Cuvinte din har

Nu scriu doar vorbe, vânt sau gând,
Ci pun în ele ce port în gând.
Pun lacrimi, foc și rugă-n șoapte,
Și dorul inimii din noapte.

Nu-i scrisul meu vreun dar măreț,
Dar e curat, e drept, e-ncrez.
E mâna mea, dar mâna Lui
Îmi dă putere și-mi dă gândul Lui.

Cuvânt cu cuvânt, timid rostit,
Devine glas pentru-un rănit.
Devine rază-n cețuri grele,
O mângâiere printre stele.

Nu caut slavă, nici ecou,
Ci vreau să fiu un glas mai nou
Prin care Domnul să vorbească,
Să vindece, să mângâiască.

Când simt că totul e tăcere,
Scrisul devine rugăciune,
Și chiar de-i simplu, nu-i sărac.
E har, e drum, e-un semn de leac.

Așa că, scriu. Cu teamă, da,
Dar și cu pace-n inima mea.
Căci știu: e El Cel ce mă poartă
Spre vieți ce așteaptă o carte…

de Elly Pătrașcu