Tu de cine vrei să fii validată: de lume sau de Hristos?

Fiecare dintre noi își dorește să fie văzută, apreciată și iubită.

Vrei să simți că ești suficientă, că viața ta are un sens. Însă, lumea îți spune că valoarea ta depinde de cât de bine arăți, de ce ai reușit sau de ce cred ceilalți despre tine.

Îți cere mereu mai mult. Să fii mai frumoasă, mai puternică, mai “perfectă”. Și totuși, oricât ai încerca, nu pare niciodată de ajuns.

Hristos, Domnul, nu te privește așa.

El nu te compară cu nimeni.

El te vede exact așa cum ești, cu slăbiciuni și visuri, și spune:

“Ești iubită. Ești prețioasă. Ești a Mea.”

Nu trebuie să demonstrezi nimic. În ochii Lui, ai deja valoare.

Când cauți validarea lumii, te simți prinsă într-o cursă fără sfârșit.

Când o cauți în Hristos, Domnul, găsești odihnă.

El îți oferă liniște acolo unde lumea pune presiune pe umerii tăi.

Îți oferă siguranță acolo unde lumea te face să te îndoiești de tine însăți.

Cuvântul Sǎu ne amintește:

“Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul se uită la inimă.” (1 Samuel 16:7)

Dumnezeu vede ce e adânc în tine. Vede bunătatea, credința, dorința ta de a fi aproape de El.

Alege să te vezi prin ochii Lui. Nu prin filtrele lumii.

Când înveți să trăiești din dragostea lui Hristos, nu mai ai nevoie de aplauze. Trăiești liberă, împăcată ca ești în voia Lui.

Lumea te poate uita, dar Hristos nu.

El te iubește fără condiții și fără termen de expirare.

Lasă-I Lui inima ta și lasă-L să-ți spună cine ești cu adevărat.

Vei descoperi o valoare care nu se schimbă, o iubire care nu obosește și o bucurie care nu depinde de nimic din afară.

Inima predată

Nu-Ți aduc o inimă întreagă. Ți-o aduc frântă, dar sinceră. Este plină de eșecuri, dar și de dor după Tine. E inima mea, Doamne! Nu este mare, și nici vrednică, dar Îți este predată.

Ți-o dau, nu pentru că este desăvârșită, ci pentru că am înțeles că doar în Mâinile Tale ea capătă formă.

În Mâinile Tale, slăbiciunea mea devine altar, iar zdrobirea mea este un loc de întâlnire.

Inima predată nu mai cere control, ci caută călăuzire. Nu mai luptă cu voia Ta, ci se pleacă sub ea. Nu mai fuge de cruce, ci o poartă cu bucurie.

Te rog, Doamne, nu o lua doar ca pe o ofrandă, ci ca pe un loc unde să locuiești.

Fă-Ți casă din ea. Sfințește-o cu prezența Ta, umple-o cu Duhul Tău, și pune în ea ritmul bătăilor Cerului.

Inima predată să nu mai bată pentru lume. Să bate pentru Tine. Acum și până în veșnicie.

“Fiule, dă-mi inima ta și să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.”
(Proverbe 23:26)

Sub privirea Lui plină de dragoste

Astăzi, Dumnezeu mi-a atins inima într-un mod deosebit.
Ziua aceasta nu este doar o dată în calendar, este dovada că dragostea Lui mă însoțește la fiecare pas.

Când m-am trezit, deși plouase și era rece, încă din miezul nopții am fost învăluită de parfumul prezenței Lui. Am simțit o liniște profundă, ca o mângâiere venită din Cer.

Pe parcursul zilei, soarele dădea semne că vrea să iasă, și câteva raze au făcut aerul să pară mai cald, mai curat.

Mă gândesc la anii care au trecut. Au fost momente grele, lacrimi și întrebări, dar și bucurii care m-au învățat recunoștința.
Fiecare zi a fost o filă din cartea vieții mele, iar astăzi Dumnezeu a scris pe ea un cuvânt simplu și puternic: bucurie. Nu o bucurie trecătoare, ci un dar al Duhului Sfânt. Ea izvorăște din convingerea că nu sunt singură, că tot ce am și tot ce sunt vine din mâna Lui.

Astăzi nu am fost singură. Am fost împreună cu voi: prieteni dragi, familie, nepoți.

Privesc în jur și văd chipurile celor dragi, deocamdată doar în poze. Simt recunoștință pentru tot ce am primit, pentru drumul parcurs și pentru speranța care mă însoțește.
Speranța mea are un nume: ISUS HRISTOS.

La ceas de seară aleg să mă opresc o clipă. Aleg să respir, să mulțumesc, să privesc spre Cer și să spun din inimă:
Mulțumesc, Doamne, pentru viață, pentru dragoste, pentru tot ce sunt astăzi prin Tine! Este doar meritul Tău.

“Domnul este Păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.” (Psalmul 23:1)

VĂ MULȚUMESC!

Darul vieții – O zi de naștere cu mulțumire

“Lăudați pe Domnul, căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui.” (Psalmul 136:1)

Ziua mea de naștere nu este doar o ocazie de a primi urări și daruri. 

Este un moment de recunoștință. 

Mă opresc și privesc înapoi la tot ce am trăit, la oamenii pe care Dumnezeu i-a așezat lângă mine și la binecuvântările primite. 

Nu îmi doresc lucruri materiale, ci pace, sănătate și bucuria de a continua să trăiesc fiecare zi cu inima curată.

Îi mulțumesc Domnului pentru fiecare dimineață în care pot vedea lumina soarelui. Când cerul este senin, simt că Dumnezeu zâmbește asupra mea. 

Când norii se adună și ploaia cade, știu că El binecuvântează pământul și reîmprospătează sufletul meu. 

Fiecare zi, senină sau ploioasă, este o dovadă a iubirii Lui față de mine.

Îi sunt recunoscătoare pentru familia mea, pentru nepoții mei care aduc râsete și viață în sufletul meu, pentru cei dragi care îmi sunt aproape. Bucuria de a-i vedea crescând, de a le oferi o îmbrățișare sau un sfat, este cel mai frumos dar pe care îl pot primi.

De ziua mea îmi doresc doar să rămân în voia Domnului, să am puterea de a iubi, de a ierta și de a fi o lumină pentru ceilalți. Vreau ca fiecare zi pe care El mi-o dăruiește să fie trăită cu recunoștință și cu dorința de a face bine.

Pentru mine, adevăratul dar este viața însăși, cu toate momentele ei simple și multicolore. Dumnezeu mi-a oferit tot ce am nevoie: aerul pe care îl respir, familia mea, pacea din suflet și speranța în ziua de mâine.

“Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui.” (Psalmul 103:2)

Răbdare nu înseamnă pasivitate

Răbdarea nu e despre a sta cu mâinile în sân și a privi la cer.
E despre a crește în timp ce aștepți.
E despre a deveni femeia pentru care te-ai ruga să devină el bărbatul potrivit.

Roagă-te, dar și citește.
Așteaptă, dar și învață.
Caută-L pe Dumnezeu mai mult decât pe el.

Pentru că inima care stă ancorată în Dumnezeu nu va fi niciodată înșelată.
Dumnezeu nu ignoră lacrimile vărsate în secret, nici rugăciunile nerostite, doar gândite.

Poate nu vine azi. Poate nu vine cum ți-ai imaginat.
Dar dacă vine la timpul lui Dumnezeu, va fi o binecuvântare, nu doar o poveste.

„Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului.”
(Plângerile lui Ieremia 3:26)