măsură dar vindecarea totală vine întotdeauna de la Domnul. Faptele și gesturile amabile pot îndepărta spinul dintr-o inimă zdrobită, dar nimic și nimeni altcineva decât Dumnezeu nu poate să-ți ofere acea atingere supremă de vindecare în viața ta. El are puterea, dragostea și capabilitatea divină să te vindece cu adevărat de durerea cumplită prin care treci.

Dumnezeu poate să-ți restaureze sufletul și să facă un transplant spiritual de inimă, dacă asta-i ceea ce ar trebui să te facă din nou sănătos și optimist. Acest lucru pare imposibil când ai o inimă zdrobită dar nu e imposibil pentru Dumnezeu! Voia Lui Dumnezeu este totdeauna restaurare și vindecare.

Putem înțelege ușor conceptul pe care Duhul Sfânt încearcă să-l transmită prin intermediul psalmistului, în expresia „… și le leagă rănile”. Imaginea descrisă de cuvintele în ebraică este o frumoasă ilustrație a unui croitor care drege și coase la loc ceva ce a fost destrămat. Dacă ai inima zdrobită, prieten drag, știu pe Cineva care este expert în a o restaura perfect și cu ușurință. Nu numai că poate restaura inima ta zdrobită dar El și dorește acest lucru.”

 

Posted in Uncategorized

Bunătatea Lui


„Nu există bunătate separat de Dumnezeu.”

Unii oameni cred că Dumnezeu este mânios aproape tot timpul și că îndurarea Lui ține doar un moment, dar Biblia ne spune că este exact invers! Tu ești mereu pupila ochiului Său chiar și când te simți ca un fruct stricat.

Dumnezeu a lăsat în urmă fapta rea pe care ai făcut-o sau acel lucru teribil pe care l-ai spus. Poate a fost mânios sau dezamăgit pe moment, dar a trecut peste. Tu ai trecut? Nu trebuie să îți faci griji că o să pierzi îndurarea din cauza unui eșec.

Bunătatea lui Dumnezeu este continuă și nu se termină niciodată. Îndurarea Lui este mereu în jurul nostru, peste noi și cu noi; îndurarea lui Dumnezeu este veșnică!

De fapt, bunătatea nu există separat de Dumnezeu; nu își are originea în sine însăși — deoparte, sau separat de El. Cu siguranță nu este ceva ce a fost creat de ființele umane (trebuie să îți antrenezi copiii sa fie răi sau buni?).

Dumnezeu este sursa întregii bunătăți și a tuturor lucrurilor bune. Unii oameni separă totuși bunătatea de Dumnezeu, ceea ce ar putea deteriora nevoia umanității de a-I mulțumi, de a-I da cinste și de a I se închina.

Gândește-te: care ar fi câteva lucruri bune în viața ta peste care este ușor să treci cu vederea?

Posted in Uncategorized

Noi suntem mâinile  de dragoste și milă ale Lui Dumnezeu


“Dumnezeu caută dreptatea.

Dumnezeu caută justiția.

Dumnezeu urăște asuprirea.

Știm aceste lucruri, în calitate de urmași ai lui Hristos, dar lovindu-ne de lumea reală în care oamenii sunt abuzați de oameni, această teologie frumoasă riscă să rămână doar o teorie goală.

Nu e nici o îndoială că Dumnezeu vrea dreptate iar Isus spune: “Vă spun că le va face dreptate curând”. Dar va găsi El credința pe pământ? Își va găsi instrumentele de dragoste și de justiție, poporul Său, gata să-L slujească?

Cum îi apără El pe asupriți, cum este el Tatăl orfanului și apărătorul văduvei?

Cum anume face El dreptate?

Toate acestea sunt întrebări valide și convingerea mea este că Dumnezeu nu se simte ofensat când i le adresăm, când ne „luptăm” cu El pentru a înțelege.

Problema lumii în care trăim, lume în care se vând trupuri, se cumpără demnitatea și se asupresc cei slabi, problema nu e că Dumnezeu ar fi departe, ci ca oamenii Lui Dumnezeu sunt departe.

Biblia ne spune că nu vom cuceri lumea, dimpotrivă, păcatul se va înmulți încă mai mult. Convingerea lui Edmund Burke este că “pentru ca Răul să triumfe nu e nevoie decât de un singur lucru: ca oamenii buni să nu facă nimic.”

După Înviere, Isus ar fi putut să-și restabilească aici Împărăția printr-un miracol, aducând puterile îngerilor Lui să curețe nedreptatea, zdrobind puterile răului într-un mod spectaculos. Totuși El alege să folosească un miracol și mai mare: să ne folosească pe noi, poporul Lui, să ne folosească pe noi, oameni frânți și imperfecți.

Noi suntem mâinile de dragoste și milă ale Lui Dumnezeu. Noi suntem glasul care poate alina.. Noi suntem pâine, pături, medicamente, apă și dragoste.

C.S. Lewis spune „Durerea este megafonul prin care Dumnezeu trezește o lume surdă.”
Ascultă astăzi megafonul lui Dumnezeu! Fii mâna Lui în durerea cuiva! Fii pâine și dragoste pentru cel care plânge.

Iar dacă pretinzi că auzi, înseamnă că știi deja că trebuie să fim zdrobiţi ca să ajungem să înţelegem, pentru că aceasta e singura cale prin care putem ajunge la speranţă.”

PhotoCredit: Perla Suferintei

Locatie: Calarasi

Posted in Uncategorized

Totuși, suferința…


“Omul nu a fost proiectat să caute suferința. Exceptând deviațiile, omul fuge de durere, se luptă să găsească eliberarea și caută să rămână acolo unde nu mai doare. 

De la ierburile și tincturile din trecut și până la analgezicele moderne, de la meditație și până la jucăriile electronice care ne distrag astăzi, omul a găsit așa numitele programe de fericire care să excludă suferința. 

Totuși, suferința este semnul distinctiv al oricărei vieți. Autorul contemporan, Ellis Potter, rescrie teza lui Descartes astfel: „Sufăr, deci exist.” Suferința este ceea ce au în comun toți oamenii care au trăit vreodată.

Cum ne raportăm la suferință? 

„A trece prin suferință” poate însemna două lucruri: a aștepta ca starea aceasta să scadă în intensitate și apoi să dispară sau a încerca să îi înțelegem rostul, să îi descoperim efectul în viața noastră. A doua opțiune îmi pare mai apropiată de ceea ce învață Biblia. 

Trinitatea experimentează suferința: Tatăl suferă privind la creația care geme, Isus a fost „om al durerii, obișnuit cu suferința”, iar Duhul Sfânt este numit Mângâietorul în suferință. Dacă Dumnezeu nu a exclus suferința din existența Sa Atotputernică, atunci suferința este o valoare divină. Da, o valoare. 

De ce aș accepta această valoare în viața mea, când tot ce vreau să fac este să fug de durere? 

Doar prin acceptarea suferinței putem înțelege inima de tată a lui Dumnezeu. Care tată nu a cunoscut suferința? 

Doar prin suferință putem înțelege zbaterile fratelui-om de lângă noi. Care e acela dintre noi care nu a căutat vreodată mâna altuia în durere? 

Lumea în care a umblat Isus-Omul era marcată de perfecțiunea spre care aspirau grecii, o lume din care era alungat orice motiv de durere. 

Conform acestei lumi…

Isus ar fi trebuit să lupte împotriva oricărei suferințe, dar a luat asupra Lui suferința supremă. 

Isus ar fi trebuit să se folosească de putere, dar a ales să se supună. 

Isus ar fi trebuit măcar să învie într-un trup perfect, dar a revenit la viață cu palmele străpunse. 

Cu aceste mâini străpunse le-a arătat ucenicilor calea. 

Cu aceste mâini străpunse ne arată că în El este locul în care trebuie să ducem suferința noastră, nu doar pentru a fi alinați, ci pentru ca durerea noastră să fie transformată în ceva infinit mai bun. 

Poți să îți îmbrățișezi astăzi suferința, știind că ești la rândul tău îmbrățișat de Cel care a suferit pentru tine? “

 

Posted in Uncategorized

Dumnezeu este un Dumnezeu puternic


Nimic nu este imposibil la El. El poate să mute munții, poate să oprească soarele în loc și poate să vindece bolnavii. În Iosua capitolul 4, citim cum Dumnezeu a înfăptuit minunea de a-i aduce pe israeliți în țara promisă. Dumnezeu i-a scos pe israeliți din robie și i-a condus la libertate exact așa cum a promis. Datorită importanței celor înfăptuite de El, Dumnezeu n-a vrut ca israeliții să uite vreodată ceea ce făcuse pentru ei. Dumnezeu a vrut ca israeliții să iși amintească veșnic minunea pe care a înfăptuit-o pentru ei și ce Dumnezeu puternic este El. Stai puțin și reflectă. Dumnezeu a făcut lucruri mari în viața ta. Poate că a înfăptuit o vindecare sau poate că te-a eliberat din legăturile vreunei patimi și te-a condus in Țara Promisă. Fă-ți timp azi să meditezi la lucrurile minunate pe care Le-a făcut Dumnezeu pentru tine. Dă-I laudă și promite-I că nu vei uita niciodată lucrurile minunate pe care Le-a făcut pentru tine.

PhotoCredit: Perla Suferintei

Locatie: Murfatlar,Constanta

Posted in Uncategorized

A biruit !


Și a biruit… 💖

Eu trebuia să fiu Acolo și, totuși, El S-a dus în locul meu ‘să lupte’ cu judecata nedreaptă, cu stigmatizarea, cu sărutul trădării, cu spinii, cu palmele, cu piroanele, cu setea, cu privirile batjocoritoare, cu sentimentul de părăsire și singurătate, cu povara întregii lumi care Îi zdrobea întreaga ființă și cu moartea.

Și a biruit, fiindcă nimic din toate acestea n-a putut să învingă inima Sa de Rege.

După tot calvarul fără precedent, cu toată suita de sentimente răvășitoare, a Treia Zi S-a ridicat din mormânt triumfător și victorios, așa încât Oricine își leagă inima de a Lui să primească în dar Victorie fără Final și Viață Nemuritoare!

Articol scris de: Dany M. Bodea

Posted in Uncategorized

Iubirea..


Iubirea e ce poţi să dai,
Ce-aştepţi în schimb e lăcomie.
Când dai, îţi strângi comori în Rai,
Când ceri, eşti slugă cu simbrie.

Iubirea e ce poţi să faci
Pentru vrăjmaş şi pentru frate,
Să rabzi, să suferi şi să taci
Când ţi se face-o nedreptate.

E suflet de copil curat,
În care nu mocneşte ura.
E locu-n care niciodat’
Invidia nu-şi cerne zgura.

Iubirea-i rană sângerând
Şi întrebarea ce te miră:
“Cum, cei ce i-am hrănit pe rând,
Ei tot pe rând mă răstigniră?”

E mila ce-o parcurgi pe jos,
Povară fără murmur dusă.
Iubirea e obrazu-ntors
Şi haina demnităţii smulsă.

Iubirea-i zâmbetul ce-l pui
Pe faţa celui ce suspină,
Când crucea altuia o sui
Şi-aprinzi în noapte o lumină.

Iubirea este bobul bun,
Care rodeşte doar când moare,
E investiţia de acum
Într-o recoltă viitoare.

Iubirea e ce poţi să dai,
Ce-aştepţi în schimb e lăcomie.
Când dai, îţi strângi comori în Rai
Iar viaţa ta-i o poezie

– Petru Dugulescu

Posted in Uncategorized

Binecuvântare…


Voia lui Dumnezeu este să te binecuvânteze, așa că pregătește-ți inima pentru a-L onora în fiecare moment al zilei.

Alege viața și fii o binecuvântare pentru oamenii pe care Dumnezeu i-a pus în jurul tău, în sfera ta de influență!

PhotoCredit: Perla Suferinței

Posted in Uncategorized

Am întrebat o frunză….


“Am întrebat o frunză căzută-n palma mea, De a simțit durere când vântul o smulgea, Și mi-a raspuns sfioasă și abia șoptit : Eu n-am simțit durerea, doar Cel ce m-a zidit!

El simte și trăiește, durerea tuturor,

El, care este Singur Atoate Ziditor!

Acolo pe Golgota când trupul i-au străpuns, Toată durerea lumii în rana Sa a curs!

Eu sunt o biată frunză desprinsă de copac, Și cad în tina rece, covor și pled mă fac.

Mă calcă pașii voștri, zăpezile mă-ngroapă, Hrănesc pământu-n care copacul seva-și află!

Pe tine de te-ar smulge-al vieții vânt tăios, Privește spre Golgota la Domnul tău, Hristos.

El își întinde mâna, rănită de pe Cruce, Și din vârtejul rece, la pieptul Lui te strânge! Și de te lasă singur o vreme, si-ai să cazi, El știe că ești tare și cât poți tu să rabzi, Cununa-i pregătită, răsplată ai în cer, Privește către Domnul și ai nădejde -n El.

Și tu ești tot o frunză, de n-ai pe Dumnezeu, Păcatul te desprinde de Ziditorul tău.

De-aceea, om frumos, priveste doar în Sus, Și nu fii doar o frunză fii rod pentru Iisus!” Autor necunoscut .

PhotoCredit: Perla Suferintei

Locatie: Spitalul Judetean de Urgenta, Calarasi

Posted in Uncategorized

​Așteaptă cu răbdare


” Puterea lui Dumnezeu este eliberată atunci când ne rugăm cu credință și ne punem nădejdea în El pentru că credința este ceea ce-i face plăcere. Răbdarea este o însușire a credinței care poartă o putere în ea însăși – puterea speranței. Credința răzbate pe tărâmul spiritual și așteaptă manifestarea puterii supranaturale a Lui Dumnezeu care face ceea ce nici o persoană de pe pământ nu poate face. Îndoiala, pe de altă parte, este teama că nu se poate întâmpla nimic bun; ea nu-i face plăcere lui Dumnezeu și nu este ceva ce El poate binecuvânta. Suntem fără putere atunci când trăim în îndoială, în dezamăgire și în neîncredere față de Dumnezeu.

Gândește-te la un moment din viața ta când nu erai sigur că Dumnezeu te va ajuta să-l depășești. Nu erai în stare să te rogi cu prea multă putere, nu-i așa? Acum amintește-ți un moment din viața ta când inima ta a avut încredere totală în Dumnezeu și credeai cu adevărat că El te va ajuta să-l depășești. De data asta te rugai cu putere, nu-i așa? Asta e puterea răbdării în rugăciune. Chiar dacă lucrurile nu evoluează așa cum ai fi sperat, încrede-te în Dumnezeu pentru a ști ce este cel mai bine și stăruiește în a aștepta lucruri mari din partea Lui.

Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine, astăzi: așteaptă-te ca Dumnezeu să facă lucruri mărețe în viața ta și roagă-te cu îndrăzneală.”