Tamar


Geneza 38

Tamar, înseamnă „palmier, curmal”.

Această femeie care a cunoscut de două ori văduvia s- a îmbrăcat ca o prostituată. S- a culcat cu socrul ei, de asemeni văduv:

” Au trecut multe zile și fata lui Șua, nevasta lui Iuda, a murit. După ce au trecut zilele de jale, Iuda s-a suit la Timna, la cei ce-i tundeau oile, el și prietenul său Hira, Adulamitul.”
( Geneza 38:12 VDC)

În vremea aceea era obiceiul ca atunci când un bărbat murea fără să aibă copii, fratele lui trebuia să se căsătorească cu femeia rămasă văduvă pentru a avea urmaşi. Onan refuză acest lucru şi este pedepsit cu moartea. Iuda mai avea un ultim fiu şi nu voia ca şi acesta să moară. De aceea el o îndeamnă pe Tamar să plece la casa ei până când acest fiu va creşte suficient ca să-i devină bărbat.

Tamar înţelege că Iuda nu i-l va mai da pe Şela ca soţ şi pune la cale un plan.

Atunci, Iuda a zis nurorii sale Tamar: „Rămâi văduvă în casa tatălui tău până va crește fiul meu Șela.” Zicea așa ca să nu moară și Șela ca fraţii lui. Tamar s-a dus și a locuit în casa tatălui ei.”
(Geneza 38:11 VDC)

Şela era cel de al treilea fiu al lui Iuda. În momentul în care Tamar înţelege care sunt planurile lui Iuda, îşi scoate hainele de văduvă şi se îmbracă asemenea unei prostituate.

” Atunci, ea și-a lepădat hainele de văduvă, s-a acoperit cu o maramă, s-a îmbrăcat în alte haine și a șezut jos la intrarea în Enaim, pe drumul care duce la Timna, căci vedea că Șela se făcuse mare, și ea nu-i fusese dată de nevastă.”
( Geneza 38:14 VDC)

Tamar avea planul ei şi foloseşte slăbiciunile lui Iuda. 
Acum, păcatul lui Iuda este groaznic. Nu este numai un păcat al curviei, dar mai este şi incestul aici. Iuda păcătuise cu nora lui. 

” Iuda le-a cunoscut și a zis: „Ea este mai puţin vinovată decât mine, fiindcă n-am dat-o de nevastă fiului meu Șela.” Și nu s-a mai împreunat cu ea de atunci.”
( Geneza 38:26 VDC)

Înțelegem din acest text un lucru, și anume: chiar dacă purtarea Tamarei ne șochează, din text tragem concluzia că nu Dumnezeu i- a spus să procedeze în acest fel, ci EA a ales să acționeze așa.

Este momentul în care ea intră în genealogia Domnului nostru, Isus Hristos. 

Debora – Judecători 4


Numele ei înseamnă ” albină “. Este profetesă, judecător în Israel.

Avem aici o mamă în Israel, Debora, care este descrisă şi ca proorociţă, şi ca judecătoare.

Din câte se pot observa, Debora pare a fi o femeie remarcabilă.

Debora a fost pregătită de Dumnezeu pentru a judeca peste Israel. Ea l-a chemat pe generalul armatei, Barac. Acesta nu își împlinea de datoria şi iată că ea îl trimite să lupte cu duşmanul Israelului pentru ca poporul să poată fi eliberat din robie.

Barac trebuie să fi fost unul din cei mai fricoşi generali ai tuturor timpurilor. În loc să fie pe câmpul de luptă, conducându-şi cu vitejie oştirea, îl găsim ascunzându-se după fusta unei femei.


Barac nu vrea să meargă la luptă dacă Denotă nu va merge împreună cu el, convins fiind că va fi biruitor în luptă dacă aceasta va merge cu el. Și aici vedem intervenția lui Dumnezeu – aceea de a Se folosi de o femeie în vremea aceea!


Ce lecții învățăm din viața Deborei?

Debora îi promite lui Barac că va merge cu el, dar că eroina acestei lupte va fi ea. ( Judecători 4: 8,9)

Debora a fost o femeie directă care, aşa cum putem vedea, dorea să-şi vadă poporul eliberat de sub jugul duşmanilor săi.

Barac şi-a adunat oştirea şi toţi s-au pregătit pentru a porni împotriva duşmanului. Dumnezeu le dă biruinţa.
( Judecători 4:10)

Debora mărturiseşte că ea este o mamă în Israel, ceea ce înseamnă că avea o inimă de mamă. Ea nu dorea să-şi asume rolul de conducător, însă nu era nici un bărbat potrivit care să preia această sarcină în acel moment. Debora îşi dorea ceva mai bun pentru copiii ei, pentru că ceea ce vedea în jurul ei o nemulţumea profund.

Faptul că a ajuns să preia conducerea în Israel a fost alegerea lui Dumnezeu. ( Judecători 5:7) Ea a ajuns judecător în Israel şi a luat conducerea într-o vreme în care poporul Îl respingea pe Dumnezeu.

RUT


Îmi place foarte mult cartea “ Rut”, pentru că în ea reflectă exemplul de relație pe care ar fi trebuit să îl aibă soacrele cu nurorile – acea relație autentică, binecuvântată.

Numele ei înseamnă “satisfacție”.
Este moabită. Este văduvă. Este nora Naomei.

Alege să trăiască o viață nouă alături de soacra ei, știind că nu va fi ușor. Era conștientă că o aștepta multă trudă și sărăcie. Trebuia să se autosusțină atât pe ea, cât și pe soacra ei. Acest lucru nu i se părea deloc dificil. Dimpotrivă, dragostea ei față de Naomi, o ajuta să facă față noii provocări ce îi stătea înainte. În inima ei, Dumnezeu începuse o lucrare, și nu de suprafață. Inima ei era hotărâtă pentru Dumnezeu. RUT a fost atrasă de ceea ce văzuse în inima soacrei ei.

“ 𝑁𝑢 𝑠𝑡𝑎 𝑑𝑒 𝑚𝑖𝑛𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑡𝑒 𝑙𝑎𝑠 𝑠̦𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑚𝑎̆ 𝑖𝑛𝑡𝑜𝑟𝑐 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑡𝑖𝑛𝑒! 𝐼̂𝑛𝑐𝑜𝑡𝑟𝑜 𝑣𝑒𝑖 𝑚𝑒𝑟𝑔𝑒 𝑡𝑢, 𝑣𝑜𝑖 𝑚𝑒𝑟𝑔𝑒 𝑠̦𝑖 𝑒𝑢; 𝑝𝑜𝑝𝑜𝑟𝑢𝑙 𝑡𝑎̆𝑢 𝑣𝑎 𝑓𝑖 𝑝𝑜𝑝𝑜𝑟𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑢 𝑠̦𝑖 𝐷𝑢𝑚𝑛𝑒𝑧𝑒𝑢𝑙 𝑡𝑎̆𝑢 𝑣𝑎 𝑓𝑖 𝐷𝑢𝑚𝑛𝑒𝑧𝑒𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑢. 𝑈𝑛𝑑𝑒 𝑣𝑒𝑖 𝑚𝑢𝑟𝑖 𝑡𝑢, 𝑣𝑜𝑖 𝑚𝑢𝑟𝑖 𝑠̦𝑖 𝑒𝑢 𝑠̦𝑖 𝑣𝑜𝑖 𝑓𝑖 𝑖𝑛𝑔𝑟𝑜𝑝𝑎𝑡𝑎̆ 𝑎𝑐𝑜𝑙𝑜. 𝐹𝑎𝑐𝑎̆- 𝑚𝑖 𝐷𝑜𝑚𝑛𝑢𝑙 𝑐𝑒 𝑜 𝑣𝑟𝑒𝑎, 𝑑𝑎𝑟 𝑛𝑖𝑚𝑖𝑐 𝑛𝑢 𝑚𝑎̆ 𝑣𝑎 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑎̆𝑟𝑡̦𝑖 𝑑𝑒 𝑡𝑖𝑛𝑒 𝑑𝑒𝑐𝑎̂𝑡 𝑚𝑜𝑎𝑟𝑡𝑒𝑎! ( 𝑅𝑢𝑡 1: 16,17)

Cuvintele lui Rut izvorau dintr- o inimă sinceră, nobilă, plină de dragoste. Demonstrau atașamentul ei deplin față de Naomi. Erau adevăruri profunde, adânci. Prin declarația aceasta, Rut alesese să se facă una cu soacra ei – alegând destinația ei, locul ei, poporul ei, și chiar pe Dumnezeu. Ea se contextualizase acestei noi culturi.

Naomi nu se putea împotrivi hotărârii nurorii ei. Rut era fermă în hotărârea ei. Era de neclintit.

Dumnezeu avea un plan cu Rut regizând toate lucrurile în viața ei. Chiar și căsătoria ei cu Boaz. El era un om bogat, rudă cu Naomi; avea compasiune față de străin. ( Citește Rut 2:8-12) Știa totul despre ea înainte de a o cunoaște. I- a împlinit toate nevoile.

𝐶𝑒 𝑙𝑒𝑐𝑡̦𝑖𝑖 𝑖𝑛𝑣𝑎̆𝑡̦𝑎̆𝑚 𝑑𝑖𝑛 𝑎𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎̆ 𝑐𝑎𝑟𝑡𝑒?

Rut- nora model, cu inimă nobilă care strălucește ca o lumină unică. O inimă nobilă tinde spre lucruri nobile. Aripile unei iubiri curate ca a ei nu trebuiesc frânte.

Rut- strălucește și astăzi prin exemplul ei. De ce? Pentru că “ 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑎̆ 𝑐𝑒𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑠̦𝑡𝑖𝑒 𝑐𝑎̆ 𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑜 𝑓𝑒𝑚𝑒𝑖𝑒 𝑐𝑖𝑛𝑠𝑡𝑖𝑡𝑎̆.“ ( 𝑅𝑢𝑡 3:11𝑏)

Să așteptăm în răbdare până când Dumnezeu va lucra după voia sa – “𝑝𝑙𝑎̆𝑐𝑢𝑡𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑑𝑒𝑠𝑎̆𝑣𝑎̂𝑟𝑠̦𝑖𝑡𝑎̆.“ ( 𝑅𝑜𝑚𝑎𝑛𝑖 12:2)

PhotoCredit: Perla Suferinței

Fii o Estera


Fii o Estera în generația tare care să- și dorească sfințenia, nu superficialitatea.

Fii o Estera care să se dăruiască.

Fii o Estera care să se smerească, să- l iubească pe cel singur, pe cel rănit, pe cel pierdut.

Fii o Estera cu impact în generația ta.

Fii o Estera care să nu alerge după titluri, faimă.

Fii o Estera interesată de cei săraci, flămânzi.

Fii o Estera care să lupte pentru Adevăr.

Fii o Estera care să se jertfească.

Fii o Estera pentru O VREME CA ACEASTA.

Fii o Estera care trăiește frântă, zdrobită, vulnerabilă.

Fii o Estera care se roagă, pentru că rugăciunile nu se sfârșesc!!!

Sursa foto de aici
Sursa foto : de aici

Estera – împărăteasa din Susa!!


Aceasta este una din cele două cărţi ale Vechiului Testament care poartă numele unei femei. În timp ce “Rut” este povestea unei neevreice care s- a căsătorit cu un evreu, “Estera” este povestea unei evreice căsătorită cu un neevreu.
Numele lui Dumnezeu nu este menţionat în această carte şi nici un alt nume nu face referire la El. În această carte nu se face referire la rugăciune, însă ne învaţă despre providenţa lui Dumnezeu,ceea ce dovedeşte că Dumnezeu ne poartă de grijă. Cum şi vedem în această carte, poporul ar fi fost nimicit dacă nu ar fi intervenit El.

imparateasa Estera

În al treilea an al domniei împăratului Ahaşveroş, el a dat un mare banchet în care îi cere împărătesei Vasti să vină înaintea lui pentru a se lăuda cu frumuseţea ei. Însă, împărăteasa Vasti refuză invitaţia împăratului, dovedind că are un caracter puternic, iar lucrul acesta îl indigna pe împărat foarte tare şi, ca şi consecinţă, luă o decizie drastică pentru întreaga împărăţie.

După ce s- a mai potolit mânia împăratului Ahaşveroş,el a dat un concurs de frumuseţe pentru a se căuta o nouă împărăteasă. Anunţul a fost răspândit în tot ţinutul şi, de aici începe povestea.
Mardoheu, un bărbat din seminţia lui Beniamin, este unul din evreii care nu se întorseseră la Ierusalim. El se stabilise în cetatea Persiei, fără un gând de a mai veni înapoi. Numele lui Mardoheu înseamnă “om mic”, pentru că el era un om mic la statură. El a adoptat-o pe Estera şi a crescut-o singur.Ea este o tânără foarte frumoasă care, ca şi celelalte tinere luate la împărăţia împăratului Ahaşveroş, fusese luată. Dintre toate tinerele aduse înaintea lui Ahaşveroş,Estera câştigă imediat bunăvoinţa lui Hegai,organizatorul concursului.

Împăratul a iubit-o mai mult pe Estera decât pe celelalte fete şi ea a căpătat trecere şi iubire înaintea lui. Împăratul a dat un mare ospăţ în cinstea Esterei. Imediat după acesta, Mardoheu descoperă un complpt pus la cale de doi fameni din curtea împăratului Ahaşveroş, de a-l ucide. Aflând aceasta, Mardoheu ia la cunoştinţă acest lucru şi o înştiinţează pe împarăteasa Estera.

Estera îi spune împăratului despre acest complot, iar soarta acestor doi fameni a fost moartea prin spânzurătoare. Fapta lui Mardoheu este consemnată, dar nu urmeaza nici o răsplată, nici o recunoaştere a meritului lui.
Poziţia lui Haman era de prim- ministru. Datorită poziţiei lui Haman, agaghitul, porunca împăratului Ahaşveroş era ca toţi să se plece înaintea lui şi să-l venereze. Mardoheu refuză însă, să se închine pentru că el fusese educat în Legea Mozaică. Poporul lui Dumnezeu îl venereză numai pe Dumnezeu. Haman ar fi trebuit să-l ignore pe Mardoheu, dar ura faţă de acesta nu cunoaşte limite şi este hotărât să nimicească poporul evreu, nu numai pe Mardoheu.

Împăratul Ahaşveroş îi dă permisiunea de a-i ucide pe toţi evreii într- o zi anume; împăratul pune preţ foarte mic pe viaţa umană şi nu încearcă să afle detalii despre poporul pe care spune Haman că vrea să-l nimicească. Este emis un decret care este trimis în toată împărăţia şi prin care se acordă tuturor permisiunea de a-i ucide pe evrei în ziua a treisprezecea a lunii Adar (Martie). Poporul, aflând această decizie, este şocat.

Mardoheu, aflând tot ce se petrecea, şi-a sfâşiat hainele şi s-a îmbrăcat în sac şi şi- a presărat cenuşă pe cap. Evreii din întreaga împărăţie plâng şi se jelesc, dar nu se face referire la rugăciune. Împărăteasa Estera este stânjenită de starea lui Mardoheu şi- i trimite un rând de haine, dar acesta le refuză. Estera ştie acum că este o problemă serioasă şi îl trimite pe Hatac să afle despre ce este vorba, iar Mardoheu îi trimite răspuns cu privire la groaznicul decret. Mardoheu îi trimite un semnal disperat de ajutor. Viata ei este în pericol pentru că şi ea este evreică, rudele ei sunt în pericol şi întreg poporul este în pericol de moarte. Mardoheu o îndeamnă pe Estera să se afişeze înaintea împăratului Ahaşveroş, în ideea că Dumnezeu va fi cu ea. Estera acceptă provocarea.

Oricine apărea înaintea împăratului fără să ceară permisiunea, era pedepsit cu moartea. Era salvat numai dacă împăratul întindea toiagul(sceptrul) sau către persoana în cauză. Estera întră în prezenţa împăratului cu mare nobleţe. Împăratul întinde sceptrul spre ea, se apropie şi îl atinge. El îşi dă seama că ceva s-a întâmplat de a adus-o pe Estera înaintea lui şi o asigură că îi va da jumătate din împărăţie. Însă, Estera nu este gata să-i spună problema şi îl invită pe împărat şi pe Haman la un ospăţ. Împăratul o asigură din nou că îi va da tot ce-i cere. Împărăteasa Estera îi promite că îi va dezvălui cererea la un al doilea ospăţ, în ziua următoare, dacă împăratul şi Haman vor accepta invitaţia ei.

Haman pleacă de la ospăţ plin de bucurie şi de mândrie, însă la vederea lui Mardoheu îi dispare bucuria. El ajunge acasă şi începe să se laude, dar mărturiseşte şi faptul că prezenţa lui Mardoheu îl deranjează. Soţia lui, Zereş, şi prietenii îl sfătuiesc să înalţe o spânzurătoare de cincizeci de coţi şi să primească un ordin de la împărat pentru a-l spânzura pe Mardoheu, iar Haman este de acord.

” Cinstea dată lui Mardoheu “

Împăratul Ahaşveroş află că fapta lui Mardoheu nu a fost răsplatită. La acea oră târzie (pentru că împăratul nu avea somn!!), Haman vine să obţină ordinul împărătesc prin care să-l spânzure pe Mardoheu, iar înainte de a apuca el să spună pentru ce a venit, împăratul îi pune o întrebare: “- Ce trebuie făcut pentru un om pe care vrea să- l cinstească împăratul?”. Fără să- şi dea seama de nimic, crezând că împăratul se referă la el, Haman face o sugestie îndrăzneaţă. Propunerea scoate la iveală adevărata dorinţă a lui Haman, el râvneşte la tronul împăratului. Haman este uimit când află că omul pe care vrea împăratul Ahaşveroş să- l cinstească nu este altul decât, Mardoheu. În timp ce Haman deplânge întorsătura tristă pe care au luat-o lucrurile, slujitorii împăratului vin şi- l iau la ospăţul dat de împărăteasa Estera.

Pentru a treia oară, împăratul o asigură pe împărăteasa Estera, că îi va da tot ce doreşte. El o iubeşte şi vrea să-i facă pe plac. Estera dezvăluie acum complotul pus la cale pentru nimicirea sa şi a poporului său. Împăratul cere să se afle numele celui vinovat de acest complot,iar Estera îl numeşte pe Haman. În cele din urmă, Haman rămâne uimit neştiind că împărăteasa Estera este evreică, dar şi împăratul este şocat şi supărat de încrederea de neclintit pe care o avusese în Haman. Împăratul iese în grădină pentru a se gândi la întreaga situaţie; Haman încearcă să obţină iertarea de la împărăteasă şi se agaţă de patul pe care era ea şezută la masă. Împăratul se întoarce şi îl vede pe Haman în această postură compromiţătoare. Împăratul porunceste ca Haman să fie spânzurat de spânzurătoarea pe care o pregătise el pentru Mardoheu.
Pentru că primul decret nu putea fi schimbat, s-a emis un alt decret prin care le permite evreilor să se apere.

Ziua care ar fi trebuit să aducă nimicirea poporului Israel a devenit ziua marii lor eliberări.